sâmbătă, 12 martie 2011

MINTEA

Asemenea făurarului ce-şi îndreaptă
Săgeţile, cioplindu-le cu grijă,
Maestrul îşi dirijează
Gândurile hoinare.

Asemenea unui peşte afară din apă,
Eşuat pe ţărm,
Gândurile se zvârcolesc şi freamătă.
Cum s-ar putea ele scutura de dorinţă?

Ele tremură, sunt instabile,
Rătăcesc după cum vor.
Este bine a le controla,
Iar a le stăpâni aduce fericirea.

Dar cât de subtile sunt,
Cât de evazive!
Este necesar a le calma,
Şi dominându-le a găsi fericirea.

Cu uşurinţă
Maestrul îşi potoleşte gândurile.
El pune capăt rătăcirii lor.
Stând în grota inimii,
Găseşte fericirea.

Cum poate o minte agitată
Să înţeleagă Calea?
Dacă un om este tulburat,
Cunoaşterea nu-l va umple niciodată.

O minte calmă,
Nu mai caută să cânte.

Un comentariu:

  1. cand cobori in Inima, fara discursivitate
    apare si Fericirea, Iubirea si Pacea.
    aceasta este cea mai frumoasa Meditatie.

    RăspundețiȘtergere