"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu
Se afișează postările cu eticheta Cuplu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cuplu. Afișați toate postările

joi, 8 decembrie 2011

Mona Lisa Smile (2003)

Katherine Watson cãlãtoreste din California în campusul Colegiului Wellesley din Noua Anglie în toamna anului 1953 pentru a preda istoria artei. În perioada de dupã rãzboi, Katherine se asteaptã ca studentele ei, cele mai bune si cele mai inteligente din tarã, vor profita de oportunitãtile care li se oferã. Totusi, curând dupã sosirea ei, Katherine descoperã cã mediul prestigioasei institutii este cufundat în obedientã. Conform profesoarei lor de etichetã si elocutiune, Nancy Abbey, un inel de logodnã pe degetul unei tinere femei este considerat un premiu mai mare decât o educatie completã.
Atunci când Katherine îsi încurajeazã studentele sã gândeascã independent, intrã în conflict cu facultatea si cu studentele mai conservatoare, inclusiv cu una dintre studentele ei, apartinând unei clase sociale înalte, Betty Warren. Betty, recent cãsãtoritã, devine un adversar formidabil atunci când Katherine o convinge pe cea mai bunã prietenã a ei, Joan Brandwyn sã se înscrie la Scoala de Drept de la Yale- chiar în momentul în care Joan asteaptã o propunere de cãsãtorie din partea prietenului ei. Pentru inteligenta si provocatoarea Giselle Levy, Katherine devine un model si un mentor de care avea mare nevoie. Dulcea si timida Connie Baker devine de asemenea curajoasã urmând exemplul lui Katherine si câstigã încrederea de a-si învinge nesiguranta.
Într-o lume care le-a dictat modul de a trãi, Katherine le învatã cum sã gândeascã pentru ele însele. Prin încercãrile studentelor ei de a-si gãsi propriul drum, Katherine învatã si ea sã îsi traseze un drum diferit.





Filmul poate fi descarcat de aici: http://www.megaupload.com/?d=AKXU4RCV
Subtitrarea o puteti descarca de aici: Mona_Lisa_Smile_2003

marți, 29 noiembrie 2011

Keith (2008)

Natalie,o tanara in varsta de 17 ani, populara in scoala si care invata foarte bine,are de gand sa mearga la una dintre cele mai bune universitati si crede ca viata-i este perfecta,mai ales ca are si un prieten cu care se intelege foarte bine. Dar totul se schimba din momentul in care il intalneste pe Keith,un baiat simplu si rebel cu care va colabora la ora de chimie. Acesta o simpatizeaza din prima clipa si o face sa vada o cu totul alta fateta a unei lumi pe care ea nu o cunostea,o lume lipsita de griji si preocupari. Acestia incep sa se intalneasca pe ascuns si desi el o placea,ea nu vedea in el mai mult decat un simplu amic...In momentul in care Natalie realizeaza ca ceea ce simte pentru el nu este o simpla prietenie,lucrurile incep sa ia o alta intorsatura din momentul in care ea afla un secret tragic care le va schimba viata amandurora...





Torrentul si subtitrarea le gasiti Aici

marți, 15 noiembrie 2011

Mr. Popper's Penguins (2011)

Inspirata din cartea pentru copii cu acelasi titlu din anul 1938 a autorilor Richard si Florence Atwater, comedia "Mr. Popper's Penguins" il are in centrul actiunii pe Tom Popper, un dezvoltator imobiliar care darama localuri indragite de catre new yorkezi pentru a construi pe respectivele terenuri zgarie-nori. Dependent de munca si obsedat de ideea de a avansa in cariera si de a castiga o avere prin scheme machiavelice, domnul Popper a uitat semnificatia cuvintelor prietenie si iubire, motiv pentru care a fost parasit de catre sotia lui Amanda, care este implicata acum intr-o relatie amoroasa cu Rick, un ecologist fanatic. Atunci cand mosteneste de la instrainatul lui tata 6 pinguini si este fortat sa isi transforme apartamentul luxos intr-un paradis inghetat pentru a crea noilor locatari conditii prielnice de viata, Tom se ataseaza de amuzantele creaturi, iar performantele sale profesionale au de suferit. Urmarit de catre un vecin rauvoitor, care vrea sa castige bani reclamandu-l ca ascunde ilegal in apartament pinguinii al caror loc ar fi la Gradina Zoologica si sicanat de catre un portar care il ameninta ca va informa administratorul cladirii despre bizarii lui colegi de camera, Tom Popper invata cateva lectii pretioase de la pinguini. 







Aici gasiti torrentul si subtitrarea: Mr Popper's Penguins

Summer Lovers (1982)

Michael and Cathy sunt doi tineri americani care sunt impreuna de 5 ani si care se decid sa-si petreasca vara pe una din insulele grecesti, cei doi inchiriind o locuinta acolo. In timp ce Cathy incearca sa-si cultive pasiunea pentru fotografie, improvizand chiar si o camera obscura Michael e fascinat de o arheoloaga frantuzoaica ce locuieste in apropiere- Lina. Dupa ce intre cei doi se consuma un prim episod erotic Michael se simte vinovat si-i marturiseste lui Cathy tot, aceasta indemnandu-l sa-si clarifice sentimentele. Chiar daca la un moment dat Cathy se simte tentata sa-si insele iubitul cu un grec renunta, iar a doua zi dimineata se hotaraste sa-i faca o vizita "rivalei" sale, despre care afla ca nu e interesata de o relatie de lunga durata cu Michael. Intre cele doua se infiripa o relatie de prietenie, Cathy afland cate ceva despre principiile de viata ale frantuzoaicei. Treptat cei trei vor forma un triunghi amoros, dar dramatismul si incertitudinea nu vor lipsi din relatia lor.
Un film despre o relatie in 3- armonioasa.


Torrentul si subtitrarea le gasiti Aici



sâmbătă, 22 octombrie 2011

Despre certuri si iubire I



Sa spunem ca iubesti pe cineva...

  Odata, o femeie a venit la mine si mi-a spus:" Am fost maritata timp de zece ani cu un barbat si nu ne-am certat niciodata. Iar acum m-a parasit! Ce s-a intamplat?"


Femeia credea ca daca nu s-au certat niciodata inseamna automat ca s-au iubit profund. Ce iluzie! Acest mod de a gandi este o eroare. Logica femeii era perfecta, dar inima are ratiuni pe care mintea rationala nu le intelege.

Din pacate, gresea. Cand iubirea este cu adevarat profunda, certurile sunt inevitabile. Din cand in cand, unul sau altul dintre cei doi parteneri simte nevoia sa sustina un punct d evedere diferit, care chiar daca nu este pe placul iubitei/iubitului, nu este neaparat gresit. Sau unul dintre ei doi chiar greseste, este dreptul fiecarui om sa faca si greseli. Din cand in cand, unul dintre cei doi simte nevoia sa se certe.
Dar aceasta cearta nu este capabila sa le spulbere iubirea, ci dimpotriva, le-o imbogateste. 
Tocmai aici este frumusetea: iubirea stie sa imbratiseze contrariile. Iubirea e facuta ca sa imbratiseze, sa cuprinda si  sa ierte.


Daca nu exista aceasta libertate de a fi noi insine si aceasta putere de a intelege, singura solutie este despartirea. Zece ani este o perioada lunga de timp - chiar si 24 de ore sunt mult prea multe pentru a ramane in aceeasi stare de spirit pentru un om obisnuit, caci mintea simte tot timpul nevoia sa oscileze dintr-o extrema in cealalta.


Sa spunem ca iubesti o persoana. Din cand in cand te simti furios pe ea, dar aceasta furie este posibila numai pentru ca o iubesti. Uneori simti nevoia sa te sacrtifici de dragul ei, alteori simti ca arzi de indignare. Si ambele extreme fac parte integranta din tine.
Daca nu te-ai certat niciodata cu partenerul in ultimii ani, inseamna ca nu v-ati iubit. Ati trait intr-o relatie de cuplu, intr-un mariaj poate, dar nu intr-o relatie de iubire. V-ati temut tot timpul ca orice conflict, orice stare de enervare, cel mai marunt lucru ar putea pune capat acestei relatii. V-ati temut atat de tare incat nu v-ati certat.


Nu ati crezut niciunul ca relatia voastra, ca iubirea voastra ar putea supravietui certurilor, ca aceasta din urma va trece, iar voi va veti regasi unul in bratele celuilalt, mai indragostiti ca oricand inainte. 
Din cauza acestei convingeri ati luat decizia de a nu fi voi insiva cu adevarat si de a nu va certa niciodata.


De aceea, i-am spus: " Nu ma mira decat un singur lucru: ca ati rezistat unul langa altul timp de zece ani! Cum a fost posibil?"

Viata este plina de contrarii, de paradoxuri, de ritmuri. Acum pleci, acum te intorci, Acum te desparti, acum te intalnesti din nou. Un om care iubeste cu adevarat, este el insusi. Chiar daca uneori se mai  enerveaza; in caz contrar, iubirea lui devine monotona, un fel de fundatura. Ati vazut cu totii relatiile acelea timorate, in care unul dintre cei doi a renuntat la el insusi-fie el barbat sau femeie- si traieste dupa cum doreste celalalt- "da, draga" este mantra sa, dar stralucirea din ochi, entuziasmul, aspiratiile, zambetul si autenticitatea i-au disparut.
Daca nu faci decat sa asculti tot timpul, realitatea devine monotona si moarta. Deasemenea, daca il obligi pe celalalt sa fie ca tine, sa gandeasca ca tine, sa se comporte ca tine, daca il/o tiranizezi impunandu-ti vointa, il omori. Zambetul, viata au disparut. Iubirea se deformeaza intr-o masca mortuara. Fara tremur, fara fior, fara vlaga, fara schimbare, fara viata.
O astfel de iubire nu conduce decat la tensiuni launtrice si falsitate - este imposibil sa te relaxezi in asemenea conditii.


Daca viata ar fi tot timpul asa cum credem noi, daca viata ar fi logica si liniara, nimeni nu ar mai putea cunoaste virtutea rabdarii, a sperantei, a iubirii adevarate, care imbratiseaza contrariile. Nimeni nu s-ar mai transforma, nimeni nu s-ar deschide spre a intelege, spre a cuprinde, spre a iubi mai mult. Nimeni nu s-ar mai intoarce vreodata inapoi, la iubire. Toata lumea s-ar teme, ar tremura si toti si-ar reprima sentimentele. 
Chiar daca ar sta langa partenerii lor zece ani sau zece vieti la rand, oamenii ar sta de fapt langa niste straini. Fiecare s-ar controla la sange, ca sa nu deranjeze, ca sa nu greseasca, dar intalnirea nu s-ar mai produce intre inimile lor. 
Din fericire, viata nu este deloc liniara, iubirea nu este deloc logica. Logica este moarta, viata este vie- de aceea, intrebarea care se pune este ce trebuie sa alegem: o viata linistita, asa cum vrem noi sau viata insasi, tulburata deiubire?



sâmbătă, 7 mai 2011

Buna dimineaţa, dragostea mea!



Eşti peste tot în preajma mea… m-am trezit cu tine în braţe, pe
buze, în carne… din cerul gurii mă cotropeşte gustul tău unic şi-n nări
simt, de peste tot invadîndu-mă, aroma ta… aroma tare a unui copac
meridional din care Viaţa extrage mirodeniile cu care compune
BĂRBATUL, aromitor a zbor înalt neîndoit, nesupus, netulburat, a zbor
pur şi simplu…



Mă priveşti din fotografia de pe monitorul calculatorului şi
privirea ta se desprinde fluid să pătrundă adinc în ochii mei care te
beau. Mi-e calm şi mi-e bine. Mi-e TU.



 Mă rog să nu-mi treacă niciodată această stare de a fi cu tine fiind tu, să nu trec
niciodată prea împămîntenit în aşteptare, fiindcă doar atunci te pierd în
iluzia care te-mparte între mine şi lume. Te împarte pe tine cel de
neîmpărţit, cel întreg, cel unic - Zeul. Iar mie mi-e bine doar acolo, în
tine-întregul, în locul acela numit cu numele meu, pentru tine părelnic
prea strîmt, pentru mine locul-oglindă care mă rotunjeşte FEMEIE, cum
n-am fost pînă acum şi cum mi-e drag să mă descopăr.



Mă cuibăresc, acolo, în braţele tale şi-ţi spun poveşti despre
visele mele, despre dorul de-a mă smeri sub paşii tăi potecă, sub gestul
tau univers, sub dorinţa ta libertate, sub copilul din tine candoare.
l...]


Îmi beau ceaiul de dimineata şi te-ntreb, rîzînd,cum mă iubeşti?-
parafrazind o întrebare buimacă dintr-o tăcere de-a ta învechită deja.
Şi tu ridici uşor din umeri, aruncîndu-ţi privirea într-o parte într-un gest
copilăros de evidenţă şi-mi răspunzi: “Aşa!”. Iar eu înţeleg că ştiu
răspunsul dintotdeauna.
Exact acesta este răspunsul clar, aşteptat: “Aşa!”.
Descopăr uluită că tu chiar aşa mă iubeşti.
Aşa cum am nevoie ca să mă aflu altfel decît mă ştiam.
Aşa cum am nevoie ca să mă aflu cum mă rîvnesc a fi – FEMEIE.





 Autoare: Odette - "Recurs la feminiate"

vineri, 25 martie 2011

Calea inimii si calea mintii - Osho


Calea inimii este minunata, insa periculoasa. Calea mintii este obisnuita, insa sigura. Barbatul a ales drumul cel mai sigur si cel mai scurt in viata. Femeia a ales cea mai frumoasa, dar cea mai accidentata, periculoasa cale, a emotiilor, sentimentelor, starilor sufletesti.
Si deoarece pana acum lumea a fost condusa de barbati, femeile au suferit enorm. Femeia nu a fost in stare sa se adapteze la societatea pe care au creat-o barbatii, deoarece societatea este creata conform ratiunii si logicii.
Femeia vrea o lume a inimii, iar in societatea creata de barbat nu este loc pentru inima. Barbatii trebuie sa invete sa fie mai inimosi, pentru ca ratiunea a dus intreaga omenire spre o sinucidere globala. Ratiunea a distrus armonia naturii, ecologia. Ratiunea ne-a dat masinarii minunate, dar a distrus minunata umanitate. Este nevoie de putin mai multa inima in toate.
In ceea ce ma priveste, calea catre fiinta voastra cea mai ascunsa este mai scurta din inima decat din minte. Mintea este o scurtatura daca mergeti in afara, iar inima este o cale foarte lunga. Daca mergeti inauntru, totul se schimba in opusul sau: inima este scurtatura catre fiinta, iar mintea este cel mai scurt drum la care va puteti gandi.
De aceea sunt cu totul pentru dragoste, pentru ca de la dragoste este foarte usor sa va duc la meditatie, sa va duc la vesnicia vietii voastre, sa va duc la divinitatea voastra; este foarte greu s-o fac pornind de la cap. Mai intai trebuie sa ajungem la inima, si numai dupa aceea ne putem indrepta spre fiinta.
Accentul pe care-l pun pe dragoste are un motiv in esenta spiritual. De la inima femeia se poate deplasa imediat…iar barbatul se poate deplasa spre inima fara dificultate.El a fost doar prost educat…este numai o conditionare. I s-a spus sa fie dur, puternic, viril, si toate acestea sunt prostii.
Nici un barbat nu plange si nu-si lasa tristetea sau bucuria sa se manifeste prin lacrimi pentru ca i s-a spus de pe cand era copil ca lacrimile sunt pentru femei, ca e ceva caracteristic fetelor. Barbatii nu plang si nu se vaieta niciodata.
Dar care este scopul acestor lacrimi? Este nevoie de ele!  Ele sunt un limbaj foarte incarcat de semnificatie.Exista momente in care nu puteti spune nimic, insa lacrimile voastre pot arata acest lucru. Se poate sa fiti atat de coplesiti de bucurie, incat sa va apara lacrimi in ochi. Lacrimile sunt intotdeauna simbolul unei experiente debordante. Se poate sa fiti atat de tristi incat cuvintele sa nu poata exprima acest lucru; lacrimile va sunt de ajutor.
Acesta este unul din motivele pentru care femeile innebunesc mai rar decat barbatii, deoarece ele sunt gata sa se vaiete, sa planga si sa arunce cu lucruri oricand: temporar, ele o pot lua razna zilnic. Un barbat acumuleaza incontinuu si apoi, intr-o zi, explodeaza “en gros”. Femeile o iau razna “en detail” si aceasta este o modalitate mai inteleapta, sa termini stocul. De ce sa acumulezi?
Barbatii se sinucid in numar mai mare decat femeile. E putin ciudat; femeile vorbesc despre sinucidere mai mult decat barbatii,dar arareori o fac. Barbatii nu vorbesc aproape niciodata despre sinucidere, insa in realitate se sinucid in numar mai mare, aproape de doua ori mai des. Barbatul continua sa refuleze, continua sa arate o anumita fata, care este falsa. Si exista o limita pentru toate; vine un moment cand nu se mai poate abtine si totul se naruieste.
Barbatii trebuie sa fie invatati sa fie mai inimosi, pentru ca din inima se deschide calea catre fiinta. Nu puteti ocoli inima. Femeia se afla intr-o pozitie mai buna: ea se poate indrepta direct catre fiinta de la inima. Insa, in loc sa recunoasca aceasta imensa calitate a femeilor, barbatii le-au condamnat pe femei. Poate ca exista un motiv; poate ca au fost constienti cu privire la o oarecare superioritate a femeilor, superioritatea dragostei.
Nicio logica nu poate fi mai presus de dragoste si nicio minte nu poate fi mai presus de inima. Dar mintea poate fi foarte ucigatoare, mintea poate fi foarte violenta, si asta a facut mintea secole la rand. Barbatii le-au batut pe femei, le-au oprimat, le-au blamat. Si, in consecinta, barbatii nu au putut sa-si sporeasca propria constientizare. Ar fi putut sa invete si ei arta de a merge in sus; ar fi putut sa mearga si ei pe acelasi drum. De aceea spun mereu ca emanciparea femeilor este si emanciparea barbatilor. Este chiar mai mult emanciparea barbatilor decat emanciparea femeilor.
Da, femeile detin mai multa dragoste…insa ele ar trebui sa fie facute sa devina constiente, de asemenea, cu privire la cealalta fata a monedei. Partea masculina a mintii detine logica, iar partea femeii este ilogica; nu este periculos, este numai o greseala, poate fi corectata. De aceea calea inimii este minunata, dar periculoasa. Cealalta latura a dragostei este ura; cealalta latura a dragostei este gelozia. Asa incat, daca o femeie este cuprinsa de ura si gelozie, toata frumusetea dragostei moare si ea nu mai ramane decat cu venin. Se va invenina pe sine si va invenina pe toata lumea dimprejur.
Pentru a fi iubitori, trebuie sa fiti mai vigilenti, pentru ca puteti cadea in groapa urii, care este foarte aproape. Orice culme a dragostei este foarte aproape de valea intunecata a urii; ea impresoara culmea de jur-imprejur si puteti aluneca in ea foarte usor. Poate ca acesta este motivul pentru care multe femei se hotarasc sa nu iubeasca. Poate ca acesta este motivul pentru care barbatii au hotarat sa traiasca la nivelul capului si sa uite complet de inima… pentru ca inima este atat de sensibila. Se simte lezata foarte usor; dispozitia i se schimba ca vremea.
Cel care vrea sa invete cu adevarat arta de a iubi trebuie sa tina minte toate aceste lucruri si trebuie sa evite ca dragostea sa cada in toate aceste gropi ale urii, ale geloziei. Altminteri, indreptarea catre fiinta va deveni imposibila, chiar mai imposibila decat este pornind de la cap.”
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...