Din aceasta meditatie se naste o noua prietenie, deoarece ati comunicat - unul prin intermediul celuilalt - cu natura, ati avut o viziune trecatoare a profunzimilor necunoscute ale realitatii. Va uneste un sentiment de gratitudine si compasiune. incercati un sentiment de compasiune pentru suferinta si cautarea celuilalt, pentru un semen, un tovaras de drum, un prieten care cauta.
Si numai daca actul sexual este meditativ, numai atunci el este infasurat intr-un anumit parfum: o senzatie ca iubirea nu este doar un preludiu al actului ci provine dintr-o crestere, dintr-o maturizare, ca ea este o implinire a meditatiei. Iubirea se compune din gratitudine, prietenie, compasiune. Daca aceste trei elemente sunt prezente, iubirea voastra este reala.
Si daca aceasta forma de iubire apare, ea transcende sexul. Iubirea infloreste datorita sexului, dar il transcende. Putem sa o comparam cu o floare; ea creste incepand cu radacinile, dar merge mai departe decat ele. Si nu mai exista nici un drum de intoarcere. Daca iubirea infloreste, aspectul sexual dispare. De fapt aceasta este una din posibilitatile prin care putem sti daca iubirea a inflorit. Elementul sexual este ca o cochilie: ea trebuie sparta pentru ca iubirea sa se poata naste. Odata cu aparitia iubirii, cochilia dispare. Este sparta; am aruncat-o.
Elementul sexual nu dispare in favoarea iubirii decat prin meditatie, in caz contrar, veti repeta la nesfarsit acelasi act, iar in final, va veti plictisi. Actul devine din ce in ce mai monoton, si nu simtiti nici macar un strop de gratitudine fata de partenera. Dimpotriva. incercati un sentiment de amagire, de ostilitate; celalalt va domina. Va domina din punct de vedere sexual in masura in care aveti nevoie de el. Deveniti sclavul lui, deoarece nu va puteti lipside actul sexual. Dar este imposibil sa aveti un sentiment de prietenie pentru cel al carui sclav va simtiti.
Iar cei doi parteneri incearca fiecare acelasi sentiment: ca partenerul este stapan. Vor nega si vor combate dominatia, dar vor continua acelasi act. Aceasta va deveni pura rutina. Va veti bate cu partenerul, apoi va veti impaca, apoi veti reincepe sa va bateti. Iubirea este cel mult o ajustare. Nu puteti fi amabil cu celalalt, nici nu puteti sa aveti compasiune in ceea ce-1 priveste. Dimpotriva, exista cruditate si violenta, veti avea senzatia ca sunteti amagit. Ati devenit un sclav. Din asemenea raporturi sexuale iubirea nu poate inflori; acestea raman simple raportui sexuale.
Realizati experienta sexuala! Nu va fie frica, pentru ca frica nu duce niciunde. Daca trebuie sa va fie frica de ceva, este tocmai de frica insasi. Nu va temeti de realitatile sexuale si nu luptati impotriva pulsiunii sexuale. Lupta isi are radacinile tot in frica. "Lupta" si "fuga" sunt reactii ale fricii. in consecinta, nu fugiti si nici nu luptati impotriva pulsiunii sexuale. Acceptati-o ca atare. Aventurati-va in profunzimile actului sexual, intelegeti-1 in totalitate; impliniti-1 meditand. in momentul meditatiei, se deschide o poarta. Intrati intr-o dimensiune necunoscuta si simtiti o fericire mult mai mare. '
Acum, incepeti sa meditati asupra iubirii: este etapa a doua. in momentul de comuniune, in momentul de iubire, incepeti sa meditati. Meditati profund, si pe deplin constient. in acest caz nu va avea loc unirea a doua corpuri. Pe plan pur sexual are loc unirea a doua corpuri, in iubire, sunt doua suflete. Dar aceasta ramane o intalnire, o intalnire intre doua fiinte umane.
Iubirea este o chestiune ce tine de proiectie. am ceva pentru tine fiindca imi placi mult, sunt atras de tine in totalitate si ca atare te iubesc;iubirea nu-i tot una cu compasiunea care se naste numai dupa ce ai epuizat acest stadiu al proiectiei afective asupra celuilalt...in fond acesta proiectie este o prelungire subtila a ego-lui, a acelui "eu"a conservarii si implinirii lui prin relatie cu alt "eu"..in realitate aceste euri, oricate ar fi ele trebuiesc stinse, si odata cu ele se stinge si placerea erotica, pur si simplu devii liber de astfel de dorinte pur mecanice ale fiziologiei si psihoafectivitatii tale; abia de aici in colo inttri intr-un nou stadiu al meditatie, contemplatiei si compasiunii fata de intreaga creatie, si mult dincolo de ea, caci nu mai exista un "eu" care sa simta nevoia de dragoste cu o jumatate, nu mai simti nevoia de dragalasenii copilaresti, sau iurese de iubiri marturisite...tot acest tumul este samasaric!mai intai anihileaza "eul"!dar oare vrei asta?...mai vedem.
RăspundețiȘtergere