"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

marți, 28 decembrie 2010

2- VEGHEA - Buddha


Atenţia mereu trează este calea către viaţă.
Prostul doarme
Ca şi cum ar fi deja mort,
Dar Maestrul este treaz
Şi trăieşte etern.

El veghează.
El este curat, senin.

Cât de fericit este El!
Pentru că El ştie că a veghea înseamnă viaţă.
Cât de fericit este,
Urmând calea celor treji!

Cu multă perseverenţă
El meditează, căutând
Libertatea şi fericirea.

Stai treaz, gândeşte, veghează.
Lucrează cu grijă şi atenţie.
Rămâi pe cale
Şi lumina va creşte în tine.

Prin veghe şi muncă
Maestrul îşi creează pentru sine o insulă,
Pe care potopul n-o poate distruge.

Prostul este fără grijă.
Dar Maestrul îşi menţine vigilenţa trează.
Aceasta este cea mai preţioasă comoară.

El niciodată nu cedează dorinţei.
El meditează.
Şi în puterea propriei hotărâri
Descoperă adevărata fericire.

El înfrânge dorinţa—
Şi din turnul înţelepciunii
Priveşte în jos fără patimă
Asupra mulţimii îndurerate.
Din vârful muntelui
Priveşte jos către acei
Ce trăiesc la nivelul pământului.

Vigilent printre cei fără minte,
Treaz în timp ce alţii visează,
Iute asemenea unui cal de curse
Maestrul goneşte ca vântul prin viaţă.

Datorită atenţiei mereu treze
Indra a devenit regele zeilor.
Cât de minunat este să veghezi,
Ce nesăbuire să dormi.

Cerşetorul ce-şi păzeşte mintea
Şi se teme de capriciile gândurilor proprii,
Arde complet orice înlănţuire
Cu focul vigilenţei.

Cerşetorul ce-şi păzeşte mintea
Şi se teme de propria-i confuzie,
Nu poate cade.
El a găsit drumul spre pace.

Mesaj de Craciun de la NEALE DONALD WALSCH

Dragii mei prieteni


Nu am putut dormi in aceasta noapte si m-am trezit la ora 2. Pana la 4 am avut o alta Conversatie cu Dumnezeu.
– Vorbeste-mi despre Crãciun, L-am rugat eu. Despre ce e vorba cu adevarat?
Si am auzit:
– Ce vrei sa spui? Cum adica, despre ce e vorba cu adevãrat? V-am mai spus de un million de ori, despre ce e vorba!
– Mai spune-mi o data. Cred ca nu am inteles suficient de bine. Si, dintr-odata, capul mi s-a umplut cu melodia si cuvintele unei colinzi de Craciun – una dintre cele mai vesele si mai marete colinzi de Craciun. Bucurie pentru intreaga lume, Domnul a venit (Joy to the world, the Lord has come). Dar nu intelegeam si continuam sa ma minunez. Ce e atat de minunat in faptul ca vine cineva care va fi stapanul nostru?
– Doamne, am spus. Eu nu inteleg despre ce e vorba. Iar Dumnezeu a raspuns:
– Ai dreptate. Asa e. Nu intelegi. Dar cel putin, intrebi. Iar asta e un lucru foarte bun. E greu sa intelegi ceva, atunci cand crezi ca nu mai ai de pus intrebari. Nu poti primi raspunsuri, atunci cand crezi ca nu mai ai ce intrebari sa pui – cand crezi ca ai deja singurul raspuns posibil.
– Ei bine, eu nu am raspunsul. Deci care este el? Iar Dumnezeu a spus.


– Raspunsul este ca Domnul care a venit nu domneste peste voi, ci in voi…
Acestea sunt cuvintele care au venit la mine la ora 2,57, in aceasta noapte si le-am depozitat in inima.
– Atunci, Craciunul nu este doar o zi in care sa ne amintim numai de nasterea pruncului Iisus. Este si sarbatorirea nasterii Christosului in noi toti.
Iar Dumnezeu a raspuns bland:
– Da.
Si atunci m-am intrebat ce inteles ar avea toate cantecele, mesajele si sentimentele pe care le traim de Craciun, daca noi am accepta acest adevar – daca am intelege, cu adevarat, ca mesajul acestei sarbatori nu este despre o singura fiinta binecuvantata, ci ca noi toti suntem binecuvantati! Nu e vorba despre altcineva – ci despre noi toti. Despre mine.
Doamne, ce rau imi suna totul in urechi! Era ca o blasfemie! Cum era posibil ca sarbatoarea Craciunului sa se refere la mine??? Dintre toate gandurile egocentriste, pline de orgoliu, acesta era cel mai …
Doar e vorba despre nasterea lui Iisus! Despre cei trei magi si darul lor!
Dar inima mea insista, intreband: Dar daca darul este pentru mine? Si ce-ar fi daca Domnul a venit cu adevarat ca sa fie in mine si nu sa domenasca peste mine? Stiu precis ca Ii pot gasi un loc inlauntrul meu. Si ce ar insemna pentru mine sa fac asta? Ce-ar insemna pentru mine sa fiu o persoana binecuvantata si daruita? Si sa gandesc in acest fel? Sa va vad pe toti ca fiind binecuvantati si daruiti? Oare m-as purta altfel cu voi? Mi-ar placea sa cred ca asa as face, ca as fi mai bun , mai bland in cuvinte, mai atent in ce fac, gandurile mele ar fi mai pline de compasiune, faptele mele mai cinstite, as fi mai rabdator, mai generos – si mult mai constient de minunea care sunteti!
Iar daca as sti ca si eu sunt o persoana binecuvantata si daruita, oare m-as purta altfel cu mine insumi? Cred ca asa as face. As fi mult mai bland cu mine insumi, mai atent in ce fac, gandurile mele ar fi mai pline de compasiune fata de mine, as fi mai rabdator, mai generos – si mult mai constient de minunea care sunt.
Dar este oare posibil ca toti sa fim cu totii binecuvantati, fericiti si daruiti?
Iata ce am intrebat in toiul noptii, iar raspunsul a venit uluitor de simplu:
– Da.
Deci, ASTA e Craciunul! Esenta Christica exista in noi, traieste in noi toti, ESTE noi toti. Doar ca noi nu ne amintim. Si astfel a fost creata sarbatoarea Craciunului, pentru ca noi sa ne amintim. Prin urmare, Craciunul nu este legat de o anumita religie – el exista in toate religiile. Nu este vorba despre o anumita persoana, ci despre toti oamenii. Nu conteaza daca suntem crestini, musulmani, hindusi sau evrei, baptisti sau atei, sau de o alta religie.
Atunci cand Ii dai nastere Domnului din launtrul tau, dai viata unei minuni, unei splendori si unei iubiri care poate sa curga dinspre tine catre intreaga lume – si astfel schimbi lumea pentru totdeauna!
Nu e asta, povestea Craciunului? Si cand traim aceasta poveste, ca pe povestea noastra personala, oare vietile noastre nu sunt reinnoite, iar vietile noastre separate nu devin una?
Ba da, asa se intampla.
Sufletele noastre sunt miscate, inimile devin pline. Iar atunci … noi suntem cei care aducem bucurie in lumeNOI suntem darul Craciunului, exprimat pe deplin si implinit pe deplin. Noi suntem cu totul gata si doritori sa iubim fara conditii, sa daruim fara restrictii, sa impartasim fara limite, sa cream fara frica, sa ne preaslavim pe noi insine fara jena si retineri. Noi sutem cei care alegem sa iertam fara ezitare, sa ajutam fara sa ni se ceara, sa ne aventuram acolo unde ingerilor le e frica sa intre. Da, asa e! Sa deschidem calea pentru ingeri.
De aceea suntem aici, De aceea am venit pe Pamant. Sa fim vestitori si deschizatori de drumuri pentru ingeri.
Iata vestitorul!, canta ingerii. Salva regelui nou-nascut!
In acest moment ii putem da viata fiintei marete din noi … fiinta regala care suntem noi in ochii lui Dumnezeu.
Stiti… candva, cineva a spus: Daca te-ai vedea asa cum te vede Dumnezeu, ai zambi tot timpul. Ei bine, aceste zile de Craciun sunt cele in care trebuie sa zambim. Si asta, pentru ca daca ne straduim cu adevarat, putem sa ne vedem asa cum ne vede Dumnezeu si putem sa simtim acest lucru. Iar acest sentiment se numeste iubire. Iubirea voastra pentru viata si pentru toti cei pe care ii iubiti in aceasta viata – dar si iubirea lui Dumnezeu pentru voi.
Magia Craciunului consta si in aceea ca ne da voie sa impartasim aceasta iubire cu cei a caror viata o atingem, cu cei care sunt de acord cu noi si cu cei care ne contrazic, cu cei care arata ca noi si fac ce facem noi – si cu cei care nu sunt asa. Cu prietenii si cu strainii.
In acesta moment suntem invitati sa simtim aceasta iubire si sa-I oferim un loc permanent in inima noastra. Sa fim sursa pacii pe Pamant si intelegere intre oamenii de pretutindeni. Suntem invitati in acest moment sa pasim pe Pamant nu numai ca cei care suntem binecuvantati si daruiti, dar si deosebit de fericiti Nu numai ca domn si stapan, ci asemeni Lui.
Pentru ca asta suntem: Noi suntem Domnul si Stapanul regatului launtric – si, prin urmare, si al celui exterior, Iar atunci cand intelegem acest lucru, totul se schimba. Incepem sa traim experienta vietii si sa o influentam, intr-un mod nou.
Aceasta este invitatia de Craciun. Suntem invitati sa incepem chiar acum aceasta experienta …in aceasta … noapte linistita. Iar daca facem asa, o transformam intr-o noapte sfanta. Vom incepe sa cream o lume in care totul este calm. Totul straluceste. Slava lumii! Domnul a venit! Pamantul sa-L primeasca pe rege! Fie ca inimile noastre sa-I pregateasca locul. Iar cerul si Pamantul canta!
Craciun fericit tuturor!
Cu iubire, 

Diferenţa dintre noapte şi zi



       




  Un mare înţelept şi-a întrebat discipolii cum pot deosebi momentul în care noaptea s-a sfârşit de ziua care a început. 


Unul dintre ei a spus: - -Când vezi un animal la distanţă şi poţi spune dacă este vorba de cal sau de o vacă. 

- Atunci când vezi un copac la distanţă şi poti spune dacă este vorba de un castan sau de un stejar, spuse un alt discipol. - Niciun răspuns nu e corect, zise înţeleptul. 

- Atunci când? au întrebat discipolii. 

- Când vei putea privi faţa unui om oarecare şi să recunoşti în el pe fratele tău. Dacă nu poţi face asta, chiar dacă soarele e sus pe cer, pentru tine încă este noapte.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Ma intereseaza cine esti tu...

Sursa: Joy attracts joy




Nu ma intereseaza ce faci tu pentru a-ti castiga existenta.

Vreau sa stiu ce foc arde in tine si daca ai cutezanta sa visezi la realizarea a ceea ce porti in inima ta.

Nu ma intereseaza cati ani ai,

Vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebun

in numele iubirii tale, viselor tale si aventurii care este viata ta.

Nu ma intereseaza care planeta este in careu cu luna ta,

Vreau sa stiu daca ai atins cerul propriei tale tristeti, daca te-ai deschis datorita tradarilor vietii,

sau daca te-ai asprit si daca te-ai inchis de teama unui necaz viitor.

Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.

Vreau sa stiu daca poti sa simti fericirea, a mea, sau a ta, daca poti dansa cu fervoare si te poti lasa complet cuprins de extaz pana in varful degetelor de la maini si de la picioare, fara sa spui ca trebuie sa fim atenti si realisti ca sa nu cumva sa uitam care sunt limitele fiintelor umane.

Nu ma intereseaza daca ceea ce-mi spui este adevarat,

Vreau sa stiu daca esti gata sa-i deceptionezi pe ceilalti ca sa ramai sincer cu tine insuti si daca poti suporta sa fii acuzat de tradare, dar sa nu-ti tradezi propriul suflet.

Vreau sa stiu daca poti sa fii fidel si deci demn de incredere.

Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi si daca tu poti simti ca sursa vietii tale rezida in prezenta Sa.

Vreau sa stiu daca poti trai esecurile, ale mele, sau ale tale, si totusi sa continui sa stai drept pe marginea lacului si sa strigi catre argintata luna plina: “Da!”

Nu ma intereseaza unde locuiesti si cat castigi,

Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte de tristete si de disperare, de indoiala sau durere si sa faci ceea ce trebuie facut pentru copii.

Nu ma intereseaza cine esti si cum ai ajuns pana aici,

Vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti.

Nu ma intereaza ce ai invatat sau unde ai invatat si cine te-a invatat ceea ce stii,

Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau.

Vreau sa stiu daca poti sa ramai singur cu tine insuti si daca esti fericit intradevar in propria ta companie in aceste momente de vid.

Visatorul din Oriah, Intelept  Amerindian


luni, 20 decembrie 2010

"Mântuirea mea vine de la mine."

Toată ispita nu este nimic altceva decât o formă sau alta a
ispitei primordiale de a nu crede ideea de astăzi. Mântuirea pare să
vină de oriunde, numai de la tine nu. La fel, sursa vinovăţiei. Nici
vinovăţia, nici mântuirea nu le vezi ca fiind în propria-ţi minte şi nu
altundeva. Când realizezi că toată vinovăţia este numai şi numai o
invenţie a minţii tale, îţi vei da, de asemenea, seama că vinovăţia şi
mântuirea trebuie să se afle în acelaşi loc. Înţelegând acest fapt eşti mântuit.
Preţul aparent al acceptării ideii de astăzi este acesta: Ea
înseamnă că nimic din afara ta nu te poate mântui; nimic din afara
ta nu îţi poate da pacea. Dar mai înseamnă că nimic din afara ta nu
te poate vătăma, nu-ţi poate tulbura pacea sau nu te poate deranja
într-un fel sau altul. Ideea de astăzi te pune să domneşti peste univers, căci acesta ţi-e locul, fiind ceea ce eşti. Acesta nu este un rol care poate fi acceptat parţial. Desigur că începi să-ţi dai seama
că acceptarea lui înseamnă mântuire.

Totuşi, s-ar putea să nu-ţi fie clar de ce recunoaşterea faptului că vinovăţia se află în mintea ta atrage după sine şi realizarea faptului că mântuirea se află şi ea acolo. Dumnezeu nu ar fi plasat
 bolii acolo unde nu te poate ajuta. Aşa a funcţionat mintea ta, însă nicidecum a Sa. El vrea să fii vindecat, prin urmare a păstrat Sursa vindecării acolo unde se află nevoia de vindecare.

Tu ai încercat să faci exact contrariul, făcând încercări peste încercări, care de care mai distorsionate şi fantastice, de a separa vindecarea de boala care i-a fost menită, păstrând astfel boala. Scopul tău era să garantezi că vindecarea nu se va produce. Scopul lui Dumnezeu era să garanteze că ea va avea loc.

Astăzi exersăm să ne dăm seama că Voia lui Dumnezeu şi voia noastră sunt chiar una şi aceeaşi în această chestiune. Dumnezeu vrea ca noi să fim vindecaţi, iar noi, de fapt, nu vrem să fim bolnavi,
deoarece aceasta ne aduce nefericire. De aceea, acceptând ideea de astăzi, suntem, realmente, de acord cu Dumnezeu. El nu vrea să fim bolnavi. Nici noi. El vrea să fim vindecaţi. La fel vrem şi noi.
Pentru astăzi suntem gata de două perioade mai lungi deexersare, fiecare dintre ele durând vreo zece-cincisprezece minute.

Totuşi, te vom lăsa să decizi singur când le vei întreprinde. Vom continua un număr de lecţii cu această formă de exersare şi ar fi bine să decizi în prealabil care ar fi timpul prielnic de alocat fiecărei perioade, ţinându-te cât mai strict posibil de propriile-ţi decizii.
Începe aceste perioade de exersare cu repetarea ideii de astăzi, adăugând o declaraţie ce anunţă recunoaşterea faptului că mântuirea nu vine nicăieri din afara ta. Ai putea-o formula astfel:

"Mântuirea mea vine de la mine. Ea nu poate veni din altă parte."

Apoi, având ochii închişi, dedică câteva minute revizuirii câtorva locuri externe unde, în trecut, ai căutat mântuirea: în alţi oameni, în posesiuni, în diferite situaţii şi întâmplări, în concepţia despre sine, pe care ai încercat să le faci reale. Recunoaşte că ea nu se află acolo şi spune-ţi:

"Mântuirea mea nu poate veni de la nici unul din aceste lucruri.
Mântuirea mea vine de la mine şi numai de la mine."

Acum vom încerca din nou să ajungem la lumina din tine, care se află acolo unde ţi-e mântuirea. Nu o poţi găsi în norii care înconjoară lumina, deşi tocmai în ei ai căutat-o până acum. Nu se află acolo. Este îndărătul norilor şi în lumina de dincolo de ei.
Aminteşte-ţi că va trebui să străbaţi norii înainte de a putea ajunge la lumină. Mai aminteşte-ţi însă că în configuraţiile de nori pe care ţi le-ai imaginat nu ai găsit niciodată nimic care să dăinuie, sau ce ţi-ai dorit.
De vreme ce toate iluziile mântuirii te-au lăsat în pană, desigur că nu vrei să rămâi în nori, umblând în van după idoli, când ai putea atât de uşor să păşeşti în lumina adevăratei mântuiri. Încearcă să
treci de nori prin orice mijloace ţi se par potrivite. Dacă ţi-e de folos, gândeşte-te că te ţin de mână şi te conduc. Şi te asigur că nu va fi o închipuire deşartă.

Pentru perioadele de exersare de astăzi, scurte şi frecvente, adu-ţi aminte că mântuirea ta vine de la tine şi nimic în afara gândurilor tale nu te poate stingheri în progresul tău. Eşti eliberat
de orice interferenţă externă. Tu porţi sarcina propriei tale mântuiri.
Eşti însărcinat cu mântuirea lumii. Spune, deci:

"Mântuirea mea vine de la mine.
Nimic din afara mea nu mă poate reţine.
În mine se află mântuirea lumii şi mântuirea mea."

vineri, 17 decembrie 2010

NIVELE ALE CREATIEI


Cand ai devenit Constiinta pe deplin constienta, cel mai dragut joc este de a urmari cum se creaza aceasta "realitate experientiala" si desigur sa participi cu cele mai inalte instrumente la "directiile" pe care jocul le va urma-DACA este Aliniat cu Intentia Mintii Universale. Aici instrumentul de lucru este doar INTENTIA CONSTIENT CREATOARE. Ea este lipsita TOTAL de orice fel de incarcatura emotionala, de scop si orice altceva ce ar putea fi imaginat. Doar INTENTIE PURA. Pentru a intelege cumva mai corect ce spun eu aici, este util sa vedem cele cateva pagini din  “Power versus. Force” de David R. Hawkins.
Desigur i se pot decela niste "proprietati", in sensul ca daca scop nu are, in schimb are o foarte limpede "destinatie", o schimbare a nivelului de joc, daca ma pot exprima asa.
Intentia creatoare pusa pe acest site este nu numai aliniata ci chiar generata de Mintea Universala si este sustinuta deja de trei individualitati extinse in intreaga Creeatie. Despre eficienta ei deja nu mai este nimic de adaugat.
Sub acest nivel Absolut si IMPERSONAL, desigur multe alte nivele de creare de realitati exista si le voi enumera, in ordine descrescatoare, cu cateva cuvinte spre corecta intelegere.
Imediat sub el se gaseste nivelul de creatie al sentimentului. Acesta poate ficonstient sau inconstient creator si de aici si pozita numarul doi pe care o ocupa. Insa, ca pondere la nivelul creatiei (prin sentiment), detine DE DEPARTE primul loc. Aici se gaseste de fapt marea majoritate a cauzelor acestui joc. Pentru ca sentimentele sunt la indemana fiecarui om, indiferent nvelul sau de constienta. De aici si rezulta aparentul caracter dramatic al jocului, deoarece se creaza haotic, involuntar si inconstient, in baza unor impulsuri emotionale. De altfel, cei ce sunt constienti si deci stapani pe sentimente si emotii, trec la nivelul superior de creatie, mult mai confortabil si matematic.
Si ei cunosc importanta energetica a emotiei creatoare, dar este ceva cu totul diferit.
Crearea realitatii experientiale doar in baza sentimentelor si emotiilor este datorata unor perceptii, care nu au nici un caracter obiectiv-desigur- ci reprezinta doar modul personal in care un individ raspunde unei anumite si proprii perceptii despre o aparenta realitate/relatie. Interesant este faptul ca emotia creaza realitati experientiale cu o forta imensa si care se si manifesta foarte rapid si intens. De altfel sunt foarte multe experimente in acest sens, facute cu ajutorul unor generatoare de numere aleatoare si va sunt la dispozitie peste tot.
       Cu titlu doar de exemplu, vreau aici SA AVERTIZEZ despre cat de gresit intelegem aceste aspecte. Daca o enitate aparent sufera de o disfunctie tradusa atat de prost drept boala, cand ea este de fapt doar un blocaj energetic generat de el sau apartinatori, se apeleaza de multe ori la "ajutor" material pentru respectivul. Ca sa fie "eficient" se apeleaza la mijloacele cele mai diverse de imprastiere intre oameni, net, mass media, redactii.  Se preseaza inconstient pe emotionalul unor fiinte la fel de inconstiente, care nu fac decat, prin necunoasterea Legilor Creatiei, sa ia energetic orice sansa de recuperare a respectivului. Asupra lui se proiecteaza INSTANTANEU, din frecvente din cele mai diverse, infoenergii de vibratii atat de diferite incat nici cel mai robust nu le-ar putea rezista. "Drumul catre iad e pavat cu cele mai bune intentii" (dar nu cele constient creatoare). Tot aici si "campaniile pro sau cele anti-orice".
Dificil cu adevarat este faptul ca acest nivel este spontan, permanent, haotic, generat in special de subconstient si tot ce este acolo depozitat. Partea relativ linistitoare este aceea ca o constiinta inconstienta are o mica capacitate de a radia propriile dizarmonii si ca atare este "principalul si permanentul beneficiar", impreuna cu cei cativa cu care chiar interactioneaza indeaproape. Insa densitatea fiintelor inconstiente este foarte "buna", deci doar frecventa proprie te scuteste cu adevarat de "cadouri infoenergetice".
"Cadouri" primim si din nivelul de creatie al gandului. Multi inca considera ca e un drept si o zona privata gandul lor. Ca daca nu este comunicat verbal el nu pleaca din propria lor minte. Inconstienta asupra Legilor Creeatiei da dreptul la o astfel de viziune separatoare, dar e profund falsa. Nu exista decat energie si informatie. Energia electromagnetica a gandului radiaza. Orice gand este infoenergie si produce/creaza realitati, atat in nivelul propriei experiente perceptuale cat si in armonia structurilor proprii si in modul cum apa din care suntem formati majoritar se armonizeaza/ deformeaza. Dar ele nu se rezuma la efecte doar asupra noastra.
     Desigur si sentimentele produc, si mai intens, aceste deformari. Gandurile au insa un mare avantaj, sunt produse in special de constient si ca atare pot fi mai usor "educate" spre armonie. Nu in sens dual, (gandire "pozitiva") ci doar inspre armonie cu Legile Creatiei.
Cuvantul creator are proprietati atat ale emotionalului cat si ale constientului. De multe ori ne trezim spunand cuvinte pe care nu am vrut constient sa le rostim. Ele creaza efecte atat la nivel psihologic dar desigur sunt infoenergie si creaza si in structurile subtile. In armonia din lichidul care suntem, ca corp fizic. Nu ca nu ar exista si ganduri uramare a unor programe derulate in subconstient.
     Faptele desigur creaza si ele. Este nivelul cel mai grosier, cel mai lipsit de efecte, doar ca increzandu-ne DOAR IN EL, creatia constienta nu poate avea loc, aceea facandu-se DOAR cu instrumentele constiintei constiente. In domeniul acesta cel mai util este sa avem STARE DE ATENTIE. A nu se confunda cu atentia incordata, a mintii dornice de a ne "proteja" ea.

marți, 14 decembrie 2010

Miracolele nu există pentru oamenii ai căror ochi nu vor să vadă

 Un om pasionat de vânătoare şi-a cumpărat un câine foarte deştept. Era atât de inteligent încât era singurul câine din lume care putea să meargă pe apă. Nici lui nu i-a venit să creadă când a reuşit să-l dreseze să facă asta.


Se gândea mereu ce încantaţi vor fi prietenii lui când vor vedea câinele acesta fantastic. Aşa că într-o zi şi-a invitat un prieten să meargă la vânătoare de raţe. Dupa ce au stat la pânda, au tras în nişte raţe şi omul a ordonat câinelui să alerge şi să agite raţele de pe lac ca să le poată împuşca.




 Câinele a sărit imediat, a alergat pe suprafaţa apei cu talentul unui balerin, toată ziua s-a mişcat încoace şi încolo fără să se scufunde. Stăpânul era atât de încântat de câinele lui, încât se uita mereu la prietenul cu care venise aşteptând un comentariu, dar acesta nu scotea o vorba. Pe drumul spre casă n-a mai avut răbdare şi l-a intrebat dacă a observat ceva ciudat la câinele lui. Răspunsul prietenului a fost: “Da, nu ştie să înoate!”


Morala: miracolele nu există pentru oamenii ai căror ochi nu vor să vadă.

luni, 13 decembrie 2010

Despre cele cinci elemente şi o stare bună de funcţionare a corpului


Sursa: Jorjette 
Cele cinci elemente, lemn, foc, pământ, metal şi apă, sunt părţi constituente ale organismului şi ne influenţează pe tot parcursul vieţii.
Pentru a ne menţine în formă excepţională putem lua în seamă intercondiţionarea celor cinci elemente din tradiţia taoistă chineză şi influenţa lor asupra fiinţei noastre. În viziunea medicinei tradiţionale chineze, cele cinci elemente sunt părţile constituente ale organismului nostru, şi ne influenţează pe tot parcursul vieţii prin antrenarea lor în ciclul anotimpurilor din fiecare an:  primăvara este sub influenţa lemnului, vara – a focului, sfârşitul verii – a pământului, toamna – a metalului şi iarna – influenţa apei.
Aceste influenţe se reflectă în special asupra unui organ reprezentativ: lemnul – ficatul; focul – inima; pământul – splina; metalul – plămânii; apa – rinichii. De asemenea emoţiile care se asociază unui element şi organului corespondent ne influenţează starea energetică şi implicit starea de bună dispoziţie.
În “Tratatul clasic de medicină internă a Împăratului Galben” (secolul al II-lea î.Hr.) se spune că: “Mânia face ca energia să scadă, bucuria face ca energia să crească, mâhnirea face ca energia să se împrăştie, teama face ca energia să descrească, spaima face ca energia să se risipească, epuizarea face ca energia să se spulbere, îngrijorarea face ca energia să stagneze.” Aşadar, pentru fiecare dintre noi, controlul emoţiilor este bine venit pentru economia energiei proprii şi în special reţinerea ca aceste emoţii să nu ia amploare. În situaţiile obişnuite din viaţă este dificil să nu reacţionezi la provocări, dar în momentele de linişte după ce conflictul s-a consumat, încercaţi să reveniţi asupra stării respective transformând emoţia negativă în una bună.
Un exemplu bun este atunci când v-aţi mâniat pe cineva. Revedeţi întâmplarea şi construiţi un clişeu nou, în care iertaţi persoana care v-a agresat şi aveţi o atitudine de prietenie faţă de ea. Astfel deblocaţi energia din ficat, lăsând lucrurile să funcţioneze normal, evitând o criză biliară. În acelaşi mod procedăm şi cu celelalte emoţii, păstrând echilibrul pe care natura l-a înscris în programul nostru de bună dispoziţie.
Dacă nu avem controlul conştient asupra exteriorizării emoţiilor noastre, situaţiile în care răspundem, de exemplu unei agresări, cu atitudini negativiste, tot agresiune, se resfrâng asupra noastră, cauzându-ne probleme fizice. Reevaluarea unor situaţii mai vechi, deblochează canale de energie, ne pot vindeca de boli, ne pot schimba viaţa şi ceea ce primim din jur. Dacă avem blocaje din trecut, prezentul nu este decât un continuu manifest de situaţii repetate, încât unii din noi ajung să uite cum este să fie viaţa lor altfel, atât de normală li se pare viaţa lor plină de probleme.

Noi suntem ceea ce gândim

1. ALEGERILE - Sutrele lui Buddha

Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce suntem răsare odată cu gândurile noastre.
Prin gândurile noastre noi creăm lumea.
Cuvântează sau acţionează cu o minte impură
Şi necazurile te vor urma,
Asemenea roţii ce urmează carul tras de vită.



Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce suntem răsare odată cu gândurile noastre.
Prin gândurile noastre noi creăm lumea.
Cuvântează sau acţionează cu o minte pură
Iar fericirea te va urma,
Asemenea umbrei tale, de neclintit.

"Priviţi cum m-a insultat şi m-a lovit,

Cum m-a trântit şi jefuit!"
Trăieşte cu astfel de gânduri ş vei trăi în ură. 
"Priviţi cum m-a insultat şi m-a lovit,
Cum m-a trântit şi jefuit!"
Abandonează asemenea gânduri şi vei trăi în dragoste. 
În această lume,
Niciodată ura nu a risipit ura.
Doar dragostea risipeşte ura.

Aceasta este Legea,
De când lumea şi inepuizabilă.
Şi tu vei merge pe lumea cealaltă,
Ştiind asta, cum ai mai putea fi răutăcios?

Cât de uşor răstoarnă vântul un copăcel firav.
Caută fericirea în simţuri,
Răsfaţă-te cu mâncare şi somn,
Şi astfel, vei fi şi tu dezrădăcinat.

Vântul nu poate răsturna un munte.
Tentaţia nu-l poate atinge pe cel treaz, puternic şi umil,
Pe cel stăpân pe sine şi păzitor al Legii.

Dacă gândurile unui om sunt tulburi,
Dacă este nepăsător şi plin de minciună,
Cum ar putea el îmbrăca roba galbenă? 

Oricine este stăpân pe propria-i natură,
Luminoasă, curată şi adevărată,
Acela într-adevăr poate purta roba galbenă.

Confundând falsitatea cu adevărul
Şi adevărul cu falsitatea,
Pierzi din vedere inima
Şi te umpli de dorinţă.

Vezi ceea ce este fals ca fiind fals
Şi ceea ce este adevărat ca fiind adevărat.
Întoarce-ţi privirea către inima,
Urmează-ţi propria natură.

O minte necugetată este un acoperiş sărac.
Pasiunea, asemenea ploii, inundă casa.
Dar dacă acoperişul este solid, există un adăpost. 

Oricine urmează gândurile impure,
Suferă în viaţa asta şi în cea ce va veni.
În ambele lumi el suferă
Şi cu atât mai mult
Când vede greşeala făcută.

Dar oricine urmează Legea,
Se bucură aici şi dincolo.
În ambele lumi el se bucură
Şi cu atât mai mult
Când vede binele făcut. 

Căci mare este răsplata în această lume,
Şi cu atât mai mare în cea va să vină. 
Oricât de multe cuvinte sfinte citeşti,
Oricât de multe rosteşti,
Unde este binele,
Dacă nu acţionezi conform lor? 

Eşti tu un păstor
Ce doar numără oile altuia,
Niciodată intrând pe Cale?

Citeşte câte cuvinte doreşti
Şi nu vorbi prea mult.
Dar acţionează conform Legii. 

Renunţă la vechile obiceiuri—
Pasiune, duşmănie, prostie.
Cunoaşte adevărul şi găseşte pacea!
Intră pe Cale!

vineri, 10 decembrie 2010

Lumea e cu mult mai luminoasa... pentru ca faci parte din ea

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...


... ca lumea e cu mult mai luminoasa, cu mult mai buna pentru ca faci parte din ea.


Daca ai sti numai cate daruri aduci altor persoane, nu te-ai mai simti vreodata trist, ci te vei bucura la gandul ca te-a facut Dumnezeu atat de minunat.


Nu spun aceste lucruri numai ca sa te fac sa te simti bine. Toate lucrurile pe care le zic aici sunt pur si simplu adevarate.


Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

miercuri, 8 decembrie 2010

Omul creaza atunci cand face dragoste

Sursa: Anastasia - Vladimir Megre
                                                          Vol.1

« Eu exist - pentru aceia pentru care eu exist »


- Asta se cheamă ospitalitate la tine? Mă consideri un oaspete în casa ta? Eu mă aşteptam să găsesc o construcţie cât de rudimentară aici, dar tu nu ai o casă şi nici nu mă laşi să aprind focul; lângă mine noaptea aduci animale să mă încălzească... Dacă ştii că nu ai nici un fel de confort, atunci, nu mai invita pe nimeni!

- Bine, Vladimir, te rog să te linişteşti, nu-ţi fie teamă. Nu ţi se va întâmpla nimic rău- uite, dacă doreşti, o să mă culc lângă tine şi o să te încălzesc.

De data asta, în refugiul subteran erau înghesuite şi mai multe crenguţe de cedru, era aşezat cu grijă fân uscat, până şi pereţii erau împodobiţi cu crengi de cedru. M-am dezbrăcat. Mi-am pus ploverul şi pantalonii sub
cap. M-am întins acoperindu-mă cu giaca. Ramurile de cedru împrăştiau în încăpere o puternică aromă balsamică emanată de acele substanţe fitocidice despre care se vorbea în tratatele de ştiinţă că dezinfectau aerul înconjurător. Cu toate că în taiga aerul este destul de curat, cu ajutorul lor devine mai uşor de respirat. Fânul şi florile uscate adăugau alte arome plăcute şi neobişnuite încăperii. Anastasia se ţinu de cuvânt şi se culcă lângă mine. Simţii cum aroma corpului ei acoperă toate celelalte mirosuri din vizuină. Această aromă era cu mult mai plăcută decât orice parfum scump pe care-1 simţisem vreodată la vreo femeie pe care o cunoscusem. Dar acum, nici prin gând nu-mi trecu s-o seduc... După episodul petrecut în drum spre poieniţa Anastasiei nu-mi mai trecură prin cap asemenea gânduri, nici măcar când o văzui dezbrăcată complet.
Lungit, cu ochii închişi, visam la fiul meu pe care soţia nu mi-1 dăruise. Şi gândeam: " Ce frumos ar fi fost dacă el s-ar fi născut din Anastasia! Ea este atât de frumoasă, rezistentă la eforturi şi sănătoasă. Ar fi însemnat ca şi copilul să se fi născut sănătos. Mi-ar fi semănat mie. Şi Anastasiei, dar mai mult mie. Ar fi avut o personalitate puternică şi ar fi fost deştept. Ar fi ştiut o mulţime de lucruri. Ar fi devenit talentat şi fericit ".
Visam la fiul meu alăptat la sânul ei şi, involuntar, apucai în căuşul palmei sânul elastic şi cald al Anastasiei. Şi simţii din nou un fior care îmi străbătu tot corpul, însă dispăru instantaneu- nu era un fior de groază, însă cu totul altceva... ceva neobişnuit de plăcut. Nu-mi retrasei mâna, dar, ţinându-mi respiraţia, rămasei aşa nemişcat aşteptând urmarea.
Simţii palma mică şi caldă a Anastasiei strângând mâna mea. Nu mă îndepărtă. Mă ridicai şi privii la minunatul ei chip.
Noaptea albă a nordului o făcea şi mai atrăgătoare. îmi fu cu neputinţă să-mi dezlipesc privirea. Ochii săi mari, gri-albaştri, mă priveau blânzi şi dulci. Nu am rezistat tentaţiei,m-am aplecat şi, cu atenţie, i-am sărutat buzele
întredeschise. Corpul îmi fu din nou străbătut de un fior de plăcere. Faţa îmi fu învăluită de aroma respiraţiei Anastasiei.
Buzele ei, de data asta, nu pronunţară ca altădată< calmează-te, nu trebuie > şi nu mă mai cuprinse frica.
Gândurile la fiul meu nu m-au părăsit nici măcar pentru o secundă. Iar când Anastasia m-a cuprins tandru în braţe, mi-a mângâiat părul şi s-a abandonat cu tot corpul, am simţit... ceva atât de minunat... ceva pe care cuvintele nu sunt îndeajuns să descrie.
Abia dimineaţa, când m-am trezit, am realizat că astfel de minunate şi nemaiîntâlnite simţăminte nu mă mai încercară niciodată în viaţă... senzaţii de completă răpire şi absolută satisfacţie! Ciudat mi se păru şi faptul că după o noapte petrecută cu o femeie se făcu simţită oboseala fizică. Aici era cu totul altfel. în aer se simţea ceva neobişnuit şi măreţ.
Satisfacţia nu era doar fizică, în ea se simţea ceva de incomprehensibil, nemaiîntâlnit până atunci, neobişnuit de extraordinar şi fericit. îmi fulgeră în minte gândul că doar pentru aşa ceva se merita să trăieşti. Nu înţelegeam de ce, până atunci, nu avusesem o astfel de senzaţie, nici măcar pe
departe asemănătoare. Cu toate că până la ea trecură prin viaţa mea o mulţime de femei: femei frumoase, femei iubitoare, femei pricepute în dragoste.


Anastasia era doar o fată. O dulce şi încântătoare fată!Avea ceva care eu nu întâlnisem până la ea- ceva ce nu
văzusem la nici o altă femeie din viaţa mea. Dar ce anume? Unde era ea, acum?
M-am îndreptat spre ieşirea comodului adăpost subteran şi aplecându-mă, mi-am aruncat privirea spre poiană. Poiana se afla la poalele colinei pe care era făcut adăpostul nocturn. Era toată învăluită într-o manta de ceaţă matinală. în ceaţă, cu braţele deschise. Anastasia se învârtea. Ridică în jurul ei un nouraş de ceaţă. Când acesta o învălui complet. Anastasia, cu un salt lejer, cu picioarele desfăcute în şpagată, ca o balerină, zbură deasupra stratului de ceaţă, sărind dintr-un loc într-altul şi râzând; din nou începu să-şi adune în jur un alt nouraş, prin care se întrezăreau, mângâind-o, razele soarelui ce răsărea.
Acest tablou mă impresiona şi, fermecat, strigai:

- Ana-sta-si-ia!!! Bună dimineaţa, minunată zână a pădurilor!
- Bună dimineaţa, Vladimir!- strigă, ea, veselă.
- Mă simt atât de bine, atât de minunat acum! De unde vin toate astea?- o întrebai eu, strigând din toate puterile.
Anastasia înălţă braţele în întâmpinarea soarelui şi, cu un râs fericit şi molipsitor, îmi strigă mie şi altcuiva de sus:
- Dintre toate creaturile Universului doar omului i-a fost dat să simtă asta!!
Doar bărbatului şi femeii care-şi doresc sincer un copil unul de la celălalt!
Doar omul împins de această dorinţă poate aprinde o stea în cer!
Doar o-m-u-1 care aspiră să creeze şi să nască!
îţi mul-ţu-mesc!
Şi întorcându-se spre mine, adăugă repede:
- Doar omului care doreşte să creeze şi să nască şi nu numai să-şi satisfacă plăcerile trupeşti.
Ea din nou râse zgomotos, sări în sus şi făcu o altăşpagată, zburând deasupra stratului de ceaţă. Apoi se
întoarse spre bârlog şi mi se aşeză alături. începu să-şi pieptene şuviţele aurii cu degetele, luându-le câte una, rând pe rând, de jos în sus.
- înseamnă că tu nu consideri sexul ca pe ceva păcătuitor?- am întrebat-o eu.
Anastasia se opri din râs. Mă privi mirată şi spuse:
- Oare era acesta sexul la care, în lumea ta, fac aluzie cu acest cuvânt? Şi de nu, atunci ce este mai păcat- să te dărui ca pe lume să vină un Om, sau să dai înapoi şi să nu-i permiţi Omului să se nască? Omului autentic!

Spusele ei mă făcură să meditez puţin- intimitatea nocturnă cu Anastasia se putea defini, oare, prin simplul
cuvânt, sex? Atunci cum se putea defini noaptea petrecută cu ea? Şi o întrebai din nou:

- De ce, până astă noapte, nu mi se întâmplase nimic, nici pe departe asemănător? Şi cred eu, nici altor bărbaţi?
- Pricepi Vladimir, forţele întunecate încearcă să dezvolte în om josnice impulsuri sexuale pentru a nu-i da ocazia să simtă binecuvântarea dată de Dumnezeu. Ele, cu toate instrumentele pe care le au la îndemână, cuibăresc în om ideea că satisfacţia se poate obţine cu uşurinţă, referindu-se doar la satisfacţia senzuală. Anume aceasta- satisfacţia senzuală- îl îndepărtează pe om de Adevăr. Săracele femei păcălite, neştiind asta, toată viaţa au parte doar de suferinţe şi toată viaţa caută pierduta binecuvântare cerească. Dar nu o caută acolo unde trebuie. Nici o femeie nu-şi va putea îndepărta bărbatul de la luxurie dacă i se va dărui doar ca
să-şi satisfacă şi să-i satisfacă necesităţile sexuale. Dacă toate astea s-au întâmplat de la începutul relaţiei, viaţa lor nu va cunoaşte fericirea deplină, niciodată.
Viaţa lor conjugală este o uniune iluzorie, o minciună, o păcăleală acceptată, în măsură să transforme femeia înseşi într-o păcătoasă, indiferent de faptul că este sau nu căsătorită cu acel bărbat. Ah! Câte legi a inventat umanitatea şi câte convenţii, încercând să întărească artificial această uniune falsă! Legi sociale, legi spirituale... totul în zadar! Ele nu fac altceva decât să împingă omul să recite şi să se iluzioneze crezând în existenţa acestei uniuni. Gândurile interioare au rămas neschimbate şi nu depind de nimeni şi de nimic.
lisus Hristos văzu asta şi, încercând să se opună, spuse:
< Acela care priveşte o femeie cu concupiscenţă, în inima lui a comis, deja, adulterul >.
Chiar şi în timpurile modeme, aţi încercat să condamnaţi scandalurile şi pe cei care abandonează familia. Dar nimic, în nici o epocă şi în nici o situaţie, nu a reuşit să frâneze dorinţa omului de a căuta cu perseverenţă binecuvântarea şi marea satisfacţie, intuitiv percepute. Uniunea fundată pe minciună este teribilă!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...