Neville Goddard-–-Invierea

35915340-Neville-Goddard-–-Invierea

Lumina din tine

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
… că este o lumină care nu se va stinge niciodată. Se găseşte înăuntrul tău. Este cine eşti. Lasă-ţi lumina să strălucească deasupra lumii astfel încât lumea să afle Cine Eşti Tu cu Adevărat – şi oamenii săi vor afla de ce sunt şi ei la fel, prin lumina exemplului tău. Întunericul lumii noastre te aşteaptă, nu ca să te înghită ci ca să fie transformat de către tine. Pe timpul Sezonului Luminii, fii sursa ei pentru toţi cei care sunt în căutarea Bucuriei.

Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

Citate pentru fiecare semn zodiacal

  Citat pentru fiecare semn zodiacal, în funcţie de valorile şi lecţiile de învăţat ale semnului.

“Generatia noastra nu a avut niciun Mare Razboi, nicio Mare Depresie. Razboiul nostru este spirituala. Depresia noastra este viata noastra.”
Chuck Palahniuk

"Daca nu iti schimbi directia, s-ar putea sa ajungi in directia in care te indrepti."
Lao-tzu

“Fiecare greutate; fiecare bucurie; fiecare tentatie, este o provocare a spiritului; pentru ca sufletul uman sa se dovedeasca. Marele lant al necesitatii in care suntem prinsi are o semnificatie divina; si nimic nu se intampla fara a aduce un serviciu in descoperirea sublimului destin al sufletului uman.“
Elias A. Ford

“...Deschiderea spirituala nu este o retragere intr-un loc imaginat sau intr-o pestera sigura. Nu este o fuga, ci este o atingere a tuturor experientelor vietii cu intelepciune si o inima plina de bunatate, fara nicio separare.“
Jack Cornfield

“Tu esti Constiinta acestui Moment. Tot ceea ce "experimentezi" NU esti tu. Tu esti Nimicul care este Constient de Tot. Fi ceea ce esti!”
Michael Jeffreys

“Continuarea identificarii cu mica minte sau cu ego-ul, sau abandonul constient catre realitate este ceea ce defineste momentul prezent de constiinta.”
J.M. Harrison

“Chiar si judecata in cea mai simpla forma, cum ar fi sa etichetezi ceva ca fiind bun sau rau, ar insemna sa diferentiezi intre lucruri care defapt sunt la fel datorita irealitatii lor. Asadar, nu este defapt valid sa judecam nimic.”
Arten (din The Disappearance of the Universe de Gary Renard)

“Este mintea cea care are ganduri si sentimente, nu eu. Nasterea, cresterea, decaderea si moartea se intampla corpului, nu Mie insumi.”
Sri Atmananda

“Suferinta: perceptia ca lucrurile ar trebui sa fie altcumva decat sunt.”
Wayne Liquorman

“Un gand are exact atata putere cata ii dai Tu insuti.”
Michael Jeffreys

“Un concept nu e niciodata constient sau viu; nu stie ca este acolo. Doar Constiinta Insasi este constienta si poate sti orice.”
Peter Francis Dziuban

“Nu conteaza unde suntem si ce e posibil sa se intample, conectandu-ne cu Sinele, cu Natura Noastra Adevarata, este la fel de la indemana ca urmatoarea inspiratie.”
Cathy Rosewell Jonas

De fapt, ce este armonia ?

De fapt, ce este armonia ? Un raspuns oferit de OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV Conferinta -Importanţa armoniei - Data: 10.08.1971

Ea înseamnă toate calităţile, toate virtuţile reunite laolaltă - fiindcă nu poţi avea această armonie dacă toate funcţiile, toate mişcările şi celulele nu sunt în armonie, în acord, dacă nu există între ele o bună înţelegere. Lucrând asupra armoniei atingeţi sufletul lucrurilor, Sufletul universal, centrul a tot. Iar de aici vin ordine, vin comenzi, curenţi, vin forţe care aplanează tot, care armonizează tot şi iată că toate virtuţile sunt prezente. Am observat: când suntem în armonie, atunci suntem calmi, suntem generoşi, suntem înţelegători, suntem blânzi, răbdători, suntem plini de iubire... Tot felul de calităţi sunt prezente. Cum au apărut aşa, de-odată ? Iar când nu suntem în armonie, suntem cripaţi, suntem iritaţi, mânioşi. Degeaba insistăm pentru a avea măcar o calitate – blândeţea sau gentileţea. E imposibil. Toate lucrurile rele sunt prezente, ca să muşte, să înţepe, să lovească, să distrugă. Iată, aşadar, cât este de adevărat ! Şi de ce oamenii n-au observat asta, n-au constatat asta ? Vedeţi ? Nu vă ocupaţi de slăbiciunile şi de calităţile voastre, pentru că nu veţi izbuti într-o reîncarnare. E o muncă (îndelungată) şi cum oamenii nu cunosc aceste mari secrete, ei lucrează şi lucrează şi lucrează şi nu progresează prea mult. Şi asta pentru că au neglijat, au lăsat de-o parte lucrul cel mai important, adică, dacă vreţi, mama tuturor calităţilor, a tuturor virtuţilor. Pentru că, vedeţi, în armonie totul se dezvoltă, înfloreşte: când sunteţi în armonie, în pace, aveţi o privire mai frumoasă, o expresie mai frumoasă, gesturi mult mai măsurate - şi nu crispate, distructive – cuvintele voastre sunt mai suave, iar gândurile sunt mult mai inteligente; tot ce faceţi, tot ce scrieţi, tot ce spuneţi - e formidabil când sunteţi în armonie, în pace ! De ce să nu lucraţi tocmai cu mama tuturor virtuţilor ? Iar contrariul: să luăm lenea, de exemplu, (care) cum se spune, este mama tuturor viciilor. Şi este adevărat. Lenea le alimentează, le hrăneşte, le răsfaţă, le încurajează. Şi atunci trebuie să te lupţi să alungi lenea pentru a anihila toate celelalte defecte. Ei da, dar nu există mijloace, nu există remediu contra lenii, nu există ! Nu există. Doar pentru lene nu există nimic, nimic, nici o metodă - în afara necesităţii, adică foamea, greutăţile, nevoile... Atunci oamenii se grăbesc să scape de ea, să renunţe la ea, pentru că lucrurile merg rău, merge rău, miroase urât, fumegă. Şi atunci omul se pune pe treabă. Numai acest mijloc l-a inventat natura pentru a strivi lenea, aruncând omul în mari necesităţi, în mari lipsuri. Şi s-a zis cu lenea ! Vedeţi ? Voinţa şi sfaturile... Cum vreţi să lucraţi cu voinţa când lenea anihilează voinţa ? Asta este lenea: paralizează voinţa şi atunci nu mai ai nici o dorinţă să te lupţi cu ea. Dacă ar exista voinţa, s-ar isprăvi cu lenea. Dar voinţa este adormită, e paralizată. De-asta triumfă lenea, pentru că nu mai există voinţă. Dacă reuşiţi să treziţi voinţa unui leneş, da, atunci da, dar lenea şi voinţa nu fac casă bună. Lenea adoarme voinţa, o paralizează. Iar voinţa o poţi trezi indirect: privezi persoana de multe lucruri şi atunci o vindeci. Dar atâta timp cât îi dai bani şi hrană şi îmbrăcăminte şi posibilităţi, nu contaţi pe ea ! Există părinţi care nu sunt prea înţelepţi şi luminaţi care, pentru a-şi lecui copilul de lene, îi dau prea, prea, prea mult: prea multă hrană, prea multe bucurii, prea multe plăceri, prea multe distracţii şi nu văd că tocmai aceste lucruri îi vor distruge voinţa. Trebuie să-l privezi. Dacă vă iubiţi copilul, privaţi-l puţin – puţin de hrană, de anumite bucurii - şi va înţelege că există egi, legi, legi... fiindcă tocmai asta îi salvează pe copii: să ştie că există legi. Ei da. Şi de ce tinerii de astăzi nu cred că există legi ? - ei trec peste orice lege, îşi bat joc de toate legile, ei nu cred că există legi. Pentru că părinţii n-au ştiut cum să-i educe. Este greşeala părinţilor. Şi dacă acum părinţii primesc lecţii – (e pentru că) ei au făcut totul pentru a primi acum aceste lecţii...  Şi aceste lecţii vin prin copii. Nu trebuie să-i acuzăm prea mult pe tineri. Cum se spune: para nu cade prea departe de păr (aşchia nu sare departe de trunchi, n.tr.). În bulgară, această frază dovedeşte că, ce să-i faci, aşa tată, aşa fiu – adică aşa barbă, aşa brici (râsete). Sunt traduceri literale ale aceleaşi legi.Ah, dacă am cunoaşte măcar valoarea armoniei, am lucra zi şi noapte, nu ne-am gândi decât la armonie: cum să o creăm, cum s-o manifestăm, cum să o ducem cu noi, cum s-o răspândim, peste tot pe unde mergem şi, mai ales, în celulele noastre. De ce ? Pentru că armonia este aceea care deschide, care declanşează toate bogăţiile, toate binecuvântările, toate comorile Cerului. Şi doar la limbajul armoniei cedează Cerul. Vreţi să-i vorbiţi, vreţi să-i cereţi ceva, vreţi să convingeţi Cerul să se ocupe de voi ? El nu cunoaşte alt limbaj. Orice aţi face: dacă îl ameninţaţi, dacă trageţi în el, dacă renunţaţi să vă mai duceţi la biserică şi aşa mai departe – pentru a-l pedepsi – Cerul este insensibil. Dar vorbiţi-i în limbajul muzicii, adică al armoniei... căci ce este, de fapt, armonia ? Este ceva muzical, muzica absolută, muzica perfectă, muzica prin excelenţă. Atunci vorbiţi Cerului în limbajul cel mai perfect şi atunci Cerul ciuleşte urechea: o, ce armonios, ce frumos, ce minunat, ce muzical ! Şi atunci el revarsă toate binecuvântările acolo unde i s-a vorbit în limbajul (armoniei), pentru că Cerul nu are alt limbaj, el are doar limbajul armoniei sferelor. Şi dacă ştiţi să-i vorbiţi în acelaşi limbaj, el îl înţelege şi vă răspunde cu acelaşi limbaj – adică vă trimite totul în profuziune, atunci nimic nu mai lipseşte.Iată un lucru care nu a fost bine înţeles, bine similat  şi bine, bine, bine aprofundat, credeţi-mă. Aţi ascultat deja conferinţa despre armonie de atâtea ori, dar sunteţi încă departe de a sesiza importanţa ei. Dovada: o cunoaşteţi dar nu îi mai acordaţi atenţie, nu lucraţi asupra ei zi şi noapte; lucraţi, în schimb, asupra multor altor lucruri care sunt secundare, gândind, crezând că sunt lucruri mult mai importante, care vă vor aduce mai mult, veţi fi la adăpost, veţi fi în siguranţă, veţi fi ocrotiţi, că veţi fi, cu adevărat, foarte fericiţi. Şi aţi lăsat-o de-o parte, adică voi cunoaşteţi latura teoretică a armoniei, dar latura teoretică nu acţionează asupra noastră. Latura teoretică nu este destul de puternică pentru a ne aduce tot restul. Iar astăzi începteţi să înţelegeţi mult mai bine. Acum, când simţiţi că este în joc interesul vostru, când ştiţi, când vă daţi seama cât de mult este în interesul vostru să lucraţi cu armonia, zi şi noapte, fără încetare, de 20, de 30 de ori pe zi, neobosit, doar asupra armoniei, ştiind că armonia e cea care vă va aduce tot restul. Nici banii, nici hrana, nici hainele, nici castelele, nimic, nici prietenia sau iubirea... şi, mai ales prezenţa divină... De ce, atunci când cântăm în armonie şi când reuşim, cu adevărat, să ne apropiem de această armonie totală – deşi nu am ajuns acolo, mai sunt încă câteva mici note false, pe ici, pe colo – dar când vom reuşi la acea armonie, veţi vedea atunci prezenţa entităţilor celeste. Le-aţi simţit, deja, de mai multe ori, nu mă îndoiesc de asta. Dar nu ştiţi de ce, care este cauza. Ei bine, armonia este cea care le atrage. Şi aceste entităţi, care sunt chiar acum aici, printre noi, care se plimbă, care trimit, oferă flori, diverse lucruri, mici daruri, iar voi simţiţi, dar nu ştiţi că se datorează prezenţei acestori entităţi. Dar să presupunem că sunteţi impregnaţi de această conştiinţă completă a importanţei acestei chestiuni şi că lucraţi zi şi noapte asupra acestei armonii, vă daţi seama ? Totul va fi aplanat, totul va fi aranjat, nu veţi duce lipsă de nimic; veţi fi un centru luminos şi toate binecuvântările ar începe să curgă peste voi. În timp ce acum, alergaţi, alergaţi către lucruri nu tocmai eficiente şi lăsaţi de-o parte esenţialul. Vreţi mereu să vă vindecaţi, să luaţi remedii, să mergeţi la masaj, la farmacie... e foarte bine. Dar dacă cereţi numai armonia, ea vă va vindeca. Pentru că, de ce sunteţi bolnavi ? Pentru că există (undeva) o dizarmonie. Şi cum se face că există această dizarmonie ? Pentru că aţi întreţinut-o mereu. Şi cum aţi întreţinut-o ? Din neştiinţă, din lispă de cunoaştere şi de lumină; aţi hrănit un anumit fel de gânduri, un anumit fel de sentimente, un anumit fel de activităţi sau de comportament. Toate au determinat această dizarmonie. Şi de ce în cutare sau cutare organ ? Pentru că e matematic calculat, să fie într-un anumit organ şi nu în altă parte. Da. Dacă vreţi să vă vindecaţi, nu vă veţi gândi decât la armonie. Acestea sunt cele mai bune remedii, acestea sunt remediile: zi şi noapte să te conformezi, să te sincronizezi, să te armonizezi şi să fii în acord, în consonanţă – cum doriţi, din punct de vedere muzical – în consonanţă cu întreaga viaţă, cu viaţa nelimitată, cu viaţa cosmică, cu viaţa din întreaga lume, nu numai să te acordezi, să te armonizezi cu o persoană, cu două persoane, cu soţia, cu rudele, cu vecinii voştri... Nu, asta e prea puţin, e nimic. Sunteţi în armonie cu nişte nătângi, cu nişte filfizoni, cu nişte golani, dar sunteţi în dizarmonie cu lumea întreagă. Şi, încet-încet, această dizarmonie se infiltrează, se instalează, şi iată cum sosesc nenorocirile, ele se manifestă într-o zi. Da. Şi când vă spun asta, mi-o spun, în acelaşi timp şi mie însumi; să nu credeţi că vreau să mă exclud pe mine din treaba asta. Şi dacă mi se întâmplă ceva, o durere undeva, ceva undeva nu este în regulă – deşi ştiu de unde vine, chiar dacă sunt fraţi şi surori care (se cramponează de mine ???), care suferă de un organ sau altul, şi eu sunt cel care primeşte tot – chiar dacă este aşa, îmi spun: «Ei, amice, vezi ? Încă nu ai ajuns la acea armonie despre care vorbeşti fraţilor şi surorilor ! Hai, la treabă !». Aşadar, ceea ce vă povestesc mă priveşte şi pe mine. Veţi spune: «Atunci, nici dvs. nu sunteţi atât de avansat, de evoluat». Nu prea, de ce nu ? Nu prea. Dar diferenţa dintre mine şi mulţi alţii constă în acest lucru mărunt: că eu mi-am dat seama de această chestiune şi că ceilalţi încă nu-şi dau seama. Dar că sunt încă lucruri de purificat, de curăţat, de transformat, de sublimat, de însufleţit şi chiar de înviat – moşteniri, moşteniri, moşteniri din trecutul îndepărtat sau de la părinţi sau bunici sau străbunici... Credeţi că ni s-au dat lucruri perfecte, nu-i aşa ? Or, când vii pe Pământ, ce culegi ?! Dar acesta nu este un argument suficient pentru a te justifica. Chiar şi Iniţiaţilor li se dau uneori tare. Dacă credeţi că Iniţiaţilor, când vin să se reîncarneze vor găsi o familie fără nici un cusur. Ei, nu, ei sunt obligaţi, săracii... oferta nu este prea bogată. Şi atunci ei acceptă, chiar şi cu acele defecte, să se reîncarneze pe Pământ. Ei da, dar apoi fac eforturi de 2 ori, de 3 ori, de 100 de ori mai mari pentru a accelera procesele,  astfel încât curăţirea, purificarea, restabilirea, armonizarea să se producă mult mai repede, mai rapid decât la ceilalţi, atâta tot. Voi credeţi că la Iniţiaţii care vin pe Pământ, totul este absolut divin, pur şi armonios !!! Oh, là, là ! Asta s-o credeţi voi ! Eu cunosc istoria, cunosc realitatea. Dar nu asta e problema. Nu trebuie niciodată să vă mai justificaţi cu tarele, cu moştenirea, cu ereditatea, cu defectele pe care le-aţi moştenit, ci să vă spuneţi: «Dacă aş fi meritat mai mult, probabil m-aş fi dus să mă reîncarnez într-o familie mai bună, nu la nişte beţivi sau la nişte derbedei, la nişte criminali, ca să fiu bătut de 3 ori, de 5 ori pe zi. Dar n-am meritat, aşa că nu părinţii mei sunt de vină. Ei sunt ceea ce sunt, dar eu de ce m-am dus să mă instalez în acea familie ? Aha, înseamnă că e ceva de reglat, legea karmică, legea dreptăţii. Cei 24 de Bătrâni nu se înşeală niciodată». Şi atunci soluţia este să spui: «Bine, aşa stau lucrurile, asta e, dar eu voi aranja tot, o să curăţ tot, să purific tot şi veţi vedea voi ! Hai, între noi doi !». Şi atunci vă puneţi pe treabă şi fără încetare, fără încetare, fără încetare armonizare, purificare, sanctificare... Iar după un timp, întreceţi pe toată lumea. Iar ei vor rămâne cu vechile noţiuni, cu vechile obişnuinţe, cu vechile tradiţii, cu tot felul de lucruri şi nu vor ajunge prea departe. Şi o vor constata, o vor vedea; în curând vor fi la capătul puterilor. Vor fi chirciţi, muceziţi, pulbere; iar voi, cu cât urcaţi, cu cât progresaţi, cu atât sunteţi curăţaţi, întineriţi, luminoşi, strălucitori, este
extraordinar ! Cât este de adevărat - dar numai cu condiţia să fiţi hotărâţi, să fiţi conştienţi, să luaţi lucrurile în serios şi să credeţi, în sfârşit, să aveţi o încredere absolută în cei care ne învaţă, ne ghidează. Altfel veţi bate pasul pe loc încă mult timp de-acum înainte. Dacă tot timpul te îndoieşti, tot timpul eziţi, tot timpul cârteşti, tergiversezi, vai, vai, vai !
         Iată, deci. Tot ceea ce v-am spus este un grad în plus în raport cu ceea ce v-am revelat în conferinţa despre armonie. Şi sunt sigur că sunteţi pătrunşi astăzi de o rază de lumină mai intensă, ca şi când aţi vedea aspecte necunoscute până acum ale importanţei armoniei. Ei da, chiar e cazul să lăsaţi multe lucruri de-o parte, nu merită, şi dedicaţi-vă armoniei; veţi vedea că ea vă va aduce tot, tot ce aveţi nevoie şi chiar mai mult decât cereţi. Şi, mai ales, da, mai ales, sănătatea; mai ales, sănătatea şi bunătatea, pentru că atunci devii mai bun, începi să iubeşti întreaga lume, începi să ierţi pe toată lumea, iar apoi lumina, lumina începe să vă arate cum sunt lucrurile, iar apoi vă inundă bucuria, bucuria, o beatitudine extraordinară, iar apoi vă simţiţi atât de puternici, atât de tari, atât de rezistenţi, încât nu vă mai este frică de moarte; aproape că aţi învins moartea, nu vă mai este frică de moarte. Asta e armonia. Dar, desigur, pentru a avea această armonie, nu putem doar s-o atragem, s-o avem, s-o construim, dacă nu avem ceva ce se numeşte «iubire»: trebuie s-o iubeşti. Cât timp n-o iubiţi, să nu vă închipuiţi că o veţi atrage. Iubirea este singurul lucru care o poate atrage; când iubiţi această armonie - ca acum, vedeţi, acum începeţi să iubiţi armonia ! Se vede. Înainte nu iubeaţi armonia, totul era atât de zgomotos, atât de dizarmonios, era
înspăimântător. Vă amintiţi, într-o zi, când v-am părăsit ? M-am dus în munţi, în Alpi. Şi v-am lăsat – cât ? Două săptămâni. Ei da, din cauza acestei dizarmonii, pentru că am văzut să sunteţi departe de a înţelege esenţialul. Atunci m-am simţit atât de cătrănit să vorbesc unor fraţi şi surori care sunt atât de departe de a înţelege splendoarea unui astfel de lucru, încât m-am mâniat, cu adevărat. Eu mă mânii rar, dar atunci am fost mânios şi am zis: nu mai vreau să-i văd, nu mai vreau să le vorbesc ! Şi m-am dus în munţi. Iar acolo am înţeles că lumea invizibilă era aceea care pregătise totul şi v-am iertat imediat şi mi-am dat seama că nu eraţi voi de vină, lumea invizibilă era de vină – dar acum, staţi aşa, pe viitor nu trebuie să vă justificaţi, (Râsete) spunând: «Aha, bun, când o să facem o prostie, lumea invizibilă e de vină !». Nu ! De acea dată, mi-au explicat acolo, şi am trăit în Alpi momente cum n-am trăit niciodată în viaţă – de o splendoare, de o profunzime, de o luminozitate, de o importanţă, de o forţă extraordinară, am fost stupefiat, siderat; am primit acolo de la Cer lucruri care lucrează încă în mine. Şi atunci v-am iertat; şi-am zis: «Aaa, iată de ce, prietenii mei, care voiau să-mi daruiască ceva în această singurătate, în această tăcere, pe acele înălţimi, în acea puritate, şi nu puteau, pentru că eram prea prins, prea supraîncărcat, prea tracasat; şi nu puteau; voiau să-mi creeze condiţii pentru a-mi da un lucru pe care se pregăteau de mult să mi-l dea. Ei chiar mi l-au promis când eram în India. Şi mi l-au dat după ani ». Vedeţi ? Este extraordinar.
Ei da, dar acum da, începeţi cu adevărat să apreciaţi valoarea şi binefacerile, avantajele armoniei. Încercaţi să creaţi această armonie în voi înşivă şi ea se răspândeşte în toată lumea, iar apoi am să vă revelez ce lucrare se face în întreaga lume datorită muncii voastre: în câte cămine, în câte ţări, declanşaţi, reînviaţi, inspiraţi mulţi oameni care caută acum armonia şi care vor să iasă din această dizarmonie, din această dezordine datorită existenţei noastre aici, în Fraternitatea Albă Universală. Şi lucrul acesta vă scapă, şi el, vedeţi ? Nu vedeţi raţiunea de a fi, pentru ce trebuie să trăiţi această armonie: pentru că facem bine întregii lumi, iar acest bine este cel mai esenţial, pentru că el va aduce Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este altceva decât Pacea, Armonia, Iubirea, Bucuria şi Fericirea. Altfel, în afara acestor lucruri, nu există Împărăţie a lui Dumnezeu. Asta este Împărăţia lui Dumnezeu.

Transformarea ființelor nu este posibilă decât printr-o muncă neîntreruptă de zi cu zi

Nu o să găsiți niciodată un veritabil Inițiat care să vă dea rețete pentru a vă... liniști, a vă fortifica și a vă elibera dintr-un singur foc. Transformarea ființelor nu este posibilă decât printr-o muncă neîntreruptă de zi cu zi. Dacă cineva vă zice: "Luați această formulă, aceste pentacle, aceste procedee magice, ele vă vor salva imediat", să stiți că acestea sunt minciuni ale unei creaturi care are interes să vă înșele. Un adevărat Inițiat vă va spune: "Copiii mei, totul este posibil dar numai dacă veți face eforturi: în acel moment ceea ce veți obține va pătrunde atât de profund în voi, încât nimeni nu va putea să vi-l ia". Tot ceea ce se obține prin mijloace imediate, prin procedee magice nu poate fi durabil. După puțin timp se pierde tot ceea ce am crezut că posedăm, căci aceste achiziții nu vin din interior prin eforturi personale.

Există Initiați care, într-un moment, ar putea dezvolta în voi tot felul de calități,dar ei nu o vor face,căci aceste calități nu pot dura. Dragostea, cunoștințele, puterile nu pot veni din afară, ca vinul pe care-l verși într-o sticlă.

Un nou înțeles al Evangheliilor

Omraam Mikhael Aivanhov