Despre fericire și atenție 🌺

 

🙇‍♂️Foarte multă lume vorbeşte despre propria-i suferinţă.

De ce pun oamenii accentul atât de mult pe suferinţă? De ce i se acordă atâta importanţă?

Amintiți-vă ceva extrem de important: oricărui aspect îi vei da atenţie, va căpăta forță. ⚡

Atenţia este hrană – dacă îi vei da atenţie unui aspect, va creşte tot mai mult. S-a observat că şi o plantă creşte mai bine atunci când grădinarul îi acordă atenţie. Chiar dacă are pământ bun, îngrăşământ, ploaie căldura și lumina Soarelui, dacă nu i se oferă şi atenţie constantă, atunci va creşte mai greu. Dacă iubeşti planta şi îi acorzi atenţie şi uneori îi spui că o iubeşti, atunci ea va creşte frumos.

☀💦Atenţia este un fel de vitamină. Atenţia este esenţială în viaţă. Dacă nu te iubeşte nimeni, începi să te ofileşti. Dacă nimeni nu îţi acordă atenţie, moartea îşi face loc; vrei să mori. Dacă o persoană te iubeşte, atunci începi să tânjeşti după ea. Dacă cineva îţi acordă atenţie, prinzi din nou viaţa. Atenţia este viaţa, elan vital.

Dacă te iubeşti, îți acorzi atenție poți să ai grijă de tine şi nu ai mai nevoie de atenţia nimănui. 💞

🌼Dacă dai prea multă atenţie suferinţei, atunci nu vei face altceva decât să o sporeşti. Dacă dai multă atenţie fericirii, atunci ea va spori.

Să nu te transformi în propriul duşman. Dacă eşti cuprins de suferinţă, atunci acesta se datorează faptului că ai dat atenţie unor aspecte nefaste.

Mută centrul atenţiei tale!

Chiar dacă nu ai decât o singură amintire a unui moment de binecuvântare, aceasta îţi va fi de ajuns. Dă-i atenţie şi se va dezvolta. Sămânţa se va dezvolta şi din ea va creşte un copac minunat în locul mărăcinilor suferinței!  🌳🌈

Osho

Dansul

"Daca oamenii ar dansa putin mai mult, ar canta putin mai mult, ar fi putin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult si, incetul cu incetul, problemele lor ar disparea.

De aceea insist atat de mult asupra dansului; lasa intreaga ta energie sa devina dans si atunci, dintr-o data, vei vedea ca nu mai ai cap – energia blocata in cap se misca in toate directiile, creand modele, imagini, miscari frumoase. Iar cand dansezi, vine o clipa cand corpul tau nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgator.

Cand dansezi, vine o clipa cand granita fiintei tale nu mai este atat de clara; te topesti si te contopesti cu Cosmosul.

Traieste, danseaza, mananca, dormi, fa lucrurile cat mai total cu putinta.

Si tine minte: ori de cate ori te surprinzi creand o problema, iesi din ea imediat.”

( OSHO )

"Lumina din tine

Ultimele vorbe pe pământ ale lui Gautama Buddha au fost: Urmează lumina din tine.

Nu-i urma pe alţii, nu imita, pentru că mersul pe urmele altora, imitaţia creează prostie.

Te naşti cu o posibilitate fantastică de inteligenţă.
Te naşti cu o lumină în tine. Ascultă glăsciorul dinlăuntrul tău. iar el te va călăuzi.

Nimeni altcineva nu te poate călăuzi, nimeni altcineva nu poate să-ţi fie model în viaţă, pentru că tu eşti unic.
N-a mai existat nimeni care a fost exact ca tine şi nu va exista nimeni care va fi exact ca tine. Asta e slava ta, grandoarea ta - eşti absolut de neînlocuit, eşti tu însuţi şi nimeni altcineva.

Omul care îi urmează pe alţii devine fals, devine mecanic.
Poate să fie un mare sfânt în ochii celorlalţi, dar în străfundul fiinţei sale e doar lipsit de inteligenţă, nimic altceva.
O fi el un personaj foarte respectabil, dar asta e numai la suprafaţă. Zgârie-i puţin poleiala şi vei vedea că înăuntru e cu totul altă persoană, exact opusă celei de la suprafaţă.

Urmându-i pe alţii poţi să-ţi cultivi un caracter frumos, dar nu poţi să ai o conştiinţă frumoasă, şi atât timp cât nu ai o conştiinţă frumoasă nu poţi să fii liber.
Poţi să-ţi schimbi încontinuu închisorile, poţi să-ţi tot schimbi lanţurile. sclaviile, poţi să fii hindus sau mahomedan sau creştin sau jainist - asta nu te va ajuta.

Să fii jainist înseamnă să-l urmezi pe Mahavira ca model. Urmându-l pe Mahavira, vei deveni o entitate falsă. îţi vei pierde toată realitatea, îţi vei pierde toată sinceritatea, vei fi nenatural, vei fi mincinos faţă de tine însuţi.

Conform spuselor lui Buddha, înţelepciunea înseamnă a trăi la lumina propriei conştiinţe, iar prostia înseamnă a-i urma pe alţii, a-i imita pe alţii, a deveni umbra altcuiva.

Adevăratul maestru creează maeştri, nu adepţi.

Falsul maestru te convinge să-l urmezi, să-l imiţi, să fii o cdpie la indigo a lui.

Adevăratul maestru îşi dă toată silinţa să te facă independent de el, pentru că dependenţa nu duce nicăieri.
Omul e dependent de secole, şi tot mai continuă să se împiedice în noaptea întunecoasă a sufletului.
Numai lumina interioară poate deveni soare.

Adevăratul maestru nu te va lăsa să fii o copie a lui, el vrea să fii original. El te iubeşte!
 Vrea să fii complet liber, să fii liber de toate dependenţele exterioare.

Dar omul de rând nu vrea să fie liber. El vrea să fie dependent. El vrea să-l călăuzească altcineva.
De ce?
Pentru că atunci poate să arunce întreaga răspundere pe umerii altcuiva. Şi cu cât arunci mai mult răspunderea pe umerii altcuiva, cu atât posibilitatea de a deveni inteligent e mai mică.
Responsabilitatea, provocarea adusă de responsabilitate creează înţelepciunea.

Trebuie să accepţi viaţa cu toate problemele ei.
Trebuie să treci prin viaţă neprotejat; trebuie să-ţi cauţi şi să-ţi găseşti drumul tău. Viaţa e un prilej, o provocare de a te găsi pe tine.

Dar prostul nu vrea să meargă pe drumul greu, prostul alege scurtătura.
El îşi spune: „Buddha a atins iluminarea, de ce să-mi mai bat şi eu capul? Mai bine îi urmăresc comportamentul şi îl imit. Iisus a atins nemurirea, aşa că de ce să mai caut şi eu?
Mai bine devin o umbră a lui Iisus. îl urmez oriunde merge“.

Dar cum ai să devii inteligent urmând pe altcineva?
Nu-i dai nici o şansă inteligenţei tale să explodeze. Ea are nevoie de o viaţă plină de provocări, o viaţă aventuroasă, o viaţă care ştie să rişte şi să intre în necunoscut. Şi numai inteligenţa te poate salva - nimeni altcineva.
Poţi deveni propria ta nirvana numai ascultând de inteligenţa proprie, de conştiinţa proprie.
Urmează lumina din tine şi vei fi înţelept.
Lasă-i pe alţii să fie liderii tăi, călăuzele tale şi vei rămâne prost, vei continua să ratezi toate comorile vieţii, care sunt ascunse în tine."

 Acesta a fost un fragment din OSHO - "INTELIGENTA - Reactioneaza creativ la prezent"
Postare din grupul de pe WhatsApp
https://chat.whatsapp.com/C7nQYn187tpGXdSGNfBmNN

Stiai ca.... despre OSHO?

Stiai ca .... despre OSHO?

in 11 decembrie 19531 OSHO s-a nascut la Kuchwada, un sat din centrul Indiei?

in 1932-1939 era un copil  neastamparat, obraznic, nepirzand nici o ocazie de a testa limitele sale psihice si de a pune la incercare importanta de sine si ipocrzia celor din jur, oriunde le gasea?

in 1962 organizeaza frecvent meditatii in Centerele de Trezire a Vietii si Miscarea se numea" Pentru Viata" ?Aici oamenii meditau direct si erau initiati.
Osho: "Nu vreau numai sa intelegeti lucrurile ci sa le si faceti".
          " Exista unele lucruri care nu pot fi cunoscute decat facandu-le"

1962-1974 organizeaza tabere de meditatie de la 3 la 10 zile la tara?
Osho: " Obisnuiam sa vorbesc pt multimi formate din 50.000 sau chiar 100.000, dar am constata ca NIMIC NU LE INTRA IN CAP, ei doar STATEAU ACOLO.Acesti oameni ma iubeau nu pt ca intelegeau ce spun, ci pt felul in care vorbeam. Iubeau prezenta mea, dar nu erau dintre cei care CAUTA. Vazand aceasta situatie , vazand cat este de zadarnic sa le vorbesti multimilor, am inceput sa adun grupuri mici. A trebuit sa renunt la discursurile in fata multimilor. Trebuia sa merg la MUNTE, si am anuntat ca cei care doresc puteau veni cateva zile cu mine. Bineinteles, un om care isi foloseste astfel 10 zile din concediu trebuie sa fie interesat de mesajul meu, nu poate fi un simplu curios. Isi lasa acasa sotia si copii, isi paraseste slujba timp de 10 zile- acesta este semnul ca omul nu este curios, ci VREA SA STIE. Asa am inceut taberele de meditatie."

Iunie 1964 tabara de meditatie din Ranakpur - discursurile si ghidul sau de meditatie au fost inregistrate si publicate pentru prima data intr-o carte " Calea spre autorealizare" si mai tarziu s-a tiparit sub alt titlu " Calea Perfecta" ?
La inceputul taberei. Osho le-a dat paticipantilor 3 indicatii:
Prima maxima: TRAIESTE IN PREZENT! Numai prezentul e real si viu. Daca ADEVARUL  poate fi CUNOSCUT, acest luctru se va realiza NUMAI IN PREZENT.
A doua maxima: TRAIESTE NAATURAL ! Asa cum actorii dintr-o piesa isi lasa cortinele si isi sterg machiajul  dupa spectacol, in aceste 5 zile(cat stati la Ranakpur )   RENUNTATI LA MASTILE VOASTRE. Lasati ceea ce este fundamental si natural in voi sa iasa la iveala si traiti in acest fel.
A treia maxima: TRAIESTE SINGUR! in INTERIOR NU LASA LUCRURILE SA SE ADUNE IN TINE SI SA SE SUFOCE. La fel ca si in exterior , traieste singur, ca si cum ai fi izolat in aceasta tabara. Nu intra in relatii cu nimeni."

Inuie 1966 era cunoscut ca Acharya ( traducere maestru, invatator) Rajneesh ?

1968 De la SEX LA SUPRACONSTIINTA
Osho: "IUBIREA SI MEDITATIA PRODUC O TRANSFORMARE A ENERGIEI SEXUALE. DACA SEXUL ESTE SUPRIMAT OMUL NU POATE FI TRANSFORMAT.
Daca vrei sa cunosti adevarul elementar despre IUBIRE, PRIMA CERINTA este sa ACCEPTI CARECTERUL SACRU AL SEXULUI, DIVINITATEA SEXULUI, in ACELASI FEL in care accepti existenta lui Dumnezeu, cu INIMA DESCHISA. Cu cat accepti mai deplin SEXUL, CU MINTEA SI INIMA DESCHISA , cu atat te vei ELIBERA mai mult de el. Cu cat il suprimi mai tare, cu atat vei fi mai legat de el".

sursa: Autobiografia unui Mistic Nonconformist" - Ed Mix

rasul, joaca, bucuria

Maestre, de ce privesc totul, inclusiv pe mine, intr-un mod atat de serios?

- Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea creaza in tine aceasta tristete. Tristetea este solul in care se dezvolta egoul. Tocmai de aceea asa-zisii sfinti venerati de lume sunt atat de seriosi si gravi, pentru ca ei sunt cei mai egoisti oameni de pe pamant. Poate ca unii incearca sa arate ca sunt umili, insa sunt foarte mandri de piosenia lor. Pana si pe aceasta o considera ca fiind ceva foarte serios. Un sfant adevarat nu poate fi serios. O persoana religioasa celebreaza viata.

Nu mai privi viata prea serios; ea este o joaca, o gluma – da, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult mai semnificativ decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge egoul; dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observat? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata, devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de informatii si invataturi.
Tocmai de aceea iubesc atat de mult glumele – ele sunt o otrava pentru ego!
Osho

Nu mai privi viata prea serios

Maestre, de ce privesc totul, inclusiv pe mine, intr-un mod atat de serios?

- Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea creaza in tine aceasta tristete. Tristetea este solul in care se dezvolta egoul. Tocmai de aceea asa-zisii sfinti venerati de lume sunt atat de seriosi si gravi, pentru ca ei sunt cei mai egoisti oameni de pe pamant. Poate ca unii incearca sa arate ca sunt umili, insa sunt foarte mandri de piosenia lor. Pana si pe aceasta o considera ca fiind ceva foarte serios. Un sfant adevarat nu poate fi serios. O persoana religioasa celebreaza viata.

Nu mai privi viata prea serios; ea este o joaca, o gluma – da, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult mai semnificativ decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge egoul; dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observat? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata, devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de informatii si invataturi.
Tocmai de aceea iubesc atat de mult glumele – ele sunt o otrava pentru ego!
Osho

Silence

"Silence is the way that will bring you a new dawn, a new explosion of light, an overwhelming dance - a dance in which the stars and the trees and the ocean will be your partners. The whole existence will be your music..." -Osho

Emotiile & Sanatatea

Emoţiile nu pot fi permanente. De aceea se numesc emoţii – cuvântul „emoţie“ provine dinlatinescul “emotus”, care înseamnă „mişcat“. Ele se schimbă, de aceea sunt „emoţii“. De la una la altaşi voi vă schimbaţi continuu. Acum sunteţi trişti, peste puţin timp sunteţi fericiţi; acum sunteţifurioşi, peste puţin timp sunteţi compătimitori. Acum sunteţi plini de iubire, în alt moment sunteţiplini de ură; dimineaţa a fost frumoasă, seara este urâtă.
Şi aşa mai departe.

Aceasta nu poate fi natura voastră, pentru că este nevoie de ceva în spatele tuturor acestorschimbări, ca o sfoară care le ţine pe toate la un loc.

Aşa cum, în cazul unui buchet, vedeţi florile, nu vedeţi sfoara, dar sfoara este cea care ţine la un loc toate florile, în acelaşi fel aceste emoţii sunt toate asemenea unor flori.

Uneori înfloreşte mânia, uneori înfloreşte tristeţea, uneori fericirea, uneori durerea, neoridisperarea. Dar acestea sunt toate ca nişte flori, şi viaţa voastră întreagă este buchetul.
Trebuie să existe o sfoară; altminteri, v-aţi fi „destrămat“ de multă vreme. Continuaţi să fiţi o
entitate – aşadar, care este sfoara, principiul călăuzitor? Ce este permanent în voi?

Extras din OSHO – Emotiile &Sanatatea



Emotiile, cum ne putem elibera de manie, gelozie si teama - Osho

Viata este pregatita sa ti se intample si tie

Oamenii alearga, alearga din greu, incercand sa obtina ceva de la viata, sa stoarca viata. Nu iese nimic din asta, pentru ca nu aceasta este calea. Nu poti stoarce viata, trebuie sa te predai in fata ei. Nu poti cuceri viata. Trebuie sa fii curajos si sa fii cucerit de viata. Aici, cucerirea este o victorie si efortul de a fi victorios se va dovedi a nu fi altceva decat esecul tau final, total.
Viata nu poate fi cucerita, deoarece partea nu poate cuceri intregul. Este ca si cum o mica picatura de apa ar incerca sa cucereasca oceanul. Da. Picatura poate sa cada in ocean si sa devina ocean, dar nu poate sa cucereasca oceanul. De fapt, caderea in ocean, stramutarea in ocean este mijlocul de cucerire.
Oamenii incearca sa gaseasca fericirea, de unde si interesul exagerat fata de corp. Este aproape o obsesie. A trecut dincolo de limitele preocuparii, ajungand la obsesia corpului. Oamenii fac efortul de a avea un contact cu fericirea prin intermediul corpului si acest lucru nu este posibil.
A doua problema este ca mintea este competitiva. Este posibil ca, de fapt, sa nu-ti iubesti corpul cu adevarat, ci doar sa ii concurezi pe altii. Pentru ca altii fac anumite lucruri, trebuie sa le faci si tu. Iar mintea americana este cea mai superficiala, cea mai ambitioasa minte care a existat vreodata. Este o minte foarte lumeasca. Acesta este motivul pentru care omul de afaceri a devenit realitatea de prim ordin in America. In rest, totul a ajuns fundal; omul de afaceri, omul care controleaza banii, aceasta este realitatea.
Omul constient traieste in corp, isi iubeste corpul, il sarbatoreste, insa nu este corpul. Stie ca exista ceva in el, ceva care va supravietui tuturor mortilor. Stie ca exista ceva in el care este etern si nu poate fi distrus de timp. A ajuns sa simta asta in adancul fiintei sale. Nu se teme. Nu se teme de moarte pentru ca stie ce este viata. Si nu alearga dupa fericire pentru ca stie ca Dumnezeu ii trimite milioane de oportunitati; nu trebuie decat sa lasi calea libera.
Nu vezi ca toti copacii au radacinile in pamant? Nu se pot duce nicaieri si totusi sunt fericiti. Nu pot sa alerge dupa fericire, desigur; nu se pot misca, insa nu vezi fericirea? Nu le vezi bucuria cand ploua, multumirea cand sunt rascoliti de vant? Au radacini si nu se duc nicaieri si totusi viata vine la ei.
Totul vine – tu nu trebuie decat sa creezi conditiile; totul vine – doar sa lasi calea libera. Viata este pregatita sa ti se intample si tie. Tu creezi atatea bariere, si cea mai mare bariera pe care o poti crea este fuga.
Din cauza fugii si goanei tale, de cate ori viata vine si iti bate la usa, nu te gaseste niciodata. Alergi permanent dupa viata si viata alearga dupa tine, iar intalnirea nu se produce niciodata...
Osho- http://constiintaconstienta.blogspot.ro/2014/04/viata-este-pregatita-sa-ti-se-intample.html

Osho -Fericirea care vine din interior

Singurătatea este o stare de spirit negativă. Solitudinea e pozitivă, în ciuda a ceea ce spune dicționarul. În dicționar, singurătatea și solitudinea sunt sinonime – în viață nu sunt. Singurătatea e o stare de spirit în care îți lipsește constant celălalt. Solitudinea e starea de spirit când ești constant încântat de tine. Singurătatea înseamnă nefericire. Solitudineaînseamnă fericire. Singurătatea este veșnic îngrijorată, îi lipsește ceva, tânjește după ceva, dorește ceva. Solitudinea este o împlinire profundă, o mulțumire extraordinară, fericire, sărbătoare. Singurătatea te descentrează. Solitudinea te centrează, te fixează. Solitudinea este frumoasă. E înconjurată de eleganță, de grație, de un climat de mulțumire fantastică. Singurătatea e cerșetoare; totul la ea e cerșeală și nimic altceva. Nu are grație; de fapt, e urâtă. Singurătatea înseamnă dependență, solitudinea înseamnă independență absolută. Te simți ca și cum toată lumea ar fi a ta, întreaga existență ar fi a ta.

Ei bine, dacă intri într-o relație când te simți singur, îl vei exploata pe celălalt. Celălalt va deveni un mijloc de a te satisface. Te vei folosi de celălalt, și nimănui nu îi place să fie folosit, pentru că nimeni nu se află aici pentru a fi un mijloc pentru altcineva.
Fiecare ființă umană e un scop în sine. Nimeni nu se află aici pentru a împlini așteptările cuiva, fiecare se află aici pentru a fi el însuși. Așa că, ori de câte ori intri din singurătate într-o relație, relația e deja pe dric. E pe dric chiar înainte de a fi început. Copilul s-a născut mort. Relația o să-ți pricinuiască și mai multă nefericire.

Și, ia aminte, atunci când intri într-o relație pentru că ți-o cere singurătatea, persoana cu care legi relația se află în aceeași situație, pentru că nimeni care își trăiește cu adevărat solitudinea nu va fi atras de tine. Tu ești mult prea jos. Cel mult poate să te simpatizeze, dar nu să te iubească. Cel care este în culmea solitudinii poate fi atras de cineva tot solitar.
Așa că, atunci când acționezi după singurătate, dai de o persoană de același tip; dai de propria reflecție. E o întâlnire între doi cerșetori, între doi oameni nefericiți. Iar atunci când se întâlnesc doi oameni nefericiți, fiecare îi pricinuiește celuilalt mult mai multă nefericire decât putea să le pricinuiască singurătatea. La întâlnirea a doi oameni nefericiți, nefericirea nu se adună, ci se multiplică.

Mai întâi fii solitar. Mai întâi bucură-te de tine, iubește-te. Mai întâi fii atât de autentic fericit încât nu contează dacă nu vine nimeni. Ești plin, te reverși. Dacă nimeni nu bate la ușa ta, foarte bine, nu pierzi nimic. Nu aștepți pe nimeni să vină să-ți bată la ușă. Ești acasă – dacă vine cineva, bine, minunat. Dacă nu vine nimeni, tot bine și minunat. Pe urmă intri într-o relație, și intri ca un stăpân, nu ca un cerșetor. Intri ca un împărat, nu ca un cerșetor.
Iar persoana care trăiește în solitudine va fi întotdeauna atrăgătoare pentru altă persoană care își trăiește și ea frumos solitudinea, pentru că cine se aseamănă se adună. Când se întâlnesc doi stăpâni – stăpâni pe ființa lor, pe solitudinea lor –, fericirea nu doar se adună, se multiplică. Întâlnirea lor este o minunată sărbătoare. Și ei nu se exploatează reciproc, nu se folosesc unul de celălalt. Dimpotrivă, devin unul, și se bucură de existența care îi înconjoară.

Doi oameni singuratici se înfruntă întotdeauna, se confruntă. Doi oameni care au cunoscut solitudinea sunt uniți de un interes comun, de un scop înalt, îndepărtat. Ei nu se uită unul la celălalt, ci la ceva mai înalt decât ei.Poate se țin de mână, dar se uită la luna din înaltul cerului. Uneori ascultă împreună o simfonie de Mozart sau Beethoven sau Wagner. Alteori poate stau lângă o cascadă și ascultă muzica sălbatică pe care o cântă apa ce cade în gol.

Nu, două persoane care sunt foarte mulțumite în sinea lor nu încearcă să se folosească una de cealaltă. Dimpotrivă, devin tovarăși de călătorie, se află în pelerinaj. Însă când se întâlnesc două persoane singuratice, se uită una la cealaltă, pentru că sunt permanent în căutare de căi și mijloace de a se exploata una pe cealaltă, de a se folosi una de cealaltă, de a fi fericită una prin cealaltă. Interesul comun pe care îl au de obicei două persoane este sexul. Sexul poate să unească momentan două persoane, întâmplător și foarte superficial. Adevărații îndrăgostiți au un interes comun mai mare. Nu că între ei n-ar exista și sex; exista, dar ca făcând parte dintr-o armonie superioară. Iubirea se întâmplă ca parte a unei armonii superioare. Iar atunci când iubirea se întâmplă de la sine, necăutată, negândită, are o calitate cu totul aparte. Este divină, nu mai este umană…

Sursa

Povestea Leului

" O străveche parabolă din Orient este cea a leoaicei care sărea din deluşor în deluşor şi a dat naştere unui pui. Puiul a căzut în mijlocul unei turme mari de oi care trecea pe acolo. Normal că s-a amestecat cu oile, a trăit cu oile, s-a purtat ca oile. Nu avea nici o idee, nici măcar în visele lui, că era un leu. Cum ar fi putut să aibă? Peste tot în jurul lui erau oi şi numai oi. Niciodată nu se pusese să ragă precum leii; oile nu rag. Nu fusese niciodată singur ca un leu; o oaie nu este niciodată singură. Ea este într-o mulţime – mulţimea este plăcută, sigură, nepericuloasă. Dacă vezi oile mergând… ele merg aşa de apropiate încât aproape se poticnesc una de alta. Ele sunt aşa de speriate să rămână singure.

Dar leul a început să crească. Era un fenomen straniu. Se identifica mental cu a fi o oaie, dar biologia nu funcţionează cu identificarea ta; natura nu o să îţi urmeze mintea. El a devenit un frumos leu tânăr, dar fiindcă lucrurile s-au petrecut aşa de încet, oile s-au obişnuit cu el, aşa cum el se obişnuise cu ele.

Oile credeau că el era puţin nebun, natural. Nu se purta chiar corect – un cuc mic – şi el continua să crească. Se presupunea că nu aşa trebuia să fie. Să pretinzi că eşti leu! Dar ele ştiau că el nu era un leu; ele îl văzuseră de la naştere. Ele îl crescuseră, îl alăptaseră cu laptele lor. Nu era vegetarian prin natura lui – nici un leu nu este vegetarian, dar acest leu era, fiindcă oile sunt vegetariene. El obişnuia să mănânce iarbă cu mare bucurie.

Ele au acceptat aceste mici diferenţe, că el era un pic mai mare şi arăta ca un leu. O oaie foarte înţeleaptă a spus „este doar o ciudăţenie a naturii. Se petrece câteodată.”

Şi leul însuşi a acceptat că acesta era adevărul. Culoarea lui era diferită, corpul lui era diferit – trebuie că era o ciudăţenie, anormală. Dar ideea că el era un leu era imposibilă! Toate aceste oi îl înconjurau, şi psihoanaliştii oi îi dădeau explicaţii „eşti doar o ciudăţenie a naturii. Nu te îngrijora. Suntem aici ca să avem grijă de tine.”

Dar într-o zi un leu bătrân a trecut pe acolo şi a văzut acest leu tânăr înălţându-se deasupra turmei de oi. Nu îşi putea crede ochilor! Nu văzuse şi nici nu auzise de asemenea lucru cum că în întreaga istorie a leilor vreun leu să fie în mijlocul unei turme de oi şi niciuna să nu fie speriată. Şi acest leu mergea exact ca oile, păscând iarbă!

Bătrânul leu nu îşi putea crede ochilor. El a uitat că vroia să prindă o oaie pentru dejun. El a uitat complet de dejun. Era un lucru aşa de straniu că el a hotărât să se ţină de tânărul leu şi să afle ce se întâmplă. Dar el era bătrân şi tânărul leu era tânăr – el a fugit. Deşi el credea că este o oaie, când apărea un pericol, alerga ca un leu, şi bătrânul leu avea o mare dificultate ca să îl prindă.

In cele din urmă bătrânul leu l-a ajuns şi l-a ţinut. El plângea şi spunea „iartă-mă, sunt o biată oaie. Lasă-mă sa plec.”

Bătrânul leu a spus „Idiotule! Opreşte-te din prostia asta şi vino cu mine la baltă – chiar în apropiere era o baltă. L-a luat pe tânărul leu acolo. Tânărul leu nu mergea de bunăvoie, mergea şovăielnic – dar ce poţi face împotriva unui leu dacă eşti doar o oaie? El poate să te omoare daca nu îl urmezi, aşa că a mers. Balta era tăcută, fără unde, aproape ca o oglindă.

Bătrânul leu i-a zis celui tânăr „Doar uită-te. Uită-te la faţa mea şi uită-te la faţa ta. Priveşte corpul meu şi priveşte-ţi corpul tău în apă.”

Intr-o secundă a venit un răget mare! Toate dealurile au răsunat de ecou. Oile au dispărut; el era o fiinţă total diferită – se recunoscuse pe el însuşi. Identificarea cu oile nu fusese o realitate, fusese doar un concept mental. Acum el văzuse realitatea. Bătrânul leu a spus „Acum nu mai am nimic de spus. Ai înţeles.”

Tânărul leu putea simţi o energie ciudată pe care n-o mai simţise niciodată mai înainte… ca şi când fusese adormită. Putea simţi o extraordinară putere, şi el fusese mereu o oaie slabă, umilă. Toată acea umilinţă, toată acea slăbiciune s-a evaporat, simplu. " - Osho -

ACCEPTAREA - OSHO

Trebuie sa fiti atenti, ca sa nu va lasati manipulati de nici o persoana, indiferent care ar fi intentiile acesteia. Ascultati-va doar inima. Ea este singurul vostru maestru interior.

Oamenii din jur v-au judecat mereu, iar voi ati acceptat automat ideile lor. Suferiti din cauza tuturor acestor judecati, pe care le aruncati, la rândul vostru, asupra altora. Acest lucru este insa cu totul nefiresc si intreaga omenire sufera din cauza lui.

Daca vreti sa nu fiti antrenati in acest joc, prima conditie este de a nu va judeca pe voi insiva.

Acceptati-va, plini de umilinta, imperfectiunea, esecurile, greselile, slabiciunile. Nu e nevoie sa pretindeti ca sunteti altfel. Fiti, pur si simplu, voi insiva; spuneti-va: “Mi-e frica; mi-e teama de noptile intunecate. Mi-e teama sa merg noaptea in padure.” Ce e rau in acest lucru? Este ceva omenesc.

Odata ce te accepti pe tine insuti, asa cum esti, vei putea sa ii accepti si pe ceilalti, caci iti vei da seama ca sufera – la rândul lor – de aceeasi boala.

Iar faptul de a-i accepta, ii va ajuta sa se accepte la rândul lor.

Putem inversa intregul proces: va acceptati pe voi insiva, iar acest lucru va face capabili sa ii acceptati si pe ceilalti. Si pentru ca sunt acceptati de ceilalti, ei cunosc pentru prima data frumusetea acceptarii – ei experimenteaza aceasta stare de pace si incep, la rândul lor, sa ii accepte pe ceilalti.

Daca intreaga omenire ajunge in punctul in care fiecare este acceptat exact asa cum este, 90 la suta din intreaga nefericire va disparea, pur si simplu, de la sine.  

Aceasta nefericire nu are nici un fundament, iar inimile voastre se vor deschide de la sine, iubirea voastra se va revarsa asupra celorlalti.

 SURSA 

Acceptarea totală de sine

Dacă sunteți invidios în competiția cu lumea din jurul vostru, cum puteți ajunge la voi înșivă? Lumea e atât mare, sunt atâția oameni în ea, și voi intrați în competiție cu toata lumea! Cineva are un chip frumos, cineva are un păr bogat, cineva are un trup bine proporționat, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva e pictor, cineva e poet… Cum vă puteți descurca? Toate acestea și voi singuri în această competiție? Veți înnebuni! Și asta se întâmplă, de fapt, cu toată umanitatea.
Înlăturați competiția, înlăturați invidia! E absolut fără sens. E un mijloc de tortură, astfel încât să nu puteți fi niciodată voi înșivă.
Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul e neacceptarea faptului că fiecare e unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie. Şi din acest lucru nu rezultă nici o comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nici o comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa.

Osho

Horoscopul ZEN al lui Osho: Zodiacul invataturilor profunde pentru fiecare zodie

Osho este unul dintre cei mai cunoscuti lideri spirituali contemporani. Invataturile sale ar trebui sa ne calauzeasca in fiecare zi, de aceea am realizat un horoscop zen, care sa va inspire intelepciune si viziune largita asupra vietii...

Berbec

Simtim nenorocirea fiindca suntem prea mult angrenati in noi insine. Ce inseamna cand spun ca suntem prea mult in noi insine? Si ce se intampla cand suntem prea mult in noi? Fie esti in existenta ta, fie esti in sinea ta – nu pot merge impreuna. Sa fii in tine insuti inseamna sa fii de-oparte, sa fii separat. Sa fii in tine insuti inseamna sa devii o insula. Sa fii in tine insuti inseamna sa trasezi o linie in jurul tau. Sa fii in tine inseamna sa fii inghetat – inseamna ca nu mai curgi.

Daca tu curgi, egoul nu poate sa mai existe. Astfel au devenit oamenii asemenea cuburilor de ghiata. Ei nu mai au pic de caldura, de dragoste – dragostea inseamna caldura, iar lor le este frica de iubire. Daca ii cuprinde caldura vor incepe sa se topeasca iar barierele vor dispare. In iubire, barierele dispar; in fericire de asemenea, barierele dispar, fiindca fericirea nu este raceala. (Osho Zen: The Path of Paradox, Volumul 1 Capitolul 5)

Taur

Asculta-ti inima, misca-te in ritmul inimii, oricare ar fi tremurul sau: O conditie a simplitatii complete este nu mai putin decat totul… Sa fii simplu este anevoios fiindca aceasta te costa tot ceea ce ai. Trebuie sa pierzi totul ca sa fii simplu. De aceea oamenii au ales sa fie complecsi si au uitat cum sa mai fie simpli. Dar doar o inima simpla pulseaza alaturi de Dumnezeu, mana in mana, in armonie adanca. Ca sa ajungi la acel punct trebuie sa iti urmezi propria inima, propriul puls, bataia inimii tale. (Osho Dang Dang Doko Dang Capitolul 3)

Gemeni

Intr-o sala de cinema, privesti ecranul de proiectii, nu privesti niciodata in spatele proiectorului. Filmul nu este insa pe ecran, este doar o proiectie de umbre si lumini. Filmul exista doar in spate, dar tu niciodata nu privesti acolo. Mintea ta este in spatele a tot ceea ce se intampla si mintea este proiectorul.

Tu te uiti mereu la celalat, fiindca celalalt este ecranul. Cand esti indragostit, acea persoana pare frumoasa, nu exista comparatie. Cand urasti, aceeasi persoana pare cea mai urata si tu nu iti dai seama niciodata cum de, o aceeasi persoana poate fi in acelasi timp si cea mai frumoasa si cea mai urata… Si singura cale de a atinge adevarul este sa inveti cum sa te vezi, cum sa renunti la ajutorul mintii. Mintea este problema, fiindca mintea creeaza numai visuri… Prin entuziasmul tau, visurile incep sa para realitate. Ceea ce vezi nu este decat proiectia ta. Si sunt atatea lumi, cate minti, fiindca fiecare minte traieste in propria lume. (Osho Hsin Hsin Ming: The Book of Nothing Capitolul 7)

Rac

Viata se repeta la nesfarsit – daca nu devii constient se va repeta ca o roata. De aceea Budistii o numesc roata vietii si a mortii, roata timpului. Se misca ca o roata: nasterea este urmata de moarte, moartea este urmata de nastere; iubirea este urmata de ura, ura este urmata de iubire, succesul este urmat de ratare, ratarea este urmata de succes.

Trebuie doar sa vezi! Daca ai putea doar sa observi, pentru cateva zile, vei vedea patternul care se desfasoara. Intr-o zi, o dimineata buna, te simti atat de bine si fericit si alta zi te simti atat de mohorit. Si apoi din nou, in urmatoarea zi esti plin de viata, atat de fericit si recunoscator Divinitatii… Si asa merge la nesfarsit, dar tu nu observi aceasta reptitie. Odata ce vezi acest pattern, poti iesi din el.(Osho Take it Easy, Volumul 1 Capitolul 7)

Leu

In momentul cand devii zgarcit, te inchizi in fata fenomenului elementar al vietii: expansiune, daruire. In momentul cand incepi sa te agati de lucruri ai ratat tinta – ai ratat. Fiindca lucrurile nu sunt o tinta, tu, cea mai adanca parte din tine esti tinta – nu o casa frumoasa, dar un sine frumos; nu multi bani, dar un sine bogat; nu multe lucruri, ci o fiinta deschisa, deschisa la un milion de lucruri! (Osho Ancient Music in the Pines Capitolul 2)

Fecioara

Noi suntem lumea. Atunci cand mii si mii de oameni din intreaga lume danseaza si sarbatoresc, danseaza, canta, ecstatic, imbatati de divin, nu exista nicio posibilitate pentru un suicid global. Cu o asemenea festivitate si cu asemenea fericire, cu atata sanatate fizica si echilibru mintal, cu atata naturalete si spontaneitate, cum poate sa fie razboi?...

Viata ti-a fost daruita ca sa creezi, ca sa te bucuri si sa celebrezi. Atunci cand plangi si suspini, atunci cand te simti mizerabil, esti singur. Dar cand celebrezi, intreaga existenta participa alaturi de tine. Doar celebrand atingem eternul. Doar celebrand invingem ciclul nasterii si al mortii. (Osho I Celebrate Myself Capitolul 4)

Balanta

Uneori se intampla sa devii UNUL, in rare momente. Priveste marea, salbaticia sa zguduitoare – si brusc uiti ca esti separat, uiti de schizofrenia ta; esti relaxat. Sau daca asculti o muzica frumoasa, esti relaxat, te aduni. In astfel de situatii devii unul, pacea, fericirea, bine-cuvantarea te inconjoara, rasar in tine. Te simti implinit. NU este nevoie sa astepti aceste momente – acestea pot deveni viata fireasca.

Aceste momente extraordinare pot deveni momente obisnuite. Poti trai o viata extraordinara intr-o viata obisnuita: taind lemn, aducand apa din izvor, poti sa fii in incredibila pace cu tine insuti. Curatand podeaua, gatind, poti fi in perfecta pace cu tine. (Osho Dang Dang Doko Dang Capitolul 3)

Scorpion

In aceasta existenta nu este nimeni superior sau inferior. Firul de iarba si steaua mareata sunt absolut egale… Dar omul vrea sa fie mai presus de toate, el vrea sa cucereasca natura, si de aceea trebuie sa se lupte continuu. Complexitatea deriva din aceasta lupta.

Omul inocent este acela care renunta la lupta; el nu mai este interesat de a fi superior, acela care nu mai este interesat in a performa si demonstra faptul ca este cineva special; el nu mai este interesat sa fie mai presus; el a devenit precum floarea de trandafir sau ca roua de pe floarea de lotus; acest om a devenit parte a infinitatii; acest om a devenit unul cu oceanul si este doar un val si nu are nici o idee despre „eu”. Disparitia eului inseamna inocenta. (Osho The White Lotus Capitolul 6)

Sagetator

Iti porti rana. Alaturi de ego-ul tau, toata fiinta ta este o rana. Si o porti imprejur. Nimni nu este intersat in a te rani, nimeni nu vrea sa raneasca pe nimeni; toata lumea este angrenata in a-si apara propria lume. Fii constient de rana ta. NU o ajuta sa creasca, lasa-o sa se vindece. Si se va vindeca doar atunci cand vei pasi catre originile sale. Cu cat implici mai putin gandirea, cu atat mai mult rana se va vindeca; fara minte nu exista rana. Fii o fiinta totala si accepta lucrurile.

Fa un experiment pentru 24 de ore, incearca – acceptarea totala, orice s-ar intampla. Daca cineva te insulta accepta, nu reactiona si vezi ce se intampla. Brusc vei simti o energie care va trece prin tine, pe care nu ai mai simtit-o niciodata. (Osho The Empty Boat Capitolul 10)

Capricorn

Ascultarea este unul dintre secretele intrarii in Templul lui Dumnezeu. Ascultarea inseamna pasivitate. Ascultarea inseamna sa te pierzi complet pe tine – doar atunci poti asculta.

Cand asculti cu atentie pe cineva, te uiti pe tine. Daca nu te poti uita pe tine, nu asculti niciodata. Daca esti prea mult constient de tine insuti, doar pretinzi ca asculti – in fapt nu asculti. Poate ca inclini din cap, poate uneori spui da si nu, dar nu asculti.

Atunci cand asculti, devii pasiv, receptiv: devii feminin. Nu il putem atinge pe Dumnezeu ca invadatori agresivi, invadatori, cuceritori. Il poti ajunge pe Dumnezeu doar cand esti receptiv in mod feminin.
Ascultarea este arta pasivitatii. (Osho A Sudden Clash of Thunder Capitolul 5)

Varsator

Mintea nu poate fi niciodata inteligenta – doar negandind esti inteligent. Doar fara minte poti fi original si radical. Doar fara minte esti revolutionar – revolutia inseamna actiune.

Mintea de acum iti da un fel de inconstienta. Este marginta de amintirile trecutului, de proiectiile viitorului si astfel traiesti minimal. Nu traiesti prin maximul tau. Flacara ta ramane diminuata.

Odata ce ai inceput sa renunti la ganduri, praful pe care l-ai colectat in trecut, atunci flacara apare – curata, clara, vie, tanara. Toata viata ta se transforma intr-o flacara, o flacara fara fum. Aceasta inseamna constiinta.
(Osho A Sudden Clash of Thunder Capitolul 1)

Pesti

Viata ta ar trebui sa ajunga la ceilalti. Pacea ta interioara, binecuvantarea ta, extazul tau nu ar trebui sa ramana in tine doar sub forma unei seminte.

Ar trebui sa se deschida precum o floare si sa isi imprastie mireasma inspre toti – nu doar catre prieteni, ci si catre straini. Aceasta este adevarata compasiune, aceasta este adevarata dragoste: sa imparti stralucirea ta, sa imparti dansul tau. (Osho Christianity, the Deadliest Poison and Zen… Capitolul 5)

Horoscopul are la baza setul Osho Tarot.

Sursa:www.garbo.ro

 

Daca ai o nelamurire te invit sa patrunzi in taina tarotului 

http://armonizaresitransformarepersonala.blogspot.ro/p/tarot.html 

Dacă fiecare ajunge să fie el însuşi, Pământul va fi plin de oameni puternici, inteligenţi, înţelegători, împliniţi

Posted on 16 iulie 2013 by Solarris

Niciodată n-ai fost acceptat de părinţii tăi, de profesori, de vecini, de societate, aşa cum eşti. Toată lumea a încercat să-ţi aducă îmbunătăţiri, să te facă mai bun. Toată lumea ţi-a scos în evidenţă defectele, greşelile, slăbiciunile inerente oricărei fiinţe umane. Nimeni n-a pus accent pe frumuseţea ta, nimeni n-a pus accent pe inteligenţa ta, pe grandoarea ta. Simplul fapt de a fi viu este un dar nemaipomenit, dar nimeni nu ţi-a spus vreodată să-i fii recunoscător existenţei. Dimpotrivă, toată lumea bombăne, se plânge. Încă de la început, toţi cei care te înconjoară îţi spun că nu eşti ce ar trebui să fii, îţi dau sfaturi, îţi oferă idealuri mari pe care trebuie să le urmăreşti. Faptul că exişti nu e preţuit. Viitorul tău e preţuit, important e să devii cineva respectabil, puternic, bogat, renumit, nu doar un nimeni.

Condiţionarea constantă a născut în mintea ta ideea: “Nu sunt suficient aşa cum sunt, lipseşte ceva. Şi trebuie să fiu altundeva, nu aici. Nu ăsta e locul în care trebuie să fiu, ci undeva mai sus; trebuie să fiu mai puternic, mai dominator, mai respectat, mai cunoscut”.
Mulţi oameni ţi-au transfomat mintea conform ideilor lor despre cum ar trebui să fii. Şi nu cu rea credinţă. Părinţii te-au iubit, profesorii te-au iubit, societatea vrea să fii cineva. Intenţiile au fost bune, dar înţelegerea a fost limitată. Ei au uitat că nu poţi transforma un trandafir în lotus şi invers.

Tot ce poţi să faci e să ajuţi trandafirul să crească mai mare, mai colorat, mai parfumat. Îi dai toate elementele necesare transformării culorii şi parfumului – îngrăşământul potrivit, solul potrivit, îl uzi când trebuie – dar nu poţi să faci tufa de trandafiri să dea flori de lotus. Iar dacă începi să-i imprimi tufei de trandafiri ideea: “Trebuie să faci flori de lotus”, imprimi o condiţionare greşită. Nu numai că tufa asta n-o să poată să facă niciodată flori de lotus, ci întreaga ei energie va fi îndreptată pe un drum greşit, astfel încât ea nu o să mai dea nici trandafiri, căci de unde să ia energia de a da trandafiri? Iar când se va dovedi că n-au ieşit nici flori de lotus, nici trandafiri, fireşte că această biată tufă se va simţi frustrată, golaşă, nedemnă.

Asta se întâmplă cu făpturile umane. Animaţi de cele mai bune intenţii, oamenii îţi transformă mintea. Într-o societate mai bună, cu oameni mai înţelegători, nimeni nu va încerca să te schimbe. Toată lumea te va ajuta să fii tu însuţi – iar să fii tu însuţi e cel mai bun lucru din lume. A fi tu însuţi îţi dă tot ce îţi trebuie pentru a te simţi împlinit, tot ce poate să dea sens vieţii tale. Simplul fapt de a fi tu însuţi şi a te dezvolta conform naturii tale va aduce împlinire destinului tău. Asta e adevărata bogăţie. Asta e adevărata putere.
Dacă fiecare ajunge să fie el însuşi, tot Pământul va fi plin de oameni puternici, inteligenţi, înţelegători, împliniţi şi bucuroşi că au ajuns Acasă.

Osho

Osho-Bucuraţi-vă de viaţă, sărbătoriţi viaţa şi obsesia banilor va dispărea automat

Un om încetează să se mai gândească la bani numai atunci când începe să trăiască în prezent. Banii înseamnă viitor; înseamnă siguranţa viitorului, o garanţie pentru viitor. Dacă ai un cont echilibrat în bancă, viitorul tău este protejat. Dacă ai un caracter bun, chiar şi viaţa după moarte este sigură.
Lumea întreagă gândeşte în termeni financiari. Cei ce gândesc în termeni de putere politică tot la bani se gândesc, pentru că banii nu sunt decât un simbol al puterii.

Din cauza asta poţi să acumulezi din ce în ce mai mulţi bani, însă niciodată nu te părăseşte dorinţa de a avea mai mulţi – pentru că setea de bani este nelimitată şi fără de sfârşit. Şi oamenii sunt însetaţi de putere pentru că în adâncul lor sunt goi. Ei vor să umple cumva golul cu ceva – cu bani, putere, prestigiu, respectabilitate, caracter, virtute. Vor face orice; vor să îşi umple goliciunea interioară. Eu nu vă spun să renunţaţi la bani. Asta vi s-a tot spus de-a lungul veacurilor şi nu v-aţi schimbat. Eu vă voi spune altceva: bucuraţi-vă de viaţă, sărbătoriţi viaţa şi obsesia banilor va dispărea automat. Şi când va dispărea de bunăvoie, nu va lăsa nicio zgârietură şi nici o rană în urma sa.

Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane – foarte rare şi deosebite – care încearcă să-şi vadă această goliciune. Aceia care încearcă să umple golul rămân goi, frustraţi. Ei continua să adune gunoi, întreaga lor viaţă este inutilă şi searbădă.
Numai ceilalţi oameni, acei foarte deosebiţi care încearcă să-şi privească golul interior fără nicio dorinţă de a-l umple, acei oameni devin meditativi. Meditaţia înseamnă să-ţi priveşti goliciunea interioară, să îi dai bineţe, să te bucuri de ea, să fii una cu ea, fără nici o dorinţă de a o acoperi – nu e nevoie de asta, pentru că golul acesta e deja plin. Pare gol pentru că tu nu îl vezi cum trebuie. Tu îl vezi cu mintea; e greşit. Dacă laşi mintea deoparte şi-ţi priveşti goliciunea, vei vedea că e minunat de frumoasă, divină, plină de bucurie. Nu mai e nevoie de nimic altceva!

Numai atunci un om încetează să se mai gândească la bani, la putere, la paradis – pentru că el este deja în paradis, pentru că este deja bogat, pentru că este deja puternic. Oamenii se gândesc încontinuu la bani, la bani şi numai la bani. Trăieşte clipa cu atâta totalitate şi abandon, ca şi cum nu ai mai trăi nici un moment în plus, ca şi cum ar fi ultima clipă! În acel moment, orice dorinţă de bani şi putere pur şi simplu dispare.
Dacă ai afla brusc că azi vei muri, ce s-ar întâmpla? Te-ar mai interesa banii? Dintr-odată, orice dorinţă de bani te va părăsi. Dacă azi ar fi ultima ta zi de viaţă, nu ai risipi-o gândindu-te la ziua de mâine şi la bani; pentru că nu mai există nici un mâine. Pentru că trăim numai în zilele de mâine, banii au devenit foarte importanţi. Şi pentru că nu trăim, ci doar îi imitam pe ceilalţi, banii au devenit foarte importanţi. Cineva construieşte o casă, şi tu i te simţi inferior. Nu erai deloc nemulţumit cu casa ta acum câteva zile, însă acum, pentru că cineva construieşte o casă mai mare, apare comparaţia: şi te răneşte, îţi răneşte ego-ul. Ai vrea să ai bani. Cineva a făcut altceva, ceva diferit, şi ego-ul tău se simte deranjat.

Renunţă la comparaţii şi poţi să te bucuri de viaţă la maxim. Persoana care se bucura de viaţă nu are nici o dorinţă de a poseda, pentru că ştie că în viaţă, lucrurile adevărate de care merită să te bucuri nu pot fi cumpărate. Dragostea nu poate fi cumpărată. Da, sexul poate fi cumpărat. Deci un om care ştie ce e dragostea nu va fi interesat de bani. Dar unul care nu ştie ce e dragostea, va fi obligat să rămână interesat de bani, pentru că banii pot cumpăra sex, şi el numai sexul îl cunoaşte.
Nu poţi cumpăra noaptea înstelată. Unui om care ştie să se bucure de o noapte plină de stele nu îi va păsa de bani. Nu poţi să cumperi un apus de soare. Desigur, poţi să iei un Picasso – însă cine ştie să se bucure de un apus de soare, nu va fi deloc interesat să cumpere un tablou.
Viaţa este o pictură atât de minunată, o pictură în mişcare, vie!

http://drumuricatretine.wordpress.com/

Ori de câte ori te surprinzi creând o problemă, ieşi din ea imediat!

Oamenii crează întotdeauna probleme mari din nimic. Toate problemele sunt imaginare – le creezi pentru că, fără probleme, te simți gol pe dinăuntru. Fără probleme nu ai ce să faci, nu ai cu ce să te lupți, nu ai unde să te duci. Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru că dacă nu se duc se simt goi și, dintr-o dată, simt că viața nu are sens. Crează probleme ca să poată să simtă că viața e o mare lucrare și pentru că ei trebuie să muncească din greu, să se zbată.
Eul poate să existe numai atunci când se zbate, ia aminte – numai atunci când se luptă. Și cu cât e mai mare problema, cu cât e mai mare provocarea, cu atât mai mult crește Eul.
Nu îți crea necazuri inutile. Ești un mare creator de probleme – e suficient să înțelegi asta și, dintr-o dată, problemele dispar. Ești construit perfect; te-ai născut perfect; perfecțiunea este natura ta cea mai intimă. Trebuie doar să o trăiești. Hotărăște-te și trăiește-o! Dacă nu te-ai săturat încă de joc, poți să continui, dar nu întreba de ce. Știi. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista în pustietate, îi trebuie ceva cu care să se lupte. Eul există numai în conflict – Eul nu e o entitate, este o tensiune.
Dacă înțelegi acest lucru, însăși înțelegerea face ca armăsarii să redevină țânțari, iar apoi dispar și țânțarii. Dintr-o dată se face pustiu. Asta înseamnă iluminare – înțelegerea profundă a faptului că nu există probleme. Și atunci, fără nici o problemă de rezolvat, ce faci? Începi imediat să TRĂIEȘTI.
Începe să trăiești din acest moment și vei vedea că pe măsură ce trăiești mai mult, problemele se împuținează. Pentru că acum pustiul din tine înflorește și trăiește. Când nu trăiești, aceeași energie devine stearpă. Aceeași energie care ar fi devenit o floare, este blocată. Şi, nelăsată să înflorească, devine un spin în inimă. Este aceeași energie.
Dacă oamenii ar dansa puțin mai mult, ar cânta puțin mai mult, ar fi puțin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult și, încetul cu încetul, problemele lor ar dispărea. De aceea insist atât de mult asupra dansului… lasă întreaga ta energie să devină dans și atunci, dintr-o dată, vei vedea că nu mai ai cap – energia blocată în cap se mişca în toate direcțiile, creând modele, imagini, mișcări frumoase. Iar când dansezi, vine o clipă când corpul tău nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgător. Când dansezi, vine o clipă când granița ființei tale nu mai este atât de clară; te topești și te contopești cu Cosmosul.
Trăiește, dansează, mănâncă, dormi, fă lucrurile cât mai total cu putință. Și ține minte: ori de câte ori te surprinzi creând o problemă, ieși din ea imediat!

Osho

Traieste total

Aceasta scurta viata pe care o aveti poate fi transformata intr-un paradis. Aceasta mica planeta este floarea de lotus a paradisului.
Singura raspundere adevarata este fata de propriul tau potential, fata de propria ta inteligenta si constienta, fata de actiunea conforma cu ele.
Atunci cind te nasti, nu esti un copac, ci o saminta. Trebuie sa cresti, trebuie sa ajungi la o inflorire, iar aceasta inflorire va fi multumirea ta, implinirea ta. Aceasta inflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatura decit cu tine, cu evolutia ta personala.
Intelege, trebuie sa devii o adevarata celebrare pentru tine insuti!
Daca tinjesti dupa o utopie, dorinta ta se indreapta de fapt catre o armonie individuala si sociala. Aceasta armonie nu a existat niciodata, intotdeauna a fost un haos.Societatea a fost impartita in diferite culturi, in diferite religii, in diferite natiuni – toate avind drept fundament diverse superstitii. Nici una din aceste impartiri nu e valabila. Ele arata insa ca omul este divizat in el insusi, iar acestea sunt proiectiile conflictului sau interior. Omul nu are unitate launtrica si, prin urmare, nu este in stare sa creeze o societate, o umanitate unica, nici in afara lui. Cauza nu se gaseste in exterior. Exteriorul este doar o reflectare a fiintei sale launtrice.
Nimeni nu a acordat o atentie prea mare individului, si aceasta este cauza fundamentala a tuturor problemelor. Insa datorita faptului ca individul pare atit de mic si societatea atit de mare, oamenii au impresia ca societatea poate fi schimbata, dupa care individul se va schimba la rindul lui. Dar lucrurile nu stau deloc asa, caci “societatea” nu este altceva decit un cuvint; exista numai indivizi, nu exista societate. Societatea nu are suflet, in cadrul ei nu se poate produce nici o transformare. Schimbarea este posibila numai in cazul individului, indiferent cit de mica ar fi aceasta. Si odata ce invatati cum sa schimbati individul, acest lucru poate fi apoi aplicat asupra tuturor indivizilor, de pretutindani. Eu cred ca intr-o buna zi vom avea o societate care sa fie in deplina armonie, care sa fie mult mai buna decit toate ideile pe care creatorii de utopii le-au produs de mii de ani. Realitatea va fi cu mult mai frumoasa.
Nu esti niciodata multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ti-a daruit existenta, deoarece atentia ta se indreapta intotdeauna spre altceva. Ai fost plasat acolo unde natura nu a planuit sa fii. Nu te indrepti spre realizarea propriului tau potential. Tu incerci sa fii ceea ce vor altii sa fii, insa acest lucru nu te va putea multumi niciodata. Iar cind apare nemultumirea, logica iti spune: “Poate ca ceea ce ai nu este suficient; straduieste-te sa obtii mai mult!” Atunci incerci sa obtii mai mult, incepi sa cauti. Si toata lumea apare cu o masca zimbitoare, toata lumea zimbeste fericita, astfel incit fiecare vrea sa-i pacaleasca pe toti ceilalti. Si tu porti, la rindul tau, o masca, astfel incit ceilalti cred ca esti ceva mai fericit; iar tu, la rindul tau, ai impresia ca ei sunt mai fericiti. Iarba pare a fi mai verde in curtea vecinului. El priveste insa iarba din curtea ta; pentru el aceasta este mai verde. Ea pare efectiv mai verde, mai mladie, mai frumoasa. Acestea sunt iluziile pe care le creeaza distanta. Cind te apropii insa mai mult, incepi sa vezi ca nu este chiar asa. Dar oamenii ramin la distanta unii de altii. Chiar si prietenii, chiar si iubitii, se tin unul pe altul la distanta; o apropiere prea mare ar fi periculoasa, s-ar putea ca ei sa vada ceea ce esti in realitate. Iar eroarea isi are sursa in chiar modul in care pui problema, astfel incit – orice ai face – nefericirea te va urma. Vezi pe cineva care dispune de multi bani: iti vine imediat ideea ca banii reprezinta cauza fericirii. Priveste la acest om! Cit de fericit pare sa fie! Asa ca alergi dupa bani. Un altul este mai sanatos; alergi dupa sanatate! Un altul face altceva si arata foarte multumit – il urmaresti! Dar de fiecare data e vorba de celalalt…
Societatea a aranjat lucrurile astfel incit sa nu iti pui niciodata problema propriului tau potential. Si toata nefericirea provine din faptul ca nu esti tu insuti. Fii doar tu insuti si toata nefericirea si toata competitia cu ceilalti dispare; nu iti mai pasa ca altii au mai mult, ca nu esti tu cel care are mai mult. Daca vrei ca iarba sa fie mai verde, nu are rost sa privesti in curtea vecinului. Este atit de simplu ca iarba sa fie mai verde! Omul trebuie sa fie inradacinat in propria sa energie potentiala, indiferent care este aceasta. Lumea va fi atit de multumita astfel, incit acest fapt vi se va parea pur si simplu incredibil.(Osho)

 www.totulpentrunoi.com

Meditatia suferintei

"CONTINUAM SA NE TOT EVITAM PROPRIA SUFERINTA. Daca te simti nefericit, dai drumul la radio sau la tv si devii interesat. Incepi sa citesti ziarul ca sa poti uita de suferinta ta, sau mergi la un film, sau te duci la barbatul sau femeia ta. Iesi in club, te duci la shopping, doar sa te tii cumva la distanta de tine, ca sa nu-ti vezi rana, ca sa nu ai nevoie sa privesti in interiorul tau si sa vezi cat de tare doare acolo.
OAMENII CONTINUA SA SE EVITE PE SINE. Ce stiu ei despre suferinta? Cum se pot gandi ei la suferinta intregii existente? Mai intai, trebuie sa incepi cu tine insuti.

DACA TE SIMTI NEFERICIT, FA DIN ACEASTA O MEDITATIE. Aseaza-te in tacere, inchide usile. La inceput, simte-ti suferinta cu cat mai multa intensitate posibil. Simte durerea. Cineva te-a insultat. Acum, cel mai simplu mod de a evita durerea este de a te duce la acela si sa-l insulti si tu pe el, astfel incat sa devii ocupat cu el. Aceasta nu este meditatie.
DACA TE-A INSULTAT CINEVA, FII RECUNOSCATOR FATA DE ACELA fiindca ti-a dat posibilitatea de a simti o rana adanca. El a deschis o rana in tine. Rana poate fi creata de multe, multe insulte pe care le-ai suferit in viata ta. Se poate ca acela sa nu fie cauza tuturor suferintelor tale, dar a declansat procesul.
INCHIDE-TE IN CAMERA, ASEAZA-TE IN LINISTE, fara a nutri manie la adresa acelei persoane, ci cu o constientizare totala a acelui sentiment care apare in tine – senzatia de durere ca ai fost respins, ca ai fost insultat. Si apoi vei fi surprins ca nu doar acel om este acolo: ci toti barbatii si toate femeile care te-au insultat vreodata vor incepe sa iti apara in memorie.
Vei incepe nu doar sa ti le reamintesti, VEI INCEPE SA LE RETRAIESTI. SIMTE RANA, SIMTE DUREREA – NU O EVITA. De aceea, in multe terapii, pacientului i se spune sa nu ia medicamente inainte de inceperea terapiei, dintr-un simplu motiv: MEDICAMENTELE SUNT UN MOD DE A SCAPA DE SUFERINTA INTERIOARA. Ele nu iti permit sa-ti vezi ranile, ele le reprima. Ele nu-ti permit sa intri in suferinta. Si daca nu intri in suferinta, nu te poti elibera din captivitatea ei.

Este perfect stiintific, INAINTE DE A MERGE LA UN GRUP, SA RENUNTI LA TOATE DROGURILE – daca e posibil chiar si la droguri precum cafea, ceai, tigari, deoarece toate acestea sunt moduri de a fugi.
Ai observat aceasta? ORI DE CATE ORI TE SIMTI NERVOS, INCEPI IMEDIAT SA FUMEZI. Este un mod de a evita nervozitatea; devii ocupat cu fumatul. In realitate e o regresie. Fumatul te face sa te simti din nou ca un copil – lipsit de griji si de raspunderi – deoarece fumatul nu e altceva decat un piept de mama simbolic. Fumul cald care intra inauntru, te poarta spre zilele in care te hraneai la pieptul mamei, laptele cald intra in tine; iar sfarcul a devenit acum tigara. Tigara este un sfarc simbolic.
PRIN REGRESIE, EVITI RESPONSABILITATILE SI DURERILE DE ADULT. Si asta se petrece cu ajutorul multor, multor droguri. Omul modern este mai drogat ca niciodata inainte – deoarece omul modern traieste intr-o mare suferinta. Va fi imposibil sa traiesti fara droguri in atat de multa suferinta. Acele droguri creeaza o bariera; te tin drogat si nu iti permit sa ai destula sensibilitate pentru a-ti cunoaste durerea.
PRIMUL LUCRU PE CARE IL AI DE FACUT ESTE SA INCHIZI USILE SI SA LASI ORICE FEL DE OCUPATIE – privitul la televizor, ascultatul radio-ului, cititul de carti. Opreste orice ocupatie, deoarece si aceasta este un drog subtil. RAMAI DOAR TACUT, COMPLET SINGUR. Nici macar nu te ruga – deoarece si aceasta este un drog; devii ocupat, incepi sa vorbesti cu Dumnezeu, incepi sa te rogi, fugi de tine.

Atisha spune: Fii doar tu insuti. Indiferent cat de mare este durerea si indiferent cat de mare e suferinta, las-o sa fie. MAI INTAI EXPERIMENTEAZA ACEASTA IN INTENSITATEA EI TOTALA. Va fi dificil, va fi sfasietor. Poti incepe sa plangi ca un copil, sa te rasucesti la sol de durere – corpul tau se poate contorsiona. Poti simti deodata ca durerea nu este doar in inima, ci este in tot corpul – ca te doare peste tot, ca intreg corpul tau nu este altceva decat durere.
Daca o poti experimenta – si aceasta e de o importanta imensa – incepe sa o absorbi. Nu o arunca. ESTE O ENERGIE ATAT DE PRETIOASA, NU O ARUNCA. Absoarbe-o, bea-o, accept-o, ureaza-i bun venit, simte recunostinta fata de ea. Si spune-ti tie: "De data aceasta nu o voi evita, de data aceasta nu o voi respinge, de data aceasta nu voi arunca. De data aceasta o voi bea, o voi primi ca pe un oaspete. De data aceasta o voi digera."

E posibil sa iti ia cateva zile pentru a reusi. Dar in ziua in care reusesti, vei da peste o usa care te va duce foarte departe. O noua calatorie a inceput in viata ta, te indrepti spre un nou fel de a fi -- deoarece imediat, IN MOMENTUL IN CARE ACCEPTI SUFERINTA FARA NICIO RESPINGERE, ENERGIA EI SI CALITATEA EI SE SCHIMBA, nu mai exista durere. De fapt, esti pur si simplu surprins; nu iti vine sa crezi, este atat de incredibil. Nu-ti vine sa crezi ca suferinta poate fi transformata in extaz, ca durerea poate deveni bucurie.
”
OSHO
Cartea Intelepciunii

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc - Osho

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:


”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”


Te invit sa citesti raspunsul sau, mai jos.
Lectura placuta!
Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. 
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.
La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.

Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.

Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.

Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.

Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.

Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare.

 Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient. Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el.

Reţineţi însã: iubirea nu poate creşte decât faţã în faţã. Animalele nu pot simţi acest lucru, cãci ele nu ştiu sã facã dragoste decât pe la spate; de aceea, între ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relaţie adevãratã. O datã actul sexual terminat, fiecare pleacã în treaba sa, separat, fãrã un mulţumesc sau un la revedere! Animalele nu au reuşit sã îşi creeze familii, relaţii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv cã atunci când fac dragoste nu se privesc în ochi, nu stau faţã în faţã. Ca şi cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu conţine nici un element uman.

Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul animal care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului).
Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã.

De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt.

Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.

Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc.

De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri.

Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat.

Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat. 

Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient. 

Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret.
Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.

De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“

Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã.

Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

Osho-Cartea despre Ego


Sursa : AICI si AICI