Maestrul si Lumina

Într-o seară maestrul se adună cu discipolii şi le ceru să facă un foc ca să stea de vorbă împreună.

”Călătoria spirituală e ca un foc care arde în faţa noastră,” spuse.

 “Un om care vrea să aprindă focul trebuie să suporte  fumul care-i îngreunează respiraţia şi-l face să lăcrimeze. Aşa e redescoperită credinţa lui. 

Oricum, odată ce focul a fost aprins din nou, fumul dispare, iar flăcările luminează toate lucrurile din jurul lor –dîndu-le căldură şi linişte.”

“Dar dacă altcineva aprinde focul pentru el?” întrebă unul din discipoli.

 ”Şi dacă cineva ne ajută să evităm fumul ? “

“Dacă cineva face asta, este un fals maestru. 

Un maestru în stare să ducă focul oriunde doreşte şi să-l stingă de cîte ori are chef... Şi, din moment ce nu a învăţat pe nimeni să aprindă focul, e ca şi cum i-ar lasă pe toţi în întuneric.”

Paulo Coelho – Maktub