1.
Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu
si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaza toate cele ce
sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile
Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot
este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit
fara de lumina si tot ce vine din lumina este viata si ia faptura.
2.
Precum fulgerul aduce lumina, si din lumina tunetul si focul ce se
revarsa, asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in
fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa
fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este
averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa
omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul
sau.
3. Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de
cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi ii faci in varful
muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus, ca si jos, la fel
creste copacul in varf de munte, ca si in josul sau, la fel lumineaza
soarele piscul cel semet, ca si pamantul cel neted.
4. Fii cumpatat
ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod
este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate, iar prea
multa apa ii stinge suflarea.
5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu
cat este mai inalt cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant,
caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai
mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este
aceeasi cu masura coborarii.
6. Puterea omului incepe cu vorba
nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede
cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica,
pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o
imbraca cu tarie.
7. Priveste raul si ia aminte la invatatura sa. La
inceput este doar un firicel de apa, dar creste tot mai mare, caci vine
de la ce este mai mare si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin firea
lor. Asemenea este si gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc
printre pietre si stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul si
nimic nu-i sta in cale. Apa cu apa se aduna, si impreuna puterea este si
mai mare.
8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita: acel firicel de
apa stie unde va ajunge, caci una este cu pamantul si toate cele ce-i
vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit. Astfel sa iei seama la
gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu poate opri
drumul sau. Sa-ti fie gandul limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi
in calea sa, caci firea lucrurilor din jur este miscatoare asemeni
apelor. Apa cu apa se intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte.
9.
Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se
duca precum a venit, caci te‑ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te
de vorbele desarte si de neadevar, sunt ca pulberea campului ce‑ti
acopera ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele
te indeamna la trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar
roadele lor sunt rusinea, neputinta, saracia, boala, amaraciunea si
moartea.
10. Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor,
dupa averea lor, dupa frumusetea lor sau dupa ravna lor, caci si unul si
altul a lasat din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat este sarac
in liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui
ascunsa. Cum firea lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce
da valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea? Duce un om mai mult
decat boul? E mai bogat vreunul ca pamantul? Doar cunoasterea si
intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoasterea
daca ea nu este lamurita de vreme.
11. Fierul rosit a fost rece si
se va raci iarasi, vasul a fost pamant si va fi iarasi pamant, pamantul
ce-a fost sterp, acum este pamant roditor si se va starpi iarasi peste
vremi. Ravna omului face schimbatoare toate acestea. Dar ravna ii
intoarce bucuria in tristete si linistea in neliniste. Fierul si focul
ajuta omul, dar il si vatama. Si aceeasi ravna il indeamna a merge pe
carari nestiute si nebatute de ceilalti dinaintea lui. Tot ravna il
indeamna la strangerea de averi, la marirea puterii si la a se masura cu
altii. Fereste-te de a te masura cu altul, caci trufia de aici se
naste, ea te va cobori mai jos de dobitoace, ea te va desparti de
fratele si de vlastarul tau.
12. Neinteleptul este manat de ravna,
dar inteleptul incaleca ravna. Neinteleptul sufera cand ravna il duce la
pierdere si la cadere, dar inteleptul intotdeauna gaseste castigul in
pierdere si inaltarea in cadere.
13. Trufia raceste iubirea inimii si
o face in dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat omul care nu
mai are iubire in inima sa. Caci iubirea este cea dintai putere si
chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se impresoare
cu trufia, caci mai jos de dobitoace vei ajunge.
14. Gandul bun si
vorba inteleapta iti poate potoli necazul, iti poate racori inima, dar
nu te vindeca pentru ca omul sufera dupa cum trufia a crescut in el,
caci suferinta este umbra trufiei.
15. Nu iti lega sufletul de nimic
lumesc, de lucruri, de dobitoace, argint sau aur, caci ele asa cum vin,
asa pleaca. Dupa orice zi vine si noaptea, iar dupa iarna vine
primavara, caci asa este randuit si asa este firea lucrurilor. Toate
cele ce se vad, se nasc, cresc si apoi se intorc de unde au plecat. Doar
firea lucrurilor ramane pururea si aceasta are nenumarate si nesfarsite
ramuri, iar asemenea izvoarelor mintii si sufletului tau, ele nu se
arata la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa creasca toate cele ce
cresc – ierburi, copaci, dobitoace si oameni – si din aceeasi vatra vin
si catre aceeasi vatra se intorc, si vatra aceasta este pururea.
16.
Precum copacul cel falnic creste langa cel mic fara a-i face rau, asa sa
fiti intre voi; cel mare sa nu loveasca pe cel mic si nici sa-i
amarasca sufletul, caci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul.
Arunca un lemn pe rau si mai multe vor veni din susul sau catre tine.
Adu-i multumire semenului tau, adu-i lumina pe chip si in suflet, iar
toate acestea le vei gasi mai tarziu inflorite in inima ta.
17. Nu
lua cu siluire si nici cu vorbe amagitoare ceea ce nu este al tau, caci
cel ce priveste prin ochii tai este acelasi cu cel ce priveste prin
ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
18. Nu grabi nicio
lucrare, caci trasul de ramuri loveste inapoi. Fructul copt este usor de
luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplacut. Nu te grabi
deci sa aduni ce este inainte de vreme, caci iti va amari sufletul. Cum
creste cadrul, asa creste si stinghia, si cum creste roata, asa creste
si spita.
19. Ramai mereu in racoarea sufletului tau, dar daca mania
se aprinde in tine, ia seama ca nu cumva sa treaca de vorba ta. Mania
vine din teama si nu a locuit dintru inceput in inima ta; daca nu creste
prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia inchide poarta
intelepciunii, iar cel trufas se pune singur langa dobitoace.
Intelepciunea este mai pretuita decat toate cele ce se vad cu ochii, ea
este aurul mintii si sufletului tau si este rodul cunoasterii udata de
vreme.
20. Nu-ti amari sufletul cand simti durerea si neputinta, ci
mai degraba cauta sa te folosesti de ele pentru indreptare, caci in rod
ai si samanta. Nu se poate ca o samanta buna sa dea rod rau. Lacomia
intotdeauna duce la pierdere, furtul intotdeauna duce la boala,
gandurile sterpe intotdeauna duc spre ratacire, mania intotdeauna
loveste inapoi, rautatea si neadevarul intotdeauna aduc neputinta,
trufia intotdeauna aduce suferinta.
21. Mergi la izvor cand sufletul
ti-e aprins, scormoneste in apa limpede si asteapta pana ce devine
iarasi curata. Asa se va duce si aprinderea sufletului tau precum
tulburarea aceea.
22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei
este gandul tau si cum samanta nu se poate fara coaja, asa este si
gandul cel rodnic al omului. Coaja gandului rodnic este vointa, iar fara
vointa, gandul se usuca si nu foloseste la nimic. Dar puterea este in
rabdarea semintei, iar vointa si rabdarea fac mladita firava sa razbata
prin pamantul tare.
23. In vremea lucrului tau inveseleste-ti inima
la vederea lucrarii tale inainte de terminarea ei, caci precum fructul
isi anunta venirea cu o floare, tot asa fapta omului este vazuta de cel
cu mintea si simtirea limpede inainte de a fi terminata.
24. Ia bine
seama la cauza omului sarac, dar si la cauza omului grabnic avut, caci
nici una, nici alta nu sunt firesti. Omul sarac are multe ganduri
desarte si le schimba de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a
invelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si inselator,
ori vede mai bine necazul altuia si cauta a-l amagi, de acolo isi trage
grabnica avutie.
25. Fii bland si rabdator cu cei de langa tine, caci
asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu tine, caci
simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si
simtirea lui, iar lumina ce vede prin ochii lui este din aceeasi lumina
cu cea care vede prin ochii tai.
26. Unde este taria omului, acolo ii
este si slabiciunea, ceea ce-l ridica il si coboara; ramai in
limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic
este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab
este deasupra celui tare, cel bland este deasupra celui aprig. Limpede
sa-ti fie mintea si simtirea, si ia seama de toate acestea.
27. Taria
muntelui vine din rabdarea sa, din linistea sa, stanca ii este numai
invelitoare. Dar taria lui este incercata de vant, de apa cea lina.
Ia-ti puterea din rabdare si din liniste si foloseste-te de ea prin
limpezimea gandului tau, caci nu tulburarea izvorului roade stanca, ci
limpezimea sa.
28. Lucrarea facuta din teama nu are viata lunga, iar
taria ei este asemeni unei revarsari de ape care tine putin. Asa este si
cu tulburarea oamenilor; ea vine de-afara, dar este chemata de teama
lor, insa teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere
prin neadevar, lene si trufie.
29. Soarbe cunoasterea de la cei cu
barba alba si nerosita de vin si lasa vremea sa o imbrace cu
intelepciune. Nu privi la trupul lor slabit si garbovit, caci toate
acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea
intelepciunii.
30. Multumeste pamantului pentru toate cele ce-ti
ofera, multumeste cerului pentru ploaia care iti hraneste pamantul,
multumeste soarelui pentru caldura si lumina casei tale si a pamantului
tau, multumeste lunii pentru linistea somnului tau, multumeste stelelor
ca vegheaza asupra somnului tau, multumeste muntelui pentru povetele si
fierul ce-l iei din el, multumeste padurii pentru tot ce iei de acolo,
multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru
lucrarile ce-ti arata, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si
zambet pe chip.
31. Precum iarba buna creste cu iarba rea, asa sunt
si oamenii, dar tine seama ca purtarea lor cea rea este semanata si
crescuta din teama si neputinte, iar trufia este invelitoarea lor. Nu
certa purtarea lor si nu cauta a-i indrepta din vorbe si mustrare, caci
apasarea pe rana nu o vindeca. Oare iarba aceea este rea doar pentru ca
este amara pantecului tau? Asa este si cu omul; de vei vrea sa-l
indrepti, adu-i pentru inceput gandul si simtirea la ce este placut atat
omului bun cat si omului rau. Unul vede roata plecand, iar altul vede
aceeasi roata venind. Cine vede mai bine?
32. Doar cel inteleptit
poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui
tulburat, caci cel inteleptit a fost odata la fel ca si cel tulburat,
iar roadele amare l-au facut sa tina seama de alcatuirea fiintei sale. A
fugit de roadele sale amare in varful muntelui si acolo nu a scapat de
ele, a fugit in mijlocul padurii si iata ca roadele erau cu el, apoi a
privit inlauntrul sau si iata ca roadele sale amare aveau radacini in
mintea si simtirea poftelor sale.
33. Este o floare mai frumoasa ca
cealalta? Este un izvor mai limpede decat altul? Este un fir de iarba
mai presus de un altul? Fiecare are taria, frumusetea si priceperea lui.
Este in firea lucrurilor ca padurea sa aiba felurite soiuri de copaci,
de iarba, de flori si dobitoace. Nu seamana un deget cu altul de la
aceeasi mana, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este mana
stanga mai buna ca dreapta? Altfel vede ochiul stang de cel drept? Cele
de sus isi au rostul lor si cele de jos isi au rostul lor, cele mari isi
au rostul lor si cele mici isi au rostul lor, cele repezi isi au rostul
lor si cele incete isi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul
lor si cele ce vin isi vor avea rostul lor.
34. Neputinta vine dupa
rautate si neadevar, caci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni
aceea culegi, dar ia seama ca lumina sufletului tau si al celui de langa
tine are aceeasi vatra si ramane fara umbra. Vezi ce tulbura necontenit
izvoarele mintii si sufletului aproapelui tau. Adu-i linistea in suflet
si limpezimea in minte, iar batranetile tale vor fi ca pomul copt,
oasele si taria ta nu vor slabi si te vei intoarce de unde ai venit,
satul de caldura urmasilor tai.
35. Intotdeauna va fi cineva
dedesubtul tau si intotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt
dedesubtul tau sa te uiti cu iubire si nu cu trufie, caci acolo iti sunt
radacinile, iar la cele ce sunt deasupra ta sa te uiti cu privirea de
prunc si fara teama.
36. Cele tari, cele slabe si cele nevazute sunt
cele ce alcatuiesc lumea, iar toate acestea le gasesti in om si toate
alcatuiesc un intreg. Nu este nimic care sa fie afara si sa nu fie si
inauntru. Ia seama la toate acestea cand iti apleci privirea inauntrul
tau si vei gasi toata intelepciunea zeilor ascunsa in nevazutul fiintei
tale. Zeii au luat seama inaintea omului de aceasta intelepciune si asta
i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
37. Ia aminte ca
bataia inimii, curgerea sangelui prin vine, vindecarea ranilor,
frumusetea ochilor si minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin
puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este in fiecare si al
carui chip se arata in lumina. Dar nu uita ca trupul este doar o farama
din putinul ce se vede…
38. Curatenia trupului si desfatarea sa prin
simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace, caci nu un sunet
placut te ridica, nici o duioasa atingere, nici un gust placut, nici o
mireasma imbatatoare si nici o bucurie a ochilor. Caci unde este caldura
apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este placutul
apare si neplacutul, unde este mireasma apare si duhoarea, si unde este
ras pandeste si bocetul.
39. Iata dar calea de inceput: cumpatarea in
toate cele ce faci, ascultarea de batrani si de cei intelepti,
harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevar si de vorbele
desarte, ferirea de cearta si de manie, buna purtare intre semeni.
Dimineata sa te trezesti cu ele in minte, ziua sa le porti mereu cu
tine, seara sa le ai cu tine in somn, iar astfel, supararea, lipsa,
amaraciunea, neputinta, boala si rautatea altora nu se vor atinge de
tine.
40. Dincolo de acestea se afla iubirea, vointa, curajul,
rabdarea, modestia, iar ele ridica omul cu adevarat. Acestea sunt cele
ce te apropie de Focul cel Viu si Vesnic, iar prin ele, calea ta urmeaza
calea zeilor, dar ingroparea lor te arunca mai jos de dobitoace. Doar
prin ele primesti adevarata cunoastere si intelepciune, adevarata
putere, adevarata bucurie, adevarata bogatie, rodnica si trainica
lucrare.
41. Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si ura, unde
este vointa poate aparea si delasarea, unde este curajul poate aparea si
frica, unde este rabdarea poate aparea si graba, iar unde este modestia
poate aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si cele ce se vad si cele
ce nu se vad din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce
simte, iar peste el se afla cel ce gandeste si acesta este cel ce vede
miscarea in nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se
desfata in cunoasterea si linistea ce intrece orice bucurie, iar
atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.
42. Cel
tulburat vede binele ca bine si raul ca rau, este atras de una si fuge
de cealalta, dar inteleptul vede si frumosul si uratul, simte si frigul
si caldura, si finetea si asprimea, aude si placutul si neplacutul,
gusta si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face
judecata intre ele. El vede deslusit ca firea lucrurilor este in toate,
caci frumosul din urat se trage si uratul din frumos, dulcele a fost
amar la inceput si se va face iarasi amar, placutul se naste din
neplacut si neplacutul din placut. Si toate acestea lumineaza sufletul
inteleptului, pentru ca cele bune si placute hranesc si bucura trupul si
simturile sale, iar cele neplacute hranesc mintea si intelepciunea lui,
caci prin ele vede innoirea lucrurilor si semintele viitoarelor
bucurii.
43. Nu este usoara cararea zeilor, dar nu uita ca omul poate
cuprinde in iubirea sa mai mult decat poate cuprinde in ura sa, caldura
se ridica mai mult decat poate cobori frigul, cel ce este deasupra vede
mai multe decat cel ce este dedesubt, usorul se intinde mai mult decat
se intinde greul, lumina razbate mai mult decat poate razbate
intunericul, puterea care uneste este mai mare decat puterea ce
desparte.
44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si
cercul mare, globul mic si globul mare, pe acelasi punct se sprijina;
nevazutul si vazutul acelasi loc ocupa; toate cele mari stau ascunse in
cele mici, iar aici este o mare taina a firii; mare printre intelepti
este cel ce o pricepe.
45. Inteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce
gandeste, cel ce simte si cel ce face, dar neinteleptul ii desparte.
Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face, cel ce simte si cel ce
gandeste sunt asemeni norilor care vin si pleaca, dar cel ce vede prin
ochii tai este vesnic si lumina sa este fara umbra. El este dincolo de
viata si moarte, dincolo de bine si rau, dincolo de frumos si urat,
dincolo de curgerea timpului.
Pentru initiere in ordinul Zamolxe trimiteti mail la adresa:
nagymelinda3@yahoo.com. Investitie 100 lei, 2 nivele.
