"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

vineri, 16 aprilie 2021

Multumesc

 Mulțumesc - puterea acestui cuvânt

"Zilnic, consacrați cel puțin câteva minute să întroduceți în voi armonia. Închideți ochii, străduindu-vă să îndepărtați gândul vostru de grijile zilnice și îndreptați-l spre înălțimi, spre izvoarele vieții ce îndestulează universul.Când veți simți că ați oprit fluxul gândurilor, al sentimentelor și al imaginilor ce vă străbat, pronunțați interior cuvântul „mulțumesc”.

„Mulțumesc”, iată cuvântul cel mai simplu, dar și cel mai puternic, fiindcă el alungă toate tensiunile. Pronunțând acest cuvânt, vă acordați cu Lumea Divină, ieșiți din cercul strâmt al eului vostru limitat ca să pătrundeți în pacea Conștiinței Cosmice...Rămâneți cât mai mult timp posibil în această stare. Când veți reveni, veți simți că unele elemente noi, foarte prețioase, s-au infiltrat în ființa voastră: calmul, luciditatea, forța..."


Omraam Mikhaël AIVANHOV

sâmbătă, 10 aprilie 2021

Recunostinta Omraam

 O parere :


“Numai un sentiment de recunoștință față de Cer ne poate salva în clipa încercărilor. Cum să îi convingem însă pe oameni care nu mulțumesc nici măcar pentru momente fericite ce le primesc! Și totuși, a învăța să mulțumească Cerului, inclusiv pentru greutățile și necazuri, este cea mai bună modalitate de a-i transforma.


Dacă în fața unei încercări începeți să strigați, să vă revoltați, o veți simți și mai împovărătoare asupra voastră. Dacă însă vă spuneți: „Doamne, mulțumesc. Există desigur un motiv să mi se întâmple aceasta, eu am încă multe lucruri de învățat, de înțeles, iar aceste evenimente îmi vor folosi să mă îndrept, să mă întăresc”, veți simți dintr-odată cum se limpezește ceva în voi. Este ca și cum v-ați învălui greutățile cu un strat de aur pur, iar ele vă apar sub o altă formă. ”


 Omraam Mikhaël Aïvanhov

duminică, 4 aprilie 2021

Ce te doare?

 ❤️SPUNE-MI CE TE DOARE ȘI ÎȚI VOI SPUNE CE SĂ IUBEȘTI

 

 

TE DOARE GÂTUL…gâtul tău se închide de durerea și tristețea care ai acumulat-o și pe care nu ai exprimat-o.Ca să deblochezi învață să cânți cu bucurie, cântând note care îți vor face inima fericită și vor reda vitalitatea și energia de care ai nevoie.

 

 

 

TE DOARE PIEPTUL.., pieptul te doare din dezamăgiri, și din neiubire așa că îmbrățișează-te mai tare și decide să te accepți și să te iubești din ce în ce mai mult amintindu-ți că ești cel mai important și că vei fi până în ultimul moment al acestei vieți, cu tine însuți.

 

 

 

TE DOR URECHILE ..., urechile te dor, atunci când îți asculți propria voce care îți spune câte neputințe și insatisfacții ai,cât și critica celor din jurul tău. Învață să iți spui în fiecare zii cu voce tare cât de mult te iubești și apreciază-te pentru fiecare lucru mărunt pe care îl faci,ascultându-ți vocea sufletului și întorcându-te la esența ta. 

 

 

TE DOARE STOMACUL..., stomacul te doare când te hrănești cu preocupări și insatisfacții, în loc de pace și armonie. Învață să îți hrănești sufletul cu hrană spirituală și stomacul tău va începe să vibreze la artă și la vers.

 

TE DOR MÂINILE..., mâinile te dor când cînd faci totul din obligație fără să pui pasiune, când munca e o rutină care nu-ți aduce satisfacții și o faci din obligatie. Decide să-ți ingrijești mai mult mâinile și fă ceva din pasiune: crosetează, pictează, scrie poezii, compune muzică sau pur și simplu pune pasiune când pregătești o prăjitură, si vei vedea cum totul se armonizează. 

 

  

TE DOR PICIOARELE..., picioarele dor atunci când îți este greu să avansezi în directia visurilor tale , când mergi pe pilot automat și ai uitat să te inrădăcinezi și să simți iarba și nisipul fin. Învață să dansezi în armonie cu o bucurie jovială care ți-o dictează inima , ține ritmul și vei vedea că dansul te va transforma. 

 

TE DOR GENUNCHII…,genunchii te dor, că ai uitat să te apleci cu smerenie în fața LUI DUMNEZEU. Ți-ai uitat credinta, recunoștința și speranța, și ai uitat să pui în mâinile lui sfinte toată durerea . Ridică-te și mulțumește-i pentru toate câte ai, fiindcă Lui nu-i place să te vadă trist ,prăbușit și neajutorat. Te-ai nascut ca Fiul al LUI iar toate darurile îți aparțin.

 

TE DOARE SPATELE…, spatele te doare căci ai uitat de odihnă, ești stresat și nu te eliberezi de criticile celorlalți, iar toate grijile tale stau ca un sac cu multe kilograme pe umerii tăi. Învață să te eliberezi de povara grea scuturându-ți corpul prin mișcare sau dans energetic.

 

TE DOR TĂLPILE…, tălpile te dor când ai uitat să te oprești în viață să te odihnești să-ți liniștești mintea și să-ți răcorești picioarele în ape liniștite .Învață să faci asta regulat în fiecare seară, să te relaxezi să te umpli de liniște iar picioarele tale își vor lua energia din ape și vei găsii raspunsurile pentru a-ți continua calea.

 

Ascultați-vă corpul, iubiți-vă, respectați-vă ...

 sursa este Bianka Luz!

Iubirea este cheia pentru tot și toate.❤️

miercuri, 31 martie 2021

„Fă ce faci, dar gândeşte-te la consecinţe”

 Înainte de a încheia, aş dori să vă spun o poveste. Era cândva un rege care mergea la piaţă (aceasta se întâmpla în poveşti). În timp ce îi privea pe vânzători a auzit pe unul care striga: „Eu vând înţelepciune... Eu vând înţelepciune...”. Foarte uimit regele s-a apropiat de el şi i-a spus: „Tu vinzi înţelepciune ?... Cât mă costă ?”. „100 de scuzi, 1000 sau 10.000 de scuzi”, răspunse vânzătorul. Regele a zâmbit şi a comandat pentru 10.000 de scuzi. „Pentru 10.000 de scuzi...,” spuse vânzătorul, “...bine, iată: „Fă ce faci, dar gândeşte-te la consecinţe”. Puţin mirat regele plăteşte suma atât de mare pentru un sfat ce îi părea atât de simplu. Dar a râs din tot sufletul şi s-a întors în palat repetând fraza pentru a se amuza: „Fă ce faci, dar gândeşte-te la consecinţe”. Era ora la care trebuia să fie bărbierit de frizerul său. Acesta a intrat şi a pregătit totul ca de obicei, a luat briciul şi a început lucrarea. În acel moment regele şi-a amintit fraza cumpărată în piaţă şi, dorind să glumească, i-a spus bărbierului pe un ton grav şi poruncitor: „Fă ce faci, dar gândeşte-te la consecinţe”. Atunci, spre marea lui uimire, îşi văzu bărbierul căzând la picioarele sale, spunând: „Iertaţi-mă, sire, alţii sunt vinovaţi, minştrii mi-au cerut să vă tai gâtul, eu nu vreau...”. Povestindu-i complotul regele şi-a ascuns surpriza, luând un aer de om bine informat. Bărbierul a mărturisit tot, iar miniştrii au fost pedepsiţi. Vedeţi, dacă nu ar fi cumpărat înţelepciune de 10.000 de scuzi şi-ar fi pierdut viaţa.Uneori, o singură propoziţie ne poate salva mai bine decât toate cunoştinţele livreşti ce le posedăm, dacă această propoziţie este cea a unui Înţelept. Trebuie să cunoaştem gândurile care ne salvează şi cele care ne pierd. Zilnic, în noi, nişte bărbieri sunt trimişi de miniştrii adunaţi ca să ne hotărască pierzania. Deja nu mai suntem regi, toate pasiunile complotează împotriva noastră. Dacă nu suntem protejaţi, dacă nu repetăm în fiecare clipă fraza înţeleptului vom fi sugrumaţi, chiar bine sugrumaţi. În timp ce, dacă pronunţăm formule profunde şi înţelepte, fiinţele care se apropie de noi pentru a ne omorî sau a ne aduce necazuri, nu vor avea curajul să acţioneze.

Omraam Mikhaël Aïvanhov

joi, 18 martie 2021

Curajul

 În această zi a vieții tale, cred că Dumnezeu vrea să știi ...


... curajul înseamnă uneori să faci lucruri care te-ar putea răni. Înseamnă alegerea binelui superior.


 Știi întotdeauna care este 

binele superior, nu există nici o îndoială despre asta în

inima ta. Deci privește lucrurile prin inima ta,

nu prin mintea ta (care vrea sa alegi mereu siguranta).

 

Care este binele tau superior acum?

 Știi deja răspunsul, deci actioneaza.


Cu Iubire, prietenul tău Neale

luni, 15 martie 2021

Adevarata pace

 ❤️Maestrul Aivanhavov


"Oamenii cred că, schimbând sau suprimând ceva sau pe cineva din exteriorul lor care îi deranjează, vor avea linişte. Aici ei se înşeală. Fiindcă pacea este o stare ce trebuie, înainte de toate, să o instalăm în noi. 


Să nu vă imaginaţi că veţi găsi, în sfârşit, pacea schimbându-vă soţul sau soţia, apartamentul, prietenii, meseria, ţara, religia etc. 

Pacea nu depinde de aceste schimbări. Poate de puţină linişte, de un răgaz. Dar, imediat, alte tulburări vor veni să vă asalteze. 


Înţelegeţi că a trăi în pace depinde doar de capacitatea voastră de a vă pune ordine în viaţa voastră psihică. 

Aduceţi aceste schimbări şi veţi putea rămâne cu aceleaşi persoane, în aceleaşi locuri, prinși de aceleaşi greutăţi, nimic nu vă va mai putea tulbura. 

Pentru că adevărata pace vine din interior, ea ţâşneşte, vă înconjoară în ciuda turbulenţelor şi a trepidaţiilor lumii exterioare. 

Este un fluviu de lumină ce vine din înalt şi vă învăluie întreaga fiinţă."

marți, 2 februarie 2021

A trai in iubire

 Când va simţiţi agitaţi, înfricoşaţi, nefericiţi, trebuie să încercaţi să reacţionaţi. În loc să vă împărtăşiţi altora grijile, sau să vă lăsaţi măcinaţi de ele, liniştiţi-vă si începeţi să faceţi câteva respiraţii profunde. Pronunţaţi, apoi, un cuvânt de iubire, faceţi un gest de iubire, trimiteţi un gând de iubire... veţi constata că ceea ce fermenta în voi şi intra în putrefacţie a fost dat afară şi trimis foarte departe. Facând apel la iubire, aţi deschis în voi un Izvor care, lasându-l să curgă, va purifica totul.Vedeţi cât este de uşor: este suficient să vă deschideţi inima şi să daţi drumul iubirii. Încercaţi şi vă veţi întreba de ce n-aţi procedat aşa şi până acum. Auziţi vorbindu-se despre iubire şi râdeţi: dar lumea se joacă cu iubirea în loc să o folosească drept o cale de salvare.

Să trăiţi cu iubire, însemnează să trăiţi la un nivel de conştiinţă foarte ridicat, reflectat în toate actele vieţii, să trăiţi în acea stare care armonizează în voi totul, care vă menţine într-un perfect echilibru, acea stare care este un izvor de bucurie, de forţă şi de sănătate.

Omraam Aivanhov

luni, 1 februarie 2021

Povestea picaturii



A fost odată ca niciodată un discipol care îl întrebă pe maestrul său:

  - Care este lucrul ce mă separă de adevăr ?

  Maestrul îi spuse:

  - Nu eşti singurul care este separat de adevăr, mai sunt şi alţii. Îţi voi spune douăsprezece povestioare care îţi vor părea simple. Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul şi chiar de ţi se va părea că le-ai înţeles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple poveşti vor căpăta proporţii uriaşe şi până vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odată ca niciodată o picătură într-un Ocean ce spunea că nu există Ocean. Tot astfel se întâmpla cu mulţi oameni. Trăiesc înlăuntrul lui Dumnezeu şi spun că nu există Dumnezeu.

A doua poveste:

"Vreau să fiu liberă" spuse picătura de apă din mijlocul Oceanului; şi oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafaţă.

"Vreau să fiu liberă" spuse din nou picătura de apă şi soarele auzindu-i glasul o aşeză într-un nor.

"Vreau să fiu liberă" spuse picătura încă o dată şi norul o eliberă, iar aceasta căzu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picătură intelectuală este o picătură intelectuală, dar nu mai aparţine Oceanului.

A patra poveste:

" Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

" Fără nici o îndoială, există un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importantă decât oceanul." spuse picătura din ocean.

A sasea poveste:

" Nu voi putea niciodata să ajung la Ocean" spuse picătura din Ocean.

A saptea poveste:

" Oh, ce-mi pasă mie de Ocean " spuse picătura din Ocean.

A opta poveste:

Era odată o picătură care-şi regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului şi nu ştia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picătură din Ocean chema toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

" Prin puterea cu care am fost investită" spuse picătura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investită, de astăzi sunteţi excluse din Ocean."

A unsprezecea poveste:

" Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picăturii de apă. Dar picătura nu auzi Oceanul pentru ca era plină de iubire pentru altă picătură.

A doisprezecea poveste:

" Dacă aş putea cuprinde" gândi o picătură " fiecare picătură cu dragostea mea atunci aş deveni Oceanul."

Cum gândi aceasta, picătura începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând. Dar era o picătură care îi făcuse un mare rău şi deşi era capabilă de o mare iubire, picătura nu putu să o ierte. Şi pentru că nu putu să-şi reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu să devină Oceanul.


  Discipolul îl întreba pe maestrul său:

- A existat vreodată o picătură care a devenit Oceanul ?

Şi maestrul îi spuse ultima sa poveste:


Era odată o picătură care căuta Pacea Oceanului, ce căuta Profunzimea Oceanului. Dorinţa îi era mare şi puterea de iertare îi era mare şi deodată Oceanul îi spuse:

" Tu şi cu mine, noi suntem una." Şi Oceanul îşi deschise larg braţele şi îmbrăţişă picătura, şi tot ce aparţinea Oceanului deveni şi al picăturii.

Ea se pătrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toată suprafaţa Oceanului şi prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.


  " Află astfel, o ucenicule, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc şi că-i primeşte în mareţia sa pe cei ce o doresc cu adevărat."

  " Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picătură devine murdară?" întrebă discipolul.

  Maestrul râse din toata inima:

"O picătură nu poate deveni atât de murdară încât oceanul să nu o poată curăţa."

joi, 21 ianuarie 2021

Protejati-va locuinta!

 Omraam Michael Aivanhov -


Dacă observăm natura, putem constata că toate creaturile caută un adăpost şi îl apără. Păsările îşi construiesc cuiburi, alte animale au gaura lor, vizuina lor, culcuşul lor, teritoriul lor, etc. şi se luptă dacă un alt animal încearcă să le ia locul.

Fiecare fiinţă a primit deci de la natură dreptul de a poseda un domiciliu care să-i aparţină.


Este valabil pentru lumea vizibilă ca şi pentru lumea invizibilă. Fiecare spirit are, de asemenea, un loc care îi este rezervat în spaţiul infinit. Fiecare creatură spirituală ocupă un loc delimitat şi protejat de anumite vibraţii, de anumite culori sau de o chintesenţă particulară, un domeniu unde cel ce posedă vibraţii contrare nu poate veni să provoace perturbaţii.

Acolo unde locuieşte un Iniţiat, nici un spirit rău nu are dreptul să intre.

Un Iniţiat poate interzice intrarea în locuinţa sa a acestor spirite folosindu-se de simboluri, prin care le ameninţă cu acea sau acea pedeapsă dacă nu respectă interdicţiile. Astfel, mulţi amplasează o pentagramă deasupra uşii. Şi când vrea să facă o ceremonie magică, o mare muncă spirituală, când trebuie să invoce entităţile divine, un Iniţiat rezervă un loc şi îl consacră pentru a interzice intrarea spiritelor rele: el aprinde una sau mai multe lumânări, înconjură locul într-un cerc, unde înscrie nume sacre, arde esenţe, şi în acest spaţiu purificat, are toate condiţiile de a lucra. Singurele care au dreptul de a intra sunt entităţile benefice, în timp ce cele malefice rămân în afară, urlând, ameninţând, şi dacă încearcă să pătrundă ele sunt fulgerate.

Acum, veţi spune, de ce aprinde un mag lumânări sau făclii? Pentru că înainte de a întreprinde o muncă sacră, o ceremonie magică, el trebuie să cheme lumina. Lumina trebuie să prezideze totul, iar magul care trebuie să facă o ceremonie, preotul care trebuie să spună slujba, aprinde cel puţin o lumânare, pentru ca lumina să fie prezentă. Şi atunci când lumina este prezentă, intunericul este îndepărtat.

Magul ştie de asemenea că focul este o uşă care se deschide lumii de sus, pentru că focul reprezintă limita între lumea fizică şi lumea eterică. Prin foc, este mai uşor să ai acces la lumea divină.

Cât despre cei care utilizează lumânările sau făcliile pentru practicile lor de magie neagră, ei trebuie să ştie că comit un veritabil sacrilegiu.

Focul, despre care mitologia povesteşte că a fost furat din Cer pentru salvarea omului, nu trebuie să fie folosit la orice. Vă spuneam chiar că, atunci când trebuie să folosiţi o lumânare, este preferabil ca mai înainte să o consacraţi unei idei sau unei entităţi celeste: Mamei Divine, Tatălui Ceresc, Duhului Sfânt, Sufletului Universal, Arhanghelului Mihail …

Astfel, in lumea invizibila, flacăra acestei lumânări va forma o barieră de lumină în jurul vostru.

În locurile in care trăiesc oameni, milioane şi miliarde de entităţi vin, pleacă, circulă, fără ca ei să-şi dea seama. Deci, dacă nu faceţi nimic pentru a le împiedica accesul, creaturile inferioare, găsind uşa deschisă, pot veni să fure sau pot comite alte stricăciuni.

Iar voi nu puteţi să vă plângeţi Justiţiei divine, ea vă va răspunde: “E vina voastră, nu aţi pus o pancardă: “Proprietate privată. Intrarea interzisă”, sau cel puţin o sârmă subţire, în mod simbolic”.

Dacă via voastră nu este îngrădită, nu vă miraţi dacă vi se fură strugurii.

La fel, dacă inima, sufletul, spiritul vostru rămân deschise celor patru vânturi, fără a fi consacrate, protejate, înconjurate de o barieră de lumină, spiritele intunecate, indezirabilii, au tot dreptul de a intra, au dreptul de a face stricăciuni şi de a pleca, luându-vă toate comorile.

Nu putem să le pedepsim, intrucat propietarul trebuie să-şi ia precauţii.

În acelaşi fel cum în trecut se protejau orasele şi castelele, cu ajutorul zidurilor şi şanţurilor cu apă, la fel, discipolul trebuie să ridice în jurul lui pereţi, ziduri şi fortificaţii. Voi faceţi asta?

Nu, rămâneţi expuşi venirii şi plecării nepoftiţilor, iar apoi vă plângeţi că aţi fost prădat sau că vă simţiţi trist şi nefericit, epuizat.

Priviţi în natură: nimeni nu are încredere, păsările, animalele salbatice, insectele ridică în jurul lor obstacole, pentru a împiedica ca cineva să le găsească şi să le captureze. De ce omul este aşa de naiv şi încrezător şi crede că nici un inamic nu îl ameninţă şi că el va fi menajat? Desigur, în plan fizic el este apărat, da, dar în planul invizibil el se indreapta spre cele mai mari pericole.

Unii se întreabă cum se face că Dumnezeu a lăsat spiritele răului să intre la ei, de ce nu îi protejază … Ce întrebare stupidă! Dacă ei nu se protejază ei înşişi, de ce Să-i protejeze Dumnezeu?

Ei da, sunt reguli şi legi care trebuie cunoscute. Omul are toate puterile de a se opune, de a spune nu spiritelor tenebroase, dar dacă nu o face, nimeni nu o va face în locul său. Nu depinde decât de voi să faceţi ce trebuie făcut, pentru a ţine la distanţă entităţile răufăcătoare şi să atrageţi spirite luminoase, spunând în fiecare zi: “Domnule Dumnezeu, Maică Divină, Sfântă Treime, Îngeri şi Arhangheli, slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai Luminii, prieteni celeşti, toată fiinţa mea vă aparţine, veniţi să vă instalaţi, serviţi-vă de mine pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.” Iată ce trebuie să repetaţi în fiecare zi. Dacă nu o faceţi, nu vă miraţi că alţii vor fi cei care se vor instala.

Pentru ca locuinţa voastră să fie protejată, trebuie ca voi, proprietarul, să fiţi decis să o încredinţaţi spiritelor divine; din acel moment, spiritele tenebroase, ce s-au furisat fără ştirea voastră, sunt obligate să o părăsească. Dar atât timp cât le toleraţi, ele continuă să abuzeze. Totul depinde de voinţa proprietarului, stăpânului casei. Decizia sa este cea care contează.

Îngerii şi Arhanghelii nu au niciun drept să vină să se instaleze la noi fără consimţământul nostru, pentru că ei nu comit niciodată vreo violenţă.

În timp ce alţii, care sunt născuţi sub semnul violenţei, nu ezită să se instaleze cu forţa. Aşa cum spiritele luminii sunt respectuoase şi, ca sa intre, aşteaptă ca voi să le invitaţi, tot aşa spiritele tenebrelor sunt îndrăzneţe şi fără respect. Da, ce diferenţă în atitudinea acestor două categorii de creaturi!

Dar cum fiinţa umană nu este instruită, ea nu ştie cum să acţioneze şi lasă să intre diavolii, care se instalează şi se cramponează, în timp ce îngerii rămân în afară spunându-şi: “E ocupat, noi nu mai putem intra”.

Însă dacă luaţi chiar voi decizia şi vă adresaţi entităţilor ceresti, pronunţând aceste cuvinte magice: “Iată, eu sunt stăpânul casei: dispuneţi de tot apartamentul, de toate lucrurile, sunt ale voastre”, în acel moment, ele devin foarte puternice şi îndrăzneţe, se aruncă asupra celorlalţi, care o şterg.

Vă revelez purul adevăr şi trebuie să vă străduiţi să ajungeţi până la acest grad de conştiinţă şi, în fiecare zi, să pronunţaţi aceste cuvinte de consacrare:

“Spirite luminoase, dispuneţi de mine, vă dau totul, sunt în serviciul vostru”. Puteţi să adăugaţi şi alte cuvinte mai poetice dacă vreţi, dar în acelaşi sens adăugând şi:“pentru instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ”.

Da, nu trebuie niciodată să uităm aceste cuvinte: realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ, pentru că, dacă nu le precizaţi, toată fiinţa şi energiile voastre pot fi utilizate pentru alte realizări, pentru alte activităţi.

Şi de ce realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ? Pentru că este sarcina pe care Iisus ne-a lăsat-o când a spus: “Cereţi Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea sa”, şi mai ales în rugăciunea Domnească: “…vie Împărăţia Ta, fie Voia Ta, precum în Cer aşa şi pe Pământ.” Prin aceste cuvinte, Iisus a repetat şi amplificat, vrând să raspandeasca in întreaga omenire, această cugetare a lui Hermes Trismegistul: “Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”. Afirmând această corespondenţă între sus şi jos, Hermes Trismegistul a fondat bazele magiei.

Magia nu este altceva decât o comparaţie între Pământ şi Cer.Iată definiţia cea mai veridică a magiei: o muncă unde se compară fără încetare Pământul şi Cerul.

Prin această comparaţie, omul înţelege ce muncă are de făcut pe Pământ: să facă să vibreze Pământul în armonie cu Cerul, să facă să coboare Cerul pe Pământ …

Instaurarea divinitatii în materie constituie magia divină, teurgia.


Omraam Michael Aivanhov - Protejati-va locuinta! | Spiritualitate

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...