"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

marți, 27 decembrie 2011

Daca esti acolo unde iti doresti sa fii, de ce te intereseaza aceasta alta optiune?

In aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

...ca fricile tale te-au oprit pana acum, dar nu mai trebuie sa o faca si acum.
Care e cel mai rau lucru care s-ar putea intampla? Si daca asta s-ar intampla, ce-ar fi atunci? Si daca asta s-ar intampla, ce-ar fi apoi?

Acum ... daca cedezi in fata fricilor tale, unde te va duce asta? Exact acolo unde esti acum? Si daca esti acolo unde iti doresti sa fii, de ce te intereseaza aceasta alta optiune?


---------------------------------------------------------------------------------

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

...ca Viata rareori e atat de dificila pe cat crezi tu ca este si foarte greu atat de complicata pe cat sunt oamenii capabili sa o faca.

Cata rabdare ai tu cu Viata? Esti dispus sa depasesti obtacolele minore de-a lungul zilei? Sau tot ceea ce nu are loc conform dorintelor tale te deranjeaza - daca nu chiar te frustreaza?
Ia in considerare posibilitatea ca aceste mici obstacole din viata sa nu fie obstacole de fapt, ci piloni hotaratori pentru viata ta. Uita-te bine sa vezi ce iti pot oferi ele pentru dezvoltarea ta si le vei vedea de fapt drept niste comori. 


---------------------------------------------------------------------------------



in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

...este in regula sa fii intr-un moment de lupta. Lupta este un indicator al cresterii.
Chiar si cele mai evoluate fiinte se gasesc, din cand in cand, in momente de lupta. De fapt, lupta este un semm sigur al  expansiunii lor; este indicatorul lor de progres real si semnificativ.
Cel care nu se lupta deloc este cel care nu creste. Asadar, daca acum te lupti, ia acest lucru ca pe un semn minunat - si celebreaza-ti lupta. 

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

duminică, 25 decembrie 2011

Legământ - Nu lua nimic personal!

„Nu lua nimic personal.” 

Orice s-ar petrece în jurul tău, nu lua nimic personal. [...] dacă te văd pe stradă şi spun: „Hei, eşti prost!”, fără să te cunosc, nu este nimic în neregulă cu tine; este ceva care nu-i în regulă cu mine. Dacă tu vei lua aceasta personal, atunci probabil că vei crede că eşti prost cu adevărat. Poate că vei gândi: „Cum de ştie? Este clarvăzător sau chiar poate vedea toată lumea cât de prost sunt?“ Iei acest lucru personal deoarece eşti de acord cu tot ceea ce se spune. Imediat ce ai fost de acord, otrava se răspândeşte în interiorul tău şi tu te scufunzi în visul iadului. Ceea ce-ţi produce această cădere este ceea ce numim IMPORTANŢA DE SINE. Importanţa personală, sau faptul că iei lucrurile personal, este expresia maximă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că totul este despre mine. În timpul educaţiei noastre, a domesticirii noastre, învăţăm să luăm totul personal, credem că suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu!
Nimic din ceea ce ceilalţi oameni fac nu este din cauza ta. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei sunt într-o lume complet diferită de aceea în care trăieşti tu. Când luăm ceva personal, facem presupunerea că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să le impunem lumea noastră în lumea lor.

Chiar când o situaţie pare personală, chiar dacă ceilalţi te insultă direct, aceasta nu are de-a face cu tine. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o directă legătură cu legămintele pe care le-au făcut în minţile lor. Punctul lor de vedere vine din toate programările pe care le-au primit pe parcursul domesticirii lor. Dacă cineva îşi dă o părere despre tine şi spune: „Hei, eşti cam gras!”, nu o lua personal, deoarece adevărul este că acea persoană se confruntă cu propriile sentimente, credinţe şi păreri. Acea persoană încearcă să-ţi trimită otravă doar dacă tu iei ca un afront personal părerea ei, apoi preiei acea otravă şi devine a ta.
A da lucrurilor o interpretare personală te face o pradă uşoară pentru animalele de pradă, care sunt magicienii negri. Ei te pot vrăji uşor cu o mică părere şi să-ţi servească orice otravă doresc ei, dar pentru că tu dai acestor lucruri o interpretare personală, tu înghiţi otrava. Tu mănânci tot gunoiul lor emoţional, care astfel devine gunoiul tău. Dar dacă nu dai acestor lucruri o interpretare personală, vei rămâne imun în mijlocul iadului. Imunitatea la otrava din mijlocul iadului este darul acestui legământ.

Când iei lucrurile personal, ca pe un afront, atunci te simţi ofensat, iar reacţia ta este de a-ţi apăra credinţele şi de a crea conflicte. Transformi ceva foarte mic în ceva exterior foarte mare, deoarece ai nevoie să ai dreptate şi să-i faci pe toţi ceilalţi să înţeleagă că greşesc. De asemenea, încerci din greu să ai dreptate oferindu-le părerile tale. În acelaşi mod, orice simţim şi facem reprezintă o proiecţie a propriului nostru vis, o reflexie a propriilor noastre legăminte. Ceea ce faci, ceea ce spui şi opiniile pe care le ai sunt în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut, iar aceste păreri nu au nimic de-a face cu mine.Nu este important pentru mine ceea ce tu simţi despre mine, iar ceea ce gândeşti nu o iau personal, nu o consider ca pe un afront. Nu o voi lua personal, nu voi considera ca pe un afront, când oamenii spun: “Miguel, eşti cel mai bun !” şi de asemenea, nu o voi lua personal atunci când vor spune:„Miguel eşti cel mai rău!” Ştiu când eşti fericit şi-mi spui: „Miguel, eşti un înger!” Dar, când eşti supărat pe mine vei spune: „O, Miguel, eşti un blestemat! Eşti atât de dezgustător.

Cum poţi spune asemenea lucruri?“ Ambele modalităţi nu mă vor afecta deoarece ştiu cine sunt. Nu am nevoie să fiu acceptat. Nu am nevoie să vină cineva la mine şi să-mi spună: „Miguel, faci lucrurile atât de bine !“ sau „Cum de îndrăzneşti asta ?!”

Nu, nu o iau personal, nu o iau ca pe un afront. Orice ai gândi, orice ai simţi, ştiu că este problema ta şi nu este problema mea, este modul în care tu vezi lumea. Nu este nimic personal, deoarece tu ai de-a face cu tine însuţi şi nu cu mine. Ceilalţi vor avea părerile lor în concordanţă cu sistemul lor de credinţă, aşa că nimic din ceea ce ei gândesc despre mine nu este cu adevărat despre mine, ci este despre ei.
Ai putea chiar să-mi spui: „Miguel, ceea ce spui mă răneşte.” Dar nu ceea ce spun eu te răneşte, sunt rănile tale pe care le ating cu ceea ce spun. Tu te răneşti pe tine însuţi. Nu este nici o modalitate prin care eu să iau lucrurile personal, prin care nu iau nimic ca pe un afront. Nu pentru că nu cred în tine sau nu am încredere în tine, ci pentru că ştiu că tu vezi lumea cu ochi diferiţi, cu ochii tăi.

Tu creezi un întreg tablou sau film în mintea ta, iar în acel film tu eşti regizorul, tu eşti producătorul, tu eşti principalul actor sau actriţă. Oricine altcineva este o actriţă sau un actor într-un rol secundar. Este filmul tău. Modul în care tu vezi filmul este în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut cu viaţa. Punctul tău de vedere este ceva foarte personal. Nu este decât adevărul tău şi nu al altcuiva. Astfel, dacă te superi pe mine, ştiu că acest lucru te priveşte. Eu sunt scuza pentru ca tu să te enervezi şi tu te enervezi deoarece îţi este frică, deoarece te confrunţi cu frica. Dacă nu-ţi este frică, atunci nu ai de ce să te enervezi pe mine. Dacă nu-ţi este frică atunci nu ai cum să mă urăşti. Dacă nu-ţi este frică nu ai de ce să fii gelos sau supărat.

Dacă trăieşti fără frică, dacă iubeşti, nu mai există nici un loc pentru astfel de emoţii, fiind logic că tu te simţi bine. Când te simţi bine, totul în jurul tău este bine. Când totul în jurul tău este excelent, totul te face fericit. Iubeşti totul în jurul tău, deoarece te iubeşti pe tine, deoarece îţi place modul în care eşti, deoarece eşti mulţumit cu tine însuţi, eşti fericit cu viaţa ta, eşti fericit cu filmul pe care-l produci, eşti fericit cu legămintele pe care le-ai făcut faţă de viaţă. Eşti împăcat şi eşti fericit. Trăieşti într-o stare de beatitudine în care totul este minunat; în stare de beatitudine tu faci dragoste tot timpul cu tot ceea ce percepi. Orice fac oamenii, orice gândesc sau spun, nu o lua personal, nu o considera ca fiind un afront. Dacă ei îţi spun că eşti minunat, ei nu o spun din cauza ta, doar pentru a-ţi face plăcere. Tu ştii că eşti minunat, oricum. Nu este necesar să-i crezi pe ceilalţi oameni care-ţi spun că eşti minunat. Nu lua nimic personal, nu considera nimic ca fiind un afront. Chiar dacă cineva ia o armă şi te împuşcă în cap, nu a fost ceva personal. A fost o acţiune extremă.  

Chiar şi părerile pe care le ai despre tine nu sunt în mod necesar adevărate; de aceea, nu trebuie să consideri ca fiind o jignire tot ceea ce ai în minte. Mintea are abilitatea de a vorbi cu ea însăşi, dar este de asemenea capabilă să dea informaţii ce sunt valabile din alte părţi. Uneori, auzi o voce în mintea ta şi te poţi întreba de unde vine. Această voce poate veni dintr-o altă realitate în care există fiinţe similare cu mintea umană. [...] Mintea noastră trăieşte în acea realitate care percepe şi această realitate. Mintea vede cu ochii şi percepe trezirea acestei realităţi. Dar, de asemenea, mintea vede şi percepe fără ajutorul ochilor, de aceea ne este atât de greu să devenim conştienţi de această percepţie. Mintea trăieşte în mai multe dimensiuni. Pot fi perioade în care ai idei care să nu aparţină minţii tale, dar le percepi cu mintea. Ai dreptul să crezi sau să nu crezi aceste voci şi dreptul de a nu lua în considerare ceea ce spun. Avem dreptul de a alege şi de a crede sau nu vocile pe care le auzim în minţile noastre, tot aşa cum putem alege ceea ce să credem şi cu ce să fim de acord în visul planetei.


Mintea poate să vorbească şi să se asculte pe ea însăşi. Mintea este divizată la fel cum corpul tău este divizat. Tot aşa cum poţi spune: „Am o mână şi îmi pot scutura cealaltă mână pentru a o simţi mai bine.”, mintea poate vorbi cu ea însăşi. O parte din minte vorbeşte şi cealaltă parte ascultă. Este o mare problemă când o mie de părţi ale minţii vorbesc toate în acelaşi timp. [...] poate fi comparat cu o piaţă foarte mare în care mii de oameni vorbesc şi se târguiesc în acelaşi timp. Fiecare dintre ei are gânduri şi sentimente diferite; fiecare are un punct de vedere diferit. În programarea mentală, toate legămintele pe care le-am făcut, toate condiţionările pe care le avem, nu sunt neapărat compatibile unele cu altele. Fiecare legământ, fiecare condiţionare este ca o fiinţă vie separată; are propria sa personalitate şi propria sa voce. Există legăminte conflictuale ce se îndreaptă împotriva altor legăminte şi astfel în mintea noastră începe un adevărat război. [...] este motivul pentru care omul realizează cu greu ceea ce doreşte sau când doreşte. Omul nu este de acord cu el însuşi deoarece sunt părţi din minte ce doresc un singur lucru şi alte părţi care vor exact opusul. Unele părţi ale minţii au obiecţii faţă de anumite gânduri şi acţiuni, iar o altă parte sprijină acţiunile gândurilor opuse. Toate aceste mici fiinţe vii crează un conflict interior, din cauză că ele sunt vii şi fiecare dintre ele are o voce.
Doar făcând un inventar al legămintelor noastre, al condiţionărilor noastre, vom putea aplana conflictele din minte şi eventual să facem ordine în acest haos [...] .

Nu considera nimic ca fiind un afront personal, deoarece atunci când iei lucrurile ca pe afronturi personale te expui la suferinţă pentru nimic. Oamenii sunt dependenţi de suferinţă la diferite nivele şi la diferite intensităţi, dar noi ne sprijinim unii pe alţii în menţinerea acestor dependenţe. Oamenii sunt de acord să se ajute unii pe alţii pentru ca să sufere. Dacă ai nevoie ca să abuzeze cineva de tine, vei găsi aceasta imediat la ceilalţi. De exemplu, dacă eşti cu oameni care au nevoie să sufere, ceva din tine te face să abuzezi de ei. Este ca şi cum ei ar avea un afiş pe spate care să spună: „Vă rog să mă loviţi.” Ei cer justificări pentru suferinţa lor. Dependenţa lor de suferinţă nu este altceva decât un legământ pe care-l întăresc în fiecare zi.

Oriunde mergi vei găsi oameni care să te mintă, iar pe măsură ce devii mai conştient, vei observa cum tu te minţi pe tine. Nu te aştepta ca oamenii să-ţi spună adevărul deoarece ei se mint pe ei înşişi. Trebuie să ai încredere în tine şi să alegi în ceea ce să crezi sau să nu crezi, când ţi se spun diferite lucruri. Când îi vezi pe ceilalţi oameni aşa cum sunt, fără a o considera aceasta ca fiind un afront personal, nu poţi niciodată să fii rănit de ceea ce ei spun sau fac. Chiar dacă ceilalţi te mint este în regulă. Ei te mint deoarece le este frică. Le este frică că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Este dureros să-ţi scoţi această mască socială. Dacă ceilalţi spun ceva dar fac altceva, te minţi pe tine însuţi dacă nu asculţi acţiunile lor. Dar dacă eşti sincer cu tine însuţi, te vei salva de multe dureri emoţionale. Trebuie să-ţi spui adevărul despre ceea ce ar putea să doară, dar să nu fii ataşat de durere. Vindecarea se va produce şi este doar o problemă de timp până când lucrurile se vor îndrepta şi pentru tine.

Dacă cineva nu te tratează cu dragoste şi respect, este un dar dacă este îndepărtat de lângă tine. Dacă acea persoană nu pleacă de lângă tine, atunci vei îndura cu siguranţă mulţi ani de suferinţă alături de el sau de ea. A pleca, a te îndepărta poate să doară pentru o perioadă de timp, dar inima ta se va vindeca. Apoi poţi alege ce doreşti tu cu adevărat. Vei descoperi că nu trebuie să ai încredere în ceilalţi la fel de mult cât ai nevoie de a avea încredere în tine pentru a face ceea ce trebuie.

Când îţi stabileşti ca obicei să nu iei lucrurile ca pe un afront personal, vei evita multe supărări în viaţa ta. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispare, şi chiar tristeţea ta pur şi simplu va dispărea dacă nu vei lua lucrurile ca pe un afront personal.
Dacă-ţi vei face din al doilea legământ o obişnuinţă, vei descoperi că nimic nu te mai poate aduce în iad. Există o mare cantitate de libertate de care poţi beneficia atunci când nu iei nimic ca pe un afront personal. Devii imun la magicienii negri şi nici un blestem nu te poate afecta oricât de puternic ar putea fi. Întreaga lume poate să bârfească despre tine, dar dacă tu nu vei lua nimic ca pe un afront personal vei fi imun la aceasta. Cineva îţi poate trimite otravă emoţională în mod intenţionat, dar dacă nu consideri aceasta ca fiind un afront, atunci aceasta nu te va afecta. Când nu accepţi otrava emoţională, aceasta devine şi mai rea pentru cel care a trimis-o, iar pentru tine fără efect.


Poţi vedea cât este de important acest legământ. A nu considera nimic ca pe un afront personal te ajută să rupi multe obiceiuri şi rutine care te menţin în visul iadului şi-ţi produc suferinţă inutilă. Doar prin practicarea acestui al doilea legământ poţi fi eliberat de zeci de alte legăminte micuţe care-ţi produc suferinţa. Şi dacă vei practica primele două legăminte, te vei elibera de 75% de micile şi micuţele legăminte ce te menţin în iad.  

Scrie acest legământ pe o bucată de hârtie pe care să o pui pe frigider pentru a-ţi reaminti din când în când: „Nu considera nimic ca pe un afront personal.”
Pe măsură ce-ţi vei face un obicei din a nu considera nimic ca pe un afront personal, nu vei mai avea nevoie să-ţi bazezi încrederea în ceea ce ceilalţi fac sau spun. Tu vei avea nevoie să ai încredere în tine însuţi şi să fii responsabil atunci când alegi. Nu eşti niciodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; eşti responsabil doar pentru tine. Când înţelegi cu adevărat aceasta, refuzând să iei lucrurile personal, poţi fi rănit cu greu de către acţiunile sau comentariile jignitoare ale celorlalţi.
Dacă vei ţine acest legământ, poti călători în jurul lumii cu inima complet deschisă şi nimeni nu te va putea răni. Poţi spune, „Te iubesc,” fără frica de a fi ridiculizat sau de a fi respins. Poţi cere ceea ce ai nevoie. Poţi spune da sau poţi spune nu, orice alegi tu, fără nici o vină sau de auto-judecare. Poţi alege să-ţi urmezi inima întotdeauna. Astfel, chiar dacă te vei afla în mijlocul iadului, tu vei avea starea interioară de pace şi de fericire. Poţi să te menţii în starea ta de beatitudine, iar iadul nu te va mai afecta deloc.
Don Miguel Ruiz

Sursa:Esența vieții ... între adevăr și iluzie...

Orice schimbare este o schimbare in bine.Scopul unei relatii poate sa nu fie ceea ce crezi tu. Fericirea nu vine niciodata din puterea asupra celorlalti



1. Cred .... ca orice schimbare este o schimbare in bine.

Nu exista ceea ce se numeste "schimbare in mai rau".

Schimbarea este procesul Vietii Insasi si acest proces ar putea fi denumit
"evolutie".

Si evolutia se misca mereu intr-o singura directie: inainte si spre mai
bine.

De aceea, cand schimbarea apare in viata ta, poti fi sigur ca lucrurile
merg spre mai bine.

S-ar putea sa nu para chiar asa exact in momentul aparitiei schimbarii,

insa daca astepti putin si ai incredere in proces,

vei vedea ca este adevarat.

*Love, Your Friend....*
Neale Donald Walsch


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
2. Cred ...ca scopul unei relatii poate sa nu fie ceea ce crezi tu.
Daca esti entuziasmat de crearea unei relatii
pe baza a ceea ce pare ca poti lua mai degraba decat a ceea ce poti da,
ai inceput deja pe picior gresit si te indrepti catre o mare dezamagire.
Scopul tuturor relatiilor este de a crea un context in cadrul caruia sa
poti exprima
Totalitatea a ceea ce esti.
Si cine esti este o experienta pe care tu o ai *
*
*inainte *de a intra intr-o relatie, *nu datorita acesteia*.
*Love, Your Friend....*
Neale Donald Walsch
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
3.*Cred... ca fericirea nu vine niciodata din puterea asupra celorlalti.

Thomas Jefferson a facut aceasta observatie si avea dreptate.

Cuata, deci, putere CU si nu putere ASUPRA.
Aceasta include oamenii din lume, cei din casa ta,
precum si pe oricine altcineva care ar putea fi in patul tau... :))
Cea mai buna modalitate de a avea experienta puterii ( sau orice altceva)
este sa o dai altora. Fa ca altcineva sa devina puternic si vei deveni de
doua ori mai puternic decit ai fost inainte.
Fa ca altcineva sa fie iubit si vei deveni de doua ori mai iubit.
Fa ca altcineva sa se simta bine si te vei simti de doua ori mai bine.
Nici nu poate fi mai bine decit atit. Si totul este atit de ... simplu.
*Love, Your Friend....*
Neale Donald Walsch

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Ne agăţăm cu disperare de poveştile noastre - Debbie Ford

Frica noastră de schimbare, de a păşi în sfera unor noi realităţi, este atât de adâncă, încât ne agăţăm cu disperare de lumea pe care o cunoaştem. Adeseori confundăm familiaritatea cu siguranţa. Confortul perceput a ceea ce este familiar ne face să trăim iluzia propriilor poveşti.
Însă întrebarea asupra căreia ar trebui să meditam este: Suntem cu adevărat în siguranţă, în cadrul acestor poveşti? În loc să riscăm, ne agăţăm de ceea ce avem şi ne opunem incertitudinii necunoscutului.
Am citit cândva o poveste despre o femeie care a înotat de-a lungul unui lac, ţinând o piatră în mână. Când această femeie s-a apropiat de mijlocul lacului, a început să se scufunde din cauza greutăţii pietrei. “Aruncă piatra!”, i-au strigat nişte oameni care priveau de pe mal. Însă femeia a continuat să înoate, dispărând din când în când sub apă. “Aruncă piatra!”,  strigau mai puternic cei care priveau. Femeia a ajuns în centrul lacului şi părea că nu mai are putere. Din nou, oamenii o îndemnau: “Aruncă piatra!” În clipa în care femeia a dispărut sub apă pentru ultima oară, au auzit-o spunând: “Nu pot. Este a mea.”


Majoritatea dintre noi am petrecut prea mult timp împotrivindu-ne dramelor şi nu am căutat înţelepciunea din fiecare dintre aspectele, credinţele şi circumstanţele nedorite.


Împotrivirea ne închide în interiorul durerii emoţionale a unei situaţii, în realitatea pe care vrem cel mai mult să o schimbăm. Rezistenţa apare din dorinţa ca situaţia şi circumstanţele din prezent să fie diferite. Până şi cea mai mică năzuinţă ca lucrurile să se schimbe poate crea stări multiple de împotrivire interioară.
Fie că ne opunem întregii poveşti sau doar unei anumite părţi, această rezistenţă ne creează dezechilibre lăuntrice. Actionează pe post de lipici,
ataşându-ne chiar de sentimentele şi credinţele de care vrem cel mai mult să scăpam. Deşi pare o acţiune inversă, primul lucru pe care trebuie să-l facem pentru a ne vindeca este să acceptăm tot ce am respins. Persistă ceea ce respingeţi.


Dacă interpretaţi această frază cu inima, veţi avea puterea  de a face schimbări permanente şi sănătoase în toate domeniile existenţiale. Chiar dacă îi învăţ mereu pe ceilalţi să se accepte în totalitate, majoritatea oamenilor continuă să-şi urască unele aspecte din viaţă. Nu contează ipostazele despre care este vorba – relaţiile, părinţii, felul în care arată trupul sau veniturile – deoarece împotrivirea şi vindecarea nu se împacă. Aşadar, în cazul în care alegeţi să respingeţi ceva  în viaţă – dacă judecaţi, urâţi sau dispreţuiţi acel aspect – vă garantez că problema va persista.


Împotrivirea ne neagă linistea interioară şi finalul fericit pe care ni-l dorim. Este motivul pentru care rămânem mereu la fel. A ne opune în a păşi mai departe şi în a ne înfrunta problemele reprezintă cauza comportamentelor noastre repetitive. Respingerea a ceea ce este ne goleşte de energie vitală şi ne blochează fluxul natural al evoluţiei.
Împotrivirea noastră este declanşată ori de câte ori considerăm că ceva nu este în regulă cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu lumea în care trăim. Credinţa interioară care ne fixează împotrivirea spune: N-ar trebui ca lucrurile să arate aşa.  Ne cheltuim apoi toată energia străduindu-ne să ne modificăm realitatea circumstanţelor.
Vă pot spune cu siguranţă un singur lucru: respingerea a ceea ce este nu va face ca problemele să dispară.


Pentru a ne transcende suferinţa, trebuie să ne depăşim instinctul de a ţine strâns şi, totodată, să ne predăm alternativei de a nu mai opune rezistenţă. Orice dorim să schimbăm, lucrurile de care ne este frică, care ne supără sau refuzăm să le acceptăm, ne vor menţine legaţi de trecut, ataşaţi de poveştile noastre şi de credinţele umbrei care le conduc.

Abandonarea în faţa a ceea ce este ne cere să ne înmuiem inimile, să renunţăm la aşteptările care subzistă în poveştile noastre şi să acceptăm orice ne prezintă viaţa.

Renunţarea în faţa tuturor ingredientelor care ne alcătuiesc viaţa ne invită să ne ascultăm cu urechi sincere mesajul mai adânc al durerii, fără să fim opriţi de concluziile obişnuite emise de Cutia Umbrei. Numai atunci când vom accepta faptul că ne agăţăm de confortul poveştilor noastre, vom putea renunţa la a mai opune rezistenţă şi vom dobândi înţelepciunea provenită din experienţele de viaţă.


Doar prin luarea unei noi decizii de a ne folosi poveştile ca să ne iubim pe noi înşine, mai degrabă decât să ne pedepsim prin intermediul lor, vom reuşi să ne eliberăm pentru a le utiliza în scopul în care au fost create. Vă promit că, dacă nu mai opuneti rezistenţă, dacă vă daţi demisia din poziţia de Director General al Universului şi renunţaţi la rolul principal al dramei voastre, viaţa vi se va simplifica şi veţi reuşi să vă auziţi chemarea profundă a sufletului.

Revendicarea propriei puteri

Dacă aş putea schimba doar una dintre problemele omeneşti, aş izbăvi toată lumea de suferinţa de nesuportat de a fi victimă. Problema la această dorinţă este că nu am puterea de a elibera pe nimeni de nimic, inclusiv de starea de a fi o victimă. Numai voi vă puteţi elibera pe voi înşivă. Orice persoană pe care am întâlnit-o are o poveste despre cum a fost cândva victimizată. Mulţi dăm vina pe părinţii noştri, în timp ce alţii îi învinuiesc pe profesori, pe foştii parteneri, pe liderii religioşi, pe prieteni sau pe bunici.


Mulţi considerăm că am fost trataţi rău la serviciu, că familia a profitat de noi, că am fost abandonaţi de către Dumnezeu, sau victimizati de viaţă în general. Povestea de a fi victimă ne spune că undeva pe parcursul drumului ni s-a făcut un rău şi că aceasta este cauza durerii. Iată un scenariu care ne va limita şi ne va lipsi de puterea personală, atât timp cât vom continua să credem în el.

Mulţi am adunat dovezi serioase pentru a ne valida percepţia că suntem o victimă a vieţii. Iar aceasta este, cu siguranţă, una dintre modalităţile  prin care ne putem privi existenţa. Dacă o privim din perspectiva că nu suntem co-creatorii propriei realităţi, atunci ni s-a creat o nedreptate.


Insă, dacă ne schimbăm viziunea, descoperim o realitate mai puternică şi mai amplă care 
ne spune că suntem co-creatorii existenţei noastre. Prin această nouă perspectivă, putem accepta tot ce ni s-a întâmplat ca fiind exact ceea ce am avut nevoie pentru a înflori la adevăratul nostru potenţial şi a merge mai departe în viaţă.


Atâta timp cât vom dori să obţinem ceva de la poveştile noastre, nu vom reuşi vreodată să ieşim din sfera lor. Fără să ne dăm seama măcar, majoritatea dintre noi ne simţim foarte bine atunci când dăm vina pe ceilalţi. Există o satisfacţie interioară ce provine din arătarea cu degetul şi din atribuirea vinei. Facem orice pentru a evita să ne asumăm responsabilitatea rolului din drama noastră.


Dar a considera că ceilalţi greşesc şi a nu renunţa la durerea din trecut ne fac să ne condamnăm la o viaţă de limitări şi de nefericire. Şi, atâta vreme cât dăm vina pe alţii pentru ceea ce ni se întâmplă, nu avem libertate, deoarece resentimentele ne ţin legaţi de acei oameni şi de acele circumstanţe care nu ne plac. Atâta timp cât vom purta acea sămânţă a resentimentului în inimă, va trebui să ne creăm un fel de durere, dramă sau nemulţumire în viaţă pentru a menţine jocul vinei.


Mulţi dintre noi şi-au luat un adevărat angajament interior  de a spune: “Uite ce mi-ai facut…”  Indiferent cât de mult ne luptăm în lumea exterioară pentru a ne face vieţile minunate, acest angajament interior de a-i face pe ceilalţi vinovaţi va învinge, în cele din urmă. Ne va dirija comportamentul şi ne va crea experienţa care să ne demonstreze că avem dreptate: că ni s-a creat o nedreptate şi că, într-un fel, acea inechitate ne-a deteriorat capacitatea de a ne manifesta rezultatele dorite. Atâta vreme cât suntem hotărâţi să fim victimele altei persoane, va trebui să găsim o cale de a ne autosabota, pentru a ne justifica resentimentele.


Singura ieşire din această capcană este să vă asumaţi responsabilitatea. La un nivel mai profund, evităm să ne luăm întreaga răspundere pentru întâmplările din viaţă. Facem acest lucru deoarece, prin asumarea responsabilităţii, simţim adesea că absolvim de vină pe cineva care ne-a rănit. 


Însă, în realitate, asumarea responsabilităţii este unica modalitate prin care ne putem absolvi noi înşine de acea vină.


De fapt, vom constata că aptitudinile pe care ni le-am dezvoltat, ca şi durerea acută, au fost părţi necesare ale procesului prin care am trecut. 
Asumarea adevăratei responsabilităţi constituie un proces şi e unica modalitate de a ieşi din postura de victimă. Presupune să recunoaştem că suntem co-creatorii dramelor pe care le-am trăit.


Asumarea responsabilităţii ne cere să extragem înţelepciunea din experienţele de viaţă şi să descoperim darurile pe care le au de oferit şi să învăţăm lecţiile dureroase din fiecare experienţă.


Responsabilitatea este destinaţia supremă, însă dacă avem resentimente profunde, trebuie să le găsim şi să le tratam. Altfel, vor continua să ne otrăvească psihicul, să ne saboteze valoarea de sine şi să ne distugă viaţa visurilor noastre. Vom rămâne în sfera poveştii proprii până când vom extrage lecţiile şi înţelepciunea de care avem nevoie, astfel încât să oferim lumii contribuţia noastră unică.


Este important să înţelegem că noi suntem cei care ne-am creat dramele – cu toată măreţia şi disperarea lor – în scopul de a învăţa lecţiile necesare. 


Poveştile conţin întreaga înţelepciune de care avem nevoie, pentru a deveni oamenii care dorim să fim.


Lecţiile fiecăruia diferă. Fiecare a înregistrat alte succese şi eşecuri şi a avut lecţii distincte de învăţat. Însă călăuzirea Divină ne-a folosit în fiecare existenţă a vieţii, arătându-ne mai clar cine suntem şi oferindu-ne exact ce avem nevoie pentru a ne îndeplini scopul unic.


Poveştile din viaţa fiecăruia ne-au echipat cu un anumit set de aptitudini şi cu o anume înţelepciune pe care trebuie să o aducem în lume.

Pentru a trăi în afara poveştilor personale, trebuie să trecem cu îndrăzneală prin vieţile noastre pline de drame şi să începem procesul de acceptare şi de iubire a tot ceea ce suntem şi a ceea ce nu suntem.


Trebuie să ne facem timp pentru a ne analiza fiecare capitol din viaţă, dezvăluind locurile în care suntem încă blocaţi, răniţi sau incompleti.


Trebuie să ne luăm angajamentul de a renunţa la resentimente şi la învinuirea celorlalţi pentru starea în care se află viaţa noastră.


Trebuie să fim dispuşi să ne asumăm responsabilitatea pentru circumstanţele curente şi să dăm drumul la tot bagajul pe care încă îl mai purtăm din trecut.


Trebuie să ne luăm angajamentul de a păşi pe calea dramelor personale şi de a ne împăca pentru totdeauna cu poveştile noastre!


DEBBIE FORD, ”SECRETUL UMBREI – Puterea de a-ti asuma propria poveste”, Editura ForYou - Minunemica

Forta sexuala, conditia vietii pe pamant

  Putem spune că la originea diferitelor tendinţe filozofice şi religioase stă forţa sexuală, atracţia dintre sexe, şi atitudinea pe care oamenii au ales-o faţă de această forţă le determină filozofia: unii îi dau ieşire şi alţii încearcă să o suprime. În realitate există şi alte filozofii, dar pe toate, mai mult sau mai puţin, le putem încadra în una din aceste două categorii.
    Dacă nu vreţi să rămâneţi să suferiţi pe pământ, dacă vreţi să intraţi în eternitate nu trebuie să vă mai gândiţi la perpetuarea speciei pentru că aceasta crează legături care vă vor reţine pe pământ: sunteţi legat (ă) de mama (tatăl) copiilor voştri, sunteţi legat (ă) fizic de copiii voştri care sunt carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru; şi chiar psihic aveţi legături cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhistă învaţă că, chiar când omul pleacă pe lumea cealaltă, când se gândeşte să părăsească totul şi să se elibereze, ei bine nu, el are încă legături cu copiii lui, cu toţi părinţii săi, şi nu poate deci părăsi regiunile inferioare ale planului astral, rămâne un timp foarte aproape de oameni, şi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viaţa lor şi chiar hrănindu-se prin intermediul lor. După această filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie să te căsătoreşti, nici să ai copii, pentru că aceia care au acceptat să formeze o familie pentru că numele lor să reziste timpului sunt atraşi de nume, de “firmă”, cum se spune, şi trebuie să coboare tot timpul pe pământ pentru că, jos, această familie se gândeşte la ei şi îi cheamă.
    Toate aceste legături pe care oamenii le au cu pământul îi împiedică să rămână în regiunile celeste. De aceea, aceia care voiau cu adevărat să nu mai aibă rădăcini pe pământ au devenit asceţi, pusnici. Evident, filozofia lor e adevărată pentru că ea se bazează pe cunoştinţele iniţiatice. Dar a spune că este utilă, că e adaptată epocii noastre, e o altă problemă. Se poate ca tocmai să nu convină. Iată problemele pe care trebuie să le rezolvăm.
    Forţa sexuală reţine oamenii pe pământ, dar fără să-i lumineze, fără să-i lege de regiunile sublime de sus. În timp ce înţelepciunea care a luminat anumiţi Iniţiaţi poate să-i apropie de aceste regiuni sublime dar ei nu mai doresc de loc să continue să trăiască pe pământ. Toţi cei care au vrut să suprime complet această forţă pe care Dumnezeu le-a dat-o nu se gândesc decât să moară, să abandoneze tot, pentru că numai forţa sexuală te poate face să iubeşti viaţa terestră, pentru că ea îi este principala condiţie. Nu trebuie deci să suprimaţi această forţă; toţi cei care au suprimat-o au comis cea mai mare eroare. Evident, ceea ce îi justifică este că ei doreau nirvana, dar o doreau atât de neconvinşi, atât de slab, că ne întrebăm dacă o vor obţine, pentru că pentru a obţine nirvana, dragostea ar trebui totuşi să-şi spună cuvântul.
    O fiinţă cu adevărat luminată se leagă de Cer şi în acelaşi timp economiseşte această forţă pentru a o consacra realizării Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Ea le va avea pe amândouă: cu cât va trăi o viaţă mai intensă, cu atât ve fuziona cu Creatorul, cu Cerul; şi cu cât mai mult va fi cu Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru pământ. Numai această soluţie e perfectă: în acelaşi timp în care trăieşti pentru Cer, să munceşti pe pământ. Altfel viaţa nu are nici cap, nici coadă.
    Din păcate, oamenii nu au putut niciodată să înţeleagă aceasta, sunt tot timpul pe cale să aleagă una sau alta, adică ori sunt complet materialişti sau complet… nu putem spune “spiritualişti”, pentru că a vrea să mori nu aparţine spiritualităţii. În orice caz, cei care au ales să-şi suprime forţa spirituală pentru a nu se mai reîncarna în viitor, se vor încarna totuşi, şi încă de câte ori! Da, ei vor învăţa să nu o mai suprime. Cerul le va spune: “Ignoranţilor, de ce aţi dispreţuit această forţă pe care Dumnezeu a creat-o de milioane de ani cu atâta înţelepciune?” şi vor reveni pe pământ.
    Dacă faceţi un baraj pe un râu fără să prevedeţi canale de deviaţie, va veni un moment când apa va curge peste el sau îl va rupe: barajul voastru nu va împiedica apa să curgă. Aşa se va petrece şi în voi dacă veţi pune baraje energiilor care urcă în voi: tensiunile se vor acumula în subconştient şi va veni un moment când totul va fi măturat. Ei da, atunci când nu cunoaştem natura umană, alergăm înspre catastrofe. Nu trebuie să vă blocaţi energiile ci să vă pregătiţi canale pentru ca ele să irige întregul vostru pământ; aşa cum au făcut Egiptenii din trecut, care au săpat canale pentru ca apele Nilului să poată fertiliza ţara.
    Nu sunt pentru dezmăţ, dar nu sunt nici pentru puritanism. A suprima totul înseamnă a ignora motivul pentru care Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia.
    Dar înţelegeţi-mă bine: eu n-am spus că bărbaţii şi femeile nu trebuie să-şi dăruie multă dragoste. Ei trebuie să-şi dăruie multă dragoste, dar o dragoste mai elevată, mai luminoasă. Adică în loc să se mulţumească de schimburile din planul fizic, a se excita, a se satisface şi apoi a sforăi, ei trebuie să fie conştienţi de importanţa şi chiar de valoarea sacră a actului sexual. Dar nu, toţi sunt grăbiţi, grăbiţi să se afunde în mlaştini, nu mai au timp de a reflecta.
    Plăcerea este consecinţa unui act care e mai mult sau mai puţin în armonie cu alte substanţe, alte prezenţe. Deci, dacă un act e în armonie perfectă cu lumea divină, plăcerea care decurge este lărgită şi multiplicată până la infinit. Pentru moment, simţiţi o anumită plăcere, dar ea e atât de grosieră, inferioară, şi trebuie să plătiţi aşa de scump încât nu merită efortul. Trebuie trăită plăcerea, da, dar o plăcere atât de lărgită şi subtilă încât vă revelează tot universul, care vă face luminoşi, frumoşi. expresivi, puternici şi utili!… O astfel de plăcere, da, merită osteneala, şi natura nu vă va priva de restul.
    Iată, dragii mei fraţi şi surori, nu trebuie să vă opriţi pe drum, trebuie să depăşiţi limita plăcerii, să încetaţi să stagnaţi la acest nivel prea de jos: trebuie să urcaţi, să răzbateţi prin nori până la soare, la lumină. Nu rămâneţi sub nori: puneţi în toate acţiunile voastre un scop luminos. Orice aţi face, fie că mâncaţi, vă plimbaţi sau îmbrăţişaţi pe cineva, să aveţi ca scop lumina. Nu faceţi nimc doar pentru plăcerea voastră. Omenirea e în degringoladă chiar pentru că se lasă ghidată de plăcere. Îmi veţi spune: “Dar dacă nu vom mai avea plăcerea de a face diverse lucruri, aceata nu mai are nici un sens!” Ba da, pentru că
toate merg împreună: dacă lumina şi căldura sunt acolo, adică inteligenţa şi dragostea, plăcerea va fi obligatoriu şi ea. Numai calitatea plăcerii se schimbă, natura sa, intensitatea sa. Deci, meditaţi, reflectaţi şi nu uitaţi niciodată că dragostea voastră trebuie să vă aducă până la lumină.


(O.M.Aivanhov)

vineri, 23 decembrie 2011

Mai intii trebuie sa fi bun pentru tine insuti


*
Cred ...ca mai intii trebuie sa fi bun pentru tine insuti*

*daca vrei sa fii de orice folos pentru altii.
*

Aceasta inseamna sa iti ii o zi libera din cind in cind

*atunci cind nu este planificata. * Maninca o bucata de ciocolata

*atunci cind nu este recomandata* . :)

Trage un pui de somn *atunci cind nu este posibil *:))

Citeste o carte buna timp de o ora,

*atunci cind nu iti poti permite.*

Afunda-te intr-o vana *atunci cind nu ai timp pentru asa ceva*.

Opreste totul *atunci cind nu e cazul*.

Fa aceasta chiar acum,

*pentru numele lui Dumnezeu*! :D

*Love, Your Friend....*
 Neale Donald Walsch

Relatiile sexuale

Aici vom vorbi un pic despre sex, despre ceea ce ar trebui el sa fie. Nu o sa povestesc despre pozitii, tehnici si altele asemenea pentru ca sexul nu inseamna tehnica asa cum multi sunt obisnuiti sa creada. Nu e ceva mecanic. Este un act de creatie, aduce energie in corp, urca vibratia si ridica fiinta pe nivele superioare ale constiintei. Este cel mai pur si natural lucru din lume, este modul in care fiecare fiinta umana a ajuns aici, prin sexul facut de 2 persoane. Din pacate trairile sexuale se experimenteaza nu se povestesc. Deci cine vrea sa inteleaga sexul fara sa-l faca beneficiaza de niste superbe zero sanse. Informatia data de mine in continuare este menita sa va asigure punctul de pornire in sexualitate, nu actul de creatie in sine. Fiecare va beneficia de propriile lui trairi si vor fi numai ale lui, nu exista 2 persoane pe lumea asta care sa faca sex la fel, fiecare face sex in functie de ceea ce este el iar trairile sunt extrem de personale. Eu vreau doar sa ma asigur ca faceti sex ca si act de creatie si nu ca act mecanic.
Baza in sex o constituie 2 elemente esentiale: continenta si relatia cu sexul opus. Cand spun relatie cu sexul opus ma refer chiar la sexul opus, adica barbat – yoni, femeie-lingam.
Despre continenta se stiu destul de multe, nu are rost sa reiau aici.
Despre relatia cu sexul opus din pacate nu se aminteste decat extrem de voalat in textele tantrice. Atat de voalat incat intelegi la ce se refera numai daca ai deja trairea. Relatia cu sexul opus este extrem de importanta, fara ea continenta este zero. Relatia asta este menita sa inlature orice program mental incarcat cu privire la sexualitate si slava domnului avem destule programe in noi care fac din sex ceva mecanic, murdar, de ascuns, despre care nu vorbim iar daca vorbim o facem ca sa ne satisfacem orgoliul. Nu vedem in sex nimic sfant si nici nu il vedem ca pe un act de creatie. Si e foarte greu sa incarcam mental informatia asta peste programele bagate in subconstient care duc sexul in cu totul alt registru. Modul in care putem anula acele programe este prin dezvoltarea relatiei dintre noi si sexul opus. Cand o sa iubesti lingamul/yoni-ul mai mult chiar decat fiinta care o poarta atunci putem vorbi de abia de relatie cu sexul opus. Odata dezvoltata aceasta relatie, mintea nu va mai avea loc in patul tau, va fi un sex sfant, creativ, in care tu vei avea o deschidere maxima. De abia cand exista acea deschidere energia poate circula. Sunt destui cei care practica continenta dar nu au si deschiderea, inca se urca cu mintea in pat, se preocupa sa nu ejaculeze si fac din sex un act mecanic si tensionat. Unde nu e deschidere nu circula energia si astfel ajungi sa faci sex continent cu pierderi de energie. Binenteles ca cei in cauza nu simt asta, mintea bifeaza sexul facut ca extraordinar deoarece s-a realizat continenta. Sexul unde nu exista energie nu este sex. 
Aici va trebui amintita si masturbarea ca sa va dea o idee despre cum arata trairea sexuala. Cand te masturbezi esti tu cu tine si in timp ce o faci trairea ta sexuala este autentica. Incompleta, dar autentica. Incompleta pentru ca creatia functioneaza pe jocul dintre magnetic si electric, femeile fiind magnetic si barbatii electric. Noi suntem facuti sa functionam barbat-femeie, lingam si yoni. Problema este ca daca intri cu mintea in pat sexul nu poate fi decat dezastru pentru ca subconstientul va lucra pe baza de tensiuni si frici. Trairea ta sexuala va fi inexistenta, sexul un act mecanic unde vei incerca sa dai bine. Nici urma de sfintenie sau creatie. La masturbare trairea este autentica pentru ca fiind doar tu cu tine nu mai trebuie sa dai bine si sa te preocupi de cum te percepe celalalt, nu se mai baga mintea peste.
Sexul se schimba total cand mintea iese din patul vostru. Odata dezvoltata relatia cu sexul opus, sexul devine o joaca, femeia se joaca cu lingamul si barbatul cu yoni-ul. Va jucati cu organele sexuale cu iubire, cu deschidere maxima, circula energia, exista trairea. Asta inseamna sex si porneste de la intelegerea a 2 principii de baza: continenta si relatia dintre barbat- yoni si femeie-lingam.

ATENTIE!
Exista 2 aspecte esentiale fara de care nici sa va treaca prin cap sa va apucati de lucrul la sexualitate.
Primul este relatia ta cu tine. Pana nu capeti incredere in tine nu te apuca sa inveti nimic altceva, nu o sa iti iasa, va fi doar de fatada. Nu exista experienta reala pe care s-o poti avea la nivelul la care e menita sa fie, fara incredere in sine. Viata nu e facuta sa fie experimentata prin masti goale de catre o fiinta care si-a uitat propria divinitate, ci este facuta pentru a fi experimentata prin intermediul Dumnezeului care esti. Nu mai lucra la a crea experiente goale de continut pentru ca iti pierzi vremea. Lucrezi la tine,dai jos mastile, umpli golurile, revelezi divinitatea si dupa aia poti invata orice altceva.
Al doilea aspect e cel care tine de modul in care invatam lucruri noi. Daca era sa inveti acum cum sa mergi iti garantez ca te faceai ruda cu serpii mai degraba. Copilul cand e mic, suficient de mic cat sa nu fi apucat sa se strice, e capabil sa invete orice. Pe masura ce inaintezi in varsta si tot lucrezi la a te strica prin experimentarea programelor preluate si aducerea in experienta a suferintei, vei invata din ce in ce mai greu. Daca intri in pat cu ideea de acum invat sa... nu o sa iti iasa. Copilul cand e mic nu are ideea de invatare. Invatare inseamna ca semnezi pentru un proces, ca esti la scoala, accepti ca nu stii si trebuie sa ai rezultate bune. Nu fi elev in pat. Copilul experimenteaza doar joaca. Se joaca de-a mersul pe 2 picioare cum s-a jucat si cu mersul de-a buselea. Pentru el viata e un joc. Orice vrei sa experimentezi in pat, asta e atitudinea. Altfel cine crezi ca se va sui in pat cu tine? Crezi ca mai e tentant pentru cineva sa stea in pat cum sta pe banca de la facultate? Fa din relatia cu celalalt o joaca, ceva distractiv, nu conteaza ca esti stangaci la inceput, distreaza-te pe tema asta si mergi mai departe. 

miercuri, 21 decembrie 2011

Ce sa facem pentru a ne schimba?

Ne ramane totusi o mare intrebare: Eu trebuie sa fac ceva pentru a ma schimba?Am o mare surpriza pentru voi, am o veste buna sa va dau! Nu trebuie sa faceti nimic. Cu cat faceti mai mult, cu atat mai rau devine totul.Tot ce trebuie sa faceti, este sa intelegeti.
Ganditi-va la o persoana cu care locuiti sau cu care lucrati, pe care nu o agreati, care face sa incolteasca in voi sentimente negative. Hai sa va ajut sa intelegeti ce se petrece. Primul lucru pe care trebuie sa-l intelegeti este ca sentimentul negativ este in voi. Voi sunteti responsabili pentru sentimentul negativ, nu cealalta persoana. Altcineva in locul vostru ar fi perfect netulburat si echilibrat in prezenta acelei persoane; n-ar fi afectat deloc. Voi sunteti. 

Acum intelegeti un alt lucru, acela ca voi emiteti o pretentie. Voi asteptati ceva de la aceasta persoana. Puteti sa constientizati acest lucru? Apoi, spuneti-i acelei persoane: Eu nu am niciun drept sa-ti cer ceva.” Spunand asta, veti renunta la asteptari. “Eu nu am niciun drept sa-ti cer ceva. O, ma voi proteja pe mine insumi de consecintele actiunilor tale, ale dispozitiilor tale sau de orice-dar, in acelasi timp, tu iti poti vedea de drum si poti fi orice doresti sa fii. Eu nu am niciun drept sa-ti cer ceva.”

Vedeti ce se intampla cand faceti asta. Daca aveti vreo retinere in a spune aceste cuvinte, vai, cat de multe veti descoperi despre acel “mine” al vostru. Lasati sa iasa la iveala dictatorul din voi, lasati tiranul sa-si arate chipul. Credeati ca sunteti niste mielusei, nu-i asa? Dar eu sunt un tiran si tu esti un tiran.

Parte a trezirii este sa-ti traiesti viata asa cum crezi ca este potrivit. Si intelege: Acesta nu este egoism. Lucrul egoist este sa ceri ca altii sa-si traiasca viata asa cum crezi tu ca este potrivit.


Egoismul se ascunde in pretentia ca altii sa-si traiasca viata in asa fel incat sa se potriveasca cu gusturile voastre, sau cu mandria voastra, sau cu profitul vostru sau cu placerile voastre. Asta inseamna egoism cu adevarat. 

Asa ca, ma voi proteja. Nu ma voi simti obligat sa fiu cu tine; nu ma voi simti obligat sa-ti spun da.Daca imi va placea compania ta, ma voi bucura de ea fara sa ma cramponez.Dar nu te voi mai evita din cauza eventualelor sentimente negative pe care mi le provoci. Tu nu mai ai acea putere.

Asadar, ar fi bine sa incepi sa fii constient de conditia ta actuala, oricare ar fi ea. Inceteaza sa mai fii un dictator. Inceteaza sa te mai fortezi sa mergi intr-o anumita directie
.Atunci, intr-o zi,vei intelege ca numai si numai prin constienta ai obtinut deja lucrul catre care tindeai.

Anthony de Mello, "Constienta. Capcanele si sansele realitatii

marți, 20 decembrie 2011

Esti sursa Înţelepciunii Divine

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …

… că revelaţiile vin către tine şi prin tine. Înţelepciunea nu curge numai într-un singur sens. Poate că nu te-ai gândit că ai putea fi sursa Înţelepciunii Divine, însă eşti – şi înainte ca această săptămână să se încheie, cineva se va baza pe tine pentru acest lucru. Când momentul respectiv va veni, sunt sigur că vei fi pregătit. Dacă nu ai fi fost pregătit, acel moment nu ar veni. Aşadar, ai 

încredere în proces – şi în tine însuţi.


Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ 


www.humanitysteam.ro
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...