"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

vineri, 26 noiembrie 2010

Fericirea de import

Universul este un ocean de energie. Iar aceasta energie se afla in continua miscare. Totul in acest univers interactioneaza si se afla intr-un permanent schimb de informatie. De la micro pana la macro toate fiintele, obiectele, grupurile, societatile si orice alte entitati realizeaza un schimb de energie. Acest schimb se realizeaza prin preluarea din exterior a energiei dar si prin eliminarea sau oferirea de energie.
Practic in permanenta noi suntem intr-o relatie activa cu mediul inconjurator. In fiecare clipa noi preluam ceva din mediul in care traim si oferim ceva in schimb. Totul este in dublu sens. Aceste este ciclul normal si natural al universului.
In alti termeni, am putea spune ca noi realizam tot timpul activitati de import-export. Aici includem atat lucruri materiale (hrana, bunuri, bani)  cat si elemente non-materiale (emotii, sentimente, dorinte, etc.).
Ceea ce este important este echilibrul dintre importuri si exporturi. Ceea ce este de dorit este ca exporturile sa fie egale sau mai mari decat importurile. Atunci cand importurile sunt mai mari decat exporturile ne gasim intr-o situatia de dezechilibru si avem mari probleme.
Acest principiu il putem aplica la orice nivel , la orice scara. La nivel de tara Romania a avut un deficit comercial de 4,7 miliarde EUR in iunie 2010 - adica am avut importuri mai mari decat exporturile. Ce inseamna asta? Inseamna ca noi trebuie cumva sa platim diferenta a ceea ce am cumparat si am folosit. Si asta pentru ca cei 4,7 miliarde sunt nota de plata a bunurilor achizitionate de Romania si pentru care nu avem fonduri sa platim.  Acelasi principiu se aplica si in cazul unei familii: cheltui - adica achizitionezi bunuri (importuri) - mai mult decat produci  si vinzi (in cazul de fata bani castigati ca echivalent al muncii tale).  In cazul in care cheltui mai mult decat iti poti permite ajungi la dezechilibru si faci datorii.
Bun...acum ca am explicat principiile sa vedem cum se aplica acest principiu al echilibrului import/export si in ceea ce priveste gradul nostru de fericire.
Fericirea este o notiune dificil de definit si multi si-au omorat neuronii sa faca acest lucru.Din punctul meu de vedere fericirea este o stare de fapt si nu un scop. A atinge fericirea este o utopie. Corect este a trai fericirea sau a trai fericit.
Fericirea noastra este legata de ceea ce facem in viata. Daca facem lucruri care ne plac atunci suntem fericiti. Daca nu, atunci ajungem in extrema cealalta - nefericirea. Aici sunt foarte multe lucruri de discutat si am sa incerc sa fiu cat mai explicit si totusi cat mai succint.
Noi , ca si fiinte umane , suntem extensii ale sufletului nostru. Noi venim pe aceasta lume pentru a trai experientele necesare imbogatirii sufletului. Prin imbogatire nu ma refer la material ci strict la capitolul experiente si trairi. Prin acest corp uman noi suntem capabili sa avem emotii si sentimente pe care altfel , in alt plan, nu le putem experimenta. Fiecare eveniment din viata noastra este o experienta si o informatie noua pentru sufletul nostru. De aceea conteaza mai putin ceea ce faci ci mai mult experienta si senzatia pe care ti-o ofera. Prin urmare si liberul arbitru - de care am mai discutat - se refera mai mult la modul in care interpretezi si asimilezi ceea ce ti se intampla in viata. Liberul arbitru este atitudinea ta.
De asemenea, noi venim cu un anumit program in aceasta viata. Dar acest program nu este neaparat un plan, un scop la modul in care trebuie sa cuceresti Everestul sau sa ajungi Presedintele unei tari. El este mai degraba un catalog de experiente de care sufletul - adica tot noi dar la un alt nivel- are nevoie. De aici si 'foamea' pe care multi dintre noi o simtim legat de aceasta viata. Este vorba de aceea cautare permanenta a ceva anume si care ne face sa nu ne oprim nicioadata. Nu stim exact ce anume cautam dar stim cu siguranta ca nu gasim ceea ce cautam.
Am putea spune ca noi venim cu anumite nevoi ale sufletului. Iar aceste nevoi nu sunt standard si fiecare din noi are catalogul propriu de experiente de trait. Problema apare atunci cand incepem sa interpretam aceste nevoi. O nevoie se tranforma prin gandire in dorinta.
De exemplu: iti este sete. Aceasta este o nevoie a ta. Din secunda in care apare nevoia mintea ta incepe sa proceseze si obtine un set de posibilitati prin care sa-ti satisfaci setea: bei un pahar cu apa, mananci o portocala, bei o bere etc. In functie de experientele anterioare, de structura si profilul tau, mintea va alege pentru tine o varianta. Si astfel apare dorinta. Dorinta de a bea bere poate fi de fapt o nevoie de a-ti astampara setea. Dar faptul ca tu de fiecare data ai ajuns sa alegi berea pentru a-ti potoli setea ai uitat ca ai si alte variante la indemana.  De asemenea este foarte posibil ca bautul de bere sa nu-ti mai acopere setea. Adica ai o dorinta generata de o nevoie - dar aceasta dorinta nu acopera nevoia! Paradoxal, nu?
Nu chiar. Este un lucru extrem de obisnuit pentru noi toti sa avem dorinte care sa nu acopere de fapt ceea ce avem nevoie. Si asta datorita gandirii. Mintea este un calculator care interpreteaza datele ce i le pui la dispozitie. Deci mintea primeste anumite informatii, le proceseaza conform cu un algoritm si scoate ceva : o idee, o dorinta. Iar algoritmul pe care mintea il foloseste este rezultatul educatiei, mediului in care traim si a lucrurile pe care le facem in mod repetitiv si care devin realitati ale vietii noastre.
Deci noi ,zi de zi, alergam sa ne satisfacem dorinte care nu acopera nici o nevoie! Dorinte care ne sunt complet inutile!
Si acum sa legam de import-export.
La nivel emotional si sentimental fiecare dintre noi este cate un mare importator. Practic cersim in fiecare moment afectiune, atentie si cautam sa luam ceva din exterior pentru a umple un gol care se afla in interiorul nostru. In fiecare moment importam de la cei din jur din emotiile, starile, sentimentele si dorintele lor. De cate ori poate nu ai o stare buna si te intalnesti cu cineva careia ii merge bine in acel moment si brusc iti schimba si tie dispozitia. Atunci ai facut un transfer emotional, un import. Pana cand ajungi acasa ai sanse mari sa revii la starea initiala. Practic ai comsumat toata energia pe care ai preluat-o si nu ai rezolvat nimic.
Noi cautam automat importul pentru ca este mai facil, mai usor. Exteriorul este mult mai accesibil. Atunci cand te doara capul e mai simplu sa iei o pastila decat sa meditezi de exemplu. Importul da impresia ca e gratis. Dar ce mare teapa! Pe zi ce trece noi acumulam datorii si ce e mai grav uitam ca exista si alta varianta decat preluatul din exterior. In final ajungem sa credem ca doar din afara poate veni solutia fericirii noastra.
Practic uitam ca avem in noi toate resursele necesare pentru a acoperi acele nevoi ale sufletului, nevoie afective. Dar mergem automat in exterior si cautam sa intram in tot felul de relatii care sa ne faca fericiti. Sa nu credeti ca sunt impotriva relatiilor...nu...dimpotriva. Sunt de parere ca relatiile sunt importante pentru evolutia noastra. Dar relatiile nu au scopul de a ne umple acele goluri - o pot face doar pe termen scurt si cu un pret mare. Trebuie sa gasim in noi modalitati de a fi fericiti. Iar relatia vine si iti aduce acele experiente pe care singur nu le poti trai.
In plus aceste importuri se produc si la nivel afectiv si al dorintelor. Foarte usor noi preluam dorintele celor din jur si le transformam in ale noastre. Si nu numai ca preluam de bunavoie dar suntem invatati de mici ca pentru a fi fericit trebuie sub o forma sau alta sa satisfaci dorintele altora. Intai parintii, intr-o masura mai mare sau mai mica, isi proiecteaza propriile dorinte asupra noastra. Pe urma vin scoala, societatea si mai ales prietenii. Cu totii toarna in noi dorinte si creeaza scheme de fericire.
Si foarte rar gasim pe cineva care ne invata cum sa cautam in noi fericirea. Si adesea descoperim acest lucru mult mai tarziu in viata noastra si atunci avem de recuparat timpul pierdut. Dar nicioadata nu e prea tarziu! Asta e partea buna a universului in care traim!
Noi importam in mod constant dorinte din exterior. Iar societatea in care traim, prin puterea marketingului, creeaza pe banda rulanta dorinte artificiale. Trebuie sa cumperi nu stiu ce produs sau serviciu ca sa fi relaxata si fericita! Iar noi daca nu constientizam aceste dorinte importate credem ca sunt ale noastre si alergam sa ni le satisfacem. Si in momentul in care ajungem acolo ne dam seama ca tot lipsiti de fericire suntem. Dar noroc ca apare ceva nou...
Tot timpul ar trebui sa ne intrebam ce dorim noi de fapt, ce vrea sufletul nostru. Sa validam orice dorinta noua si sa vedem ce nevoie acopera - in cazul in care chiar poate acoperi ceva.
Importul la nivel afectiv si al dorintelor este bun atat timp cat ceea ce preluam rezoneaza cu noi. Pot fi idei si curente care ne pot ajuta foarte mult sa evoluam si sa crestem. Nu tot ce vine din exterior trebuie respins, ci doar filtrat. Apartenenta la un grup de oameni cu care impartasesti aceleasi idei si idealuri poate fi un import foarte bun pentru tine.
Practic trebuie sa folosim energia sau impulsul pe care il importam pentru a crea ceva. Asa cum in economie importi minereu de fier ca sa faci tabla asa si noi trebuie sa luam din exterior lucrurile de baza cu care sa lucram si sa creem ceva. Daca luam doar pentru consum, pentru a astupa o nevoie personala nu facem decat sa pierdem timp si energie inutil. Nimic in viata nu este gratis. Nici macar respiratul. Tot trebuie sa depui un efort (consum caloric) pentru a trage aerul de afara. Aerul nu intra in noi automat.
Acum sa vorbim de export...
Chiar daca nu ne dam seama noi in fiecare zi exportam energie. Ma refer in mod special la cea emotionala si afectiva.  Fie ca ajuti pe cineva ascultand-o sau impartasindu-i din ideile si experientele tale , fie ca injuri pe cineva tot export de energie se cheama.  Si asa cum in economie ceea ce exporti se valorifica la un anumit pret asa este si la nivel personal. Exporti energie negativa atunci primesti inapoi tot energie negativa. Exporti energie pozitiva prin gandurile si atitudinea ta atunci ceea ce primesti inapoi este o influenta pozitiva. Totul este energie.
Noi ar trebui sa exportam mult mai mult decat importam. Si ar trebui sa exportam , sa oferim lumii energia noastra pozitiva rezultata in urma unor procese interioare. De fapt aceasta este compasiunea de care se vorbeste peste tot. Este un flux continuu de energie pozitiva care nu judeca si nu evalueaza. Tu oferi ceea ce ai de oferit si fiecare este liber sa-si ia ce vrea de acolo. Ceea ce poti sa oferi este rezultatul satisfacerii nevoilor sufletului tau. In momentul in care faci acele lucruri pentru care ai venit pe Pamant atunci vei ajunge sa creezi. Iar creatia ta vei dori sa o imparti cu cei din jurul tau. Si atunci vei fi cu adevarat fericit(a)!
Iar in aceasta situatie cand vei oferi ceva - exporti - nu te gandesti la ce primesti in schimb. De ce? Simplu: pentru ca a oferi nu devine o nevoia in sine ci rezultatul satisfacerii unei nevoi. Aici este diferenta pe care o observati atunci cand va intalniti cu un om pasionat de ce face. El pune focusul pe procesul in sine si pe ceea ce face si nu pe ce obtine neaparat.
Iar avand un export mai mare decat importul vei avea un mai mare echilibru interior. De ce? Pentru ca ai surplus de energie. Pentru ca nimic nu se pierde. Si tot ceea ce oferi se intoarce la tine amplificat.
In concluzie ar trebui sa ne ferim de fericirea din import ,  de ceea ce luam din afara pentru a astupa direct anumite nevoi ale sufletului. Noi suntem fiinte creatoare si de aceea procesul creatiei este fundamental pentru noi. Si traim intr-o lume in care putem crea extraordinar de multe lucruri: de la lucruri materiale pana la non-material. Putem fi creatori de experiente pentru ceilalti.
'Mii de lumanari pot fi aprinse de la o singura lumanare. Si totusi viata acelei lumanari nu va fi scurtata. Fericirea nu scade nicioadata daca este oferita, impartasita' - Buddha
Inchei aici acest scurt articol - pe care l-as putea lungi pe multe pagini - cu o  invitatie la vizionarea unei prezentari interesante:  'Matthieu Ricard despre obișnuințele fericirii'
Nu va fie frica sa cautati in interiorul vostru si sa (va) oferiti fericire!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...