"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

joi, 30 septembrie 2010

Partea mea...


O pasăre Colibri tot aducea apă în cioc, într-o pădure în care izbucnise incendiul. Asta în timp ce toate celelalte animale, înnebunite de spaimă, fugeau care încotro, pe unde nimereau. 

Pasăre Colibri continua să care apă cu ciocul. 


Un tigru, conştient de zădărnicia demersului, i-a atras atenţia: „Eşti nebună? Tu crezi că poţi să stingi focul ăsta imens, cu stropul de apă pe care-l aduci tu?”. 


Pasărea Colibri i-a răspuns: „Eu îmi fac partea mea”...




Viata e scopul

Discutie cu maestrul. Nedumeririle mele sunt sigura ca sunt si ale voastre, eu m-am lamurit acum sper ca si voi o ve-ti face. Cristi - id de pe care am scris este al iubitului meu, iar mihaela este o prietena foarte buna; cei doi seamana mult, semne de apa, si mereu vor sa faca ceva, pentru mine asta inseamna ca au multa energie si imi doream sa fiu si eu ca ei, insa uitam un lucru foarte important adica ma negam pe mine. Namaste Octav.

cristion75 (29/09/2010 22:21:34): namaste
cristion75 (29/09/2010 22:21:39): ai 5 min?
o_tiganus (29/09/2010 22:22:12): te rog spune
cristion75 (29/09/2010 22:22:15): ingeras la taste
cristion75 (29/09/2010 22:22:30): ma tot gandesc ca ar trebui sa am un scop in viata
cristion75 (29/09/2010 22:22:42): adica sa ma trezesc si sa stiu ca ptr aia traiesc
o_tiganus (29/09/2010 22:22:53): viata e scop
cristion75 (29/09/2010 22:22:59): sa am o bucurie exploziva atunci cand fac ochi
o_tiganus (29/09/2010 22:23:01): cel mai gresit e sa dai TU scop vietii
o_tiganus (29/09/2010 22:23:24): da,e aia de A FII
cristion75 (29/09/2010 22:23:37): inteleg
o_tiganus (29/09/2010 22:23:42): CE ALTA BUCURIE VEZI?
cristion75 (29/09/2010 22:23:56): nu stiu, e totul ok
cristion75 (29/09/2010 22:23:59): ma bucur de tot
cristion75 (29/09/2010 22:24:18): da cred ca as vrea o bucurie exploziva
o_tiganus (29/09/2010 22:24:33): CA DE EXEMPLU?
cristion75 (29/09/2010 22:24:45): adica, asa cum e miha si cristi mereu pe facut ceva
cristion75 (29/09/2010 22:25:00): au o anumita bucurie care eu nu am acces
cristion75 (29/09/2010 22:25:07): a mea e mai aproape de a ta
o_tiganus (29/09/2010 22:25:10): zau,aia e bucurie?
cristion75 (29/09/2010 22:25:10): mai linistita
o_tiganus (29/09/2010 22:25:22): pai e mai ADEVARATA
cristion75 (29/09/2010 22:25:38): banuiesc ca da, se vede ca sunt satisfacuti ca le e bine
o_tiganus (29/09/2010 22:25:55): se mint doar,pe neatentie
cristion75 (29/09/2010 22:26:07): interesant nu stiam
cristion75 (29/09/2010 22:26:14): deci inseamna ca sunt ok
o_tiganus (29/09/2010 22:26:15): ei nu stiai...
cristion75 (29/09/2010 22:26:31): credeam ca sunt oameni si oameni
o_tiganus (29/09/2010 22:26:32): da,doar nu mai carcoti
cristion75 (29/09/2010 22:26:39): unii sunt interiorizati eu
cristion75 (29/09/2010 22:26:51): si altii mai exteriorizati, cristi si miha
o_tiganus (29/09/2010 22:27:05): bai fata,exista ceva AL TAU, inafara de tine?
cristion75 (29/09/2010 22:27:22): nu
o_tiganus (29/09/2010 22:27:31): daca nu,atunci LA TINE TRE TOATA ATENTIA
o_tiganus (29/09/2010 22:27:37): nu la a face
o_tiganus (29/09/2010 22:27:45): verbul omului e A FII
o_tiganus (29/09/2010 22:27:49): nu a face
cristion75 (29/09/2010 22:28:06): uneori as vrea sa fac mai multe, dar ceva nu ma lasa
cristion75 (29/09/2010 22:28:23): si de aia mai fac carcoteli
cristion75 (29/09/2010 22:28:30): ca vad ca cristi facea atatea
o_tiganus (29/09/2010 22:28:39): nu de aia faci
cristion75 (29/09/2010 22:28:40): si uneori as vrea sa il ajut mai mult
o_tiganus (29/09/2010 22:28:48): de bleaga,ca si tu te uiti inafara
cristion75 (29/09/2010 22:29:01): oricum nu il ajut
o_tiganus (29/09/2010 22:29:06): ce treaba ai cu ce face el?
cristion75 (29/09/2010 22:29:06): e cineva care ma trage
cristion75 (29/09/2010 22:29:14): nici una
cristion75 (29/09/2010 22:29:21): am inteles
o_tiganus (29/09/2010 22:29:28): asa zic si eu
cristion75 (29/09/2010 22:29:28): ma bucur ca m-am clarificat
o_tiganus (29/09/2010 22:29:39): ok,pup
cristion75 (29/09/2010 22:29:48): pup.

Povestea papadiei

Sursa: Aici
“Într-o zi frumoasă de primăvară, învăţătorul le-a spus micuţilor săi elevi:
– Am văzut ieri ceva interesant, şi mă întreb dacă aţi văzut şi voi acelaşi lucru. Dacă ştiţi despre ce este vorba, nu le spuneţi celorlalţi. Am ieşit afară şi am văzut ceva crescând din pământ la circa douăzeci şi cinci de centimetri. În vârf avea o sferă pufoasă. Dacă suflai în ea, creai în jur o întreagă galaxie de stele, care zburau pretutindeni. Ce a fost acest lucru, înainte de a se transforma într-o sferă pufoasă, alcătuită din steluţe?
Un copil i-a răspuns:
– A fost o floare galbenă, ca un fel de floarea soarelui, dar mai mică.
– Şi cum a fost înainte de a deveni o floare galbenă?
O altă fetiţă a spus:
– A fost ca o umbreluţă verde, pe jumătate închisă, având în mijloc ceva galben.
– Bravo! Şi cum a fost înainte de a se transforma într-o umbreluţă?
Un alt copil a răspuns:
– A fost ca un fel de rozetă care ieşea din pământ, alcătuită din frunze verzi.
– Perfect! Aşadar, ştie toată lumea despre ce este vorba?
– Despre păpădie, a tunat la unison clasa.
– Şi aţi cules vreodată păpădii?
Cei mai mulţi au răspuns că da, dar învăţătorul le-a spus:
– Nu, nimeni nu poate culege o păpădie. Acest lucru este imposibil. O păpădie este alcătuită din toate aceste lucruri pe care le-aţi menţionat şi chiar mai multe. De aceea, atunci când o culegi, nu culegi practic decât un fragment din tot acest proces. Nu poţi culege o păpădie, căci o păpădie nu este un lucru. Ea este un proces şi o realizare. De altfel, orice există în univers este un proces şi o realizare, chiar şi voi.
Nu poţi culege nici chiar o păpădie în totalitatea ei, căci totalitatea este uriaşă.
Cum l-aţi putea prinde atunci pe Dumnezeu?
Nu poţi culege nici măcar o floricică. Dumnezeu este întregul demers.
Tot ceea ce există în momentul prezent este Dumnezeu.
Tot ce a existat vreodată este Dumnezeu şi tot ce va exista vreodată este Dumnezeu.
Dumnezeu nu este un obiect, ci un proces.
Este atât de infinit şi de vast, încât nimeni nu îl poate vedea vreodată. Este imposibil.
Tot ce poţi face este să te scufunzi în acest ocean al divinităţii.
În acel moment, uşa ţi se va deschide instantaneu. Nu va mai trebui să aştepţi.”
- Osho –
material extras din “Omul care iubea pescarusii”, Editura MIX

Faca-se voia Ta


Sursa:     aici


Concluzie: de fiecare data cand suntem credinciosi adevarului nostru, de fiecare data cand ne ascultam nevoile si le comunicam cu iubire, de fiecare data cand ne suntem credinciosi noua insine si facem si spunem EXACT ceea ce simtim, totul curge.
 
CURGE. 
Cu fiecare respiratie a lui Dumnezeu, a Universului, a Vietii. 
Curge. 
Si fiecare se afla in spatiul lui propriu. 
Eu in al meu. El in al lui. Fiecare in spatiul sau propriu. Fiecare in locul lui de la Dumnezeu. 
Si ne putem intalni cu totii la mijloc, simtind iubire si respirand iubire, daruind iubire si primind iubire, creand fericire si frumos si bun. 
Pentru ca asa nu exista frustrari, nu exista tradari, nu exista minciuna, exista doar EU SUNT ASTA si ma accept si ma iubesc in totalitate asa cum sunt si imi urmez drumul si chemarea si calea mea de la Dumnezeu data.

Si de fiecare data cand ne tradam pe noi insine ca sa ii facem altuia pe plac, de fiecare data cand totul din NOI ne spune una, si noi facem alta – de frica, de rusine, din dorinta de a fi acceptati, de groaza ca ne judeca societatea, mama, tata, Dumnezeu, tata mare, de groaza si mai mare ca nu o sa ne mai iubeasca nimeni, de teama ca o sa se supere el sau ea sau cineva sau oricine – de fiecare data cand suntem mai putin decat adevarul nostru si de fiecare data cand nu ne iubim si nu ne respectam pe noi insine… de fiecare data ordinea Universului se strica si totul se impiedica si mai devreme sau mai tarziu totul devine minciuna si se departeaza de iubire si de adevar si de integritate. Si ne punem piedica noua si celor de langa noi, pentru ca totul e legat si totul functioneaza impreuna si pentru ca o bataie de aripa de future in coltul asta de lume chiar creeaza o furtuna in celalalt colt si pentru ca fiecare din noi e o caramida cu locul ei in imensa constructie a Universului si de fiecare data cand nu ne ascultam si ne tradam se cheama ca nu ne facem treaba. Ca ne bagam noi in seama aiurea. 

Si totul ar fi mereu atat de simplu daca am FI ceea ce SUNTEM, mereu, mereu, fara ezitare, fara abatere, fara teama, frumosi si plini de credinta si increzatori in Tot Ceea Ce Este.

A fi credinciosi si a ne urma fiecare adevarul sau este cea mai mare dovada de iubire si de respect fata de noi insine si fata de cei cu care dam nas in nas in fiecare zi. 
Buna ziua. Ma cheama Gigel. Uite, eu sunt asa. Fara masca, fara nevoia sa joc intr-un film ca sa ma placi, fara sa iti caut aprobarea si fara sa ma las pe mine deoparte ca sa ma mulez pe nevoile si asteptarile tale. Uite, asa sunt eu. In pielea goala. Si daca asa cum sunt eu se potriveste cu asa cum esti tu, e minunat. Mergem bucata asta de drum impreuna, daca drumul e comun. Si daca nu se potriveste, tot minunat e si ne imbratisam si ne multumim si ne vedem fiecare de cararea lui, cu bucurie si recunostinta.

Faca-se voia Ta, si nu a mea. Asta e Adevarul meu de la o vreme incoace. Faca-se voia Ta, si nu a mea. Eu sunt un canal curat si perfect prin care sa curgi Tu. Tu, adica Eu, cea din Tine nascuta. Inspiratie. Intuitie. Creativitate. Iubire. Lumina. Faca-se voia Ta.

Te iubesc. Iti multumesc.

marți, 28 septembrie 2010

Micii pictori



A fost odata, demult, un intelept care prin lectii de viata le daruia copiilor din intelepciunea lui.

Intr-una din zile a dorit sa le arate ce inseamna sa te bazezi pe propriile decizii si sa nu cauti in permanenta sfatul celorlalti.

Astfel, a organizat ceea ce in zilele noastre am numi "tabara de copii", intr-un mic satuc de munte.

Fiecare copil a primit o plansa de desen, pensule, culori, tot ceea ce le trebuia pentru a face o pictura.

Fiecare copil a trebuit sa aleaga o tema pentru pictura pe care o va realiza.

Fiecare copil statea singur in camera lui si nu avea voie sa spuna celorlalti ce anume desena. In schimb le era permis sa ceara sfaturi in privinta desenatului, in privinta culorilor folosite.

Aveau amenajat si un mic magazin de unde puteau sa cumpere culori, contra unor banuti de metal pe care i-au primit cu totii in aceeasi cantitate.

Termenul stabilit pentru terminarea picturilor era de 5 zile.

S-a dat startul si fiecare copil a intrat in cameruta lui hotarat sa realizeze cea mai frumoasa pictura!

Unii copii se vede ca au fost inzestrati cu daruri speciale caci inca din prima zi pe plansetele lor se conturau frumoase opere de arta. Erau cu adevarat maestrii ai imaginatiei si frumosului. Ei sunt si cei care pana la sfarsitul probei au facut cele mai putine drumuri la magazin si care au ramas cu cei mai multi banuti.

Alti copii, cu ceva mai putin talent dar cu ambitie au desenat si ei peisaje frumoase si armonioase. EI si-au cheltuit mare parte din banuti dar au realizat picturi frumoase.

Alti copii se plimbau pe afara si urmareau sa vada ce culori cumpara ceilalti care merg la magazin si repede dadeau si ei fuga si cumparau aceeasi culoare dar in cantitate mai mare! Pe semne ca saracii erau convinsi ca secretul consta in culorile folosite si ca ceilalti il stiu mai bine decat ei!

In fine, marea majoritate a copiilor se plimbau pe afara si ii intrebau pe cei care cumparau culori ce culoare le recomanda sa isi cumpere pentru a realiza un desen frumos. Dar cei care cumparau, marea majoritate erau tot din cei care au intrebat sau care doar au "tras cu ochiul" sa vada ce culori cumpara altii. In plus, nestiind ce anume desenau cei care ii intrebau, ei doar raspundeau "rosu" daca ei au cumparat rosu, sau "albastru" daca au cumparat albastru.

Celor care aveau har au folosit culorile care le-aui primit la inceput, asa ca nu prea ii puteai vedea la magazin sa cumpere culori. Deci sansa sa fie intrebati era foarte mica. Probabil ca ei ar fi fost in stare sa dea un sfat bun.

Ceilalti care aveau ambitie, iarasi nu prea exista sansa sa fie intrebati, caci lucrau foarte mult si isi paraseau camera doar pentru timpul scurt in care sa isi cumpere culoarea terminata.
La sfarsitul perioadei inteleptul a adunat picturile. Le-a expus pe toate si le-a aratat copiilor.

Cu totii au fost de acord care sunt cele mai frumoase lucrari si care sunt "restul".

Majoritatea erau "restul".
Si acelea apartineau celor care fie au tras cu ochiul la vecinul, fie au intrebat pe altii ce culori sa isi cumpere pentru a avea un desen frumos. Tot ei sunt cei care nu mai aveau nici un banut in buzunare, iar multi dintre ei nici nu au apucat sa termine pictura.



"Vedeti dragii mei, aceste 5 zile sunt ca si viata noastra. Primim fiecare cate o camaruta a noastra, primim culori si banuti. Si suntem liberi sa alegem ce sa pictam. 

Unii reusesc sa imbine aromonios culorile primite si sa realizeze ceva cu adevarat minunat. 

Altii, chiar daca nu reusesc atat de repede, au ambitie si nu se dau batuti.
In schimb multi nu au incredere in ei insisi si ajung sa traga cu ochiul sau sa ii intrebe pa altii ce sa faca, cum sa faca, ce culoare sa foloseasca. Dar cei intrebati sunt si ei, in marea lor majoritate, in aceeasi situatie. Nici unul dintre ei nu stie ce pictura vrea sa realizeze celalalt. Si atunci, la ce bun sa stii culoarea?

Desenati in pace pe planseta voastra fara a intreba pe altii, la fel de nestiutori, ce culori sa folositi. Aveti in ochii mintii imaginea ce vreti sa o pictati si in final veti stii cum sa imbinati culorile."

Greutatile vietii....

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui 
maestru spiritual vestit.

- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!

Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa
curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:

- Acestea sunt suferintele tale. 
Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de 
cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de 
fereastra si o arunca în mare.



Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
- Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un 
pahar de apa sau marea.”

Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti 
nepricepute si brate închise.

Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrazneala 
prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei 
probleme spune linistit:”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi 
gasi.”
… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in 
care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre 
altii, raspunde-ti la o singura intrebare:

“Sunt parte din problema sau din solutie?”



luni, 27 septembrie 2010

A binecuvanta interviu cu Dalai Lama

Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare, pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre voi.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia.

Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se va revarsa si ii va calauzi pe cale.Atunci cand va intalniti si discutati cu diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati- le aspectul financiar si abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor lumina viata acolo unde ea parea arida.


Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu voi intr-un mod jignitor, 
raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet, 
pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut 
care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata indreptata 
catre voi sa ricoseze. 

A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al 
inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in 
schimb.

A binecuvanta inseamna a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui 
Dumnezeu.

A binecuvanta inseamna a invoca aceea ca grija Divina sa se reverse peste cel la 
care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.

A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara, fara nici o forma de discriminare, este 
cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti 
niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii lor, 
iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.



Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat va 
darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru ca 
viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti. 
Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri ne 
insotesc in acestea.

A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala, omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a atractiei, lege care va aduce in viata ta, din cele mai indepartate colturi ale Universului, lucrurile de care te vei bucura.

Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. 
Deci pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara 
prezenta lui Dumnezeu.
Fiti binecuvantati!

vineri, 24 septembrie 2010

Arta de a trai: S. N. Goenka



Arta de a trai:
Meditatia Vipassana
de S. N. Goenka

FIECARE DINTRE NOI CAUTA PACE SI ARMONIE, pentru ca de ele ducem lipsa
în viata noastra. Din când în când, noi toti ne simtim agitati, iritati, în dizarmonie si
când suferim din cauza acestor stari negative, nu le pastram numai pentru noi însine.
Le transmitem adeseori si celor din jur. Nefericirea se raspândeste în atmosfera ce înconjoara un om nefericit si cei care vin în contact cu acesta sunt afectati la rândul lor. Cu siguranta ca acest mod de viata nu este unul bun.
Ar trebui sa traim împacati cu noi însine si cu toti ceilalti. În definitiv, omul este o fiinta sociala si trebuie sa traiasca în cadrul societatii, interactionând cu ceilalti. Dar cum sa traim în pace? Cum sa ramânem împacati si în armonie cu noi însine si sa  mentinem pacea si armonia în jurul nostru, astfel încât si ceilalti sa poata trai în pace si armonie?
Pentru a iesi din starea de nefericire în care ne aflam, ar trebui sa-i cunoastem motivele de baza, cauza suferintei. Daca investigam problema, devine clar ca ori de câte ori începem sa generam orice negativitate sau impuritate în minte, devenim în mod inevitabil agitati. O negativitate în minte, o impuritate mentala nu poate coexista cu pacea si armonia.
Cum începem sa generam negativitate? Iarasi, prin investigatie, acest lucru devine clar. Suferim mult atunci când gasim ca cineva se comporta într-un mod care nu ne place, când se întâmpla ceva care nu ne place. Ni se întâmpla lucruri nedorite si noi cream tensiuni în interior. Lucruri dorite nu ni se întâmpla din cauza vreunui obstacol intervenit si din nou cream tensiuni în interior; începem sa cream noduri interioare.
De-a lungul vietii, continua sa se întâmple lucruri nedorite si lucruri dorite pot sau nu sa se întâmple si acest proces de a reactiona creând noduri – noduri Gordiene – face ca întreaga structura mentala si fizica sa fie atât de tensionata, atât de plina de negativitate, încât viata devine nefericita.
Acum, un mod de a rezolva problema este acela de a aranja astfel încât nimic nedorit sa nu ni se întâmple în viata si totul sa se desfasoare exact asa cum ne-o dorim. Deci ar trebui sa dobândim puterea sau altcineva ar trebui sa aiba aceastputere si sa ne vina în ajutor, asa încât nimic nedorit sa nu ni se întâmple în viata sorice dorim sa se întâmple. Aceasta este însa imposibil. Nu exista nimeni în lume caruia sa i se îndeplineasca întotdeauna dorintele, în a carui viata totul sa se desfasoare în concordanta cu propriile dorinte, fara ca ceva nedorit sa i se întâmple.
Mereu se întâmpla si evenimente contrare dorintelor si sperantelor noastre. Deci se pune întrebarea: Cum sa nu reactionam orbeste fata de aceste evenimente nedorite?
Cum sa nu cream tensiune si cum sa facem sa ramânem în pace si armonie?

În India, ca de altfel si în alte tari, oameni sfinti si întelepti din trecut au studia aceasta problema – problema suferintei umane – si au gasit o solutie: daca ni se întâmpla ceva nedorit si începem sa reactionam generând furie, frica sau oricare altnegativitate, atunci trebuie sa ne îndreptam atentia cât mai rapid spre altceva. De exemplu, te ridici, iei un pahar cu apa si începi sa bei – furia ta nu se va amplifica; ba chiar va disparea. Sau începi sa numeri: unu, doi, trei, patru. Sau începi sa repeti un cuvânt, o fraza, ori o mantra, poate numele unei zeitati sau al unei persoane sfinte fata de care esti devotat; mintea este îndreptata în alta directie si, într-o oarecare masura, vei scapa de starea de spirit negativa, de furie.

Aceasta solutie a fost folositoare, a dat rezultate. Si înca mai da rezultate.
Practicând aceasta, simtim ca mintea se elibereaza de agitatie. De fapt, aceastmetoda actioneaza, totusi, numai la nivelul constientului. În realitate, abatând atentia, se împinge negativitatea adânc în subconstient si la acest nivel ea continua sgenereze si sa multiplice aceasta impuritate. La nivelul de suprafata este un strat de pace si armonie, dar în adâncurile mintii este un vulcan latent, care poate sexplodeze mai devreme sau mai târziu cu eruptii violente.

Alti exploratori ai adevarului interior au mers si mai departe în cautarile lor si, experimentând în ei însisi realitatea mintii si materiei, si-au dat seama ca abatând atentia nu facem decât sa fugim de problema. Evadarea nu este o solutie; trebuie sa
înfruntam problema. Oricând apare în minte o negativitate, observ-o doar, înfrunt-o doar. De îndata ce începi sa observi o negativitate mentala, aceasta începe sa îspiarda toata puterea. Încetul cu încetul îsi pierde din intensitate si dispare.
O solutie buna, caci evita ambele extreme: atât reprimarea cât si libera manifestare. Îngropând negativitatile în subconstient, acestea nu vor disparea, iar permitându-le sa se manifeste prin actiuni fizice sau verbale, vor crea si mai multe probleme. Dar daca doar le observam, atunci negativitatile vor disparea, vor fi eradicate si ne eliberam de ele.

Aceasta suna minunat, dar este oare cu adevarat realizabil? Nu este usor sa ne înfruntam propriile negativitati. Când izbucneste furia, ne acapareaza atât de repede, încât nici nu sesizam. Atunci, mânati de furie, comitem anumite actiuni fizice sau verbale, care ne sunt daunatoare atât noua, cât si altora. Mai târziu, când furia s-a
domolit, începem sa ne plângem si sa ne caim, ne cerem scuze, în mod repetat, de la cei în cauza, sau de la Dumnezeu: „O, am facut o greseala, te rog, iarta-ma!” Dar data viitoare, într-o situatie similara, reactionam din nou în acelasi fel. Toate aceste regrete nu folosesc la nimic.

Dificultatea este ca nu suntem constienti când apare o negativitate. Apare la nivelul subconstientului profund, iar apoi, pe când ajunge la nivelul constientului, a dobândit deja atâta forta, încât ne copleseste foarte repede si nu o putem observa.

Atunci ar trebui probabil sa-mi angajez un secretar personal, în asa fel încât, ori de câte ori se porneste furia, el sa îmi spuna: „Uite stapâne, se porneste furia”. Dar cum nu stiu când se va porni aceasta furie, trebuie sa-mi angajez trei secretari personali,
în trei schimburi, pentru toata ziua. Sa presupunem ca îmi pot permite acest lucru sfuria izbucneste. Imediat secretarul meu îmi zice: „O stapâne, uite, s-a pornit furia!”
Primul lucru pe care îl fac este sa îi trag o palma si sa-l cert: „Ce, esti nebun? Crezi ca esti platit sa-mi dai lectii?” Sunt atât de coplesit de furie încât nici un sfat bun nu ma va ajuta.
Chiar presupunând ca predomina întelepciunea si nu-l cert, iar în loc de aceasta îi zic: „Îti multumesc foarte mult. Acum trebuie sa stau jos si sa observ furia”. Este oare posibil? De îndata ce închid ochii si încerc sa observ furia, motivul furiei îmi vine imediat în minte – persoana sau incidentul care mi-a cauzat furie. În acest caz eu nu
observ furia în sine; observ doar stimulul extern al acestei stari de spirit. Aceasta va duce doar la amplificarea furiei, deci nu poate fi o solutie. Este foarte dificil de observat o negativitate în mod abstract, emotia abstracta, desprinsa de cauza exterioara care a provocat-o.
Totusi, cel care a ajuns la adevarul suprem, a gasit o solutie adevarata. El a descoperit ca oricând apare în minte o negativitate încep sa se petreaca simultan la nivel fizic doua lucruri. Unul este acela ca respiratia îsi pierde ritmul normal. Începem sa respiram mai intens ori de câte ori o negativitate ne apare în minte. Aceasta este usor de observat. La un nivel mai subtil, începe sa se produca în corp o reactie biochimica – rezultând în aparitia unei senzatii. Orice negativitate va genera o senzatie sau alta în interiorul corpului.

Aceasta este o solutie practica. Un om obisnuit nu poate sa observe negativitatile mentale abstracte – frica, mânie sau pasiune abstracta. Dar cu o pregatire si cu un antrenament adecvat este foarte usor sa observam respiratia si senzatiile din interiorul corpului – toate acestea fiind strâns legate de negativitatile mentale.
Respiratia si senzatiile ma vor ajuta în doua feluri. Mai întâi, ele vor fi secretarii mei personali. De îndata ce o negativitate apare în minte, respiratia se modifica, ea începe sa strige: „Fii atent, ceva nu este în regula!” Nu pot sa palmuiesc respiratia; trebuie sa-i accept avertismentul. În acelasi mod, senzatiile îmi vor spune ca ceva nu
este în regula. Atunci, fiind avertizat, încep sa observ respiratia, senzatiile si constat ca, foarte repede, negativitatea a disparut.
Acest fenomen fizico-mental este ca o moneda cu doua fete. De o parte se aflgândurile sau emotiile care apar în minte. De cealalta parte se afla respiratia ssenzatiile din interiorul corpului. Orice gând, orice emotie, orice negativitate influenteaza respiratia si senzatiile din acel moment. Astfel, observând respiratia sau
senzatia, observam de fapt impuritatile mentale. În loc sa evitam problema, înfruntarealitatea, asa cum este ea. Constatam astfel ca aceste impuritati îsi pierd puterea, nu ne mai coplesesc ca în trecut. 


Daca continuam sa le observam, ele vor dispare în cele din urma de tot, iar noi vom începe sa traim o viata împacata si fericita, o viata
din ce în ce mai libera de negativitati.

În acest fel, tehnica auto-observarii ne arata realitatea sub cele doua aspecte ale sale: interior si exterior. Anterior, fiecare dintre noi privea doar în afara, omitând adevarul interior. Întotdeauna am cautat în exterior cauza nefericirii noastre; întotdeauna am învinovatit si am încercat sa schimbam realitatea exterioara.
Ignorând realitatea interioara, nu am înteles niciodata ca, de fapt, cauza suferintei rezida în interiorul nostru, în reactiile noastre oarbe la senzatiile placute si la senzatiile neplacute.
Acum, fiind antrenati, putem vedea si cealalta fata a monedei. Putem fi constientde propria respiratie precum si de ceea ce se întâmpla în interior. Fie respiratia, fie senzatia, învatam cum sa le observam fara sa ne pierdem echilibrul mintii. Încetasa reactionam si sa ne multiplicam suferintele. În schimb, permitem negativitatii sa se
manifeste si sa dispara.

Cu cât cineva practica mai mult aceasta tehnica, cu atât mai repede se dizolvnegativitatile. Încetul cu încetul, mintea se elibereaza de impuritati, devine pura. minte pura este întotdeauna plina de iubire - iubire dezinteresata fata de toti ceilalti, plina de compasiune pentru slabiciunile si suferintele altora, plina de bucurie pentru
succesul si fericirea lor, plina de ecuanimitate (echilibru, calm, stapânire de sine) în fata oricarei situatii.



Când cineva ajunge la stadiul acesta, atunci viata sa se schimba în profunzime.
Nu-i mai este posibil sa comita o actiune fizica sau verbala prin care sa perturbe pacea si fericirea altora. În acelasi timp, o minte ecuanima nu numai ca devine împacata cu ea însasi, dar întreaga atmosfera din jur este patrunsa de pace sarmonie, influentându-i si pe altii, ajutându-i si pe altii.
Învatând sa ramânem echilibrati în fata a tot ceea ce traim în interior, dezvoltadetasare si fata de tot ceea ce întâlnim în situatiile din exterior. Dar aceasta detasare nu este nicidecum o evadare din realitate sau indiferenta fata de problemele lumii.
Cei care practica Vipassana în mod regulat devin mai sensibili la suferintele altora sfac tot ce le sta în putinta ca sa aline suferinta – dar nu prin agitatie, ci cu o minte plina de iubire, compasiune si ecuanimitate. Ei învata indiferenta sacra – cum sa se angajeze din plin, cum sa se implice din plin spre a-i ajuta pe altii, pastrându-si în
acelasi timp echilibrul mintii. Astfel ei ramân împacati si fericiti, lucrând în slujba pacii si fericirii altora.

Aceasta este învatatura lui Buddha: o arta e a trai. El niciodata nu a fondat sau predat vreo religie sau vreun „ism”. El nu si-a instruit ucenicii niciodata sa practice vreun rit sau ritual, vreo formalitate goala. În loc de acestea, el i-a învatat sa observe doar natura, asa cum este ea, observând realitatea interioara. Din cauza ignorantei,
continuam sa reactionam într-un mod care ne este daunator atât noua, cât si altora.

Dar când apare întelepciunea – întelepciunea de a observa realitatea asa cum este ea – acest obicei de a reactiona dispare. Când încetam sa reactionam orbeste, atunci devenim capabili de actiune adevarata – actiunea provenind dintr-o minte echilibrata, care vede si întelege adevarul. O astfel de actiune nu poate fi decât pozitiva, constructiva, benefica atât noua cât si altora.

Deci ceea ce este necesar este: sa „te cunosti pe tine însuti”, sfatul pe care l-au dat toti înteleptii. Trebuie sa ne cunoastem pe noi însine, nu numai la nivel intelectual, la nivel de idei si teorii si nu numai la nivelul emotiilor, sau al devotiunii, acceptând orbeste ceea ce am auzit sau citit. O astfel de cunoastere nu este suficienta. Trebuie sa cunoastem realitatea la nivelul experientei. Trebuie sa experimentam direct realitatea acestui fenomen fizico-mental. Numai si numai aceasta cunoastere ne va ajuta sa ne eliberam de suferinta.

Aceasta experienta directa a propriei realitati interioare, aceasta tehnica de autoobservare este ceea ce se cheama meditatia Vipassana. În limba vorbita în India pe timpul lui Buddha „passana” însemna a vedea în acceptia obisnuita a termenului, cu
ochii deschisi, dar „vipassana” înseamna observarea lucrurilor asa cum sunt în realitate, nu asa cum par sa fie. Adevarul aparent trebuie sa fie penetrat pâna când se ajunge la adevarul ultim al întregii structuri fizico-mentale. Când experimentaacest adevar, când învatam sa nu mai reactionam orbeste, sa încetam sa generam
negativitati – atunci, în mod natural, vechile negativitati sunt eradicate. Ne eliberade nefericire si traim fericirea adevarata.

INSTRUIREA ÎN CADRUL CURSULUI DE MEDITATIE SE DESFASOARA ÎN
TREI PASI. Într-un prim pas, fiecare participant trebuie sa se abtina de la orice actiune, fizica sau verbala, care perturba pacea si armonia altora. Nu putem lucra pentru eliberarea de impuritati mentale si, în acelasi timp, sa continuam sa înfaptuim actiuni fizice sau verbale care multiplica aceste impuritati. De aceea, un cod al
moralitatii este primul pas esential în aceasta practica. Participantii se obliga sa nu omoare, sa nu fure, sa nu aiba relatii sexuale, sa nu minta si sa nu foloseascintoxicante. Abtinându-ne de la astfel de actiuni, îi permitem mintii sa se linisteascsuficient pentru a face pasul urmator.

Pasul urmator consta în dezvoltarea unui oarecare control asupra acestei mintsalbatice, antrenând-o sa ramâna concentrata asupra unui singur lucru: respiratia.
Încercam sa ne concentram atentia asupra respiratiei cât mai îndelung posibil.
Acesta nu este un exercitiu de respiratie, nu se controleaza respiratia. Doar se observa respiratia naturala, asa cum este ea, cum intra, cum iese. În acest fel, ne calmam mintea si mai mult, astfel încât ea nu mai este stapânita de negativitatviolente. În acelasi timp, ne concentram mintea, facând-o ascutita si penetranta,
capabila de cunoastere.

Acesti doi primi pasi: a trai o viata morala si controlul asupra mintii sunt foarte necesari si utili prin ei însisi, dar ei conduc la suprimarea negativitatilor daca nu facem si al treilea pas - purificarea mintii de impuritati prin dezvoltarea cunoasterii propriei naturi interioare. 


Aceasta este Vipassana: experimentarea propriei realitatprin observarea sistematica si detasata, în noi însine, a fenomenului fizico-mental aflat în perpetua schimbare, acest fenomen manifestându-se ca senzatii. Aceasta este esenta învataturii lui Buddha: auto-purificare prin auto-observare.
Aceasta poate fi practicata de oricine. Fiecare se izbeste de problema suferintei.
Aceasta este o maladie universala, care necesita un remediu universal, nu unul sectar. Când suferim din cauza furiei, nu exista furie buddhista, furie hindusa, sau furie crestina. Furia este furie. Când devenim agitati din cauza furiei, nu este o agitatie crestina, hindusa sau buddhista. Maladia este universala. Remediul trebuie sa fie de asemenea universal.

Vipassana este un astfel de remediu. Nimeni nu va obiecta la un cod de viata care respecta pacea si armonia altora. Nimeni nu va obiecta la dezvoltarea controlului asupra mintii. Nimeni nu va obiecta la dezvoltarea cunoasterii realitatii interioare prin care este posibila eliberarea mintii de negativitati. Vipassana este o cale universala.



Observând realitatea asa cum este, prin observarea adevarului interior - aceasta este cunoasterea de sine în mod direct, la nivelul experientei concrete. Practicând, ne eliberam de nefericirea datorata impuritatilor mentale. De la adevarul aparent, grosier, exterior, patrundem pâna la adevarul ultim al mintii si materiei. Apoi
transcendem toate acestea si experimentam un adevar care este dincolo de minte smaterie, dincolo de timp si spatiu, dincolo de conditionarea relativitatii: adevarul eliberarii totale de toate negativitatile, de toate impuritatile, de toate suferintele. Ce
nume i se va da acestui adevar ultim, este irelevant; el este însa idealul suprem al fiecaruia.

Fie ca noi toti sa experimentam acest adevar ultim. 
Fie ca toti oamenii sa se elibereze de suferinta
Fie ca ei sa se bucure de adevarata fericire, adevarata pace,
adevarata armonie.
FIE CA TOATE FIINTELE SA FIE FERICITE!


Articolul este bazat pe un discurs public sustinut de dl. S.N.Goenka la
Berna, Elvetia, în 1980.




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...