"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu
Se afișează postările cu eticheta Don Miguel Ruiz. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Don Miguel Ruiz. Afișați toate postările

marți, 1 decembrie 2020

Rugaciune pentru iubirea de sine

 Don Miguel Ruiz: Rugaciune pentru iubirea de sine

Astăzi, Părinte al universului, te rugăm să ne ajuți să ne acceptăm exact așa cum suntem, fără să ne mai judecăm. Ajută-ne să ne acceptăm mintea așa cum este, cu toate emoțiile sale, cu toate speranțele și visele noastre, cu personalitatea ei, cu felul nostru unic de a fi. Ajută-ne să ne acceptăm corpul așa cum este, cu toată frumusețea și perfecțiunea lui. Îngăduie ca iubirea noastră de sine să devină atât de puternică încât să nu ne mai respingem niciodată, încât să nu mai punem niciodată piedici în calea propriei noastre fericiri, a libertății și iubirii noastre.

De acum înainte, îngăduie ca fiecare acțiune a noastră, fiecare reacție, fiecare gând și fiecare emoție pe care le manifestăm să fie bazate numai pe iubire.

Ajută-ne, Tată, să ne amplificăm iubirea de sine până când întregul vis în care trăim se va transforma, până când teama și suferința vor deveni iubire și fericire.

Îngăduie ca iubirea de sine să devină atât de puternică încât să dizolve toate minciunile în care am fost programați să trăim, care ne spun că nu suntem suficient de buni, de puternici, de inteligenți, că nu putem reuși. Îngăduie ca iubirea noastră de sine să devină atât de puternică încât să nu mai fim nevoiți să ne trăim viața în funcție de părerile celorlalți.

Îngăduie-ne să avem o încredere atât de mare în sine încât să facem singuri alegerile pe care le preferăm.

Iubirea de sine va alunga teama în fața responsabilităților pe care le avem faţă de propria noastră viaţă sau a problemelor care pot apărea pe drum. Orice am dori să realizăm, îngăduie să o facem prin puterea iubirii de sine.

Începând de astăzi, ajută-ne să ne iubim pe noi înșine suficient de mult pentru a nu mai permite nici un fel de circumstanțe care să ni se împotrivească.

Ajută-ne să ne trăim viața așa cum suntem, fără să mai pretindem că suntem altcineva, numai pentru a fi acceptați de către cei din jur. Nu mai avem nevoie ca altcineva să ne accepte sau să ne spună cât de buni suntem, căci știm acum cine suntem cu adevărat.

Îngăduie să ne bucurăm – prin puterea iubirii de sine – de ceea ce vedem atunci când ne reflectăm în oglindă. Îngăduie ca zâmbetul să nu mai părăsească niciodată expresia feței noastre, amplificându-i astfel frumusețea interioară și exterioară. Ajută-ne să simțim o iubire de sine atât de intensă încât să ne bucurăm întotdeauna de propria noastră prezență.

Ajută-ne să ne iubim pe sine fără a ne mai judeca, căci judecata nu atrage după ea decât vinovăție şi auto-acuzare, dorința de a ne auto-pedepsi, care ne fac să pierdem perspectiva iubirii tale. Amplifică voința noastră de a ne ierta pe sine, chiar în acest moment. Purifică mințile noastre de otrava emoțională și de auto-acuzații, astfel încât să putem trăi într-o pace interioară și într-o iubire perfecte.

Îngăduie ca iubirea noastră de sine să fie puterea care să ne schimbe viața, transformând-o dintr-un iad într-un rai. Ajută-ne să ne transformăm prin intermediul acestei puteri fiecare relație pe care o avem, începând cu relația cu noi înșine.

Ajută-ne să ne eliberăm de conflictele cu cei din jur, să fim fericiți să ne împărțim timpul cu cei dragi şi să-i iertăm pentru orice nedreptate pe care ar comite-o faţă de noi. Ajută-ne să ne iubim pe noi înșine atât de mult încât să-i putem ierta pe toți cei care au greșit vreodată faţă de noi.

Dă-ne curajul să ne iubim necondiționat prietenii și familia, astfel încât relațiile noastre cu ei să devină absolut pozitive şi pline de iubire. Ajută-ne să creăm noi canale de comunicare în relațiile noastre, să scăpăm din războiul controlului, în care nu pot exista învingători sau învinși. Ajută-ne să lucrăm împreună, ca o echipă, într-un joc al iubirii, fericirii și armoniei.

Fie ca prin grația ta, relația noastră cu familia și cu prietenii noştri să aibă la bază respectul şi bucuria, astfel încât să nu mai simțim nevoia să le spunem cum trebuie să gândească şi cum trebuie să se comporte. Fie ca prin graţia ta, relaţiile noastre amoroase să devină sublime, astfel încât orice clipă pe care o petrecem alături de partenerul nostru/partenera noastră să devina o clipă de fericire.

Ajută-ne să îi acceptăm pe cei din jur exact așa cum sunt, fără să îi mai judecăm, căci atunci când îi respingem pe alții, noi ne respingem de fapt pe noi înșine. Iar atunci când ne respingem pe noi înșine, noi te respingem de fapt pe tine.

Ziua de astăzi reprezintă un nou început. Ajută-ne să ne începem din nou viața, punând la temelia ei puterea iubirii de sine. Ajută-ne să ne bucurăm de viaţă, de relațiile noastre, să explorăm viața, să ne asumăm riscuri, să fim vii și să nu mai trăim cu teama de a iubi. Îngăduie să ne deschidem inimile faţă de iubire, care este dreptul nostru prin naștere. Ajută-ne să devenim Maeștri ai Recunoștinței, ai Generozității și ai Iubirii, astfel încât să ne putem bucura de întreaga ta creație, acum și de-a pururi. Amin.

joi, 10 octombrie 2019

Esti eliberat/a de povestile tale?





              <<< ... Acum 2.000 de ani, un mare maestru a spus: „Veti cunoaste adevarul, si adevarul va va elibera.“ 

Ei bine, acum ai aflat ca singurul adevar este ceea ce esti. 
Pasul urmator consta in a vedea acest adevar, in a vedea cine esti. Numai atunci te vei simti eliberat. Eliberat de ce? 
De toate distorsiunile cunoasterii tale, de toate dramele 
emotionale care reprezinta consecinta vietii traite in 
minciuna. Atunci cand adevarul te va elibera, existenta ta nu va mai fi guvernata de simboluri. Nu vei mai fi interesat atunci de bine si de rau, de corectitudine si incorectitudine, de tinerete si batranete, de frumusete si uratenie. La urma urmelor, acestea nu sunt altceva decat simboluri. 


Tu nu vei stii ca esti complet eliberat decat atunci cand nu vei mai simti nevoia sa fii altcineva decat esti. 
Aceasta stare de libertate este extrem de profunda si este darul suprem pe care ti-l poti oferi: libertatea de a fi tu insuti. 

Imagineaza-ti cum ar fi sa traiesti fara teama, fara 
judecati critice, fara vinovatie, fara acuzatii si fara rusine. 
Imagineaza-ti cum ar fi sa iti traiesti viata fara a incerca 
tot timpul sa le faci pe plac celor din jurul tau, fara sa tii 
cont nici macar de propriul tau punct de vedere, de propria ta Carte a Legii. 

Imagineaza-ti cat de diferita ar fi lumea ta daca ai trai intr-o stare permanenta de recunostinta, de iubire, de loialitate si de dreptate. Imagineaza-ti cat de profunda ar fi fuziunea cu trupul tau daca i-ai fi complet loial, complet recunoscator, si daca l-ai trata in mod drept. 

Imagineaza-ti cum ar fi sa fii tu insuti, fara a incerca sa 
mai convingi vreodata pe cineva de ceva. Imagineaza-ti 
cum ar fi sa te simti tot timpul fericit si sa traiesti intr-un 
Paradis terestru, caci acest Paradis esti chiar TU. Imagineaza- ti cum ar fi sa traiesti in aceasta stare de libertate. 

Da, adevarul te va elibera, dar mai intai de toate trebuie sa vezi adevarul. 

Contempla-ti cu luciditate povestea vietii, pentru a 
vedea daca ea reprezinta sau nu adevarul. Fii martorul a 
ceea ce este, fara judecati critice, pornind de la premisa 
ca tot ceea ce creezi este deja perfect. Contempla-ti mediul, cadrul visului tau, lumea care te inconjoara. 

Contempla-ti convingerile si felul in care se reflecta ele in povestea vietii tale. 

Contempla mecanismul prin care atentia ta genereaza 
un intreg vis. 

Atunci cand spun: „Contempla“, eu nu vreau sa spun sa te gandesti la toate aceste lucruri, ci sa le vezi, iar vederea nu are nimic de-a face cu gandirea. Este 
povestea ta adevarata?.. . 


.... Daca inca te mai focalizezi asupra ranilor pe care ti le-a provocat mama acum 30 de ani, ori partenerul tau de viata, sau orice alt erou secundar din povestea ta, inseamna ca nu privesti adevarul in fata. Atat timp cat iti vei focaliza atentia asupra acestor drame existentiale, dialogul cu tine va fi similar cu a vorbi cu un perete. 

Iti suna cunoscut? 



AL CINCILEA LEGAMANT _ DON MIGUEL RUIZ 

Te invit ca astazi sa ai curaj sa iti vezi povestea ta si apoi sa te eliberezi te ea. Vrei sa fi tu cea/cel adevarat, detaseaza-te de povestile care iti iau puterea si concenreza-te doar pe cele care iti dau putere. 

sâmbătă, 8 iunie 2013

Orice s-ar petrece în jurul tău, nu lua nimic personal

by
Nu considera nimic ca pe un afront personalImportanţa personală, sau faptul că iei lucrurile personal, este expresia maximă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că totul este despre mine. În timpul educaţiei noastre, a domesticirii noastre, învăţăm să luăm totul personal, credem că suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu! Nimic din ceea ce ceilalţi oameni fac nu este din cauza ta. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei sunt într-o lume complet diferită de aceea în care trăieşti tu. Când luăm ceva personal, facem presupunerea că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să le impunem lumea noastră în lumea lor.
Chiar când o situaţie pare personală, chiar dacă ceilalţi te insultă direct, aceasta nu are de-a face cu tine. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o directă legătură cu legămintele pe care le-au făcut în minţile lor. Punctul lor de vedere vine din toate programările pe care le-au primit pe parcursul domesticirii lor. Dacă cineva îşi dă o părere despre tine şi spune: „Hei, eşti cam gras!”, nu o lua personal, deoarece adevărul este că acea persoană se confruntă cu propriile sentimente, credinţe şi păreri. Acea persoană încearcă să-ţi trimită otravă doar dacă tu iei ca un afront personal părerea ei, apoi preiei acea otravă şi devine a ta [...]
Când iei lucrurile personal, ca pe un afront, atunci te simţi ofensat, iar reacţia ta este de a-ţi apăra credinţele şi de a crea conflicte. Transformi ceva foarte mic în ceva exterior foarte mare, deoarece ai nevoie să ai dreptate şi să-i faci pe toţi ceilalţi să înţeleagă că greşesc. De asemenea, încerci din greu să ai dreptate oferindu-le părerile tale. În acelaşi mod, orice simţim şi facem reprezintă o proiecţie a propriului nostru vis, o reflexie a propriilor noastre legăminte. Ceea ce faci, ceea ce spui şi opiniile pe care le ai sunt în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut, iar aceste păreri nu au nimic de-a face cu mine[...] Orice ai gândi, orice ai simţi, ştiu că este problema ta şi nu este problema mea, este modul în care tu vezi lumea. Nu este nimic personal, deoarece tu ai de-a face cu tine însuţi şi nu cu mine. Ceilalţi vor avea părerile lor în concordanţă cu sistemul lor de credinţă, aşa că nimic din ceea ce ei gândesc despre mine nu este cu adevărat despre mine, ci este despre ei.
Tu creezi un întreg tablou sau film în mintea ta, iar în acel film tu eşti regizorul, tu eşti producătorul, tu eşti principalul actor sau actriţă. Oricine altcineva este o actriţă sau un actor într-un rol secundar. Este filmul tău. Modul în care tu vezi filmul este în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut cu viaţa. Punctul tău de vedere este ceva foarte personal. Nu este decât adevărul tău şi nu al altcuiva. Astfel, dacă te superi pe mine, ştiu că acest lucru te priveşte. Eu sunt scuza pentru ca tu să te enervezi şi tu te enervezi deoarece îţi este frică, deoarece te confrunţi cu frica. Dacă nu-ţi este frică, atunci nu ai de ce să te enervezi pe mine. Dacă nu-ţi este frică atunci nu ai cum să mă urăşti. Dacă nu-ţi este frică nu ai de ce să fii gelos sau supărat.
Dacă trăieşti fără frică, dacă iubeşti, nu mai există nici un loc pentru astfel de emoţii, fiind logic că tu te simţi bine. Când te simţi bine, totul în jurul tău este bine. Când totul în jurul tău este excelent, totul te face fericit. Iubeşti totul în jurul tău, deoarece te iubeşti pe tine, deoarece îţi place modul în care eşti, deoarece eşti mulţumit cu tine însuţi, eşti fericit cu viaţa ta, eşti fericit cu filmul pe care-l produci, eşti fericit cu legămintele pe care le-ai făcut faţă de viaţă. Eşti împăcat şi eşti fericit. Trăieşti într-o stare de beatitudine în care totul este minunat. Orice fac oamenii, orice gândesc sau spun, nu o lua personal, nu o considera ca fiind un afront. Dacă ei îţi spun că eşti minunat, ei nu o spun din cauza ta, doar pentru a-ţi face plăcere. Tu ştii că eşti minunat, oricum. Nu este necesar să-i crezi pe ceilalţi oameni care-ţi spun că eşti minunat. Nu lua nimic personal, nu considera nimic ca fiind un afront.
Nu te aştepta ca oamenii să-ţi spună adevărul deoarece ei se mint pe ei înşişi. Trebuie să ai încredere în tine şi să alegi în ceea ce să crezi sau să nu crezi, când ţi se spun diferite lucruri. Când îi vezi pe ceilalţi oameni aşa cum sunt, fără a o considera aceasta ca fiind un afront personal, nu poţi niciodată să fii rănit de ceea ce ei spun sau fac. Chiar dacă ceilalţi te mint este în regulă. Ei te mint deoarece le este frică. Le este frică că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Este dureros să-ţi scoţi această mască socială. Dacă ceilalţi spun ceva, dar fac altceva, te minţi pe tine însuţi dacă nu asculţi acţiunile lor. Dar dacă eşti sincer cu tine însuţi, te vei salva de multe dureri emoţionale. Trebuie să-ţi spui adevărul despre ceea ce ar putea să doară, dar să nu fii ataşat de durere. Vindecarea se va produce şi este doar o problemă de timp până când lucrurile se vor îndrepta şi pentru tine.
Dacă cineva nu te tratează cu dragoste şi respect, este un dar dacă este îndepărtat de lângă tine. Dacă acea persoană nu pleacă de lângă tine, atunci vei îndura cu siguranţă mulţi ani de suferinţă alături de el sau de ea. A pleca, a te îndepărta poate să doară pentru o perioadă de timp, dar inima ta se va vindeca. Apoi poţi alege ce doreşti tu cu adevărat [...]
Când îţi stabileşti ca obicei să nu iei lucrurile ca pe un afront personal, vei evita multe supărări în viaţa ta. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispare, şi chiar tristeţea ta pur şi simplu va dispărea dacă nu vei lua lucrurile ca pe un afront personal. Întreaga lume poate să bârfească despre tine, dar dacă tu nu vei lua nimic ca pe un afront personal, vei fi imun la aceasta. Cineva îţi poate trimite otravă emoţională în mod intenţionat, dar dacă nu consideri aceasta ca fiind un afront, atunci aceasta nu te va afecta. Când nu accepţi otrava emoţională, aceasta devine şi mai rea pentru cel care a trimis-o, iar pentru tine fără efect.
Scrie acest legământ pe o bucată de hârtie pe care să o pui pe frigider pentru a-ţi reaminti din când în când: „Nu considera nimic ca pe un afront personal.”
Pe măsură ce-ţi vei face un obicei din a nu considera nimic ca pe un afront personal, nu vei mai avea nevoie să-ţi bazezi încrederea în ceea ce ceilalţi fac sau spun. Tu vei avea nevoie să ai încredere în tine însuţi şi să fii responsabil atunci când alegi. Nu eşti niciodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; eşti responsabil doar pentru tine. Când înţelegi cu adevărat aceasta, refuzând să iei lucrurile personal, poţi fi rănit cu greu de către acţiunile sau comentariile jignitoare ale celorlalţi.
Dacă vei ţine acest legământ, poţi călători în jurul lumii cu inima complet deschisă şi nimeni nu te va putea răni. Poţi spune, “Te iubesc” fără frica de a fi ridiculizat sau de a fi respins. Poţi cere ceea ce ai nevoie. Poţi spune “da” sau poţi spune “nu”, orice alegi tu, fără nici o vină sau auto-judecare. Poţi alege să-ţi urmezi inima întotdeauna. Astfel, chiar dacă te vei afla în mijlocul iadului, tu vei avea starea interioară de pace şi de fericire. Poţi să te menţii în starea ta de beatitudine, iar iadul nu te va mai afecta deloc!
Don Miguel Ruiz – Cele patru legăminte

marți, 19 martie 2013

BUCATARIA MAGICA

ARTA DE A IUBI DE DON MIGUEL RUIZ
BUCATARIA MAGICA

(pag 105-110) Imaginati-va ca aveti acasa o bucatarie magica, in care puteti obtine pe loc orice fel de mancaruri, din orice colt al lumii, in orice cantitati. Cu o asemenea bucatarie nu mai aveti cum sa va faceti griji legate de mancare; orice doriti apare instantaneu pe masa. Evident, sunteti foarte generos cu mancarea dumneavoastra, pe care o daruiti neconditionat altor persoane, fara a astepta nimic din partea lor. Oricine intra in casa dumneavoastra este invitat la masa, din simpla placere de a impartasi alimente. In acest fel, casa dumneavoastra este intotdeauna plina cu oameni care vin sa manance in bucataria dumneavoastra magica.
Intr-o zi, cineva bate la usa. Este o persoana de sex opus, care a adus o pizza. Ea vi se adreseaza : “Hei, vezi aceasta pizza? Am sa-ti dau tie aceasta pizza daca ma lasi sa-ti controlez viata, daca accepti sa faci tot ce voi spune eu. Nu o sa-ti mai fie niciodata foame, caci eu voi aduce pizza in fiecare zi. Tot ce ai de facut este sa te porti frumos cu mine.”
Va puteti imagina reactia dumneavoastra? In bucataria dumneavoastra puteti obtine pe loc aceeasi pizza, ba chiar una mai buna. Iar aceasta persoana vine si va ofera hrana, daca acceptati sa faceti tot ce spune ea. Probabil ca o sa radeti si o sa-i spuneti: “NU, multumesc! Nu am nevoie de mancarea ta. Am suficienta mancare. Poti intra in casa mea si poti manca orice doresti, iar eu nu am sa-ti cer nimic in schimb. Nu voi face insa niciodata ceea ce doresti tu sa fac. Nimeni nu ma poate manipula cu ceva de mancare.”
Acum imaginati-va exact opusul situatiei de mai sus. Au trecut cateva saptamani de cand nu ati mancat. Sunteti foarte flamand si nu aveti niciun ban pentru a va cumpara de mancare. Aceeasi persoana vine la dumneavoastra cu o pizza si va spune: “Hei, ti-am adus de mancare. Singura conditie ca sa primesti aceasta pizza este sa faci ce spune eu.”Pizza miroase foarte apetisant, iar foamea dumneavoastra este maxima. Va decideti sa acceptati hrana si sa faceti ce spune persoana respectiva. Dupa ce mancati, ea va spune: “Daca vrei, iti mai aduc, dar va trebui sa faci tot timpul ceea ce iti cer eu.”
Acum aveti de mancare, dar s-ar putea ca maine sa nu mai aveti, asa ca acceptati sa faceti tot ce vi se cere. Deveniti astfel un sclav din cauza mancarii, pentru ca aveti nevoie de hrana. Dupa o vreme incepeti totusi sa aveti indoieli: “Ce m-as face eu fara pizza mea? Nu as mai putea trai fara aceasta pizza. Ce se va intampla daca partenerul meu va da altuia aceasta pizza, pizza mea?”
Imaginati-va acum ca in loc de hrana, avem de-a face cu iubirea. Sa spunem ca in inima dumneavoastra exista foarte multa iubire. Nu numai ca va iubiti pe dumneavoastra, dar iubiti intreaga lume. O iubiti atat de mult incat nu mai aveti practic nevoie de iubirea altcuiva. O raspanditi neconditionat asupra celor din jur, fara sa puneti conditii. Sunteti un milionar al iubirii, iar cineva va bate la usa si va spune: “Hei, ti-am adus niste iubire. Poti avea iubirea mea, dar numai daca vei face ceea ce iti voi spune eu”.
Daca sunteti deja plin de iubire, care va fi reactia dumneavoastra? Probabil veti rade si ii veti raspunde: “Multumesc, dar nu am nevoie de iubirea ta. Inima mea e plina deja de iubire, chiar mai mare si mai multa decat a ta, iar eu imi daruiesc iubirea neconditionat”.
Dar ce se intampla daca dumneavoastra tanjiti dupa iubire, daca inima dumneavoastra este complet goala, iar altcineva vine si va spune: “Vrei putina iubire? Uite, iti ofer eu niste iubire, dar numai daca accepti sa faci ceea ce-ti spun eu”? Daca tanjiti cu adevarat dupa iubire, si daca apucati sa gustati putin din iubirea altuia, atunci veti fi dispus sa faceti orice pentru acea iubire. Unii oameni sunt atat de goi incat sunt dispusi sa-si vanda chiar sufletul pentru putina atentie.
Inima omului este la fel ca bucataria magica din metafora de la inceput. Daca va veti deschide inima, veti avea la dispozitie intreaga iubire de care aveti nevoie. Nu are nici un sens sa colindati intreaga lume cersind dupa iubirea altora: “Va rog, vrea cineva sa ma iubeasca si pe mine? Va implor, ma simt atat de singur. NU sunt suficient de bun pentru a fi iubit. simt nevoia sa ma iubeasca cineva, ca sa imi dovedesc ca sunt vrednic de a fi iubit”. Iubirea exista deja in interiorul fiecaruia dintre noi, dar noi nu o vedem.
Nu vedeti ce drama creeaza oamenii atunci cand sunt convinsi ca nu dispun de iubire? Tanjesc atat de mult dupa putina iubire incat atunci cand apuca sa guste putin din iubirea altcuiva, ei devin dependenti, creandu-si astfel o nevoie uriasa. Devin obsedati de iubire. Atunci se produce marea drama: “Ce-o sa ma fac daca el/ea ma va parasi? Cum am sa pot trai fara el/ea?” Ei nu pot trai fara furnizorul de droguri, fara doza lor zilnica. Fiind atat de infometati, ei sunt dispusi sa ii lase pe altii sa le controleze viata numai pentru acea doza minuscula. Accepta ce le spun ceilalti sa faca si sa nu faca, cum sa se imbrace si cum sa nu se imbrace, cum sa se comporte si cum sa nu se comporte, ce sa creada si ce sa nu creada. “Te voi iubi daca o sa te comporti in acest fel. Te voi iubi daca ma vei lasa sa iti controlez viata. Te voi iubi numai daca vei fi bun cu mine. In caz contrar, poti sa-ti iei adio de la iubirea mea”.
Drama oamenilor este ca ei nu stiu ca in inima lor exista o bucatarie magica. Toata aceasta suferinta a inceput cu mult itmp in urma, cand noi ne-am inchis inima si am uitat de iubirea ce exista in ea.(…)

duminică, 5 februarie 2012

Maestrul universal - Don Miguel Ruiz


A fost odată ca niciodată un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toată lumea era profund emoţionată în faţa cuvintelor sale pline de iubire. În mulţime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inimă foarte mare. El a fost atât de emoţionat de cuvintele maestrului încât s-a simţit obligat să-l invite pe acesta în casa lui. De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a ieşit în faţa mulţimii, l-a privit pe maestru direct în ochi şi i-a spus:
- Ştiu că eşti foarte ocupat şi că toată lumea doreşte să-ţi cucerească atenţia. Ştiu că nu ai timp nici măcar să mă asculţi, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire pentru tine încât aş dori să te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru tine. Nu mă aştept să accepți invitaţia mea, dar am simțit nevoia să ţi-o adresez.
Maestrul l-a privit în ochi pe omul nostru, şi cu un zâmbet fermecător, i-a răspuns:
- Pregătește totul. Voi veni.
După care a plecat. Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima omului nostru a fost fără limite. Aproape că nu mai avea răbdare să-şi aștepte maestrul şi să-l servească cu inima plină de iubire. Aceasta era cea mai importantă zi din viaţa lui: ziua când maestrul urma să fie alături de el. A cumpărat aşadar cele mai bune alimente şi cel mai bun vin, precum şi cele mai frumoase haine, pentru a le oferi ca ofrandă maestrului. A alergat apoi acasă să pregătească totul în vederea vizitei maestrului său. A făcut curăţenie generală în casă, a pregătit o gustare excelentă şi a aranjat masa cum a ştiut mai bine. Inima lui era plină de bucurie, căci maestrul urma să vină în curând. În timp ce aştepta cu nerăbdare, cineva a bătut la uşă. S-a repezit să o deschidă, dar în locul maestrului a văzut o bătrână. Aceasta l-a privit direct în ochi şi i-a spus:
- Sunt ruptă de foame. Poţi să-mi dai o bucată de pâine?
Omul nostru se simţea puţin dezamăgit, dar i-a răspuns femeii:
- Te rog, intră în casă.
A aşezat-o apoi pe locul pe care îl pregătise pentru maestrul său şi i-a dat mâncarea pe care o preparase pentru acesta. Era însă nerăbdător şi abia aştepta ca ea să termine de mâncat. Bătrâna a fost mişcată de atâta generozitate. Ea i-a mulţumit omului şi a plecat. Atunci, omul nostru a pregătit din nou, în toată viteza, masa pentru maestrul său. Nici nu a terminat bine, că cineva a bătut la uşă. De data aceasta, s-a dovedit a fi un străin care călătorise prin deşert. Străinul l-a privit în ochi şi i-a spus:
- Mi-e foarte sete. Poţi să-mi dai ceva de băut?
Omul s-a simţit din nou dezamăgit că nu era maestrul său, dar l-a invitat pe străin în casă, l-a pus la masa pe care o pregătise pentru maestru şi l-a servit cu vinul pe care intenţiona să-l dăruiască maestrului său. Când străinul a plecat, omul a început din nou să pregătească totul pentru venirea maestrului. Cineva a bătut din nou la uşă. Când omul nostru a deschis uşa, în prag stătea un copilaş. Acesta l-a privit în ochi şi i-a spus:
- Mi-e frig. Poţi să-mi dai o pătură să îmi acopăr corpul?
Omul nostru s-a simţit din nou dezamăgit că nu era maestrul său, dar l-a privit în ochi pe copil şi a simţit cum inima i se încălzeşte de iubire. El a adunat imediat hainele pe care le pregătise pentru maestrul său şi i le-a dăruit copilului. Acesta i-a mulţumit şi a plecat. Omul nostru a pregătit din nou întreaga casă pentru venirea maestrului său, după care l-a aşteptat până foarte târziu. El şi-a spus: “Ştiam foarte bine că nu trebuia să mă aştept ca maestrul să vină în acest cămin atât de umil. Deşi el mi-a spus că va veni, probabil că ceva mult mai important l-a reţinut în altă parte. Maestrul nu a venit, dar cel puţin mi-a spus că o va face, şi acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire”.
A pus mâncarea şi vinul la rece şi s-a dus la culcare. Noaptea, el a visat că maestrul său a venit acasă la el. Omul era fericit să-l vadă, deşi nu-şi dădea seama că visează. “Doamne, ai venit! Ţi-ai ţinut cuvântul!”
Maestrul i-a răspuns: “Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Când mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Când mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Când mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine să mă acopăr. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci”.
Omul s-a trezit cu inima plină de fericire, căci a înţeles ce l-a învăţat maestrul său. Acesta îl iubea atât de mult încât i-a trimis trei oameni ca să-l înveţe marea lecţie, potrivit căreia maestrul trăieşte în toate fiinţele vii. Oricând îi dăruiţi mâncare unui om înfometat, ori de câte ori îi dăruiţi apă unui om însetat, ori de câte ori îmbrăcaţi pe cineva căruia îi este frig, voi îi dăruiţi iubirea voastră Maestrului universal.
Don Miguel Ruiz – Arta de a iubi

duminică, 25 decembrie 2011

Legământ - Nu lua nimic personal!

„Nu lua nimic personal.” 

Orice s-ar petrece în jurul tău, nu lua nimic personal. [...] dacă te văd pe stradă şi spun: „Hei, eşti prost!”, fără să te cunosc, nu este nimic în neregulă cu tine; este ceva care nu-i în regulă cu mine. Dacă tu vei lua aceasta personal, atunci probabil că vei crede că eşti prost cu adevărat. Poate că vei gândi: „Cum de ştie? Este clarvăzător sau chiar poate vedea toată lumea cât de prost sunt?“ Iei acest lucru personal deoarece eşti de acord cu tot ceea ce se spune. Imediat ce ai fost de acord, otrava se răspândeşte în interiorul tău şi tu te scufunzi în visul iadului. Ceea ce-ţi produce această cădere este ceea ce numim IMPORTANŢA DE SINE. Importanţa personală, sau faptul că iei lucrurile personal, este expresia maximă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că totul este despre mine. În timpul educaţiei noastre, a domesticirii noastre, învăţăm să luăm totul personal, credem că suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu!
Nimic din ceea ce ceilalţi oameni fac nu este din cauza ta. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei sunt într-o lume complet diferită de aceea în care trăieşti tu. Când luăm ceva personal, facem presupunerea că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să le impunem lumea noastră în lumea lor.

Chiar când o situaţie pare personală, chiar dacă ceilalţi te insultă direct, aceasta nu are de-a face cu tine. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o directă legătură cu legămintele pe care le-au făcut în minţile lor. Punctul lor de vedere vine din toate programările pe care le-au primit pe parcursul domesticirii lor. Dacă cineva îşi dă o părere despre tine şi spune: „Hei, eşti cam gras!”, nu o lua personal, deoarece adevărul este că acea persoană se confruntă cu propriile sentimente, credinţe şi păreri. Acea persoană încearcă să-ţi trimită otravă doar dacă tu iei ca un afront personal părerea ei, apoi preiei acea otravă şi devine a ta.
A da lucrurilor o interpretare personală te face o pradă uşoară pentru animalele de pradă, care sunt magicienii negri. Ei te pot vrăji uşor cu o mică părere şi să-ţi servească orice otravă doresc ei, dar pentru că tu dai acestor lucruri o interpretare personală, tu înghiţi otrava. Tu mănânci tot gunoiul lor emoţional, care astfel devine gunoiul tău. Dar dacă nu dai acestor lucruri o interpretare personală, vei rămâne imun în mijlocul iadului. Imunitatea la otrava din mijlocul iadului este darul acestui legământ.

Când iei lucrurile personal, ca pe un afront, atunci te simţi ofensat, iar reacţia ta este de a-ţi apăra credinţele şi de a crea conflicte. Transformi ceva foarte mic în ceva exterior foarte mare, deoarece ai nevoie să ai dreptate şi să-i faci pe toţi ceilalţi să înţeleagă că greşesc. De asemenea, încerci din greu să ai dreptate oferindu-le părerile tale. În acelaşi mod, orice simţim şi facem reprezintă o proiecţie a propriului nostru vis, o reflexie a propriilor noastre legăminte. Ceea ce faci, ceea ce spui şi opiniile pe care le ai sunt în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut, iar aceste păreri nu au nimic de-a face cu mine.Nu este important pentru mine ceea ce tu simţi despre mine, iar ceea ce gândeşti nu o iau personal, nu o consider ca pe un afront. Nu o voi lua personal, nu voi considera ca pe un afront, când oamenii spun: “Miguel, eşti cel mai bun !” şi de asemenea, nu o voi lua personal atunci când vor spune:„Miguel eşti cel mai rău!” Ştiu când eşti fericit şi-mi spui: „Miguel, eşti un înger!” Dar, când eşti supărat pe mine vei spune: „O, Miguel, eşti un blestemat! Eşti atât de dezgustător.

Cum poţi spune asemenea lucruri?“ Ambele modalităţi nu mă vor afecta deoarece ştiu cine sunt. Nu am nevoie să fiu acceptat. Nu am nevoie să vină cineva la mine şi să-mi spună: „Miguel, faci lucrurile atât de bine !“ sau „Cum de îndrăzneşti asta ?!”

Nu, nu o iau personal, nu o iau ca pe un afront. Orice ai gândi, orice ai simţi, ştiu că este problema ta şi nu este problema mea, este modul în care tu vezi lumea. Nu este nimic personal, deoarece tu ai de-a face cu tine însuţi şi nu cu mine. Ceilalţi vor avea părerile lor în concordanţă cu sistemul lor de credinţă, aşa că nimic din ceea ce ei gândesc despre mine nu este cu adevărat despre mine, ci este despre ei.
Ai putea chiar să-mi spui: „Miguel, ceea ce spui mă răneşte.” Dar nu ceea ce spun eu te răneşte, sunt rănile tale pe care le ating cu ceea ce spun. Tu te răneşti pe tine însuţi. Nu este nici o modalitate prin care eu să iau lucrurile personal, prin care nu iau nimic ca pe un afront. Nu pentru că nu cred în tine sau nu am încredere în tine, ci pentru că ştiu că tu vezi lumea cu ochi diferiţi, cu ochii tăi.

Tu creezi un întreg tablou sau film în mintea ta, iar în acel film tu eşti regizorul, tu eşti producătorul, tu eşti principalul actor sau actriţă. Oricine altcineva este o actriţă sau un actor într-un rol secundar. Este filmul tău. Modul în care tu vezi filmul este în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut cu viaţa. Punctul tău de vedere este ceva foarte personal. Nu este decât adevărul tău şi nu al altcuiva. Astfel, dacă te superi pe mine, ştiu că acest lucru te priveşte. Eu sunt scuza pentru ca tu să te enervezi şi tu te enervezi deoarece îţi este frică, deoarece te confrunţi cu frica. Dacă nu-ţi este frică, atunci nu ai de ce să te enervezi pe mine. Dacă nu-ţi este frică atunci nu ai cum să mă urăşti. Dacă nu-ţi este frică nu ai de ce să fii gelos sau supărat.

Dacă trăieşti fără frică, dacă iubeşti, nu mai există nici un loc pentru astfel de emoţii, fiind logic că tu te simţi bine. Când te simţi bine, totul în jurul tău este bine. Când totul în jurul tău este excelent, totul te face fericit. Iubeşti totul în jurul tău, deoarece te iubeşti pe tine, deoarece îţi place modul în care eşti, deoarece eşti mulţumit cu tine însuţi, eşti fericit cu viaţa ta, eşti fericit cu filmul pe care-l produci, eşti fericit cu legămintele pe care le-ai făcut faţă de viaţă. Eşti împăcat şi eşti fericit. Trăieşti într-o stare de beatitudine în care totul este minunat; în stare de beatitudine tu faci dragoste tot timpul cu tot ceea ce percepi. Orice fac oamenii, orice gândesc sau spun, nu o lua personal, nu o considera ca fiind un afront. Dacă ei îţi spun că eşti minunat, ei nu o spun din cauza ta, doar pentru a-ţi face plăcere. Tu ştii că eşti minunat, oricum. Nu este necesar să-i crezi pe ceilalţi oameni care-ţi spun că eşti minunat. Nu lua nimic personal, nu considera nimic ca fiind un afront. Chiar dacă cineva ia o armă şi te împuşcă în cap, nu a fost ceva personal. A fost o acţiune extremă.  

Chiar şi părerile pe care le ai despre tine nu sunt în mod necesar adevărate; de aceea, nu trebuie să consideri ca fiind o jignire tot ceea ce ai în minte. Mintea are abilitatea de a vorbi cu ea însăşi, dar este de asemenea capabilă să dea informaţii ce sunt valabile din alte părţi. Uneori, auzi o voce în mintea ta şi te poţi întreba de unde vine. Această voce poate veni dintr-o altă realitate în care există fiinţe similare cu mintea umană. [...] Mintea noastră trăieşte în acea realitate care percepe şi această realitate. Mintea vede cu ochii şi percepe trezirea acestei realităţi. Dar, de asemenea, mintea vede şi percepe fără ajutorul ochilor, de aceea ne este atât de greu să devenim conştienţi de această percepţie. Mintea trăieşte în mai multe dimensiuni. Pot fi perioade în care ai idei care să nu aparţină minţii tale, dar le percepi cu mintea. Ai dreptul să crezi sau să nu crezi aceste voci şi dreptul de a nu lua în considerare ceea ce spun. Avem dreptul de a alege şi de a crede sau nu vocile pe care le auzim în minţile noastre, tot aşa cum putem alege ceea ce să credem şi cu ce să fim de acord în visul planetei.


Mintea poate să vorbească şi să se asculte pe ea însăşi. Mintea este divizată la fel cum corpul tău este divizat. Tot aşa cum poţi spune: „Am o mână şi îmi pot scutura cealaltă mână pentru a o simţi mai bine.”, mintea poate vorbi cu ea însăşi. O parte din minte vorbeşte şi cealaltă parte ascultă. Este o mare problemă când o mie de părţi ale minţii vorbesc toate în acelaşi timp. [...] poate fi comparat cu o piaţă foarte mare în care mii de oameni vorbesc şi se târguiesc în acelaşi timp. Fiecare dintre ei are gânduri şi sentimente diferite; fiecare are un punct de vedere diferit. În programarea mentală, toate legămintele pe care le-am făcut, toate condiţionările pe care le avem, nu sunt neapărat compatibile unele cu altele. Fiecare legământ, fiecare condiţionare este ca o fiinţă vie separată; are propria sa personalitate şi propria sa voce. Există legăminte conflictuale ce se îndreaptă împotriva altor legăminte şi astfel în mintea noastră începe un adevărat război. [...] este motivul pentru care omul realizează cu greu ceea ce doreşte sau când doreşte. Omul nu este de acord cu el însuşi deoarece sunt părţi din minte ce doresc un singur lucru şi alte părţi care vor exact opusul. Unele părţi ale minţii au obiecţii faţă de anumite gânduri şi acţiuni, iar o altă parte sprijină acţiunile gândurilor opuse. Toate aceste mici fiinţe vii crează un conflict interior, din cauză că ele sunt vii şi fiecare dintre ele are o voce.
Doar făcând un inventar al legămintelor noastre, al condiţionărilor noastre, vom putea aplana conflictele din minte şi eventual să facem ordine în acest haos [...] .

Nu considera nimic ca fiind un afront personal, deoarece atunci când iei lucrurile ca pe afronturi personale te expui la suferinţă pentru nimic. Oamenii sunt dependenţi de suferinţă la diferite nivele şi la diferite intensităţi, dar noi ne sprijinim unii pe alţii în menţinerea acestor dependenţe. Oamenii sunt de acord să se ajute unii pe alţii pentru ca să sufere. Dacă ai nevoie ca să abuzeze cineva de tine, vei găsi aceasta imediat la ceilalţi. De exemplu, dacă eşti cu oameni care au nevoie să sufere, ceva din tine te face să abuzezi de ei. Este ca şi cum ei ar avea un afiş pe spate care să spună: „Vă rog să mă loviţi.” Ei cer justificări pentru suferinţa lor. Dependenţa lor de suferinţă nu este altceva decât un legământ pe care-l întăresc în fiecare zi.

Oriunde mergi vei găsi oameni care să te mintă, iar pe măsură ce devii mai conştient, vei observa cum tu te minţi pe tine. Nu te aştepta ca oamenii să-ţi spună adevărul deoarece ei se mint pe ei înşişi. Trebuie să ai încredere în tine şi să alegi în ceea ce să crezi sau să nu crezi, când ţi se spun diferite lucruri. Când îi vezi pe ceilalţi oameni aşa cum sunt, fără a o considera aceasta ca fiind un afront personal, nu poţi niciodată să fii rănit de ceea ce ei spun sau fac. Chiar dacă ceilalţi te mint este în regulă. Ei te mint deoarece le este frică. Le este frică că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Este dureros să-ţi scoţi această mască socială. Dacă ceilalţi spun ceva dar fac altceva, te minţi pe tine însuţi dacă nu asculţi acţiunile lor. Dar dacă eşti sincer cu tine însuţi, te vei salva de multe dureri emoţionale. Trebuie să-ţi spui adevărul despre ceea ce ar putea să doară, dar să nu fii ataşat de durere. Vindecarea se va produce şi este doar o problemă de timp până când lucrurile se vor îndrepta şi pentru tine.

Dacă cineva nu te tratează cu dragoste şi respect, este un dar dacă este îndepărtat de lângă tine. Dacă acea persoană nu pleacă de lângă tine, atunci vei îndura cu siguranţă mulţi ani de suferinţă alături de el sau de ea. A pleca, a te îndepărta poate să doară pentru o perioadă de timp, dar inima ta se va vindeca. Apoi poţi alege ce doreşti tu cu adevărat. Vei descoperi că nu trebuie să ai încredere în ceilalţi la fel de mult cât ai nevoie de a avea încredere în tine pentru a face ceea ce trebuie.

Când îţi stabileşti ca obicei să nu iei lucrurile ca pe un afront personal, vei evita multe supărări în viaţa ta. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispare, şi chiar tristeţea ta pur şi simplu va dispărea dacă nu vei lua lucrurile ca pe un afront personal.
Dacă-ţi vei face din al doilea legământ o obişnuinţă, vei descoperi că nimic nu te mai poate aduce în iad. Există o mare cantitate de libertate de care poţi beneficia atunci când nu iei nimic ca pe un afront personal. Devii imun la magicienii negri şi nici un blestem nu te poate afecta oricât de puternic ar putea fi. Întreaga lume poate să bârfească despre tine, dar dacă tu nu vei lua nimic ca pe un afront personal vei fi imun la aceasta. Cineva îţi poate trimite otravă emoţională în mod intenţionat, dar dacă nu consideri aceasta ca fiind un afront, atunci aceasta nu te va afecta. Când nu accepţi otrava emoţională, aceasta devine şi mai rea pentru cel care a trimis-o, iar pentru tine fără efect.


Poţi vedea cât este de important acest legământ. A nu considera nimic ca pe un afront personal te ajută să rupi multe obiceiuri şi rutine care te menţin în visul iadului şi-ţi produc suferinţă inutilă. Doar prin practicarea acestui al doilea legământ poţi fi eliberat de zeci de alte legăminte micuţe care-ţi produc suferinţa. Şi dacă vei practica primele două legăminte, te vei elibera de 75% de micile şi micuţele legăminte ce te menţin în iad.  

Scrie acest legământ pe o bucată de hârtie pe care să o pui pe frigider pentru a-ţi reaminti din când în când: „Nu considera nimic ca pe un afront personal.”
Pe măsură ce-ţi vei face un obicei din a nu considera nimic ca pe un afront personal, nu vei mai avea nevoie să-ţi bazezi încrederea în ceea ce ceilalţi fac sau spun. Tu vei avea nevoie să ai încredere în tine însuţi şi să fii responsabil atunci când alegi. Nu eşti niciodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; eşti responsabil doar pentru tine. Când înţelegi cu adevărat aceasta, refuzând să iei lucrurile personal, poţi fi rănit cu greu de către acţiunile sau comentariile jignitoare ale celorlalţi.
Dacă vei ţine acest legământ, poti călători în jurul lumii cu inima complet deschisă şi nimeni nu te va putea răni. Poţi spune, „Te iubesc,” fără frica de a fi ridiculizat sau de a fi respins. Poţi cere ceea ce ai nevoie. Poţi spune da sau poţi spune nu, orice alegi tu, fără nici o vină sau de auto-judecare. Poţi alege să-ţi urmezi inima întotdeauna. Astfel, chiar dacă te vei afla în mijlocul iadului, tu vei avea starea interioară de pace şi de fericire. Poţi să te menţii în starea ta de beatitudine, iar iadul nu te va mai afecta deloc.
Don Miguel Ruiz

Sursa:Esența vieții ... între adevăr și iluzie...

duminică, 17 octombrie 2010

Relatii - Don Miguel Ruiz

“Imaginati-va relatia perfecta. Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua, pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala. Cum ati putea descrie viata alaturi de o asemenea persoana?

Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi comparata cu relatia cu un caine. Un caine nu poate fi altceva decat un caine. Orice ati face, el nu se va schimba. Acelasi lucru este valabil si daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal este ceea ce este.

Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta. Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu. A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal. 

Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine. Este la fel in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu. Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru. Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur asa cum sunt, nu asa cum doreste el.

Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia cu animalul. Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra. Cum reactionati atunci cand cainele greseste? Orice i-ati face, lui nu-i pasa pentru ca va iubeste oricum. Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra. Cum stau insa lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastra, cu sotul sau sotia? Acestia au atat de multe asteptari, si in plus se mai si schimba tot timpul.

Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul. Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el. El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect. Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele. Ei isi iubesc neconditionat animalele, asa cum ii iubesc si acestea pe ei. Ambele parti isi asuma perfect partea de responsabilitate pentru relatia dintre ele.

Marea majoritate a oamenilor isi pot imagine foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om. Oare de ce? Cunoasteti pe cineva care nu este perfect? Cainele nu este decat un caine, iar acest lucru nu va deranjeaza. Nu va simtiti deloc responsabil pentru el, nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine. La randul lui, el nu incearca sa faca din dumneavoastra altcineva decat sunteti, de pilda un stapan mai bun. 

De ce ati incerca atunci sa transformati o femeie intr-o alta femeie, sau un barbat intr-un alt barbat? De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?

Poate ca va ganditi: “Dar ce sa ma fac daca nu ma aflu alaturi de femeia potrivita sau de barbatul ideal?” Intr-adevar, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit? Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu dumneavoastra, care este compatibil cu valorile si cu convingerile dumneavoastra, din punct de vedere emotional, fizic, spiritual.

Cum puteti sti daca partenerul dumneavoastra este potrivit? Sa spunem ca sunteti barbat si ca o femeie doreste sa va aleaga ca partener de viata. Daca ar exista o suta de femei aflate in cautarea unui barbat, cate dintre ele ar fi dispuse sa va aleaga pe dumneavoastra? Raspunsul este simplu: nu aveti de unde sa stiti. De aceea, este necesar sa explorati si sa va asumati un anumit risc. 

Eu va pot oferi un raspuns: femeia cea mai potrivita pentru dumneavoastra este femeia pe care o iubiti asa cum este, pe care nu veti incerca sa o schimbati in nici un fel. Aceasta este femeia potrivita pentru dumnevoastra. Daca gasiti o asemenea femeie, iar ea va raspunde cu aceeasi atitudine, atunci sunteti un om norocos.

Sunteti barbatul potrivit pentru ea daca va iubeste exact asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe in nici un fel. Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra; ea trebuie sa aibe incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumnevoastra exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior. Trebuie sa fie la fel de cinstita cu dumnevoastra si sa nu proiecteze in exterior o imagine diferita de cea reala, astfel incat sa descoperiti mai tarziu ca nu este cea care credeati initial ca este. 

Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste. Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra?

Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine. Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important. Daca partenerul dumnevoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine. Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este. ”


Sursa: “Arta de a iubi” de Don Miguel Ruiz

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...