Multumesc

 Mulțumesc - puterea acestui cuvânt

"Zilnic, consacrați cel puțin câteva minute să întroduceți în voi armonia. Închideți ochii, străduindu-vă să îndepărtați gândul vostru de grijile zilnice și îndreptați-l spre înălțimi, spre izvoarele vieții ce îndestulează universul.Când veți simți că ați oprit fluxul gândurilor, al sentimentelor și al imaginilor ce vă străbat, pronunțați interior cuvântul „mulțumesc”.

„Mulțumesc”, iată cuvântul cel mai simplu, dar și cel mai puternic, fiindcă el alungă toate tensiunile. Pronunțând acest cuvânt, vă acordați cu Lumea Divină, ieșiți din cercul strâmt al eului vostru limitat ca să pătrundeți în pacea Conștiinței Cosmice...Rămâneți cât mai mult timp posibil în această stare. Când veți reveni, veți simți că unele elemente noi, foarte prețioase, s-au infiltrat în ființa voastră: calmul, luciditatea, forța..."

Omraam Mikhaël AIVANHOV

Recunostinta Omraam

 O parere :

“Numai un sentiment de recunoștință față de Cer ne poate salva în clipa încercărilor. Cum să îi convingem însă pe oameni care nu mulțumesc nici măcar pentru momente fericite ce le primesc! Și totuși, a învăța să mulțumească Cerului, inclusiv pentru greutățile și necazuri, este cea mai bună modalitate de a-i transforma.

Dacă în fața unei încercări începeți să strigați, să vă revoltați, o veți simți și mai împovărătoare asupra voastră. Dacă însă vă spuneți: „Doamne, mulțumesc. Există desigur un motiv să mi se întâmple aceasta, eu am încă multe lucruri de învățat, de înțeles, iar aceste evenimente îmi vor folosi să mă îndrept, să mă întăresc”, veți simți dintr-odată cum se limpezește ceva în voi. Este ca și cum v-ați învălui greutățile cu un strat de aur pur, iar ele vă apar sub o altă formă. ”

 Omraam Mikhaël Aïvanhov

„Fă ce faci, dar gândeşte-te la consecinţe”

 Înainte de a încheia, aş dori să vă spun o poveste. Era cândva un rege care mergea la piaţă (aceasta se întâmpla în poveşti). În timp ce îi privea pe vânzători a auzit pe unul care striga: „Eu vând înţelepciune... Eu vând înţelepciune...”. Foarte uimit regele s-a apropiat de el şi i-a spus: „Tu vinzi înţelepciune ?... Cât mă costă ?”. „100 de scuzi, 1000 sau 10.000 de scuzi”, răspunse vânzătorul. Regele a zâmbit şi a comandat pentru 10.000 de scuzi. „Pentru 10.000 de scuzi...,” spuse vânzătorul, “...bine, iată: „Fă ce faci, dar gândeşte-te la consecinţe”. Puţin mirat regele plăteşte suma atât de mare pentru un sfat ce îi părea atât de simplu. Dar a râs din tot sufletul şi s-a întors în palat repetând fraza pentru a se amuza: „Fă ce faci, dar gândeşte-te la consecinţe”. Era ora la care trebuia să fie bărbierit de frizerul său. Acesta a intrat şi a pregătit totul ca de obicei, a luat briciul şi a început lucrarea. În acel moment regele şi-a amintit fraza cumpărată în piaţă şi, dorind să glumească, i-a spus bărbierului pe un ton grav şi poruncitor: „Fă ce faci, dar gândeşte-te la consecinţe”. Atunci, spre marea lui uimire, îşi văzu bărbierul căzând la picioarele sale, spunând: „Iertaţi-mă, sire, alţii sunt vinovaţi, minştrii mi-au cerut să vă tai gâtul, eu nu vreau...”. Povestindu-i complotul regele şi-a ascuns surpriza, luând un aer de om bine informat. Bărbierul a mărturisit tot, iar miniştrii au fost pedepsiţi. Vedeţi, dacă nu ar fi cumpărat înţelepciune de 10.000 de scuzi şi-ar fi pierdut viaţa.Uneori, o singură propoziţie ne poate salva mai bine decât toate cunoştinţele livreşti ce le posedăm, dacă această propoziţie este cea a unui Înţelept. Trebuie să cunoaştem gândurile care ne salvează şi cele care ne pierd. Zilnic, în noi, nişte bărbieri sunt trimişi de miniştrii adunaţi ca să ne hotărască pierzania. Deja nu mai suntem regi, toate pasiunile complotează împotriva noastră. Dacă nu suntem protejaţi, dacă nu repetăm în fiecare clipă fraza înţeleptului vom fi sugrumaţi, chiar bine sugrumaţi. În timp ce, dacă pronunţăm formule profunde şi înţelepte, fiinţele care se apropie de noi pentru a ne omorî sau a ne aduce necazuri, nu vor avea curajul să acţioneze.

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Adevarata pace

 ❤️Maestrul Aivanhavov

"Oamenii cred că, schimbând sau suprimând ceva sau pe cineva din exteriorul lor care îi deranjează, vor avea linişte. Aici ei se înşeală. Fiindcă pacea este o stare ce trebuie, înainte de toate, să o instalăm în noi. 

Să nu vă imaginaţi că veţi găsi, în sfârşit, pacea schimbându-vă soţul sau soţia, apartamentul, prietenii, meseria, ţara, religia etc. 

Pacea nu depinde de aceste schimbări. Poate de puţină linişte, de un răgaz. Dar, imediat, alte tulburări vor veni să vă asalteze. 

Înţelegeţi că a trăi în pace depinde doar de capacitatea voastră de a vă pune ordine în viaţa voastră psihică. 

Aduceţi aceste schimbări şi veţi putea rămâne cu aceleaşi persoane, în aceleaşi locuri, prinși de aceleaşi greutăţi, nimic nu vă va mai putea tulbura. 

Pentru că adevărata pace vine din interior, ea ţâşneşte, vă înconjoară în ciuda turbulenţelor şi a trepidaţiilor lumii exterioare. 

Este un fluviu de lumină ce vine din înalt şi vă învăluie întreaga fiinţă."

A trai in iubire

 Când va simţiţi agitaţi, înfricoşaţi, nefericiţi, trebuie să încercaţi să reacţionaţi. În loc să vă împărtăşiţi altora grijile, sau să vă lăsaţi măcinaţi de ele, liniştiţi-vă si începeţi să faceţi câteva respiraţii profunde. Pronunţaţi, apoi, un cuvânt de iubire, faceţi un gest de iubire, trimiteţi un gând de iubire... veţi constata că ceea ce fermenta în voi şi intra în putrefacţie a fost dat afară şi trimis foarte departe. Facând apel la iubire, aţi deschis în voi un Izvor care, lasându-l să curgă, va purifica totul.Vedeţi cât este de uşor: este suficient să vă deschideţi inima şi să daţi drumul iubirii. Încercaţi şi vă veţi întreba de ce n-aţi procedat aşa şi până acum. Auziţi vorbindu-se despre iubire şi râdeţi: dar lumea se joacă cu iubirea în loc să o folosească drept o cale de salvare.

Să trăiţi cu iubire, însemnează să trăiţi la un nivel de conştiinţă foarte ridicat, reflectat în toate actele vieţii, să trăiţi în acea stare care armonizează în voi totul, care vă menţine într-un perfect echilibru, acea stare care este un izvor de bucurie, de forţă şi de sănătate.

Omraam Aivanhov

Protejati-va locuinta!

 Omraam Michael Aivanhov -

Dacă observăm natura, putem constata că toate creaturile caută un adăpost şi îl apără. Păsările îşi construiesc cuiburi, alte animale au gaura lor, vizuina lor, culcuşul lor, teritoriul lor, etc. şi se luptă dacă un alt animal încearcă să le ia locul.

Fiecare fiinţă a primit deci de la natură dreptul de a poseda un domiciliu care să-i aparţină.

Este valabil pentru lumea vizibilă ca şi pentru lumea invizibilă. Fiecare spirit are, de asemenea, un loc care îi este rezervat în spaţiul infinit. Fiecare creatură spirituală ocupă un loc delimitat şi protejat de anumite vibraţii, de anumite culori sau de o chintesenţă particulară, un domeniu unde cel ce posedă vibraţii contrare nu poate veni să provoace perturbaţii.

Acolo unde locuieşte un Iniţiat, nici un spirit rău nu are dreptul să intre.

Un Iniţiat poate interzice intrarea în locuinţa sa a acestor spirite folosindu-se de simboluri, prin care le ameninţă cu acea sau acea pedeapsă dacă nu respectă interdicţiile. Astfel, mulţi amplasează o pentagramă deasupra uşii. Şi când vrea să facă o ceremonie magică, o mare muncă spirituală, când trebuie să invoce entităţile divine, un Iniţiat rezervă un loc şi îl consacră pentru a interzice intrarea spiritelor rele: el aprinde una sau mai multe lumânări, înconjură locul într-un cerc, unde înscrie nume sacre, arde esenţe, şi în acest spaţiu purificat, are toate condiţiile de a lucra. Singurele care au dreptul de a intra sunt entităţile benefice, în timp ce cele malefice rămân în afară, urlând, ameninţând, şi dacă încearcă să pătrundă ele sunt fulgerate.

Acum, veţi spune, de ce aprinde un mag lumânări sau făclii? Pentru că înainte de a întreprinde o muncă sacră, o ceremonie magică, el trebuie să cheme lumina. Lumina trebuie să prezideze totul, iar magul care trebuie să facă o ceremonie, preotul care trebuie să spună slujba, aprinde cel puţin o lumânare, pentru ca lumina să fie prezentă. Şi atunci când lumina este prezentă, intunericul este îndepărtat.

Magul ştie de asemenea că focul este o uşă care se deschide lumii de sus, pentru că focul reprezintă limita între lumea fizică şi lumea eterică. Prin foc, este mai uşor să ai acces la lumea divină.

Cât despre cei care utilizează lumânările sau făcliile pentru practicile lor de magie neagră, ei trebuie să ştie că comit un veritabil sacrilegiu.

Focul, despre care mitologia povesteşte că a fost furat din Cer pentru salvarea omului, nu trebuie să fie folosit la orice. Vă spuneam chiar că, atunci când trebuie să folosiţi o lumânare, este preferabil ca mai înainte să o consacraţi unei idei sau unei entităţi celeste: Mamei Divine, Tatălui Ceresc, Duhului Sfânt, Sufletului Universal, Arhanghelului Mihail …

Astfel, in lumea invizibila, flacăra acestei lumânări va forma o barieră de lumină în jurul vostru.

În locurile in care trăiesc oameni, milioane şi miliarde de entităţi vin, pleacă, circulă, fără ca ei să-şi dea seama. Deci, dacă nu faceţi nimic pentru a le împiedica accesul, creaturile inferioare, găsind uşa deschisă, pot veni să fure sau pot comite alte stricăciuni.

Iar voi nu puteţi să vă plângeţi Justiţiei divine, ea vă va răspunde: “E vina voastră, nu aţi pus o pancardă: “Proprietate privată. Intrarea interzisă”, sau cel puţin o sârmă subţire, în mod simbolic”.

Dacă via voastră nu este îngrădită, nu vă miraţi dacă vi se fură strugurii.

La fel, dacă inima, sufletul, spiritul vostru rămân deschise celor patru vânturi, fără a fi consacrate, protejate, înconjurate de o barieră de lumină, spiritele intunecate, indezirabilii, au tot dreptul de a intra, au dreptul de a face stricăciuni şi de a pleca, luându-vă toate comorile.

Nu putem să le pedepsim, intrucat propietarul trebuie să-şi ia precauţii.

În acelaşi fel cum în trecut se protejau orasele şi castelele, cu ajutorul zidurilor şi şanţurilor cu apă, la fel, discipolul trebuie să ridice în jurul lui pereţi, ziduri şi fortificaţii. Voi faceţi asta?

Nu, rămâneţi expuşi venirii şi plecării nepoftiţilor, iar apoi vă plângeţi că aţi fost prădat sau că vă simţiţi trist şi nefericit, epuizat.

Priviţi în natură: nimeni nu are încredere, păsările, animalele salbatice, insectele ridică în jurul lor obstacole, pentru a împiedica ca cineva să le găsească şi să le captureze. De ce omul este aşa de naiv şi încrezător şi crede că nici un inamic nu îl ameninţă şi că el va fi menajat? Desigur, în plan fizic el este apărat, da, dar în planul invizibil el se indreapta spre cele mai mari pericole.

Unii se întreabă cum se face că Dumnezeu a lăsat spiritele răului să intre la ei, de ce nu îi protejază … Ce întrebare stupidă! Dacă ei nu se protejază ei înşişi, de ce Să-i protejeze Dumnezeu?

Ei da, sunt reguli şi legi care trebuie cunoscute. Omul are toate puterile de a se opune, de a spune nu spiritelor tenebroase, dar dacă nu o face, nimeni nu o va face în locul său. Nu depinde decât de voi să faceţi ce trebuie făcut, pentru a ţine la distanţă entităţile răufăcătoare şi să atrageţi spirite luminoase, spunând în fiecare zi: “Domnule Dumnezeu, Maică Divină, Sfântă Treime, Îngeri şi Arhangheli, slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai Luminii, prieteni celeşti, toată fiinţa mea vă aparţine, veniţi să vă instalaţi, serviţi-vă de mine pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.” Iată ce trebuie să repetaţi în fiecare zi. Dacă nu o faceţi, nu vă miraţi că alţii vor fi cei care se vor instala.

Pentru ca locuinţa voastră să fie protejată, trebuie ca voi, proprietarul, să fiţi decis să o încredinţaţi spiritelor divine; din acel moment, spiritele tenebroase, ce s-au furisat fără ştirea voastră, sunt obligate să o părăsească. Dar atât timp cât le toleraţi, ele continuă să abuzeze. Totul depinde de voinţa proprietarului, stăpânului casei. Decizia sa este cea care contează.

Îngerii şi Arhanghelii nu au niciun drept să vină să se instaleze la noi fără consimţământul nostru, pentru că ei nu comit niciodată vreo violenţă.

În timp ce alţii, care sunt născuţi sub semnul violenţei, nu ezită să se instaleze cu forţa. Aşa cum spiritele luminii sunt respectuoase şi, ca sa intre, aşteaptă ca voi să le invitaţi, tot aşa spiritele tenebrelor sunt îndrăzneţe şi fără respect. Da, ce diferenţă în atitudinea acestor două categorii de creaturi!

Dar cum fiinţa umană nu este instruită, ea nu ştie cum să acţioneze şi lasă să intre diavolii, care se instalează şi se cramponează, în timp ce îngerii rămân în afară spunându-şi: “E ocupat, noi nu mai putem intra”.

Însă dacă luaţi chiar voi decizia şi vă adresaţi entităţilor ceresti, pronunţând aceste cuvinte magice: “Iată, eu sunt stăpânul casei: dispuneţi de tot apartamentul, de toate lucrurile, sunt ale voastre”, în acel moment, ele devin foarte puternice şi îndrăzneţe, se aruncă asupra celorlalţi, care o şterg.

Vă revelez purul adevăr şi trebuie să vă străduiţi să ajungeţi până la acest grad de conştiinţă şi, în fiecare zi, să pronunţaţi aceste cuvinte de consacrare:

“Spirite luminoase, dispuneţi de mine, vă dau totul, sunt în serviciul vostru”. Puteţi să adăugaţi şi alte cuvinte mai poetice dacă vreţi, dar în acelaşi sens adăugând şi:“pentru instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ”.

Da, nu trebuie niciodată să uităm aceste cuvinte: realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ, pentru că, dacă nu le precizaţi, toată fiinţa şi energiile voastre pot fi utilizate pentru alte realizări, pentru alte activităţi.

Şi de ce realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ? Pentru că este sarcina pe care Iisus ne-a lăsat-o când a spus: “Cereţi Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea sa”, şi mai ales în rugăciunea Domnească: “…vie Împărăţia Ta, fie Voia Ta, precum în Cer aşa şi pe Pământ.” Prin aceste cuvinte, Iisus a repetat şi amplificat, vrând să raspandeasca in întreaga omenire, această cugetare a lui Hermes Trismegistul: “Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”. Afirmând această corespondenţă între sus şi jos, Hermes Trismegistul a fondat bazele magiei.

Magia nu este altceva decât o comparaţie între Pământ şi Cer.Iată definiţia cea mai veridică a magiei: o muncă unde se compară fără încetare Pământul şi Cerul.

Prin această comparaţie, omul înţelege ce muncă are de făcut pe Pământ: să facă să vibreze Pământul în armonie cu Cerul, să facă să coboare Cerul pe Pământ …

Instaurarea divinitatii în materie constituie magia divină, teurgia.

Omraam Michael Aivanhov - Protejati-va locuinta! | Spiritualitate

Toamna- Arhanghelul Mikhael

 "Toamna este plasată sub influenţa lui Mikhael, arhanghelul Soarelui în sefira Tiphereth. Mikhael este cel mai celebru înger; numele său înseamnă: “Cine este ca şi Dumnezeu?”

Tradiţia iniţiatică povesteşte că Lucifer era cel mai mare dintre Arhangheli. În puterea sa, el a început să se creadă egalul lui Dumnezeu şi a vrut chiar să-L detroneze. Atunci, văzând aceasta un alt Arhanghel s-a ridicat şi a spus: “Cine e ca şi Dumnezeu?” În ebraică: “Mi (cine) – ka (ca şi) – El (Dumnezeu). Atunci Dumnezeu, care a văzut scena, i-a spus: “De acum înainte te vei numi Mikhael şi vei fi şeful miliţiei celeste.”

În Vechiul Testament, Mikhael este arhanghelul tuturor victoriilor asupra răului.

În Noul Testament, mai ales în Apocalipsă, e spus că el va fi cel care, la sfârşitul timpurilor, va doborî dragonul. În tradiţie se povesteşte că atunci când Moise a murit, diavolul a vrut să pună mâna pe corpul său, şi tocmai arhanghelul Mikhael s-a opus şi i l-a smuls din mână.

Numeroase tablouri şi icoane îl reprezintă cu o balanţă în mână, cântărind, după moartea lor, faptele oamenilor: pe un platan se îngrămădesc faptele rele, iar pe celălalt cele bune. În timpul acesta, diavolul este acolo, gata să atragă omul în regatul său infernal, şi e furios, scrânşneşte din dinţi văzând că Mikhael adaugă pe platan o ultimă faptă bună care face balanţa să se plece spre partea binelui!

Începutul toamnei coincide cu intrarea soarelui în Balanţă. Toamna este anotimpul recoltelor. Se strâng fructele, se aruncă cele rele şi se păstrează cele bune. “Recunoaşteţi un om după fructele sale”, spunea Iisus. Şi, într-un anume fel, putem spune că fiecare recoltă e o judecată. În natură, ca şi în viaţă, toamna este cel mai bun anotimp, anotimpul fructelor care s-au copt sub razele soarelui al cărui arhanghel este Mikhael."

Omraam Mikhael Aivanhov

Focul -Omraam

 FOCUL

"Focul este o poartă care se deschide lumii de dincolo deoarece  reprezintă limita dintre lumea fizică şi lumea eterică. Prin foc este  deci mai uşor de intrat în comunicare cu lumea divină. Dacă înainte de a  împlini un act important, Iniţiaţii au obiceiul să aprinda o lumânare ,  este pentru că ei ştiu că numai focul poate să-i introducă în regiunile  subtile şi să-şi facă astfel gândul şi vocea auzite.

ÎN FAȚA FOCULUI

Aţi văzut cu toţii arzând un foc de lemne într-un şemineu, dar v-aţi  întrebat cum se face că ramurile care erau uscate, negre, strâmbe devin  atât de frumoase şi strălucitoare ?  Nu este un miracol  să vezi ceva  atât de negru cum devine atât de luminos ? Deci şi voi, când vă vedeţi  sau când sunteţi în jurul unui foc, imaginaţi-vă că aduceţi toate  ramurile voastre uscate, adică toate vechile voastre tendinţe  instinctuale. Tot ce este inutil, aruncaţi în foc! Pentru că focul este  capabil să transforme totul în căldura, în lumina, de care tot voi veţi  beneficia . 

  Dacă nu, ce-aţi putea face cu aceste uscături ? Nu vă  pot nici încălzi, nici lumina, pentru că nu sunteţi capabili de a le  transforma . Daţi-le focului şi el vi le va înapoia sub formă de lumină  şi căldură.

ÎN FAȚA UNEI LUMÂNÃRI

Într-o cameră  liniştită, pregătiţi-vă să aprindeţi o lumânare în stare de calm şi  reculegere. Consacraţi (închinaţi) mai întâi lumânarea unei entităţi :  Mama Divină, Tatăl Ceresc, Duhul Sfânt, Sufletul universal, Arhanghelul  Mihail...

  În timp ce lumânarea este aprinsă, focul este prezent şi  la fel şi celelalte trei elemente: aerul, fără de care focul nu poate  arde, pamântul (partea solida a lumânării), şi apa - ceara topită.  Privind flacăra, gândiţi-vă că vă aflaţi în faţa unui mare mister al  naturii şi priviţi-o ca şi cum ar fi pentru prima oară. Asemenea  picăturii de apă care conţine toate proprietăţile oceanului, flacăra  este o picătură din Oceanul Cosmic, din Focul Universal. Ea este un  centru care răspândeşte lumina, căldura, viaţa;  ea vă pune în legătură  cu imensitatea vieţii cosmice. 

  Când simţiţi că aţi ajuns să vă  legaţi de flacără, aplecaţi-vă asupra ei, deschideţi gura şi aspiraţi de  trei ori ; reţineţi respiraţia un moment apoi expiraţi. Trebuie sa  repetaţi exerciţiul pentru cele patru corpuri: fizic, eteric, astral  şi  mental.  

  Pentru corpul fizic pentru a trezi forţele ascunse în el şi de a-l proteja de atingerea focului. 

  Pentru corpul eteric pentru a-l impregna de vibraţiile flăcării.

  Pentru corpul astral pentru ca pacea şi armonia să se instaleze în inima voastră.

  Pentru corpul mental pentru ca gândul vostru să fie luminat.

  Ceea ce aspiraţi este viaţa care se ridică de la flacără în sus şi vă veţi simţi întărit.

  Cum Îngerul focului vă va vedea că admiraţi această flacără vie, vă va  ajuta, va începe să vă iubească şi dacă lumea întreagă va arde, când  aţi ajuns să aveţi aceleaşi vibraţii cu ale focului, veţi scăpa de  distrugere.

  Rugaţi-vă deasemenea şi faceţi un ritual pentru ca  această flacără să se instaleze în voi. De aceea adresaţi-vă ei  spunându-i :

  " Flacără prea iubită, simbol al Duhului Sfânt, simbol  al Focului Cosmosului, simbol al Soarelui, intră în mine, impregnează  celulele mele pentru ca Duhul Sfânt să coboare într-o zi în mine şi  să-şi găsească sălaşul."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Armonia - Omraam

 Armonia se află la baza oricărui succes

"Meditaţi în fiecare zi asupra armoniei, iubiţi-o, doriţi-o pentru a o introduce în fiecare din gesturile, privirile, cuvintele voastre. Dimineaţa, la trezire, gânditi-vă să începeţi ziua acordându-vă cu lumea armoniei universale...

Când intraţi într-o casă, primul vostru gând trebuie să fie: "Fie ca armonia şi pacea să domnească în această casă!"

Impregnaţi-vă necontenit de cuvântul "armonie", păstraţi-l în voi ca pe un fel de diapazon şi de îndată ce vă simţiţi puţin neliniştit sau tulburat, luaţi acest diapazon, ascultaţi-l şi nu faceţi nimic înainte de a vă acorda din nou întreaga voastra fiinţă.

Armonia se află la baza oricărui succes, oricărei realizări divine. Înainte de a întreprinde orice, învăţaţi să vă concentraţi asupra armoniei şi veţi putea atunci realiza lucruri care vor da rezultate pentru Eternitate."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Convingerile unui discipol

Gândul zilei de vineri 29 mai 2020

Convingerea - se bazează pe legile divine și experiențe -

"Convingerea este una dintre cele mai mari puteri existente.

S-au văzut anumiți conducători antrenând prin convingerea lor mulțimi întregi : chiar dacă ideile ce le apărau erau prostești sau criminale, forța convingerii lor reușea să îi antreneze pe cei mai reticenți...

Deoarece convingerea este o putere: ea produce niște ravagii și distrugeri dacă este orientată spre rău, dar ea poate transforma lumea când ea emană dintr-o idee divină și lucrează pentru bine.

Convingerea discipolului se bazează pe o cunoaștere a legilor divine și pe experiențele deja trăite în încarnările trecute sau în încarnarea actuală.

Când un discipol a reușit să posede această cunoaștere și face niște experiențe, el posedă o convingere de nezdruncinat ce îl face atotputernic.

Dimpotrivă, dacă discipolul nu posedă această convingere, cunoașterea sa nu este completă."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Dezvoltarea arborelui vs dezvoltarea omului

Gândul zilei de joi 23 aprilie 2020

Arbore - omul trebuie să crească ca el -

"Profunzimea este legată de sentiment, înălțimea este asociată cu gândul, iar lățimea, cu activitatea.

Așadar, nu trebuie să vorbim despre niște gânduri profunde, ci despre niște gânduri înalte, nici despre niște sentimente înalte, ci profunde.

 Cât despre activitate, ea trebuie să fie largă, vastă.

Pe perioada creșterii sale, arborele se dezvoltă succesiv în aceste trei dimensiuni.

 Mai întâi, germenul dă naștere rădăcinii ce se înfundă în sol.
 Cu cât rădăcina este mai lungă și se cufundă mai profund, cu atât mai mult arborele se va putea înălța și lăți.
Apoi, crește trunchiul care se înalță spre înălțimi.

De îndată de profunzimea rădăcinilor și înălțimea trunchiului sunt asigurate, arborele se poate lărgi prin crengile sale.

Omul trebuie să crească și să se dezvolte la fel ca arborele.
Numai după ce și-a aprofundat sentimentele, el își poate înălța gândul, iar atunci el își va putea lărgi activitatea."
Omraam Mikhaël Aïvanhov

- PUTEREA MAGICĂ A ÎNCREDERII

" Bănuielile, neincrederea, indoiala sunt forte distructive.
Eu nu spun ca nu trebuie sa fiti niciodata neincrezatori sau sa aveti indoieli, nu, orbirea nu este un sfat. Dar vreau sa va atrag atentia asupra fortelor negative pe care fiinta umana le declanseaza si le proiecteaza la randul sau, intretinand in ea neincrederea si banuiala.

Cand banuiti pe cineva, fara a va da seama, il impingeti sa faca ceea ce banuiti....

Cum v-am spus de mai multe ori, trebuie sa tinem cont de faptul ca fiinta umana poseda doua naturi: o natura superioara si o natura inferioara, si efectele pe care le produceti asupra unei fiinte depind deci de fortele pe care le treziti in una sau alta din aceste doua naturi.

Atunci cand nu incetati sa emiteti banuieli asupra cuiva, va legati de natura sa inferioara, si nu numai ca o intariti, dar primiti de la ea curenti, si, intr-o zi, veti avea aceleasi defecte si slabiciuni ca si cel asupra caruia ati fost pornit.

Daca va ocupati continuu de defectele altora, deschideti in voi insiva o poarta pentru a le lasa sa intre si prin aceasta maniera de a actiona va intarziati propria evolutie.

Cand nu aveti in cap decat viciile si crimele oamenilor, atrageti toate entitatile rele care sunt acolo, la adversarul vostru, vecinul vostru, sau la membrii familiei voastre; atunci sa nu va mirati daca intr-o zi va veti simti degradat. Este un fenomen magic, este foarte simplu.

Si contrariul este valabil, de asemenea.
Daca va veti decide sa nu va mai ganditi la defectele cuiva, ci sa va legati de virtutile sale, de spiritul sau, fie ca o stie, fie ca nu, se vor stabili legaturi si curenti intre el si voi, si intr-o zi veti ajunge sa aveti calitatile sale.

Cand vom cunoaste aceasta lege mare a schimburilor, a osmozei, a fuziunii, vom intelege ca trebuie sa incetam sa ne legam de slabiciunile altora, si din contra, va trebui sa cautam fiinte foarte evoluate pentru a avea schimburi cu ele. Astfel lucreaza cei ce sunt inteligenti.
Ceilalti, care sunt biete creaturi slabe, mizerabile, stupide, nu se inversuneaza decat asupra defectelor altora, asupra urateniei altora, fara a sti ce ii asteapta. Trebuie sa incetati sa mai traiti cu indoieli, banuieli.

Cand aveti incredere in cineva, chiar daca este betiv, vicios, slab, aceasta incredere pe care o manifestati il impinge sa se amelioreze pentru a va arata ca nu v-ati inselat asupra nobletii sale...

Toti cei care nu au inteles rolul magic al increderii sunt prudenti, inchisi rezervati, banuitori, si trec ca inteligenti. Evident, nimeni nu-i va musca poate, dar nimeni nu-i va iubi.

Atunci, nu merita sa fii putin muscat, impuns, dar pentru a avea in final intreaga lume de partea ta?
Poate ca unii nu vor fi la inaltimea increderii voastre si va vor trada...
Cui o sa-i spuneti? Dar, sub pretextul ca unii oameni sunt slabi, egoisti, necinstiti, ingrati, trebuie sa-i dispretuim si sa-i respingem, pe toti ceilalti, definitiv?
Ei nu, nu este o filozofie buna.

Daca oamenii ar cunoaste legile magice, in ciuda nenorocirilor, in ciuda accidentelor, in ciuda rautatilor si tradarilor, ei ar continua sa aiba incredere, sa-i lumineze pe altii, sa-i ajute, sa le deschida comorile intregii naturi.
Pentru ca, intr-o zi, toate creaturile care le-au facut rau vor plange cu lacrimi amare dandu-si seama ca erau pe cale sa masacreze pe cel mai mare binefacator al lor..."☀️

- OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV -

Omraam Mikhael Aivanhov – Închideţi uşa entităţilor inferioare

Slăbiciunile noastre sunt ca nişte uşi prin care entităţile care vor să ne dăuneze încearcă să se strecoare. Când cedăm anumitor slăbiciuni, le dăm dreptul de a se infiltra în noi pentru a ne chinui. Dacă le rezistăm, dacă nu cedăm, ele nu au nicio putere asupra noastră. Entităţile malefice nu au decât puterea pe care le-o acordăm noi. Dacă nu vreţi să aveţi de-a face cu ele, nu le deschideţi uşa. Ele nu vă forţează, ele vă fac doar sugestii, și voi sunteţi cei care le acceptă sau nu. Majoritatea oamenilor îşi imaginează că necazurile lor vin aşa... din senin, deodată. Nu, ei sunt cei care le-au pregătit, care le-au chemat, care le-au deschis uşa. Cum? Lăsându-se pradă poftelor, slăbiciunilor: în chiar acele momente entitățile malefice găsesc uşa deschisă şi intră. Deci, atenţie, ţineţi uşa bine închisă pentru ele.

Spuneţi că depuneţi eforturi pentru a vă transforma şi că nu reuşiţi, că toate bunele voastre hotărâri nu servesc la nimic? Nu vă descurajaţi, unele transformări profunde nu se produc instantaneu, ci cer timp. Dacă vă menţineţi permanent bunele hotărâri luate, mai devreme sau mai târziu veţi ajunge să acţionaţi după cum doriţi.

Priviţi un şarpe: când vrea să se strecoare într-o gaură, el începe prin a-şi introduce capul şi, indiferent cât de lung îi este trupul, coada este silită să-l urmeze. Cum el înaintează printr-o mişcare ce descrie o sinusoidă, coada poate crea impresia că se deplasează în sens invers deplasării capului dar, în realitate, ea sfârşeşte prin a trece tot pe acolo pe unde a trecut şi capul, căci ele nu sunt separate, iar coada urmează întotdeauna capul. În mod simbolic, capul reprezintă facultatea de a raţiona, de a cântări, de a alege o orientare sau alta şi apoi, în mod obligatoriu, restul trupului, adică execuţia, punerea în fapt, îi urmează. Iată avantajul de a gândi mereu corect; chiar dacă, pentru moment, nu acţionaţi conform ideilor pe care le aveţi, insistând, păstrând cel puţin o atitudine interioară corectă, veţi sfârşi prin a antrena toate forţele care opun rezistentă în voi, prin a acţiona după cum dictează Spiritul.

Cel mai adesea oamenii încă nu sunt conştienţi de importanţa unei filosofii corecte. Mulţi îşi imaginează că pot lăsa să intre în mintea lor orice fel de idei, fără ca acestea să le afecteze cu ceva comportamentul. Nu este deloc așa, ei încă nu au înţeles că, întotdeauna, coada urmează capul. Deci, atenţie, fiecare este dator să-şi supravegheze zilnic gândurile pe care le lăsa să-i treacă prin minte: dacă sunt anarhice, imorale, într-o bună zi, comportamentul lui va fi tot anarhic şi imoral. Legea acţionează atât în bine, cât şi în rău.

Ceea ce contează pentru Cer nu sunt succesele pe care le reputaţi, ci eforturile pe care le faceţi, căci numai ele vă menţin pe drumul cel bun, în timp ce succesul vă poate tenta să renunţaţi la vigilență. Chiar dacă nu aţi reuşit, chiar dacă nu aţi ajuns deocamdată la rezultatul dorit, nu face nimic: cel puţin aţi lucrat.

Deci nu cereţi succesul, el nu depinde de voi, ci de Cer, care vi-l va da atunci când va socoti de cuviinţă că sunteţi cu adevărat pregătiţi să-l primiţi. Ceea ce depinde de voi este efortul, căci Cerul nu-l poate face în locul vostru. Tot aşa cum nimeni nu poate mânca în locul vostru, Cerul nu poate să facă eforturi pentru voi; voi sunteţi cei care este necesar să le faceţi. Iar succesul, Cerul este cel care îl determină, atunci când îl vrea şi aşa cum îl vrea, după cum consideră el că este preferabil pentru evoluţia voastră.

De altfel, eforturile poartă în ele însele recompensa. După fiecare efort, după fiecare exerciţiu de perfecționare, viaţa ne apare în altă culoare, cu un alt gust. Deci lucraţi, aceasta este important, fără să vă fixaţi termene pentru realizarea aspiraţiilor spirituale. Dacă vă fixaţi un termen pentru obţinerea unui anumit rezultat interior, sau a victoriei asupra unui anumit defect, nu veţi reuşi decât să vă crispaţi, iar dezvoltarea voastră nu va mai fi la fel de armonioasă. Este necesar să acționați ca să vă perfecţionaţi fără să fixaţi un termen, gândindu-vă că, de fapt, aveţi în față eternitatea şi că, într-o zi sau alta, veţi ajunge să atingeţi perfecţiunea pe care o căutaţi.

Fixaţi-vă doar asupra frumuseţii actului pe care l-aţi întreprins şi spuneţi-vă: „Din moment ce este atât de frumos, nu mă interesează câte secole sau milenii îmi vor fi necesare pentru a ajunge acolo!”.

Cel care simte că nu reuşeşte să manifeste calităţile asupra cărora lucrează, nu este cazul să se descurajeze sau să se revolte. În fata eşecurilor este nevoie să fim umili, o altă atitudine dovedind că raţionamentul nostru nu este cel corect. Cauza este întotdeauna natura inferioară, care a reuşit să se strecoare într-un moment când a găsit condiţii prielnice. Un eşec este ca şi cum Cerul ar fi spus unor persoane sau unor circumstanţe: „Ia duceţi-vă şi muşcaţi-l puţin, spuneţi-i câteva vorbe să vedem cum reacţionează”. Şi, ceea ce se petrece, este o harababură care dovedeşte că nu eraţi încă pregătit pentru a înfrunta încercarea. Eşecurile nu este cazul nici să vă întristeze, nici să vă descurajeze, iar dacă totuși vă provoacă astfel de sentimente, înseamnă că nu sunteţi decât un pretenţios care doreşte ceva ce deocamdată îi este imposibil; dacă nu sunteţi capabili să vă depăşiţi decepţia, veţi sfârşi prin a vă distruge. Aveţi voie să vă întristaţi, dar numai pentru insuccesele sau necazurile celorlalţi, nu pentru propriile voastre dorinţe, ambiţii sau pretenţii neîndeplinite.

Dacă vedeţi că nu reuşiţi încă să manifestaţi o calitate, să învingeţi un defect, să înlăturaţi un obicei prost, în loc să vă revoltaţi sau să vă descurajaţi, spuneţi-vă: „Asta provine din faptul că în trecut nu mi-am îndeplinit sarcinile aşa cum era necesar şi acum totul îmi este mai dificil”. Iată ce este indicat să vă spuneţi şi să vă puneţi imediat din nou pe lucru. Da, şi chiar dacă nu mai aveţi decât un an de trăit, un singur an, este important să continuaţi, să continuaţi… astfel veţi remarca toate transformările care vor urma. Căci purtăm cu noi toate achiziţiile spirituale pe care le-am făcut, dacă am căutat sincer să ne perfecţionăm.

Deseori, văzând cât este de greu să-ţi corectezi defectele, te simţi nefericit, descurajat. În realitate, în loc să ne împotmolim în slăbiciunile noastre, care sunt rezultatul dezordinilor în voia cărora ne-am lăsat în trecut, este de preferat să ne preocupăm de ceea ce putem face pentru viitor şi să ne spunem: „Acum voi repara totul, voi reconstrui totul”. Și, în fiecare zi, cu o credinţă de nestrămutat, cu o convingere absolută, să lucrăm în acest sens, adică să folosim toate elementele pe care ni le-a dăruit Dumnezeu: imaginaţia, gândirea, sentimentele şi să ne recreăm, să ne remodelăm aşa cum dorim să fim. Imaginaţi-vă înconjuraţi de Lumină (atenţie: doar Lumina alb-strălucitoare dacă nu cunoaşteţi încă celelalte nuanţe coloristice benefice care se regăsesc şi în aură), susţinând cu iubirea şi generozitatea voastră pe toţi cei care au nevoie, rezistând tuturor dificultăţilor şi tentaţiilor… Puţin câte puţin, imaginile pe care le formaţi despre aceste calităţi prind viaţă, lucrează asupra voastră, vă transformă şi, în același timp, atrag din Univers elemente corespunzătoare pentru a le aduce în voi.

Bineînţeles, este necesară munca pentru a ajunge la un rezultat dar, în ziua în care îl veţi obţine, nu veţi mai avea niciun fel de îndoială. Veţi simţi deasupra voastră o entitate superioară care vă protejează, vă instruieşte, vă purifică, vă luminează, iar în situațiile dificile vă aduce sprijinul de care aveţi nevoie. După ce aţi format în sfera conștiinței, multă vreme, această imagine a perfecţiunii, încetul cu încetul ea va coborî în planul fizic pentru a se concretiza.

Învăţaţi să utilizaţi o muzică adecvată pentru a vă facilita realizarea acțiunilor spirituale: ea vă va ajuta în îndeplinirea celor mai elevate aspirații (muzica spirituală, muzica clasică, sau acel gen de muzică înregistrată din împletirea sunetelor naturii: susur de ape, cânt de păsări etc.). De obicei, aveţi foarte multe aspirații benefice, dar nu ştiţi ce este necesar să faceţi pentru a le aduce la îndeplinire. Ori, muzica constituie un ajutor foarte puternic pentru realizarea lor. Ascultând muzică, în loc să vă lăsaţi gândurile să vagabondeze, concentraţi-vă asupra ceea ce vă doriţi mai mult. Dacă vă doriţi sănătate, imaginaţi-vă într-o formă foarte bună: indiferent de ce faceţi, vă plimbaţi, vorbiţi sau mâncaţi, vă imaginaţi într-o stare de sănătate înfloritoare, pe care o transmiteţi tuturor celor din jurul vostru. Dacă ceea ce vă doriţi este lumina, inteligența, înțelepciunea, utilizaţi muzica pentru a vă imagina că învăţaţi, înţelegeţi, că Lumina pătrunde în voi şi chiar o transmiteți mai departe către ceilalți. Dacă aspirați să dobândiți armonie, forţă, voinţă sau stabilitate, procedaţi în mod similar. Lucraţi astfel în toate domeniile în care simţiţi că aveţi lacune.

Câţi nu sunt aceia care simt că nu sunt pe drumul cel bun: sufletul lor, conştiinţa lor se revoltă şi se hotărăsc să-şi transforme modul de a trăi. Ei reuşesc puţin, dar apoi se rătăcesc din nou. Atunci regretă, se roagă, iau din nou decizii transformatoare, dar nici de data aceasta nu durează mult. Bineînţeles că este deja un pas în a recunoaşte că nu eşti pe drumul cel bun, dar nu este suficient, este necesar să ajungi să perseverezi în deciziile bune. De aceea, o colectivitate spirituală este atât de necesară, chiar indispensabilă pentru binele nostru, ea creează condiţiile optime pentru a ne menţine pe drumul cel bun. Astfel, de exemplu, când ne simţim obosiţi şi avem chef să lăsăm totul baltă, văzându-i pe ceilalţi cum perseverează suntem încurajaţi şi antrenaţi. Cu excepţia unor foarte rare situaţii, oamenii au în general nevoie să fie susţinuţi, stimulaţi, căci apare, întotdeauna, un moment în care elanul lor spiritual slăbeşte. Când nu sunteți integrați într-o colectivitate spirituală, urmăriți să identificaţi în jurul vostru oameni care au aceleaşi preocupări spirituale ca și voi. Veţi replica, poate, că nu doriţi să fiţi influenţaţi în niciun fel, că vreţi să fiţi liberi să faceţi ceea ce vă place şi, de aceea, nu doriţi să intraţi într-o colectivitate în care v-aţi simţi limitaţi. Ei bine, în acest caz nu sunteţi inteligenţi. Cine dă dovadă de inteligență înţelege că are nevoie de protecţie şi se va pune într-un context în care va fi împiedicat să facă nebunii, dar va fi liber să se lanseze în acţiuni benefice, luminoase.

Din moment ce activitatea voastră este benefică şi dezinteresată, este nevoie să aveţi încredere în legile dumnezeiești: eforturile voastre vor fi într-o zi recompensate. Spuneţi un cuvânt, faceţi un gest, aveţi o dorinţă, un gând: ele sunt imediat înregistrate şi, într-o zi, ele vor da rezultate. Pe aceste legi este necesar să vă bazaţi: totul în jurul vostru poate să se modifice, mai puţin aceste legi universale. Prietenii vă pot trăda, familia voastră poate fi preocupată de cu totul altceva şi să uite de voi, dar aceste legi vor fi întotdeauna prezente pentru a vă trimite exact ceea ce meritaţi, după modul în care aţi lucrat. Deci, nu contaţi pe nimic altceva decât pe activitatea voastră.

Veţi spune: „Dar Domnul, îngerii, sfinţii, nu putem conta pe ei?” Ba da, desigur, dar numai cu condiţia să fi lucrat. Dacă nu aţi plantat nicio sămânţă, chiar dacă îl chemaţi pe Dumnezeu în ajutor, tot nu va creşte nimic. Dumnezeu a făcut legi pe care oamenii este necesar să le cunoască, iar dacă ei le ignoră, El nu va răsturna ordinea Universului pentru a face pe placul ignoranţilor. Plantaţi o sămânţă, şi toate legile Naturii vor contribui pentru ca planta să crească. Aceasta înseamnă că, mai întâi, este necesar să ne bazăm pe activitatea noastră proprie şi apoi pe Dumnezeu, adică pe legile pe care El le-a stabilit în Univers.

Puritatea si morala spirituala- Omraam

Respiratia si execitarea ei constienta

“Respirația este o formă de nutriție și așa cum mâncăm trebuie să mestecăm încet, la fel când respirăm trebuie să “mestecăm” aerul. Când inspirăm, trebuie să reținem aerul mult timp până când plămânii (care sunt un fel de stomac) au asimilat complet substanțele nutritive. Dacă eliminăm aerul prea rapid, eliminăm în același timp toate aceste substanțe, chiar înainte ca plămânii să poată reține toate aceste elemente utile.

  DESCRIEREA UNOR EXERCIȚII

1. Astupați nara stingă și inspirați profund aerul prin nara dreaptă numărând patru timpi.
2. Țineți-vă respirația 16 timpi.
3. Astupați nara dreaptă și expirați prin nara stângă numărând 8 timpi.

Reîncepeți exercițiul inversând:

1. Astupați nara dreaptă și inspirați aerul prin nara stângă 4 timpi.
2. Țineți-vă respirația 16 timpi.
3. Astupați nara stângă și expirați pe dreapta 8 timpi.

Exercitiul se repeta de 6 ori pentru fiecare nară.

Cei care pot vor dubla timpii: 8-32-16.

Prin respirație profundă vă puteți vindeca sistemul nervos și multe alte boli. Medicii vă vor prescrie injecții de calciu, de iod, de sodiu etc. pentru a vă da elementele care vă lipsesc, în timp ce Inițiații vă vor sfătui să luați aceste elemente în stare eterică prin respirație. Metoda este foarte simplă, respirați concentrâdu-vă pe ideea că sunteți pe cale să preluați remediul care vă lipsește. Da, fiindcă organismul știe foarte bine de ce are nevoie, el conține o întreagă echipă de chimiști perfect competenți, capabili să extragă din aer substanțele necesare.

Iată de ce discipolul nu trebuie să caute neapărat medicamentele la farmacie. El respiră cu dragoste și cu convingerea absolută că este pe cale să extragă din spațiu elementele care-i sunt necesare.

Dar prin respirație veți putea de asemenea să extrageți forța și particulele din lumea superioară, adică lumină, pace și toate elementele vivifiante. Deci, când respirați trebuie să încercați să atrageți elementele spirituale de care aveți nevoie, în funcție de starea în care vă aflați.”-

{Maestrul O.M. Aivanhov}

Sunteți siguri că vă înțelegeți bine pe voi înșivă?

"Spuneți că aveți nevoie de niște prieteni care să vă înțeleagă, că nu găsiți nicăieri această înțelegere. Întrebați-vă mai întâi ce doriți să se înțeleagă în voi. Chiar dacă sunt aspirațiile voastre cele mai înalte, de ce să cereți altora să pătrundă în inima și sufletul vostru pentru a ști ce se petrece acolo? Este îndeajuns să știți că aveți susținerea îngerilor, a entităților luminoase care populează spațiul, a lui Dumnezeu Însuși care v-a creat.
Cât despre rest, senzațiile, dorințele, dispozițiile, simpatiile, antipatiile voastre, spuneți-vă că sunt numai niște probleme de temperament și că fiecare îl are pe al său. Nu este rațional să aștepți ca alții să se intereseze și să țină cont de el. De altfel, sunteți siguri că vă înțelegeți bine pe voi înșivă? Nu?...Și doriți ca alții să o facă!"

Omraam Mikhaël Aïvanhov

PROTEJAŢI-VĂ LOCUINŢA!

Din invataturile Maestrului Omraam Michael Aivanhov
Dacă observăm natura, putem constata că toate creaturile caută un adăpost şi îl apără. Păsările îşi construiesc cuiburi, alte animale au gaura lor, vizuina lor, culcuşul lor, teritoriul lor, etc. şi se luptă dacă un alt animal încearcă să le ia locul.
Fiecare fiinţă a primit deci de la natură dreptul de a poseda un domiciliu care să-i aparţină.
Este valabil pentru lumea vizibilă ca şi pentru lumea invizibilă. Fiecare spirit are, de asemenea, un loc care îi este rezervat în spaţiul infinit. Fiecare creatură spirituală ocupă un loc delimitat şi protejat de anumite vibraţii, de anumite culori sau de o chintesenţă particulară, un domeniu unde cel ce posedă vibraţii contrare nu poate veni să provoace perturbaţii.
Acolo unde locuieşte un Iniţiat, nici un spirit rău nu are dreptul să intre.
Un Iniţiat poate interzice intrarea în locuinţa sa a acestor spirite folosindu-se de simboluri, prin care le ameninţă cu acea sau acea pedeapsă dacă nu respectă interdicţiile. Astfel, mulţi amplasează o pentagramă deasupra uşii. Şi când vrea să facă o ceremonie magică, o mare muncă spirituală, când trebuie să invoce entităţile divine, un Iniţiat rezervă un loc şi îl consacră pentru a interzice intrarea spiritelor rele: el aprinde una sau mai multe lumânări, înconjură locul într-un cerc, unde înscrie nume sacre, arde esenţe, şi în acest spaţiu purificat, are toate condiţiile de a lucra. Singurele care au dreptul de a intra sunt entităţile benefice, în timp ce cele malefice rămân în afară, urlând, ameninţând, şi dacă încearcă să pătrundă ele sunt fulgerate.
Acum, veţi spune, de ce aprinde un mag lumânări sau făclii? Pentru că înainte de a întreprinde o muncă sacră, o ceremonie magică, el trebuie să cheme lumina. Lumina trebuie să prezideze totul, iar magul care trebuie să facă o ceremonie, preotul care trebuie să spună slujba, aprinde cel puţin o lumânare, pentru ca lumina să fie prezentă. Şi atunci când lumina este prezentă, intunericul este îndepărtat.
Magul ştie de asemenea că focul este o uşă care se deschide lumii de sus, pentru că focul reprezintă limita între lumea fizică şi lumea eterică. Prin foc, este mai uşor să ai acces la lumea divină.
Cât despre cei care utilizează lumânările sau făcliile pentru practicile lor de magie neagră, ei trebuie să ştie că comit un veritabil sacrilegiu.
Focul, despre care mitologia povesteşte că a fost furat din Cer pentru salvarea omului, nu trebuie să fie folosit la orice. Vă spuneam chiar că, atunci când trebuie să folosiţi o lumânare, este preferabil ca mai înainte să o consacraţi unei idei sau unei entităţi celeste: Mamei Divine, Tatălui Ceresc, Duhului Sfânt, Sufletului Universal, Arhanghelului Mihail …
Astfel, in lumea invizibila, flacăra acestei lumânări va forma o barieră de lumină în jurul vostru.
În locurile in care trăiesc oameni, milioane şi miliarde de entităţi vin, pleacă, circulă, fără ca ei să-şi dea seama. Deci, dacă nu faceţi nimic pentru a le împiedica accesul, creaturile inferioare, găsind uşa deschisă, pot veni să fure sau pot comite alte stricăciuni.
Iar voi nu puteţi să vă plângeţi Justiţiei divine, ea vă va răspunde: “E vina voastră, nu aţi pus o pancardă: “Proprietate privată. Intrarea interzisă”, sau cel puţin o sârmă subţire, în mod simbolic”.
Dacă via voastră nu este îngrădită, nu vă miraţi dacă vi se fură strugurii.
La fel, dacă inima, sufletul, spiritul vostru rămân deschise celor patru vânturi, fără a fi consacrate, protejate, înconjurate de o barieră de lumină, spiritele intunecate, indezirabilii, au tot dreptul de a intra, au dreptul de a face stricăciuni şi de a pleca, luându-vă toate comorile.
Nu putem să le pedepsim, intrucat propietarul trebuie să-şi ia precauţii.
În acelaşi fel cum în trecut se protejau orasele şi castelele, cu ajutorul zidurilor şi şanţurilor cu apă, la fel, discipolul trebuie să ridice în jurul lui pereţi, ziduri şi fortificaţii. Voi faceţi asta?
Nu, rămâneţi expuşi venirii şi plecării nepoftiţilor, iar apoi vă plângeţi că aţi fost prădat sau că vă simţiţi trist şi nefericit, epuizat.
Priviţi în natură: nimeni nu are încredere, păsările, animalele salbatice, insectele ridică în jurul lor obstacole, pentru a împiedica ca cineva să le găsească şi să le captureze. De ce omul este aşa de naiv şi încrezător şi crede că nici un inamic nu îl ameninţă şi că el va fi menajat? Desigur, în plan fizic el este apărat, da, dar în planul invizibil el se indreapta spre cele mai mari pericole.
Unii se întreabă cum se face că Dumnezeu a lăsat spiritele răului să intre la ei, de ce nu îi protejază … Ce întrebare stupidă! Dacă ei nu se protejază ei înşişi, de ce Să-i protejeze Dumnezeu?
Ei da, sunt reguli şi legi care trebuie cunoscute. Omul are toate puterile de a se opune, de a spune nu spiritelor tenebroase, dar dacă nu o face, nimeni nu o va face în locul său. Nu depinde decât de voi să faceţi ce trebuie făcut, pentru a ţine la distanţă entităţile răufăcătoare şi să atrageţi spirite luminoase, spunând în fiecare zi: “Domnule Dumnezeu, Maică Divină, Sfântă Treime, Îngeri şi Arhangheli, slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai Luminii, prieteni celeşti, toată fiinţa mea vă aparţine, veniţi să vă instalaţi, serviţi-vă de mine pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.” Iată ce trebuie să repetaţi în fiecare zi. Dacă nu o faceţi, nu vă miraţi că alţii vor fi cei care se vor instala.
Pentru ca locuinţa voastră să fie protejată, trebuie ca voi, proprietarul, să fiţi decis să o încredinţaţi spiritelor divine; din acel moment, spiritele tenebroase, ce s-au furisat fără ştirea voastră, sunt obligate să o părăsească. Dar atât timp cât le toleraţi, ele continuă să abuzeze. Totul depinde de voinţa proprietarului, stăpânului casei. Decizia sa este cea care contează.
Îngerii şi Arhanghelii nu au niciun drept să vină să se instaleze la noi fără consimţământul nostru, pentru că ei nu comit niciodată vreo violenţă.
În timp ce alţii, care sunt născuţi sub semnul violenţei, nu ezită să se instaleze cu forţa. Aşa cum spiritele luminii sunt respectuoase şi, ca sa intre, aşteaptă ca voi să le invitaţi, tot aşa spiritele tenebrelor sunt îndrăzneţe şi fără respect. Da, ce diferenţă în atitudinea acestor două categorii de creaturi!
Dar cum fiinţa umană nu este instruită, ea nu ştie cum să acţioneze şi lasă să intre diavolii, care se instalează şi se cramponează, în timp ce îngerii rămân în afară spunându-şi: “E ocupat, noi nu mai putem intra”.
Însă dacă luaţi chiar voi decizia şi vă adresaţi entităţilor ceresti, pronunţând aceste cuvinte magice: “Iată, eu sunt stăpânul casei: dispuneţi de tot apartamentul, de toate lucrurile, sunt ale voastre”, în acel moment, ele devin foarte puternice şi îndrăzneţe, se aruncă asupra celorlalţi, care o şterg.
Vă revelez purul adevăr şi trebuie să vă străduiţi să ajungeţi până la acest grad de conştiinţă şi, în fiecare zi, să pronunţaţi aceste cuvinte de consacrare:
“Spirite luminoase, dispuneţi de mine, vă dau totul, sunt în serviciul vostru”. Puteţi să adăugaţi şi alte cuvinte mai poetice dacă vreţi, dar în acelaşi sens adăugând şi:“pentru instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ”.
Da, nu trebuie niciodată să uităm aceste cuvinte: realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ, pentru că, dacă nu le precizaţi, toată fiinţa şi energiile voastre pot fi utilizate pentru alte realizări, pentru alte activităţi.
Şi de ce realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ? Pentru că este sarcina pe care Iisus ne-a lăsat-o când a spus: “Cereţi Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea sa”, şi mai ales în rugăciunea Domnească: “…vie Împărăţia Ta, fie Voia Ta, precum în Cer aşa şi pe Pământ.” Prin aceste cuvinte, Iisus a repetat şi amplificat, vrând să raspandeasca in întreaga omenire, această cugetare a lui Hermes Trismegistul: “Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”. Afirmând această corespondenţă între sus şi jos, Hermes Trismegistul a fondat bazele magiei.
Magia nu este altceva decât o comparaţie între Pământ şi Cer.Iată definiţia cea mai veridică a magiei: o muncă unde se compară fără încetare Pământul şi Cerul.
Prin această comparaţie, omul înţelege ce muncă are de făcut pe Pământ: să facă să vibreze Pământul în armonie cu Cerul, să facă să coboare Cerul pe Pământ …
Instaurarea divinitatii în materie constituie magia divină, teurgia.

Un talisman – un obiect care, prin felul nostru de a-l considera, ne dă o putere

“Un tânăr a pus între paginile unei cărți floarea primită de la prietena sa. Desigur, după puțin timp, petalele s-au uscat, s-au decolorat, dar ce importanță are? De fiecare dată când privește această floare, i se pare că iubita îi surâde și îi spune mii de lucruri prin intermediul ei. El își pune floarea pe inimă, o atinge cu buzele, ea este ca un talisman ce îi deschide porțile cerului, și el este foarte bucuros, el se simte inspirat, el devine poet. Timpul se scurge însă, și relațiile cu această tânără nu îi mai par atât de ideale: de abia dacă mai remarcă acum floarea dintre paginile cărții; ea nu îi mai spune nimic, ca și cum ar fi devenit mută. Apoi, într-o bună zi el o aruncă la coș.

Ce s-a întâmplat? Floarea a fost mereu acolo, ea nu s-a schimbat, dar băiatul s-a schimbat. El a făcut din această floare un talisman, și tot el i-a luat puterea. Concluzia de tras din acest exemplu este că un obiect este nedeterminat prin el însuși; felul nostru de a-l considera poate face din el un talisman.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Exersati zilnic vointa prin rugaciune, meditatie sau trimiteti mesaje prietenilor din lumea invizibila

Cum nici o fiinta umana venita sa se incarneze pe pamant nu este perfecta, fiecare este obligata sa-si hraneasca instinctele rele, mai mult sau mai putin, fiindca aceste instincte rele sunt niste entitati vii care s-au instalat in ea si au nevoie sa se hraneasca. Si voi va aflati in acest caz.  

Ce va impiedica insa sa lucrati in secret la eliberarea voastra? 

Daca va exersati zilnic vointa, daca prin rugaciune, meditatie, trimiteti niste mesaje prietenilor din lumea invizibila, va veni in sfarsit si clipa in care veti putea spune acestor ocupanti nedoriti: „Plecati, aici se afla Imparatia lui Dumnezeu, voi nu mai aveti loc.”

Desigur, aceste entitati se vor impotrivi si va vor ameninta, pretinzand ca sunt acasa la ele, dar voi le raspundeti: „Da, asa s-a intamplat in primele pagini ale istoriei; de atunci s-au scris alte pagini fara ca voi sa stiti, si multe schimbari au survenit.  

Acum, Dumnezeu este pastorul meu, El ma ocroteste.” (DUMNEZEUL INTERIOR- SINELE DIVIN DIN FIECARE, SCANTEDIA DIVINA DIN NOI). Chiar daca ele deschid gura si arunca niste flacari, aceste entitati nu va vor mai inspaimanta si le veti alunga in final.

 Omraam Mikhael Aivanhov

Fericirea este totalitatea momentului

Fericirea nu este placerea. Placerea este o senzatie momentan agreabila care va face sa credeti ca prelungind-o cat mai mult, veti fi fericiti. Ei, bine, nu este asa. 

De ce? 

Pentru ca aceste activitati care va procura rapid si usor placere nu se situeaza, majoritatea, intr-un plan prea elevat., ele nu ating decat corpul fizic, poate inima sau chiar intelectul, acestea sunt doar satisfactii partiale si efemere. 

Fericirea, contrar placerii, nu e o senzatie de moment, ci ea priveste totalitatea fiintei. Initiatii, inteleptii ne previn despre realitatea lucrurilor, ei ne spun: 

"Atentie la ce faceti, primul moment de satisfactie trecut, veti plati foarte scump lipsa voastra de clarviziune."

 Omraam Mikhael Aivanhov