Atunci când a fost descoperit, mai bine spus redescoperit, de către britanici, la începutul secolului al XIX-lea, templul indian Kandariya Mahadeva i-a șocat până și pe cei mai permisivi dintre occidentali. Puritanii au cerut distrugerea imediată a numeroaselor statui erotice ce împodobeau templul, considerând că este inacceptabil ca oamenii să privească asemenea detalii carnale, în timp ce o aripa mai moderată susținea că este suficient ca acestea să fie ascunse privirii. Din fericire pentru generațiile ce au urmat, templul a fost prezervat în mod exemplar, iar frescele și statuile vechi de un mileniu, o veritabilă odă închinată femeii și dragostei, pot fi admirate și astazi...
Actul sexual ca stiinta
Despre India se poate afirma, fără exagerare, că este țara care a dezvoltat, și asta de milenii bune, știința educației sexuale. Încă din Antichitate, învățații indieni au privit actul sexual ca pe o știință, o știință aflată în strânsă legătură cu religia, permisivitatea lor față de sex nediferențiindu-se prea mult de cea a Occidentului din ziua de astăzi.
Dacă în cele mai multe religii din istorie, sexul era privit ca un subiect tabu, nu astfel se întâmpla și în India, acolo unde era văzut ca un lucru plăcut zeilor și ca o celebrare a creației umanității de către aceleași zeități. Nu întâmplător a apărut, în secolul al VI-lea, Kama Sutra (Știința iubirii), un text religios în esență, dar care a devenit un veritabil manual de educație sexuală general acceptat și in ziua de azi.
Trebuie spus că textele filozofului Vatsyayana - autorul Kama Sutrei - nu erau defel singulare, ele devenind celebre în lume doar după ce au fost transcrise în chineză și aduse, pe Drumul Mătăsii, până în Europa și nordul Africii. De altfel, mențiuni asupra sexualității se regăsesc în scrierile indiene înca din perioada 1700 - 1400 î.Hr, în renumitele Vede, Mahabharata și Ramayana, cu mult înainte de apariția Kama Sutrei.
Revenind la celebrul templu Kandariya Mahadeva, trebuie spus că el este considerat astăzi un exemplu elocvent al artei arhitectonice din India medievală, Kandariya fiind ridicat în jurul anilor 1025 - 1050 din porunca regelui Vidyadhara, rege din dinastia Chandella, sub care regatul Indiei a trăit una dintre cele mai înfloritoare perioade din istoria sa trecută.
De fapt, Kandariya nu este decât unul (e drept, cel mai mare) dintre cele 85 de temple care alcătuiau complexul Khajuraho(capitală a regatului în timpul dinastiei Chandella), temple din care astăzi se mai păstrează doar 20. Recunoscuți pentru apetența lor pentru artă și pentru numarul uriaș de temple ridicate în cei 500 de ani în care au influențat destinele Indiei, monarhii din dinastia Chandella s-au întrecut în a lăsa posterității unele dintre cele mai frumoase construcții realizate vreodată.
Este și cazul templului Kandariya Mahadeva (kandara înseamna "peștera", în timp ce Mahadeva este o altă denumire a zeului Shiva), construcție remarcabilă, săpată într-un bloc uriaș de piatră, dedicată zeului Shiva și soției sale Parvati.
Maithuna – arta sexului tantric
Templul, care se ridica până la 31 de metri, este împodobit cu 84 de coloane, pe care apar nu mai puțin de 646 de statui, alături de care se pot număra încă 226 de reprezentări ale zeilor, care se regăsesc în interiorul templului, precum și un uriaș lingam, străvechi simbol falic îndian ce sublinia natura infinită a zeului suprem, Shiva. De altfel, el s-a vrut a fi o reprezentare a muntelui sfânt Meru, munte sfânt al aceluiași zeu.
În mod intenționat, cei care au construit templul au facut în așa fel încât, privit frontal, el să nu ofere privitorului nici una dintre scenele atât de controversate ce detaliază actul sexual (mithuna). Astfel, cei care privesc intrarea în Kandariya Mahadeva se pot concentra numai asupra lingamul ce îl simbolizeaza pe Shiva. Chiar și astăzi, motivul pentru care templul indian a fost împodobit cu sute de scene erotice reprezintă un mister pentru specialiști.
Unii dintre ei susțin că statuile simbolizează nunta dintre cei doi zei, Shiva și Parvati, idee argumentată prin numeroasele fresce care îi reprezintă pe cei doi. Localnicii afirmă că imaginile simbolizează unirea intimă dintre două simboluri diametral opuse - Shiva ( conștiința și principiul masculinității pe de o parte) și Parvati (energia și principiul feminității ). Totuși, motivul pentru care multe dintre statui înfățișează mai mult de doi parteneri și poziții sexuale inspirate de yoga rămâne și astăzi un mister care își așteaptă descifrarea.
O altă ipoteză susține că statuile descriu ritualuri sacre (ce implicau sexul tantric) care ce desfășurau chiar în templul Kandariya Mahadeva. Nu există, însă, nici o mărturie din acea perioadă și nici dovezi care să ateste existența unor asemenea practici. În plus, în interiorul templului, acolo unde se presupune că ar fi avut loc astfel de manifestări, nu există absolut nici o imagine erotică. Cea mai probabilă explicație, însa, este cea care vede în sculpturile erotice simboluri ale fertilității, abundenței și norocului, realizate cu scop apotropaic (cu rol magic de apărare împotriva răului).
Nu trebuie uitată nici teoria care susține că imaginile erotice nu sunt altceva decât reprezentări ale unor practici decadente de acum un mileniu, deși ea poate fi ușor contestată de austeritatea și celibatul impuse de budism în acea perioadă. Indiferent, însa, care ar fi răspunsul, statuile rămân o celebrare a frumuseții femeii și a dragostei în toate formele ei.
Sutele de sculpturi, pe nedrept considerate jignitoare de către unii, par și astăzi la fel de vii ca acum un mileniu, când au fost create. Fie că femeile create din piatra dură a muntelui își așteaptă iubitul sau sunt împreună cu el, că dau dovadă de gesturi tandre sau se aruncă în copulări sălbatice, ele nu reprezintă altceva decât o odă închinată dragostei, dragoste al cărei element central nu este altul decat ea - femeia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu