MINTEA

Asemenea făurarului ce-şi îndreaptă

Săgeţile, cioplindu-le cu grijă,

Maestrul îşi dirijează

Gândurile hoinare.

Asemenea unui peşte afară din apă,

Eşuat pe ţărm,

Gândurile se zvârcolesc şi freamătă.

Cum s-ar putea ele scutura de dorinţă?

Ele tremură, sunt instabile,

Rătăcesc după cum vor.

Este bine a le controla,

Iar a le stăpâni aduce fericirea.

Dar cât de subtile sunt,

Cât de evazive!

Este necesar a le calma,

Şi dominându-le a găsi fericirea.

Cu uşurinţă

Maestrul îşi potoleşte gândurile.

El pune capăt rătăcirii lor.

Stând în grota inimii,

Găseşte fericirea.

Cum poate o minte agitată

Să înţeleagă Calea?

Dacă un om este tulburat,

Cunoaşterea nu-l va umple niciodată.

O minte calmă,

Nu mai caută să cânte.