"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

luni, 27 august 2012

Citate din Autobiografia unui yogin de Paramhansa Yogananda

"Dumnezeu este însăşi simplitatea. Orice altceva este complex. Nu căuta
valori absolute în lumea fizică, supusă relativităţii."

"Omul nu poate ajunge la Adevărul absolut cât timp el nu a renunţat la
pretenţii. Mintea umană se agită în lumea nenumăratelor iluzii. Oroarea
câmpurilor de bătălie păleşte în faţa luptei pe care omul trebuie să o susţină în
faţa duşmanilor săi interni! Aceştia nu sunt inamici ucigaşi pe care să-i poţi
înfrânge prin mobilizarea unor forţe brute, exterioare. Prezenţi oriunde,
neobosiţi, ei îl urmează pe om chiar şi în somn; echipaţi subtil cu arme otrăvite,
aceşti soldaţi - dorinţele noastre meschine - caută să ne masacreze pe toţi. Vai de
cel care a renunţat la idealul său cedând în faţa destinului! Ce este el atunci decât
un neputincios stupid şi plin de josnicie?"

"Venerabile domn, nu simţiţi nici o înţelegere pentru masele dezorientate?"
Înţeleptul tăcu un moment, apoi răspunse indirect:
"A iubi în acelaşi timp Invizibilul Dumnezeu, Depozitarul tuturor Virtuţilor
şi omul care, aparent, nu posedă nici una, este adesea o adevărată problemă! Dar
puritatea este un mare mister. Căutarea interioară înseamnă a descoperi imediat
ce constituie unitatea tuturor minţilor umane - forţa motivelor egoiste din ele.
Dar în acest fel percepi clar sensul fraternităţii umane! Această revelaţie este
făcută să ne cufunde în umilinţă, care se schimbă în compasiune faţă \de ignoranţii
ce pierd din vedere posibilităţile salvatoare ale sufletului ce se examinează cu
scrupulozitate.

" Sfinţii din toate timpurile au fost la fel de mâhniţi ca şi dumneavoastră de
suferinţele umanităţii."

"Doar cel ignorant şi superficial îşi pierde responsabilitatea faţă de rănile
celorlalţi, din cauză că se cufundă în propria sa suferinţă şi se preocupă de ea."
Trăsăturile austere ale pustnicului deveniră deosebit de blânde. "Cel care practică
disecţia propriului său eu va simţi în el expansiunea compasiunii pentru
umanitatea suferindă. Eliberarea provine din înfrângerea cererilor ego-ului şi
atunci dragostea divină va înflori pe un sol favorabil. Creatura se întoarce în cele
din urmă la Creator, chiar dacă numai pentru a-l întreba în angoasa ei: 'De ce
Doamne? De ce?' Sub influenţa redutabilă a suferinţei, omul sfârşeşte prin a se
arunca în braţele Prezenţei Infinite, ale cărei singure splendori trebuie să-l
fascineze.

 "Eliminaţi ce aveţi în
cap (dorinţe egoiste şi ambiţii); dăruiţi cu bunătate ceea ce aveţi în mână, nu vă
plecaţi niciodată sub loviturile adverse!".

1./ priveşte pericolul în faţă şi el va înceta
sa te mai tulbure.

2.) ataşamentul ne orbeşte şi dotează obiectul dorit cu
calităţi imaginare.

3.)insuflă devreme copiilor idei pozitive şi
bune; ei le vor reţine pentru totdeauna

'Fiţi darnici pe măsura
mijloacelor de care dispuneţi', obişnuia el să spună. 'Risipa nu vă va aduce decât
decepţii

"Toată creaţia este guvernată de legi", continuă Sri Yukteswar. "Cele pe care
savanţii le-au descoperit şi care controlează lumea exterioară sunt legi naturale ce
guvernează planul fizic. Dar există şi altele, mai subtile, guvernând planurile
spirituale, ascunse percepţiei omului obişnuit, şi domeniul interior al conştiinţei;
aceste principii pot deveni cunoscute doar prin intermediul ştiinţei yoga. Maestrul
care şi-a realizat Sinele şi nu fizicianul este cel care înţelege adevărata natură a
materiei. În acest mod a putut Isus pune la loc urechea servitorului atunci când o
tăiase unul din discipolii Săi."

"Ce aş putea să fac cu un asemenea Maestru, care pătrunde gândurile mele
cele mai secrete?"
"Tu mi-ai dat dreptul. Adevărurile subtile pe care tocmai le exprimam nu
pot fi sesizate decât în condiţiile unei atenţii fără rezerve. Eu nu mă amestec decât
în caz de necesitate în gândurile intime, unde orice om are privilegiul exclusiv de
a hoinări cum îi place. Nici măcar Dumnezeu nu intră aici neinvitat; nici eu nu o
voi mai face contra voinţei tale.

"Un om realizat nu face miracole decât dacă are o aprobare interioară",
explica el. "Dumnezeu nu vrea ca misterele Creaţiei să se vulgarizeze . Fiecare
om are de asemenea dreptul inalienabil de a uza liber de voinţa sa. Nici măcar
sfinţii nu au dreptul de a atenta la liberul arbitru al omului."

"La oamenii superficiali, gândurile
meschine provoacă agitaţii mari; la spiritele cosmice, gândurile profunde de-abia
provoacă o mică perturbare superficială."

"Nesimţit e cel care nu-şi poate ascunde înţelepciunea"

"Trecutul fiecărui om este ruşinos.
Nu ne putem încrede în conduita umană cât timp aceasta nu este ancorată în
divin. Totul se va ameliora în viitor dacă acum faci un efort spiritual."

"Sarcina doctorului este de a vindeca aplicând corpului legile lumii materiale, pe
care Dumnezeu însuşi le-a stabilit." Dar el elogia superioritatea terapiei mentale
şi declara adesea: "Înţelepciunea este cel mai puternic agent de purificare."

"Corpul este un prieten trădător. Dă-i ce i se cuvine, nimic mai mult",
declara el. "Plăcerea şi durerea sunt trecătoare; suportă această dualitate cu calm,
străduindu-te să treci dincolo de puterea ei. Imaginaţia este o uşă deschisă bolilor
sau vindecărilor. Chiar şi atunci când eşti bolnav, să nu crezi în boală; vizitatorul
pe care n-ai binevoit să-l recunoşti, nu va întârzia să se retragă!"
Maestrul avea mulţi medici printre discipolii săi. "Cei care au studiat legile
fizicii, vor înţelege mai uşor legile sufletului. Mecanismul corpului ascunde o
structură spirituală subtilă.

"Bunele maniere fără sinceritate sunt ca o doamnă frumoasă moartă.
Sinceritatea lipsită de civilizaţie este eficace, dar neplăcută ca şi bisturiul
chirurgului. Numai candoarea unită cu politeţea este utilă şi de admirat."

"Cei care sunt prea buni pentru această lume fac parte din altele! Atât timp
cât respiri aerul de pe pământ, eşti obligat să-ţi onorezi îndatoririle. Numai cel
care a stăpânit stările de dincolo de suflu este eliberat de orice obligaţie
lumească. O să te anunţ eu când vei ajunge la perfecţiunea finală", zicea el ironic

Pentru fiecare lovitură care mă umilea, pentru fiecare dinte scos, îi
mulţumeam din inimă. Nucleul dur al egoismului e dificil de distrus şi aceasta se
face numai cu asprime. Dar odată cu spargerea lui, Dumnezeu găseşte un canal
fără obstrucţii. În van încearcă El să intre în inimile împietrite ale fiinţelor
egoiste!

 "Ceea ce crezi că ai înţeles şi ceea ce interlocutorul avea în
realitate intenţia de a-ţi comunica sunt adesea contrare! Cu calm, străduieşte-te
să descoperi adevărul în spatele haosului vorbăriei umane."

"Slăbiciunea sufletească, revoltată de cea mai mică critică este asemeni
părţilor bolnave ale corpului care nu suportă nici cea mai mică atingere."

Plecarea lui Kumar nu m-a întristat; mă întrebam cum de a fost posibil ca
cel care câştigase afecţiunea Maestrului să prefere plăcerile meschine. Plăcerea
vinului şi sexului sunt înrădăcinate în omul obişnuit; pentru a le aprecia nu este
nevoie de nici un rafinament. Vicleniile sunt comparabile cu oleandrul veşnic
verde, proaspăt cu florile sale trandafirii: fiecare parte a plantei este otrăvitoare.
Ţara făgăduinţei este în noi şi cuprinde o fericire pe care o căutăm în van aiurea.

"O inteligenţă vie este cu două tăişuri", constata într-o zi Maestrul,
referindu-se la mintea sclipitoare a lui Kumar. O poţi folosi într-un mod
constructiv sau distructiv, ca pe un cuţit, fie pentru a inciza abcesul ignoranţei, fie
pentru a te sinucide. Inteligenţa merge pe calea dreaptă numai după ce mintea a
recunoscut că nu te poţi sustrage legilor spirituale."

De ce oare un sfânt antic a numit femeia «uşa către iad».
"Probabil că vreo tânără i-a tulburat cândva pacea minţii, dar dacă era cu
adevărat un înţelept, el nu ar fi criticat femeia, ci lipsa lui de stăpânire de sine."

Sabatul a fost făcut pentru om iar nu omul pentru sabat.

"Înţelepciunea se asimilează nu cu ochii, ci cu
fiecare atom al fiinţei", spunea el. "Când nu numai creierul, ci toată fiinţa este
convinsă de un adevăr, doar atunci îl poţi afirma pe deplin."

"Cel care se mânie greu, valorează mai mult decât un erou, şi cel
care e stăpân pe el însuşi e mai mare decât cel care cucereşte oraşe."

 "Swamiji, am o nelămurire. Să presupunem că, după instrucţiunile
dumneavoastră, eu nu cer de mâncare şi nimeni nu mă invită la masă; atunci ar
trebui să mor de foame!"
"Atunci mori!" Această afirmaţie m-a uimit. "Mori dacă trebuie, Mukunda!
Să nu crezi niciodată că datorezi viaţa hranei şi nu lui Dumnezeu! Cel care a creat
tot ceea ce e de mâncare, Cel care a dat pofta de mâncare, va veghea cu siguranţă
ca credinciosul Său să nu ducă lipsă de nimic. Să nu crezi că hrana te susţine, că
banii sau oamenii te hrănesc. Ar putea ei să o facă dacă Dumnezeu ţi-ar lua suflul
vital? Ei sunt pur şi simplu instrumentele sale. Eşti în stare, cu priceperea ta
măruntă, să-ţi faci stomacul să digere alimentele? Foloseşte sabia discriminării,
Mukunda, percepe Cauza Unică tăind lanţul ataşamentelor!"

Mânia nu provine decât din dorinţe neîmplinite. Eu nu
aştept nimic de la nimeni, de aceea acţiunile celorlalţi nu pot fi în opoziţie cu
dorinţele mele. Eu nu mă servesc de tine în scopurile mele personale; numai
propria ta bucurie mă poate face fericit

Fericirea care se reînnoieşte continuu este Dumnezeu.

Mânia nu provine decât din dorinţe neîmplinite. Eu nu
aştept nimic de la nimeni, de aceea acţiunile celorlalţi nu pot fi în opoziţie cu
dorinţele mele. Eu nu mă servesc de tine în scopurile mele personale; numai
propria ta bucurie mă poate face fericit.

(1) Hindole Raga se cântă în zori, primăvara, pentru a
trezi sentimentul iubirii universale; (2) Deepaka Raga se cântă în serile de vară
trezind compasiunea; (3) Megha Raga se cântă la prânz în sezonul ploios trezind
curajul; (4) Bhairava Raga este cântată în dimineţile de august, septembrie,
octombrie, pentru a obţine calmul şi liniştea; (5) Sri Raga este rezervată zilelor de
toamnă, pentru a atinge iubirea pură; (6) Malkounsa Raga se cântă iarna, la
miezul nopţii şi exprimă vitejia.

Omul este un suflet ce are un corp fizic; când el îşi situează corect simţul său de
identitate, lasă la spate tiparele sale comportamentale. Cât timp rămâne în starea
obişnuită de amnezie spirituală, va suporta lanţurile sclaviei faţă de legile subtile
ale mediului înconjurător.

Numai după ce un călător a ajuns la destinaţie poate renunţa la hărţi; în cursul
rătăcirii tale profită de cel mai mic ajutor. Înţelepţii antici au descoperit multe
mijloace de a scurta durata exilului uman în sânul iluziei cosmice. În aparatul
complicat al legilor karma-ice există angrenaje pe care înţelepciunea le poate
ajusta cu abilitate.
Toate nenorocirile omului provin din faptul că el încalcă legile cosmice.
Scripturile afirmă că omul trebuie să se supună legilor naturii, în acelaşi timp ne
discreditând omnipotenţa divină

"Cu cât un om este mai evoluat spiritual, cu atât vibraţiile lui subtile influenţează
mai puternic universul şi cu atât mai puţin se lasă el însuşi influenţat de fluxul
neîncetat al fenomenelor."

"Nu înţeleg nimic din povestea lui Adam şi a Evei!", exclamai după ce m-am
străduit în zadar să înţeleg alegoria. "De ce a pedepsit Dumnezeu nu numai cuplul
vinovat, ci şi pe urmaşii nevinovaţi?"
Maestrul era amuzat mai curând de vehemenţa mea decât de ignoranţa de care
dădeam dovadă. "Geneza este profund simbolică; o interpretare ad literam nu
permite înţelegerea ei", mi-a explicat. " 'Arborele vieţii' este corpul uman.
Sistemul cerebro-spinal seamănă cu un arbore, cu rădăcinile în aer, la nivelul
capului, în timp ce nervii constituie ramurile. Acest arbore are din abundeţă
fructe delicioase - cele ale vederii, ale auzului, mirosului, gustului, pipăitului - de
care omul se poate bucura fără nici o teamă. Dar experienţa sexuală - cea a
'mărului' care se găseşte în centrul acestui corp ca o grădină - îi este interzisă.
'Şarpele' reprezintă energia sistemului cerebro-spinal (Kundalini), care
stimulează nervii sexului. 'Adam' este raţiunea, 'Eva' - sentimentul. Când
afectivitatea (emoţia) sau conştiinţa Evei, inerentă fiecărei fiinţe umane, e
dominată de impulsul sexual, raţiunea fiinţei, sau Adam, sucombă .
Dumnezeu a creat fiinţa umană materializând corpurile bărbatului şi ale femeii
prin forţa Voinţei Sale. El le-a dat puterea de a se reproduce în aceeaşi manieră
divină sau 'imaculată'. Întrucât până acum îşi limitase puterea creatoare la
regnul animal, care este condus de instinct şi lipsit de inteligenţă, Dumnezeu a
creat primele corpuri umane numite simbolic Adam şi Eva. Pentru o evoluţie
rapidă, El le-a transferat sufletele sau esenţa divină a două animale .Raţiunea
predomină la Adam sau bărbat, iar la femeie, Eva, sentimentul. Aceasta este
expresia dualităţii ce amprentează întreaga lume fenomenala. Raţiunea şi
sentimentul rămân în comuniune fericită atât timp cât mintea umană nu este
coruptă de impulsurile animalice.
Astfel corpul uman nu este rezultatul evoluţiei plecând de la regnul animal; el a
necesitat un act de creaţie special din partea lui Dumnezeu. Formele animale erau
prea grosiere pentru ca divinitatea să se poată revela în ele; omul a fost dotat în
mod unic cu centrii energetici de emisie recepţie la nivelul coloanei vertebrale şi
creier, dintre care "lotusul cu 1.000 de petale", situat în zona din creştetul capului,
permite fiinţei umane să intre în comuniune cu Divinul.
Dumnezeu, sau Conştiinţa Divină, a sfătuit primul cuplu să guste din toate
bucuriile umane, cu excepţia uneia singure: senzaţiile sexuale. Acestea erau
interzise, de teamă ca umanitatea să nu se împotmolească în trăiri sexuale
animalice. Avertismentul, destinat să evite trezirea unor tendinţe animalice
adormite în subconştient, n-a fost ascultat. Restabilind modul de procreere brut,
Adam şi Eva au decăzut din starea de fericire cerească, naturală omului perfect,
originar.
Cunoaşterea 'binelui şi răului', promisă Evei de către şarpe, este cea a
experienţelor dualiste şi opuse pe care muritorii, aflaţi încă sub influenţa maya-
ei, trebuie să le transceandă. Căzând în înşelăciune şi iluzie prin utilizarea greşită
a sentimentului şi raţiunii - din cauza conştiinţei de tip 'Eva şi Adam' -, oamenii
au pierdut dreptul de a intra în grădina cerească, a mulţumirii de sine divine

Un corp bolnav nu arată că
Maestrul nu a atins contactul divin, tot aşa cum o sănătate de fier nu este semnul
iluminării. Calităţile distincte ale unui Maestru nu sunt fizice, ci spirituale.

Autobiografia unui yogin de Paramhansa Yogananda
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...