Credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi

v     Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. v     Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. v     Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. v     Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. v     Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. v     După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi.“ v     Buddha

MINTEA

Asemenea făurarului ce-şi îndreaptă

Săgeţile, cioplindu-le cu grijă,

Maestrul îşi dirijează

Gândurile hoinare.

Asemenea unui peşte afară din apă,

Eşuat pe ţărm,

Gândurile se zvârcolesc şi freamătă.

Cum s-ar putea ele scutura de dorinţă?

Ele tremură, sunt instabile,

Rătăcesc după cum vor.

Este bine a le controla,

Iar a le stăpâni aduce fericirea.

Dar cât de subtile sunt,

Cât de evazive!

Este necesar a le calma,

Şi dominându-le a găsi fericirea.

Cu uşurinţă

Maestrul îşi potoleşte gândurile.

El pune capăt rătăcirii lor.

Stând în grota inimii,

Găseşte fericirea.

Cum poate o minte agitată

Să înţeleagă Calea?

Dacă un om este tulburat,

Cunoaşterea nu-l va umple niciodată.

O minte calmă,

Nu mai caută să cânte.

2- VEGHEA - Buddha

Atenţia mereu trează este calea către viaţă.

Prostul doarme

Ca şi cum ar fi deja mort,

Dar Maestrul este treaz

Şi trăieşte etern.

El veghează.

El este curat, senin.

Cât de fericit este El!

Pentru că El ştie că a veghea înseamnă viaţă.

Cât de fericit este,

Urmând calea celor treji!

Cu multă perseverenţă

El meditează, căutând

Libertatea şi fericirea.

Stai treaz, gândeşte, veghează.

Lucrează cu grijă şi atenţie.

Rămâi pe cale

Şi lumina va creşte în tine.

Prin veghe şi muncă

Maestrul îşi creează pentru sine o insulă,

Pe care potopul n-o poate distruge.

Prostul este fără grijă.

Dar Maestrul îşi menţine vigilenţa trează.

Aceasta este cea mai preţioasă comoară.

El niciodată nu cedează dorinţei.

El meditează.

Şi în puterea propriei hotărâri

Descoperă adevărata fericire.

El înfrânge dorinţa—

Şi din turnul înţelepciunii

Priveşte în jos fără patimă

Asupra mulţimii îndurerate.

Din vârful muntelui

Priveşte jos către acei

Ce trăiesc la nivelul pământului.

Vigilent printre cei fără minte,

Treaz în timp ce alţii visează,

Iute asemenea unui cal de curse

Maestrul goneşte ca vântul prin viaţă.

Datorită atenţiei mereu treze

Indra a devenit regele zeilor.

Cât de minunat este să veghezi,

Ce nesăbuire să dormi.

Cerşetorul ce-şi păzeşte mintea

Şi se teme de capriciile gândurilor proprii,

Arde complet orice înlănţuire

Cu focul vigilenţei.

Cerşetorul ce-şi păzeşte mintea

Şi se teme de propria-i confuzie,

Nu poate cade.

El a găsit drumul spre pace.

Noi suntem ceea ce gândim

1. ALEGERILE - Sutrele lui Buddha

Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce suntem răsare odată cu gândurile noastre.
Prin gândurile noastre noi creăm lumea.
Cuvântează sau acţionează cu o minte impură
Şi necazurile te vor urma,
Asemenea roţii ce urmează carul tras de vită.



Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce suntem răsare odată cu gândurile noastre.
Prin gândurile noastre noi creăm lumea.
Cuvântează sau acţionează cu o minte pură
Iar fericirea te va urma,
Asemenea umbrei tale, de neclintit.

"Priviţi cum m-a insultat şi m-a lovit,

Cum m-a trântit şi jefuit!"

Trăieşte cu astfel de gânduri ş vei trăi în ură. 

"Priviţi cum m-a insultat şi m-a lovit,

Cum m-a trântit şi jefuit!"

Abandonează asemenea gânduri şi vei trăi în dragoste. 

În această lume,

Niciodată ura nu a risipit ura.

Doar dragostea risipeşte ura.

Aceasta este Legea,
De când lumea şi inepuizabilă.
Şi tu vei merge pe lumea cealaltă,
Ştiind asta, cum ai mai putea fi răutăcios?

Cât de uşor răstoarnă vântul un copăcel firav.

Caută fericirea în simţuri,

Răsfaţă-te cu mâncare şi somn,

Şi astfel, vei fi şi tu dezrădăcinat.

Vântul nu poate răsturna un munte.
Tentaţia nu-l poate atinge pe cel treaz, puternic şi umil,
Pe cel stăpân pe sine şi păzitor al Legii.

Dacă gândurile unui om sunt tulburi,

Dacă este nepăsător şi plin de minciună,

Cum ar putea el îmbrăca roba galbenă? 

Oricine este stăpân pe propria-i natură,

Luminoasă, curată şi adevărată,

Acela într-adevăr poate purta roba galbenă.

Confundând falsitatea cu adevărul
Şi adevărul cu falsitatea,
Pierzi din vedere inima
Şi te umpli de dorinţă.

Vezi ceea ce este fals ca fiind fals

Şi ceea ce este adevărat ca fiind adevărat.

Întoarce-ţi privirea către inima,

Urmează-ţi propria natură.

O minte necugetată este un acoperiş sărac.

Pasiunea, asemenea ploii, inundă casa.

Dar dacă acoperişul este solid, există un adăpost. 

Oricine urmează gândurile impure,
Suferă în viaţa asta şi în cea ce va veni.
În ambele lumi el suferă
Şi cu atât mai mult
Când vede greşeala făcută.

Dar oricine urmează Legea,

Se bucură aici şi dincolo.

În ambele lumi el se bucură

Şi cu atât mai mult

Când vede binele făcut. 

Căci mare este răsplata în această lume,

Şi cu atât mai mare în cea va să vină. 

Oricât de multe cuvinte sfinte citeşti,

Oricât de multe rosteşti,

Unde este binele,

Dacă nu acţionezi conform lor? 

Eşti tu un păstor
Ce doar numără oile altuia,
Niciodată intrând pe Cale?

Citeşte câte cuvinte doreşti

Şi nu vorbi prea mult.

Dar acţionează conform Legii. 

Renunţă la vechile obiceiuri—

Pasiune, duşmănie, prostie.

Cunoaşte adevărul şi găseşte pacea!

Intră pe Cale!