"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

vineri, 24 septembrie 2010

Arta de a trai: S. N. Goenka



Arta de a trai:
Meditatia Vipassana
de S. N. Goenka

FIECARE DINTRE NOI CAUTA PACE SI ARMONIE, pentru ca de ele ducem lipsa
în viata noastra. Din când în când, noi toti ne simtim agitati, iritati, în dizarmonie si
când suferim din cauza acestor stari negative, nu le pastram numai pentru noi însine.
Le transmitem adeseori si celor din jur. Nefericirea se raspândeste în atmosfera ce înconjoara un om nefericit si cei care vin în contact cu acesta sunt afectati la rândul lor. Cu siguranta ca acest mod de viata nu este unul bun.
Ar trebui sa traim împacati cu noi însine si cu toti ceilalti. În definitiv, omul este o fiinta sociala si trebuie sa traiasca în cadrul societatii, interactionând cu ceilalti. Dar cum sa traim în pace? Cum sa ramânem împacati si în armonie cu noi însine si sa  mentinem pacea si armonia în jurul nostru, astfel încât si ceilalti sa poata trai în pace si armonie?
Pentru a iesi din starea de nefericire în care ne aflam, ar trebui sa-i cunoastem motivele de baza, cauza suferintei. Daca investigam problema, devine clar ca ori de câte ori începem sa generam orice negativitate sau impuritate în minte, devenim în mod inevitabil agitati. O negativitate în minte, o impuritate mentala nu poate coexista cu pacea si armonia.
Cum începem sa generam negativitate? Iarasi, prin investigatie, acest lucru devine clar. Suferim mult atunci când gasim ca cineva se comporta într-un mod care nu ne place, când se întâmpla ceva care nu ne place. Ni se întâmpla lucruri nedorite si noi cream tensiuni în interior. Lucruri dorite nu ni se întâmpla din cauza vreunui obstacol intervenit si din nou cream tensiuni în interior; începem sa cream noduri interioare.
De-a lungul vietii, continua sa se întâmple lucruri nedorite si lucruri dorite pot sau nu sa se întâmple si acest proces de a reactiona creând noduri – noduri Gordiene – face ca întreaga structura mentala si fizica sa fie atât de tensionata, atât de plina de negativitate, încât viata devine nefericita.
Acum, un mod de a rezolva problema este acela de a aranja astfel încât nimic nedorit sa nu ni se întâmple în viata si totul sa se desfasoare exact asa cum ne-o dorim. Deci ar trebui sa dobândim puterea sau altcineva ar trebui sa aiba aceastputere si sa ne vina în ajutor, asa încât nimic nedorit sa nu ni se întâmple în viata sorice dorim sa se întâmple. Aceasta este însa imposibil. Nu exista nimeni în lume caruia sa i se îndeplineasca întotdeauna dorintele, în a carui viata totul sa se desfasoare în concordanta cu propriile dorinte, fara ca ceva nedorit sa i se întâmple.
Mereu se întâmpla si evenimente contrare dorintelor si sperantelor noastre. Deci se pune întrebarea: Cum sa nu reactionam orbeste fata de aceste evenimente nedorite?
Cum sa nu cream tensiune si cum sa facem sa ramânem în pace si armonie?

În India, ca de altfel si în alte tari, oameni sfinti si întelepti din trecut au studia aceasta problema – problema suferintei umane – si au gasit o solutie: daca ni se întâmpla ceva nedorit si începem sa reactionam generând furie, frica sau oricare altnegativitate, atunci trebuie sa ne îndreptam atentia cât mai rapid spre altceva. De exemplu, te ridici, iei un pahar cu apa si începi sa bei – furia ta nu se va amplifica; ba chiar va disparea. Sau începi sa numeri: unu, doi, trei, patru. Sau începi sa repeti un cuvânt, o fraza, ori o mantra, poate numele unei zeitati sau al unei persoane sfinte fata de care esti devotat; mintea este îndreptata în alta directie si, într-o oarecare masura, vei scapa de starea de spirit negativa, de furie.

Aceasta solutie a fost folositoare, a dat rezultate. Si înca mai da rezultate.
Practicând aceasta, simtim ca mintea se elibereaza de agitatie. De fapt, aceastmetoda actioneaza, totusi, numai la nivelul constientului. În realitate, abatând atentia, se împinge negativitatea adânc în subconstient si la acest nivel ea continua sgenereze si sa multiplice aceasta impuritate. La nivelul de suprafata este un strat de pace si armonie, dar în adâncurile mintii este un vulcan latent, care poate sexplodeze mai devreme sau mai târziu cu eruptii violente.

Alti exploratori ai adevarului interior au mers si mai departe în cautarile lor si, experimentând în ei însisi realitatea mintii si materiei, si-au dat seama ca abatând atentia nu facem decât sa fugim de problema. Evadarea nu este o solutie; trebuie sa
înfruntam problema. Oricând apare în minte o negativitate, observ-o doar, înfrunt-o doar. De îndata ce începi sa observi o negativitate mentala, aceasta începe sa îspiarda toata puterea. Încetul cu încetul îsi pierde din intensitate si dispare.
O solutie buna, caci evita ambele extreme: atât reprimarea cât si libera manifestare. Îngropând negativitatile în subconstient, acestea nu vor disparea, iar permitându-le sa se manifeste prin actiuni fizice sau verbale, vor crea si mai multe probleme. Dar daca doar le observam, atunci negativitatile vor disparea, vor fi eradicate si ne eliberam de ele.

Aceasta suna minunat, dar este oare cu adevarat realizabil? Nu este usor sa ne înfruntam propriile negativitati. Când izbucneste furia, ne acapareaza atât de repede, încât nici nu sesizam. Atunci, mânati de furie, comitem anumite actiuni fizice sau verbale, care ne sunt daunatoare atât noua, cât si altora. Mai târziu, când furia s-a
domolit, începem sa ne plângem si sa ne caim, ne cerem scuze, în mod repetat, de la cei în cauza, sau de la Dumnezeu: „O, am facut o greseala, te rog, iarta-ma!” Dar data viitoare, într-o situatie similara, reactionam din nou în acelasi fel. Toate aceste regrete nu folosesc la nimic.

Dificultatea este ca nu suntem constienti când apare o negativitate. Apare la nivelul subconstientului profund, iar apoi, pe când ajunge la nivelul constientului, a dobândit deja atâta forta, încât ne copleseste foarte repede si nu o putem observa.

Atunci ar trebui probabil sa-mi angajez un secretar personal, în asa fel încât, ori de câte ori se porneste furia, el sa îmi spuna: „Uite stapâne, se porneste furia”. Dar cum nu stiu când se va porni aceasta furie, trebuie sa-mi angajez trei secretari personali,
în trei schimburi, pentru toata ziua. Sa presupunem ca îmi pot permite acest lucru sfuria izbucneste. Imediat secretarul meu îmi zice: „O stapâne, uite, s-a pornit furia!”
Primul lucru pe care îl fac este sa îi trag o palma si sa-l cert: „Ce, esti nebun? Crezi ca esti platit sa-mi dai lectii?” Sunt atât de coplesit de furie încât nici un sfat bun nu ma va ajuta.
Chiar presupunând ca predomina întelepciunea si nu-l cert, iar în loc de aceasta îi zic: „Îti multumesc foarte mult. Acum trebuie sa stau jos si sa observ furia”. Este oare posibil? De îndata ce închid ochii si încerc sa observ furia, motivul furiei îmi vine imediat în minte – persoana sau incidentul care mi-a cauzat furie. În acest caz eu nu
observ furia în sine; observ doar stimulul extern al acestei stari de spirit. Aceasta va duce doar la amplificarea furiei, deci nu poate fi o solutie. Este foarte dificil de observat o negativitate în mod abstract, emotia abstracta, desprinsa de cauza exterioara care a provocat-o.
Totusi, cel care a ajuns la adevarul suprem, a gasit o solutie adevarata. El a descoperit ca oricând apare în minte o negativitate încep sa se petreaca simultan la nivel fizic doua lucruri. Unul este acela ca respiratia îsi pierde ritmul normal. Începem sa respiram mai intens ori de câte ori o negativitate ne apare în minte. Aceasta este usor de observat. La un nivel mai subtil, începe sa se produca în corp o reactie biochimica – rezultând în aparitia unei senzatii. Orice negativitate va genera o senzatie sau alta în interiorul corpului.

Aceasta este o solutie practica. Un om obisnuit nu poate sa observe negativitatile mentale abstracte – frica, mânie sau pasiune abstracta. Dar cu o pregatire si cu un antrenament adecvat este foarte usor sa observam respiratia si senzatiile din interiorul corpului – toate acestea fiind strâns legate de negativitatile mentale.
Respiratia si senzatiile ma vor ajuta în doua feluri. Mai întâi, ele vor fi secretarii mei personali. De îndata ce o negativitate apare în minte, respiratia se modifica, ea începe sa strige: „Fii atent, ceva nu este în regula!” Nu pot sa palmuiesc respiratia; trebuie sa-i accept avertismentul. În acelasi mod, senzatiile îmi vor spune ca ceva nu
este în regula. Atunci, fiind avertizat, încep sa observ respiratia, senzatiile si constat ca, foarte repede, negativitatea a disparut.
Acest fenomen fizico-mental este ca o moneda cu doua fete. De o parte se aflgândurile sau emotiile care apar în minte. De cealalta parte se afla respiratia ssenzatiile din interiorul corpului. Orice gând, orice emotie, orice negativitate influenteaza respiratia si senzatiile din acel moment. Astfel, observând respiratia sau
senzatia, observam de fapt impuritatile mentale. În loc sa evitam problema, înfruntarealitatea, asa cum este ea. Constatam astfel ca aceste impuritati îsi pierd puterea, nu ne mai coplesesc ca în trecut. 


Daca continuam sa le observam, ele vor dispare în cele din urma de tot, iar noi vom începe sa traim o viata împacata si fericita, o viata
din ce în ce mai libera de negativitati.

În acest fel, tehnica auto-observarii ne arata realitatea sub cele doua aspecte ale sale: interior si exterior. Anterior, fiecare dintre noi privea doar în afara, omitând adevarul interior. Întotdeauna am cautat în exterior cauza nefericirii noastre; întotdeauna am învinovatit si am încercat sa schimbam realitatea exterioara.
Ignorând realitatea interioara, nu am înteles niciodata ca, de fapt, cauza suferintei rezida în interiorul nostru, în reactiile noastre oarbe la senzatiile placute si la senzatiile neplacute.
Acum, fiind antrenati, putem vedea si cealalta fata a monedei. Putem fi constientde propria respiratie precum si de ceea ce se întâmpla în interior. Fie respiratia, fie senzatia, învatam cum sa le observam fara sa ne pierdem echilibrul mintii. Încetasa reactionam si sa ne multiplicam suferintele. În schimb, permitem negativitatii sa se
manifeste si sa dispara.

Cu cât cineva practica mai mult aceasta tehnica, cu atât mai repede se dizolvnegativitatile. Încetul cu încetul, mintea se elibereaza de impuritati, devine pura. minte pura este întotdeauna plina de iubire - iubire dezinteresata fata de toti ceilalti, plina de compasiune pentru slabiciunile si suferintele altora, plina de bucurie pentru
succesul si fericirea lor, plina de ecuanimitate (echilibru, calm, stapânire de sine) în fata oricarei situatii.



Când cineva ajunge la stadiul acesta, atunci viata sa se schimba în profunzime.
Nu-i mai este posibil sa comita o actiune fizica sau verbala prin care sa perturbe pacea si fericirea altora. În acelasi timp, o minte ecuanima nu numai ca devine împacata cu ea însasi, dar întreaga atmosfera din jur este patrunsa de pace sarmonie, influentându-i si pe altii, ajutându-i si pe altii.
Învatând sa ramânem echilibrati în fata a tot ceea ce traim în interior, dezvoltadetasare si fata de tot ceea ce întâlnim în situatiile din exterior. Dar aceasta detasare nu este nicidecum o evadare din realitate sau indiferenta fata de problemele lumii.
Cei care practica Vipassana în mod regulat devin mai sensibili la suferintele altora sfac tot ce le sta în putinta ca sa aline suferinta – dar nu prin agitatie, ci cu o minte plina de iubire, compasiune si ecuanimitate. Ei învata indiferenta sacra – cum sa se angajeze din plin, cum sa se implice din plin spre a-i ajuta pe altii, pastrându-si în
acelasi timp echilibrul mintii. Astfel ei ramân împacati si fericiti, lucrând în slujba pacii si fericirii altora.

Aceasta este învatatura lui Buddha: o arta e a trai. El niciodata nu a fondat sau predat vreo religie sau vreun „ism”. El nu si-a instruit ucenicii niciodata sa practice vreun rit sau ritual, vreo formalitate goala. În loc de acestea, el i-a învatat sa observe doar natura, asa cum este ea, observând realitatea interioara. Din cauza ignorantei,
continuam sa reactionam într-un mod care ne este daunator atât noua, cât si altora.

Dar când apare întelepciunea – întelepciunea de a observa realitatea asa cum este ea – acest obicei de a reactiona dispare. Când încetam sa reactionam orbeste, atunci devenim capabili de actiune adevarata – actiunea provenind dintr-o minte echilibrata, care vede si întelege adevarul. O astfel de actiune nu poate fi decât pozitiva, constructiva, benefica atât noua cât si altora.

Deci ceea ce este necesar este: sa „te cunosti pe tine însuti”, sfatul pe care l-au dat toti înteleptii. Trebuie sa ne cunoastem pe noi însine, nu numai la nivel intelectual, la nivel de idei si teorii si nu numai la nivelul emotiilor, sau al devotiunii, acceptând orbeste ceea ce am auzit sau citit. O astfel de cunoastere nu este suficienta. Trebuie sa cunoastem realitatea la nivelul experientei. Trebuie sa experimentam direct realitatea acestui fenomen fizico-mental. Numai si numai aceasta cunoastere ne va ajuta sa ne eliberam de suferinta.

Aceasta experienta directa a propriei realitati interioare, aceasta tehnica de autoobservare este ceea ce se cheama meditatia Vipassana. În limba vorbita în India pe timpul lui Buddha „passana” însemna a vedea în acceptia obisnuita a termenului, cu
ochii deschisi, dar „vipassana” înseamna observarea lucrurilor asa cum sunt în realitate, nu asa cum par sa fie. Adevarul aparent trebuie sa fie penetrat pâna când se ajunge la adevarul ultim al întregii structuri fizico-mentale. Când experimentaacest adevar, când învatam sa nu mai reactionam orbeste, sa încetam sa generam
negativitati – atunci, în mod natural, vechile negativitati sunt eradicate. Ne eliberade nefericire si traim fericirea adevarata.

INSTRUIREA ÎN CADRUL CURSULUI DE MEDITATIE SE DESFASOARA ÎN
TREI PASI. Într-un prim pas, fiecare participant trebuie sa se abtina de la orice actiune, fizica sau verbala, care perturba pacea si armonia altora. Nu putem lucra pentru eliberarea de impuritati mentale si, în acelasi timp, sa continuam sa înfaptuim actiuni fizice sau verbale care multiplica aceste impuritati. De aceea, un cod al
moralitatii este primul pas esential în aceasta practica. Participantii se obliga sa nu omoare, sa nu fure, sa nu aiba relatii sexuale, sa nu minta si sa nu foloseascintoxicante. Abtinându-ne de la astfel de actiuni, îi permitem mintii sa se linisteascsuficient pentru a face pasul urmator.

Pasul urmator consta în dezvoltarea unui oarecare control asupra acestei mintsalbatice, antrenând-o sa ramâna concentrata asupra unui singur lucru: respiratia.
Încercam sa ne concentram atentia asupra respiratiei cât mai îndelung posibil.
Acesta nu este un exercitiu de respiratie, nu se controleaza respiratia. Doar se observa respiratia naturala, asa cum este ea, cum intra, cum iese. În acest fel, ne calmam mintea si mai mult, astfel încât ea nu mai este stapânita de negativitatviolente. În acelasi timp, ne concentram mintea, facând-o ascutita si penetranta,
capabila de cunoastere.

Acesti doi primi pasi: a trai o viata morala si controlul asupra mintii sunt foarte necesari si utili prin ei însisi, dar ei conduc la suprimarea negativitatilor daca nu facem si al treilea pas - purificarea mintii de impuritati prin dezvoltarea cunoasterii propriei naturi interioare. 


Aceasta este Vipassana: experimentarea propriei realitatprin observarea sistematica si detasata, în noi însine, a fenomenului fizico-mental aflat în perpetua schimbare, acest fenomen manifestându-se ca senzatii. Aceasta este esenta învataturii lui Buddha: auto-purificare prin auto-observare.
Aceasta poate fi practicata de oricine. Fiecare se izbeste de problema suferintei.
Aceasta este o maladie universala, care necesita un remediu universal, nu unul sectar. Când suferim din cauza furiei, nu exista furie buddhista, furie hindusa, sau furie crestina. Furia este furie. Când devenim agitati din cauza furiei, nu este o agitatie crestina, hindusa sau buddhista. Maladia este universala. Remediul trebuie sa fie de asemenea universal.

Vipassana este un astfel de remediu. Nimeni nu va obiecta la un cod de viata care respecta pacea si armonia altora. Nimeni nu va obiecta la dezvoltarea controlului asupra mintii. Nimeni nu va obiecta la dezvoltarea cunoasterii realitatii interioare prin care este posibila eliberarea mintii de negativitati. Vipassana este o cale universala.



Observând realitatea asa cum este, prin observarea adevarului interior - aceasta este cunoasterea de sine în mod direct, la nivelul experientei concrete. Practicând, ne eliberam de nefericirea datorata impuritatilor mentale. De la adevarul aparent, grosier, exterior, patrundem pâna la adevarul ultim al mintii si materiei. Apoi
transcendem toate acestea si experimentam un adevar care este dincolo de minte smaterie, dincolo de timp si spatiu, dincolo de conditionarea relativitatii: adevarul eliberarii totale de toate negativitatile, de toate impuritatile, de toate suferintele. Ce
nume i se va da acestui adevar ultim, este irelevant; el este însa idealul suprem al fiecaruia.

Fie ca noi toti sa experimentam acest adevar ultim. 
Fie ca toti oamenii sa se elibereze de suferinta
Fie ca ei sa se bucure de adevarata fericire, adevarata pace,
adevarata armonie.
FIE CA TOATE FIINTELE SA FIE FERICITE!


Articolul este bazat pe un discurs public sustinut de dl. S.N.Goenka la
Berna, Elvetia, în 1980.




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...