Rugaciune pentru iubirea de sine

 Don Miguel Ruiz: Rugaciune pentru iubirea de sine

Astăzi, Părinte al universului, te rugăm să ne ajuți să ne acceptăm exact așa cum suntem, fără să ne mai judecăm. Ajută-ne să ne acceptăm mintea așa cum este, cu toate emoțiile sale, cu toate speranțele și visele noastre, cu personalitatea ei, cu felul nostru unic de a fi. Ajută-ne să ne acceptăm corpul așa cum este, cu toată frumusețea și perfecțiunea lui. Îngăduie ca iubirea noastră de sine să devină atât de puternică încât să nu ne mai respingem niciodată, încât să nu mai punem niciodată piedici în calea propriei noastre fericiri, a libertății și iubirii noastre.

De acum înainte, îngăduie ca fiecare acțiune a noastră, fiecare reacție, fiecare gând și fiecare emoție pe care le manifestăm să fie bazate numai pe iubire.

Ajută-ne, Tată, să ne amplificăm iubirea de sine până când întregul vis în care trăim se va transforma, până când teama și suferința vor deveni iubire și fericire.

Îngăduie ca iubirea de sine să devină atât de puternică încât să dizolve toate minciunile în care am fost programați să trăim, care ne spun că nu suntem suficient de buni, de puternici, de inteligenți, că nu putem reuși. Îngăduie ca iubirea noastră de sine să devină atât de puternică încât să nu mai fim nevoiți să ne trăim viața în funcție de părerile celorlalți.

Îngăduie-ne să avem o încredere atât de mare în sine încât să facem singuri alegerile pe care le preferăm.

Iubirea de sine va alunga teama în fața responsabilităților pe care le avem faţă de propria noastră viaţă sau a problemelor care pot apărea pe drum. Orice am dori să realizăm, îngăduie să o facem prin puterea iubirii de sine.

Începând de astăzi, ajută-ne să ne iubim pe noi înșine suficient de mult pentru a nu mai permite nici un fel de circumstanțe care să ni se împotrivească.

Ajută-ne să ne trăim viața așa cum suntem, fără să mai pretindem că suntem altcineva, numai pentru a fi acceptați de către cei din jur. Nu mai avem nevoie ca altcineva să ne accepte sau să ne spună cât de buni suntem, căci știm acum cine suntem cu adevărat.

Îngăduie să ne bucurăm – prin puterea iubirii de sine – de ceea ce vedem atunci când ne reflectăm în oglindă. Îngăduie ca zâmbetul să nu mai părăsească niciodată expresia feței noastre, amplificându-i astfel frumusețea interioară și exterioară. Ajută-ne să simțim o iubire de sine atât de intensă încât să ne bucurăm întotdeauna de propria noastră prezență.

Ajută-ne să ne iubim pe sine fără a ne mai judeca, căci judecata nu atrage după ea decât vinovăție şi auto-acuzare, dorința de a ne auto-pedepsi, care ne fac să pierdem perspectiva iubirii tale. Amplifică voința noastră de a ne ierta pe sine, chiar în acest moment. Purifică mințile noastre de otrava emoțională și de auto-acuzații, astfel încât să putem trăi într-o pace interioară și într-o iubire perfecte.

Îngăduie ca iubirea noastră de sine să fie puterea care să ne schimbe viața, transformând-o dintr-un iad într-un rai. Ajută-ne să ne transformăm prin intermediul acestei puteri fiecare relație pe care o avem, începând cu relația cu noi înșine.

Ajută-ne să ne eliberăm de conflictele cu cei din jur, să fim fericiți să ne împărțim timpul cu cei dragi şi să-i iertăm pentru orice nedreptate pe care ar comite-o faţă de noi. Ajută-ne să ne iubim pe noi înșine atât de mult încât să-i putem ierta pe toți cei care au greșit vreodată faţă de noi.

Dă-ne curajul să ne iubim necondiționat prietenii și familia, astfel încât relațiile noastre cu ei să devină absolut pozitive şi pline de iubire. Ajută-ne să creăm noi canale de comunicare în relațiile noastre, să scăpăm din războiul controlului, în care nu pot exista învingători sau învinși. Ajută-ne să lucrăm împreună, ca o echipă, într-un joc al iubirii, fericirii și armoniei.

Fie ca prin grația ta, relația noastră cu familia și cu prietenii noştri să aibă la bază respectul şi bucuria, astfel încât să nu mai simțim nevoia să le spunem cum trebuie să gândească şi cum trebuie să se comporte. Fie ca prin graţia ta, relaţiile noastre amoroase să devină sublime, astfel încât orice clipă pe care o petrecem alături de partenerul nostru/partenera noastră să devina o clipă de fericire.

Ajută-ne să îi acceptăm pe cei din jur exact așa cum sunt, fără să îi mai judecăm, căci atunci când îi respingem pe alții, noi ne respingem de fapt pe noi înșine. Iar atunci când ne respingem pe noi înșine, noi te respingem de fapt pe tine.

Ziua de astăzi reprezintă un nou început. Ajută-ne să ne începem din nou viața, punând la temelia ei puterea iubirii de sine. Ajută-ne să ne bucurăm de viaţă, de relațiile noastre, să explorăm viața, să ne asumăm riscuri, să fim vii și să nu mai trăim cu teama de a iubi. Îngăduie să ne deschidem inimile faţă de iubire, care este dreptul nostru prin naștere. Ajută-ne să devenim Maeștri ai Recunoștinței, ai Generozității și ai Iubirii, astfel încât să ne putem bucura de întreaga ta creație, acum și de-a pururi. Amin.

Nu încerca să iubeşti alţi oameni, înainte de a învăţa să te iubeşti pe tine însuţi.

Ca să acorzi atenţie unei persoane sau unei situaţii, trebuie să fii prezent pentru tine însuţi, pentru cealaltă persoană, cât şi pentru situaţia respectivă. Ca să fii prezent, nu poţi avea un program numai al tău.

Dacă te aştepţi la ceva de la tine însuţi, de la altul sau de la o situ­aţie în general, nu poţi fi pe deplin atent în acel moment. Capacitatea ta de a fi atent depinde de faptul că ai sau nu o minte deschisă, o minte li­beră de judecăţi şi de aşteptări.

La fel de important este să ai o inimă deschisă, ceea ce necesită compasiune pentru tine însuţi şi pentru alţii, cât şi iertare pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut. A avea o inimă deschisă înseamnă a-i aborda pe alţii ca pe nişte egali şi a căuta condiţii propice comunicării pentru ca să ajungeţi la apropiere şi comuniune.

Uşa către iubire se deschide şi se închide în măsura în care îţi des­chizi şi îţi închizi mintea şi inima.

Când uşa se închide, e nevoie ca omul să fie răbdător şi iertător, căci altfel s-ar putea ca ea să nu se mai deschidă.

E nevoie ca oamenii să simtă nu numai prezenţa, dar şi absenţa iu­birii. Simţindu-i absenţa, ei învaţă să asculte şi să-şi înmoaie inima. Simţindu-se separat de alţii, ei învaţă să descopere judecăţile subtile ce sunt emise permanent.

Fiecare experienţă de separare sau de judecare este un prilej de a te deschide spre prezenţa iubirii. Din punct de vedere mental, aceasta im­plică distanţarea de percepţii rigide şi de justificările lor. Din punct de vedere emoţional, înseamnă resimţirea efectului separării: propria ta du­rere, cât şi durerea celuilalt.

Trecerea de la judecare către acceptare - de la separare la empatie este esenţa vindecării. Atunci când nu eşti în stare să faci această trecere, stabileşti condiţiile pentru disconfort şi boală în câmpul minte/corp.

Trebuie să începeţi să învăţaţi cu toţii să treceţi de la starea de dis­confort şi boală la stare bună. de la închidere în sine la deschidere, de la neîncredere la încredere.

E nevoie să învăţaţi să demonstraţi pacea, prin transformarea posturilor „defensive” în posturi „receptive”, să demonstraţi armonia în relaţiile voastre, prin transformarea gândurilor şi faptelor „exclusive” în gânduri şi fapte „inclusive”.

A fi vindecător sau făptuitor de miracole înseamnă a-ţi accepta capacitatea intrinsecă de a fi liber de conflict, liber de vină, liber de ju­decare sau învinovăţire. Dacă accepţi această capacitate în tine însuţi, vei face miracole în viaţa ta, exact aşa cum am făcut şi eu.

Ţi-am spus de multe ori că poţi face asta. Vindecarea e nu numai posibilă, ci şi necesară. Fiecare dintre voi este un vindecător al propriilor vătămări şi nedreptăţi percepute şi un martor al puterii miracolului.

Vindecarea este singurul vostru scop aici. Cu cât vă daţi mai re­pede seama de acest lucru, cu atât e mai bine.

Aminteşte-ţi, te rog. că orice practică spirituală autentică începe prin cultivarea iubirii pentru sine şi acceptarea de sine. Nu încerca să iubeşti alţi oameni, înainte de a învăţa să te iubeşti pe tine însuţi.

Paul Ferini