TU esti Minunat/a!

Acest moment, chiar ACUM, este tot ceea ce poti sa cunosti cu adevarat. Indiferent de ceea ce poate ca ai facut in trecut, sau care sunt temerile tale in ceea ce priveste viitorul, fii recunoscator ca te afli aici acum.

Esti minunat si meriti sa stii cat esti de pretios pentru lumea din care faci parte. Onoreaza greselile pe care le-ai facut, pentru ca toata lumea face greseli, insa cauta in ele lectiile pe care poate ca ti le ofera.

Exista doar un singur TU. Nu conteaza cu cati oameni te compari, sau cat de mult incerci sa-i multumesti pe ceilalti, nimeni nu poate vreodata sa fie cine este tu, asa cum nici tu nu poti sa fii cine sunt ei. Onoreaza drumul pe care l-ai parcurs, fii mandru/a de persoana ta chiar in acest moment si fii recunoscator pentru ca ai oportunitatea de a trai o noua zi.

Viata ta poate ca nu va fi una usoara, vei fi ranit, ii vei pierde pe cei pe care ii iubesti… starea ta materiala, relatiile, serviciul, casa in care locuiesti si aspectul tau fizic – toate se vor schimba in timp. Nu conteaza ce se va intampla in viata ta, bine sau mai putin bine, fii constient de faptul ca totul face parte din binele superior al planului pentru care te afli aici.

Fiecare dintre noi este creat in propria sa perfectiune, exact asa cum suntem. Nu suntem la fel si nu vom fi niciodata la fel. Adevarul meu poate ca nu este si al tau, iar adevarul tau poate ca nu este si al meu. Respecta-ti convingerile, insa respecta si credintele celorlalti. Invata sa apreciezi diferentele pe care le observi la ceilalti si pretuieste ceea ce poate ca te invata despre tine.

Daca ai un vis, urmeaza-l, pentru ca un vis ramane doar un vis daca nu este urmat. Esti demn de maretie, insa aceasta poate fi atinsa doar daca actionezi pentru a o obtine. Nu lasa niciodata pe nimeni sa-ti spuna ca “nu poti face asta”.

Fii curat in intentiile tale. Fa fapte bune pentru ca asta te face sa te simti bine, nu pentru ca societatea se asteapta ca tu sa le faci.

Fa lucrurile care te pasioneaza.

Petrece timp in natura.

Iarta-i pe cei care te-au ranit, dar prima data invata sa te ierti pe tine insuti/insati.

Fii bun cu tine insuti/insati si fii bun si cu ceilalti.

Mai presus de toate acestea, intreaba-te ce ai dori sa auzi sau ce ai dori sa le impartasesti celorlalti daca aceasta ar fi ultima ta zi pe acest pamant.

In aceasta zi, si in cele care urmeaza, fie ca tu sa vezi perfectiunea din persoana ta si fie ca spiritul vietii sa-ti umple inima cu pace si bucurie!

Esti minunat/a!

Reconstruirea OMULUI si lumea se va rearanja

Un copil si tatal sau calatoreau cu trenul. 

Calatoria trebuia sa dureze circa o ora. Tatal se aseza comod si se puse sa 

citeasca o revista pentru a se distra. La un moment dat copilul il intrerupse, 

intrebându-l: "Tata ce este cladirea aceea?" Tatal se uita sa vada ceea ce i-a 

aratat copilul si raspunse : "Este o fabrica". incepu din nou sa citeasca când 

copilul il intreba din nou: "Tata când sosim?" Tatal i-a spus ca mai au inca de 

mers. A inceput din nou sa citeasca, dar o alta intrebare a copilului il 

intrerupse urmate apoi de alte si alte intrebari. 

Tatal, disperat, cauta un mod pentru a-l face pe copil sa se distreze. Vazu in 

revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse in mai multe bucati si 

o dadu copilului invitându-l sa reconstruiasca aceste chipuri intocmai ca la un 

joc de puzzle, dupa care se aseza multumit pe scaunul sau convins ca copilul va 

fi ocupat pentru tot restul calatoriei. Nu apucase sa treaca multa vreme caci 

copilul exclama: "Am terminat!". 

"Imposibil!" raspunse tatal. "Nu pot sa cred! Cum ai putut reconstrui imaginea 

asa de repede?" Imaginea era reconstruita perfect. 

Copilul raspunse: "Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor multi) caci pe 

cealalta parte a foii era figura unui (singur) om; AM RECONSTRUIT OMUL SI LUMEA 

S-A ARANJAT SINGURA!!!" 

Lumea va fi aranjata numai când oamenii vor fi ei aranjati, vor fi loiali si 

onesti. 

Lumea va fi aranjata atunci când fiecare om va fi capabil sa se revizuiasca in interiorul sau!

Interviu cu Dumnezeu

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

- Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.

- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că:  se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii;

 îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea;  se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul;  trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi căteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?

- Să înveţe că:  durează doar căteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece;  un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin;  există oameni care iubesc dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit ;  nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici... Intotdeauna.

Ma intereseaza cine esti tu...

Sursa: Joy attracts joy

Nu ma intereseaza ce faci tu pentru a-ti castiga existenta.

Vreau sa stiu ce foc arde in tine si daca ai cutezanta sa visezi la realizarea a ceea ce porti in inima ta.

Nu ma intereseaza cati ani ai,

Vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebun

in numele iubirii tale, viselor tale si aventurii care este viata ta.

Nu ma intereseaza care planeta este in careu cu luna ta,

Vreau sa stiu daca ai atins cerul propriei tale tristeti, daca te-ai deschis datorita tradarilor vietii,

sau daca te-ai asprit si daca te-ai inchis de teama unui necaz viitor.

Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.

Vreau sa stiu daca poti sa simti fericirea, a mea, sau a ta, daca poti dansa cu fervoare si te poti lasa complet cuprins de extaz pana in varful degetelor de la maini si de la picioare, fara sa spui ca trebuie sa fim atenti si realisti ca sa nu cumva sa uitam care sunt limitele fiintelor umane.

Nu ma intereseaza daca ceea ce-mi spui este adevarat,

Vreau sa stiu daca esti gata sa-i deceptionezi pe ceilalti ca sa ramai sincer cu tine insuti si daca poti suporta sa fii acuzat de tradare, dar sa nu-ti tradezi propriul suflet.

Vreau sa stiu daca poti sa fii fidel si deci demn de incredere.

Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi si daca tu poti simti ca sursa vietii tale rezida in prezenta Sa.

Vreau sa stiu daca poti trai esecurile, ale mele, sau ale tale, si totusi sa continui sa stai drept pe marginea lacului si sa strigi catre argintata luna plina: “Da!”

Nu ma intereseaza unde locuiesti si cat castigi,

Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte de tristete si de disperare, de indoiala sau durere si sa faci ceea ce trebuie facut pentru copii.

Nu ma intereseaza cine esti si cum ai ajuns pana aici,

Vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti.

Nu ma intereaza ce ai invatat sau unde ai invatat si cine te-a invatat ceea ce stii,

Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau.

Vreau sa stiu daca poti sa ramai singur cu tine insuti si daca esti fericit intradevar in propria ta companie in aceste momente de vid.

Visatorul din Oriah, Intelept  Amerindian

Secretul femeii care trăieşte fără bani

Heidemarie e mândră de logoul magazinului de troc pe care l-a creat, „Gib und Nimm”

Vă puteţi imagina cum aţi putea trăi fără nicio sursă de venit Nemţoaica Heidemarie Schwermer a făcut din asta o filosofie de viaţă. Are 67 de ani, din care ultimii 14 i-a petrecut fără bani şi fără alte posesiuni în afara unui geamantan în care şi-a împachetat strictul necesar.

În urmă cu 23 de ani, Heidemarie Schwermer, o profesoară de vârstă mijlocie abia ieşită din experienţa unui divorţ, s-a mutat cu cei doi copii ai săi în oraşul german Dortmund, un oraş în care numărul persoanelor fără adăpost şi lipsa lor de speranţă erau şocante, scrie cotidianul britanic „The Times". Din acest şoc iniţial s-a năcut ideea lui Heidemarie Schwermer de a crea un magazin bazat pe troc de obiecte şi servicii. L-a numit „Gib und Nimm", adică „dai şi iei".

Heidemarie a fost întotdeauna de părere că oamenii fără adăpost nu au nevoie de bani pentru a se reintegra în societate şi că pentru asta e suficient să se facă utili. Doar că ideea nu prea a prins la cei vizaţi. În schimb, oamenii fără serviciu şi pensionarii au început să vină în număr mare la magazinul ei, formând o reţea care, în timp, a crescut exponenţial. Succesul conceptului a făcut-o pe Heidemarie să se gândească serios la propriul stil de viaţă.

A realizat că poseda multe lucruri de care nu avea neapărat nevoie. A decis să nu mai cumpere niciun obiect fără să renunţe la un altul. Apoi a început să se gândească la lucrurile de care avea cu adevărat nevoie. În ce priveşte hainele, şi-a dat seama că se descurca foarte bine cu ce putea agăţa pe zece umeraşe.  La restul a renunţat. Nici cărţile nu au fost cruţate. Într-o zi, Heidemarie şi-a cărat toată biblioteca la un anticariat. 

Hotărârea a venit în timp

În parte, decizia ei de a trăi o viaţă mai simplă a fost influenţată şi de psihoterapia pe care a făcut-o în anul ce a urmat divorţului său. „A fost un an foarte dificil. Plângeam necontenit la fiecare şedinţă, dar la sfârşit am fost atât de fericită încât am hotărât să trăiesc simplu şi să îi învăţ şi pe alţii ce acumulasem în timpul psihoterapiei", povesteşte Heidemarie pentru „The Times". 

Aşa că a devenit ea însăşi psihoterapeut. Între timp, şi alte lucruri s-au schimbat. A început să practice meditaţia şi a realizat cât de nefericită era, de fapt, la locul de muncă. „Eram întotdeauna răcită sau aveam dureri de spate, dar nu făcusem niciodată legătura între starea mea fizică şi insatisfacţia de la locul de muncă." Când a înfiinţat reţeaua „Gib und Nimm" a început, de asemenea, să experimenteze diverse alte joburi pe lângă cel de la catedră.

La târgurile gratuite, oamenii pot scăpa de obiectele de care nu mai au nevoie 

De exemplu, a lucrat în bucătăria unei cantine. „Oamenii îmi spuneau adesea: «Ai mers la facultate ca să faci asta?» Dar eu cred că fiecare persoană are o valoare intrinsecă. De ce aş fi mai preţuită pentru că sunt profesoară sau psihoterapuet decât pentru că sunt bucătăreasă?"

Cu cât ducea o viaţă mai simplă, cu atât era mai fericită. În 1995 era deja foarte implicată în activitatea comunităţii „Gib und Nimm", nu mai cumpăra aproape nimic şi locuia mai mult prin casele membrilor comunităţii pentru perioade scurte, în schimbul unor activităţi casnice pe care le oferea. În 1996 şi-a dat seama că trebuie să meargă mai departe de atât şi a luat cea mai radicală decizie de până atunci: să trăiască fără bani. A renunţat la apartamentul său şi la meseria de profesoară şi a început o viaţă nomadă. Avea de gând să facă asta timp de 12 luni dar iată că, 14 ani mai târziu, încă trăieşte după principiile „Gib und Nimm".  

O lume plină de iubire

„Ce fac eu acum a fost, la început, un simplu experiment, care în timp s-a transformat într-un model demn de urmat. Situaţia lumii, în special discrepanţa dintre săraci şi bogaţi m-a convins să fac aceşti paşi. Eu trăiesc în continuare în abundenţă, chiar şi fără niciun ban", a explicat Heidemarie pentru „Adevărul magazin de duminică". „Eu sunt convinsă că la un moment dat toţi oamenii vor ajunge să trăiască fără bani pentru că aşa este mult mai uşor. Modelul meu încearcă să le explice oamenilor că este foarte important să preia răspunderea pentru sine şi pentru întreg."

Heidemarie profeţeşte o schimbare a valorilor „pentru că există lucruri mult mai importante decât valorile actuale", lucruri despre care crede că vor prinde şi în afara grupului lor. „În loc de «Cum arăt?», «Cum pot să-i impresionez pe ceilalţi?» ar trebui să ne întrebăm «Cum aş putea să-mi las amprenta asupra lor?», «Ce ne face cu adevărat fericiţi?», «Cum îi putem ajuta şi sprijini pe cei din jurul nostru? şi «Cum putem ajunge să trăim împreună într-o lume plină de iubire?»." Heidemarie a pornit să schimbe lumea ţinând prelegeri despre stilul ei de viaţă. Multe dintre acestea se întâmplă în Germania, dar a mers şi în Spania, Italia şi Elveţia. 

Dacă ar fi invitată, ar veni şi în România. „Depinde cât de deschis e fiecare om în parte. Eu am învăţat să mă apropii de alţii, să le ofer capacităţile mele şi să le descopăr pe ale lor. Dacă cineva doreşte să-i prezint ideile mele şi să afle despre experienţa mea, trebuie să mă întrebe. Nu pot obliga pe nimeni să mi se alăture." 

Nemţoaica ştie că mulţi o consideră o idealistă cu idei utopice, însă ea spune că dacă are vreo influenţă asupra oamenilor, aceea nu e legată de încercarea sa de a-i convinge să trăiască fără bani, ci de a schimba lucruri mărunte în vieţile lor. „Deviza mea este «pas cu pas» şi totul trebuie să fie în concordanţă. În afară de asta, paşii trebuie să se potrivească şi cu drumul din viaţa fiecărui om în parte." Despre ea spune că a devenit un om cu adevărat fericit. „Temerile şi grijile mele au dispărut încet-încet, iar locul lor a fost luat de fericire şi aventură, sentimente ce mă urmăresc întreaga zi."

Heidemarie participă la emisiuni televizate şi ţine numeroase prelegeri despre stilul ei de viaţă

În acest moment, singura companie pe care Heidemarie nu a convins-o să-i ofere serviciile în schimbul altor servicii este cea a căilor ferate. Aşa că încă are nevoie de bani pentru tren, atunci când călătoreşte pe distanţe lungi. Nemţoaica are puşi de-o parte 200 de euro, pentru cazuri de urgenţă. În rest, nu păstrează niciun ban care ajunge la ea. De exemplu pensia. „Am decis că este în regulă că-mi colectez pensia, însă o dau altora aproape pe toată şi păstrez doar cât am nevoie pentru a-mi plăti călătoriile cu trenul."  

Heidemarie nu are asigurare de sănătate pentru că nu a vrut să fie acuzată că cerşeşte la stat. În schimb, se bazează pe ceea ce numeşte „puterea autovindecării". „Când mă doare ceva, îmi pun palma pe locul respectiv şi îmi spun că am puterea să mă vindec singură. Şi durerea dispare." Dar dacă ar suferi de ceva cu adevărat serios? „Cancer? Atunci cred că voi muri. M-am pregătit deja pentru moarte de câteva ori, când m-am simţit foarte rău. Dar a doua zi m-am ridicat din nou şi eram în regulă."

În general se simte tânără şi puternică însă Heidemarie s-a pregătit şi pentru ultimul pas, organizându-şi deja propria înmormântare. A aranjat cu un preot să îşi acopere costurile de înmormântare oferind regulat consiliere psihologică enoriaşilor care suferă după moartea celor dragi.Singura ei tristeţe sunt oamenii fără adăpost, cei care trăiesc fără bani dar nu din proprie iniţiativă. Pe ei nu a reuşit să-i convingă că nu e nevoie să cerşească pe stradă ca să aibă ce mânca. 

„Am ţinut prelegeri pentru aceşti oameni, dar numai şase sau şapte s-au prezentat. Nici n-au vrut să audă. Unul dintre ei m-a acuzat că am «legături», că reuşesc să fac ceea ce fac pentru că cunosc oameni. Bineînţeles că am contacte. Despre asta e vorba. Altfel nu ar funcţiona!", explică nemţoaica. 

Secretul_femeii_care_traieste_fara_bani