Cum este să fii în relaţie de cuplu cu o fiinţă care are stări de iluminare spirituală?

Kim Eng l-a întâlnit pe Eckhart Tolle în 1998. Născută în Vancouver, Canada, căutările spirituale ale lui Kim au început încă din anii ’80 şi au atins apogeul după întâlnirea cu Tolle. Ea este în prezent iubita şi asociata lui Tolle, purtându-i învăţăturile prin toată lumea. După şapte ani de antrenament spiritual intens şi de experienţe spirituale deosebite, Kim a început să-i înveţe şi pe alţii cum să-şi descopere propriul învăţător şi vindecător interior. În calitate de consilier şi purtător de cuvânt, precum şi de mediator al workshop-urilor „Presence through Movement” („Existenţă prin Mişcare”), Kim şi-a dezvoltat propriile sale modalităţi de predare, urmărind procesul transformării conştiinţei prin integrarea spiritului, minţii şi a trupului.

În cadrul conferinţelor mele, una dintre întrebările cele mai frecvente este „Cum este să fii într-o relaţie de cuplu cu o fiinţă care are stări de iluminare?” De ce această întrebare? Probabil pentru că oamenii au o idee sau o imagine despre relaţia ideală şi vor să ştie cât mai multe despre aceasta. Probabil că mintea lor vrea să se proiecteze într-un viitor în care şi ei se vor afla într-o relaţie ideală prin intermediul căreia se vor putea regăsi.

Cum este să fii în relaţie de cuplu cu o fiinţă care are stări de iluminare spirituală?

Atâta vreme cât am în minte ideea că „Am o relaţie” sau „Sunt într-o relaţie” nu contează cu cine, voi suferi. Acesta este un lucru pe care l-am învăţat.

O dată cu conceptul de „relaţie” apar şi aşteptările, amintirile relaţiilor trecute, precum şi alte concepte mentale personale şi culturale condiţionate despre cum ar trebui să fie o „relaţie”. Noi vom încerca mai mereu să modelăm realitatea conform acestor concepte. Dar nu vom reuşi niciodată aceasta. Şi astfel vom suferi din nou. De fapt, adevărul este că nu există relaţii. Există numai momentul prezent, iar în momentul prezent există doar relaţionare.

Modul în care relaţionăm cu ceilalţi sau, mai degrabă, cât de mult îi iubim pe ceilalţi, depinde de cât de goliţi suntem de idei, concepte şi aşteptări.

De curând l-am rugat pe Eckhart să ne spună câteva cuvinte despre căutarea „relaţiilor de iubire” de către ego.Conversaţia noastră a devenit repede una profundă, atingând unele dintre cele mai adânci aspecte ale existenţei umane.

Eckhart Tolle: Ceea ce în mod convenţional numim „iubire” este o strategie a ego-ului de a evita abandonul de sine. Cauţi pe cineva care să-ţi dăruiască ceva ce nu poţi avea decât în starea de abandon. Ego-ul foloseşte acea persoană ca înlocuitor pentru a evita necesitatea de a se abandona. Limba spaniolă este cea mai onestă în acest sens. În spaniolă se foloseşte acelaşi verb te quiero, atât pentru „Te iubesc”, cât şi pentru „Te doresc”. Pentru ego, a iubi şi a dori este acelaşi lucru, în timp ce iubirea adevărată nu are în ea dorinţă, ea nu doreşte să-şi posede şi nici să-şi transforme iubitul/iubita. Ego-ul găseşte o fiinţă pe care o personalizează şi apoi o „face” specială. El foloseşte acea persoană pentru a-şi acoperi sentimentul constant de fundal de lipsă de conţinut, de „insuficient”, de mânie şi ură, care sunt strâns legate între ele. Acestea sunt faţete ale unui sentiment profund, înrădăcinat în fiecare fiinţă umană, care este inseparabil de starea egotică.

Atunci când ego-ul personalizează ceva şi spune „iubesc” aceasta sau aceea, este vorba despre o încercare inconştientă a sa de a acoperi sau de a îndepărta sentimentele înrădăcinate care însoţesc întotdeauna ego-ul: lipsa de conţinut, nefericirea, sentimentul de insuficienţă, care este atât de familiar. O perioadă, această iluzie chiar funcţionează. Apoi, inevitabil, la un moment dat, persoana pe care am personalizat-o sau pe care am făcut-o specială în ochii noştri, încetează să mai funcţioneze ca o acoperire pentru durerea, ura, lipsa de conţinut sau nefericirea noastră, care îşi au toate originea în acel sentiment al insuficienţei sau incompletitudinii. Apoi, sentimentul care a fost ascuns iese la suprafaţă şi este proiectat asupra persoanei care a fost personalizată şi făcută specială – care am crezut că ne va „salva”. Dintr-o dată, iubirea se transformă în ură. Ego-ul nu realizează că ura este o proiecţie a suferinţei universale pe care o simţim în interior. Ego-ul crede că acea persoană ne cauzează durerea. El nu realizează că durerea este sentimentul universal de a nu fi conectat cu nivelul cel mai profund al fiinţei noastre – de a nu fi ceea ce suntem cu adevărat.

Obiectul iubirii este interschimbabil, la fel de interschimbabil ca şi obiectul dorinţei egotice. Unii oameni au multe relaţii. Ei se îndrăgostesc şi se „dezîndrăgostesc” de multe ori. Ei iubesc o persoană pentru un timp, până când acest lucru nu mai funcţionează, deoarece nici o persoană nu ne poate acoperi permanent suferinţa.

Numai abandonul îţi poate da ceea ce cauţi în obiectul iubirii tale. Ego-ul spune că abandonul nu este necesar, pentru că „eu iubesc această persoană”. Acesta este un proces inconştient. În momentul în care acceptăm complet ceea ce se petrece, ceva din interiorul nostru scoate la iveală ceea ce a fost acoperit de dorinţa egotică. Este o pace interioară, intimă, o stare de nemişcare, de linişte, de tăcere şi sentimentul de a fi viu. Esenţa fiinţei noastre este necondiţionată. Este ceea ce căutăm în obiectul iubirii noastre. Suntem noi înşine. Atunci când se petrece aceasta, apare o iubire complet diferită, care nu mai este subiectul iubirii/urii. Ea nu personalizează lucrurile sau persoanele, făcându-le speciale. Este absurd chiar şi să folosim acelaşi cuvânt pentru a o denumi. Se poate petrece ca şi în cazul unei relaţii normale de iubire/ură, să intrăm ocazional în starea de abandon. Uneori aceasta se poate petrece pentru perioade scurte de timp; putem experimenta o iubire profundă, universală şi o stare de acceptare totală, care apare uneori la suprafaţa conştiinţei, chiar şi în relaţiile egotice. Dacă această stare de abandon nu este susţinută, ea va fi acoperită din nou cu vechile şabloane egotice. Deci, eu nu spun că iubirea adevărată, profundă nu poate fi prezentă ocazional, chiar şi într-o relaţie obişnuită de iubire/ură. Dar ea este rară şi de obicei durează foarte puţin.

Întotdeauna când acceptăm ceea ce se petrece, apare ceva mai profund. Altfel, suntem prinşi în capcana celor mai dureroase dileme, exterioare sau interioare, a celor mai dureroase sentimente sau situaţii; însă în momentul în care acceptăm ceea ce este, trecem dincolo de toate manifestările, le transcendem. Chiar dacă simţim ură, în momentul în care acceptăm că asta este ceea ce simţim, noi transcendem acest sentiment. El mai poate exista, dar dintr-o dată noi ne aflăm într-un „loc” mai profund, în care aceasta nu mai contează atât de mult.

Întregul univers fenomenal există datorită tensiunilor dintre contrarii. Cald-rece, creştere-descreştere, câştig-pierdere, succes-eşec, aceste polarităţi fac parte din existenţă şi, desigur, din orice relaţie.

Kim Eng: Atunci este corect să spunem că nu putem scăpa niciodată de polarităţi?

Eckhart Tolle: Nu putem scăpa de polarităţi la nivelul formei. Totuşi, le putem transcende prin abandon. Atunci când ne abandonăm fluxului vieţii, intrăm în legătură cu un nivel mai profund din interiorul fiinţei noastre, unde polarităţile nu există. Ele continuă însă să existe la nivelul exterior. Totuşi, chiar şi la acest nivel, ceva se modifică în modul în care polarităţile se manifestă în viaţa noastră atunci când ne aflăm într-o stare de acceptare sau abandon. Atunci polarităţile se manifestă mult mai blând.

Cu cât suntem mai inconştienţi, cu atât ne identificăm mai mult cu forma. Esenţa inconştienţei este aceasta: identificarea cu forma, fie că este o formă exterioară (o situaţie, un loc, un eveniment sau o experienţă), o formă gând sau o emoţie. Cu cât ne ataşăm mai mult de formă, cu atât ne abandonăm mai greu momentului prezent, vieţii şi cu atât mai extremă, violentă sau dură devine experimentarea de către noi a polarităţilor. Există oameni pe această planetă care trăiesc literalmente în iad şi, pe aceeaşi, planetă există simultan oameni care trăiesc vieţi relativ liniştite. Şi cei care au o stare de linişte interioară experimentează polarităţile, dar într-un mod mult mai blând, şi nu într-un mod extrem şi violent cum sunt ele experimentate încă de către multe fiinţe umane. Deci, modul în care este percepută manifestarea polarităţilor se modifică. Polarităţile nu pot fi îndepărtate, dar am putea spune că, atunci când ne abandonăm vieţii, întregul univers devine mai binevoitor. Nu mai este atât de ameninţător. Lumea nu mai este percepută ca fiind ostilă, aşa cum este ea este văzută de către ego.

Kim Eng: Dacă iluminarea sau existenţa în starea de trezire a conştiinţei nu modifică ordinea naturală a lucrurilor, dualitatea, tensiunea dintre contrarii, ce se petrece atunci când trăim în această stare? Afectează ea lumea în care trăim sau doar experimentarea subiectivă a ei de către cel cu conştiinţa trează?

Eckhart Tolle: Atunci când ne trăim viaţa într-o stare de abandon, ceva trece şi se manifestă prin noi în lumea dualităţii, ceva care nu aparţine acestei lumi.

Kim Eng: Aceasta modifică efectiv lumea exterioară?

Eckhart Tolle: Interiorul şi exteriorul sunt în esenţă unul şi acelaşi. Atunci când nu mai percepem lumea ca fiind ostilă, frica dispare; şi când nu mai există frică, gândim, vorbim şi ne comportăm diferit. În fiinţa noastră răsare iubirea şi compasiunea, iar ele au impact asupra lumii. Chiar şi atunci când ne aflăm într-o situaţie conflictuală, există un flux de pace în manifestarea polarităţilor. Astfel, atunci ceva într-adevăr se transformă.

Există anumite învăţături care afirmă că nimic nu se modifică, nimic nu se transformă. Nu este aşa. Ceva foarte important se transformă. Ceea ce este dincolo de formă străluceşte prin intermediul formei, eternul străluceşte în formă, în această lume a formei.

Kim Eng: Este corect să spunem că lipsa „reacţiei împotrivă”, acceptarea contrariilor din această lume, aduce modificări în modul în care se manifestă contrariile?

Eckhart Tolle: Da. Contrariile continuă să se manifeste, dar ele nu mai sunt alimentate de noi. Ceea ce ai spus tu este un aspect foarte important: „lipsa reacţiei” înseamnă că polarităţile nu sunt alimentate. Aceasta înseamnă că experimentăm un colaps al polarităţilor, cum sunt cele care apar, de exemplu, în situaţiile conflictuale. Nici o persoană şi nicio situaţie nu mai este transformată într-un „duşman”.

Kim Eng: Deci, astfel, contrariile, în loc să devină mai puternice, devin mai slabe. Şi probabil în acest fel ele încep să se dizolve.

Eckhart Tolle: Exact. Viaţa trăită în acest mod înseamnă începutul sfârşitului lumii, aşa cum este ea percepută acum de noi.

Sursa: Sorin Dimon

Lucrare spirituală - Paul Ferrini

Cea mai profundă învăţătură pe care o căpătaţi, apare atunci când descoperiţi că reacţionaţi puternic la ceea ce face sau spune altcineva. Chiar dacă tendinţa în această situaţie este să vă concentraţi pe comportamentul celeilalte persoane, adevărul este că reacţia voastră nu are nimic de-a face cu aceasta. Reacţia voastră vă arată unde anume se află în voi starea de conflict - şi nu unde este în cealaltă persoană.


Conflictul vine dintr-un anumit sentiment de vinovăţie sau nesiguranţă pe care-l simţiţi. Dacă vă simţiţi nesiguri în privinţa inteligenţei voastre şi cineva vă spune că sunteţi prost - a apăsat pe buton. Reacţia vine de la starea voastră de nesiguranţă. Declanşarea butonului este întâmplătoare. Oricine poate să vă apese butoanele.

Dacă aveţi o relaţie cu o persoană căsătorită şi vă simţiţi vinovat, veţi reacţiona atunci când cineva vă va spune că sunteţi trădător. Reacţia este bazată pe faptul că deja aveţi despre voi înşivă percepţia că sunteţi un trădător - iar cealaltă persoană nu face altceva decât să o scoată la lumină. Dacă nu v-aţi considera un trădător, n-aţi face nimic pentru a vă apăra. Nevoia de a vă apăra vine din percepţia sentimentului de vinovăţie. Atunci când sunteţi atacaţi sau insultaţi de altcineva, vă simţiţi rănit şi/sau furios, numai atunci când credeţi că există o anumită justificare ca să fiţi atacaţi astfel. Simţiţi că aţi racut ceva rău şi acum aţi fost demascaţi. Ştiţi că meritaţi să fiţi pedepsiţi, astfel încât singurul lucru pe care-l puteţi face pentru a evita pedeapsa este să vă apăraţi.

Apărarea este recunoaşterea vinovăţiei. De ce v-aţi apăra, dacă nu v-aţi simţi vinovaţi? Dacă n-ar fi adevărat, aţi râde şi aţi spune: "Ei. ce să zici şi tu?!" N-aţi lua atacul ca pe ceva personal. Aţi înţelege că acea persoană se atacă pe ea însăşi şi că voi aţi fost doar trăgaciul. Aţi şti că nu e vina voastră că ea se află în suferinţă.

Orice stare de frică sau nesiguranţă pe care o trăiţi în legătură cu voi înşivă este un buton care aşteaptă să fie apăsat. Faptul că oamenii apasă aceste butoane, nu este câtuşi de puţin un lucru extraordinar. Ceea ce e extraordinar, este că voi îi acuzaţi pe ei că le apasă.

Dacă aţi purta o placardă pe care ar scrie „Loveşte-mă!", aţi fi surprinşi dacă ar apărea câteva persoane să vă ia în serios? E adevărat, nu toată lumea ar face-o. Unii ar râde şi ar merge mai departe. Dar alţii s-ar opri şi s-ar uita fix la voi, sau v-ar lua vorbele în serios. Şi ei poartă o placardă pe care scrie „Loveşte-mă!". Ei ştiu ce simţiţi. Ei ştiu că simţiţi nevoia să fiţi loviţi, pentru a avea o părere mai bună despre voi înşivă. Aţi fost un băiat rău sau o fată rea şi simţiţi nevoia să fiţi pedepsiţi. Iar ei sunt fericiţi să vă facă acest serviciu.

Oamenii care vă atacă, fac ceea ce cred - în modul lor plin de totală autoamăgire - că vă aşteptaţi ca ei să o facă. O fac „pentru binele vostru". Ei sunt întotdeauna gata să-şi justifice comportamentul faţă de voi şi, la rândul vostru, voi îl puteţi justifica pe al vostru. Niciodată nu se întâmplă să gândiţi „Acest lucru este de neacceptat. N-ar trebui să se întâmple. Nu voi mai permite aşa ceva." Dacă cel atacat ar crede acest lucru şi l-ar comunica în mod clar, abuzul nu s-ar mai petrece.

Abuzul apare în cadrul spaţiului cenuşiu al vinovăţiei şi pedepsei. Tot cea ce aveţi de făcut pentru a opri delictele din viaţa voastră este sa spuneţi: „Treaba asta nu-mi dă o stare bună. Vrei, te rog, să încetezi?" Este o cerere simplă şi, cu toate acestea, vă e îngrozitor de greu să o faceţi. De ce? Din multe motive. Poate că sunteţi un copil asupra căruia un adult a comis un abuz. Adultul este imaginea autorităţii. Adesea, este un părinte pe care-l iubiţi. Chiar dacă sunteţi o persoană adultă, se aplică exact acelaşi tipar. Doriţi să câştigaţi iubirea şi aprobarea celui care comite abuzul, indiferent de cât vă costă - aşa că minimalizaţi durerea, sau vă disociaţi complet de ea. Sau acceptaţi că o meritaţi, deoarece nu sunteţi vrednici.

Adulţii care sunt trataţi cu violenţă, caută să recreeze suferinţa unei traume din copilărie, astfel încât să poată sparge tiparele disocierii, să recheme abuzul şi să conştientizeze rănile. Acesta este motivul pentru care, adesea, ei se căsătoresc cu o persoană care arată exact ca cea care a comis abuzul. Invelişul negării subconştiente poate fi îndepărtat numai prin agravarea rănii. Eliberarea furiei, vinovăţiei şi urii de sine înăbuşite deschide uşa înspre vindecare şi integrare. Există multe versiuni ale trădării de sine. Este important să vă înţelegeţi propria versiune.

A-l acuza pe cel care comite abuzul, nu duce la eliberarea de caruselul violenţelor, deoarece tiparul este unul care se autocreează dar la un nivel subconştient. Atât timp cât rămâneţi în starea de victimă şi blamare, duceţi tiparul mai departe, trecând rana de la o generaţie la alta.

Şi toate acestea se întâmplă, deoarece nu aveţi curajul să priviţi înăuntrul vostru. Conştientizând tiparul, puteţi trăi pe deplin experienţa autoviolentării, vă puteţi ierta şi puteţi decide în mod conştient să nu mai fiţi o victimă.

Numai şi numai acest lucru poate opri trădarea de sine ciclică. Indiferent de ce cale a suferinţei aţi ales - şi sunt multe - veţi rămâne acolo, până ce vă întoarceţi către cel care v-a făcut rău şi îi spuneţi: „Nu mai accept acest lucru. Vreau să încetezi, chiar acum!" Trebuie să spuneţi acest lucru, fără nici o reţinere. Trebuie să-i spuneţi clar celeilalte persoane: „Mai degrabă renunţ la iubirea ta, decât să las să continue acest delict". Trebuie să fiţi foarte fermi în ceea ce vă priveşte.

Până când nu veţi avea curajul să fiţi fermi în viaţa voastră, va exista întotdeauna în jurul vostru cineva care să abuzeze de voi. Intr-adevăr, până ce nu veţi decide că v-a fost de-ajuns, veţi chema încontinuu către voi persoane violente. Aşa că, de fiecare dată când vi se apasă un buton, acceptaţi că acesta e un dar care vi se face, o şansă de a deveni conştienţi de tiparul vostru personal de autotrădare. Nu-l acuzaţi pe cel care vă face rău. în schimb, puneţi-vă întrebarea: „De ce mi-am dat voie să fiu, încă o dată, târât într-o situaţie în care nu sunt respectat şi ascultat? " Deveniţi conştienţi de frica şi judecarea de sine care vă conduc viaţa. Vedeţi imaginea proastă pe care o aveţi despre voi. Vedeţi modul în care acceptaţi iubirea cu orice preţ. Vedeţi modul în care continuaţi să vă reciclaţi frica de a fi părăsiţi, deoarece vă e teamă să o priviţi drept în faţă. încetează jocul de a reacţiona în faţa altora. Refuză să fii un obiect, chiar dacă a fi un obiect pare a-ţi oferi ceea ce doreşti.

Priveşte-ţi experienţa de până acum şi învaţă din ea. Promisiunile legate de iubire condiţionată nu ţi-au dat nimic. Neîndeplinirea lor n-a făcut altceva decât să-ţi adâncească sentimentul că eşti trădat şi abandonat de cei pe care-i iubeşti. Aminteşte-ţi că ai hotărât să joci un joc în care ai fost obiectul. Tu ai permis ca toate astea să se întâmple. Recunoaşte-ţi greşeala, atacul asupra sinelui - astfel încât ele să nu se mai repete.

Asumă-ţi responsabilitatea. încetează de a mai proiecta acuzele. Lasă minciuna să dispară. Nimeni nu e o victimă, decât dacă decide că este. Indiferent de ceea ce crezi în privinţa a ceea ce s-a întâmplat în trecut, recunoaşte că nu poţi să-ţi continui viaţa fără să înveţi să spui NU abuzului, aici şi acum. Nu face din aceasta o problemă filozofică sau morală. învăţă chiar acum să spui NU invitaţiei de a te trăda pe tine însuţi. Aşa cum un alcoolic nu poate spune NU alcoolului, tu nu poţi spune NU unei promisiuni de iubire făcută în mod condiţionat. Recunoaşte-ţi slăbiciunea. Fără să fii ajutat, nu poţi depăşi tiparul subconştient de autotrădare. Iar ajutorul de care ai nevoie este conştientizarea.

Trebuie să vezi modul în care ai acţionat inconştient, cum te-ai lăsat, iarăşi şi iarăşi, pradă abuzului. Până ce nu vezi tiparul şi nu-ţi asumi responsabilitatea de a-l distruge, totul va continua. Nu contează câte tratamente şi terapii ai urmat. Alcoolicul renunţă la băutură, deoarece îşi dă seama că a bea înseamnă a renunţa la propria sa forţă. Tu refuzi să mai fii obiectul abuzului, exact din acelaşi motiv. Vedeţi voi, atâta timp cât percepeţi problema ca fiind în afara voastră, nu o veţi rezolva. Ii veţi acuza pe alţii, veţi acuza instituţiile societăţii voastre, îl veţi acuza pe Dumnezeu, dar problema va rămâne tot acolo. Asta, deoarece problema este trădarea de sine. Până când nu învăţaţi să vă spuneţi vouă înşivă DA, nu veţi fi capabili să spuneţi NU altora. Problema nu este niciodată că „alţii" vă trădează. Alţii nu fac altceva decât să vă oglindească propriile voastre convingeri şi credinţe despre voi înşivă. Alţii vă dau darul de a vă reflecta pe voi înşivă.

Fără ajutorul altora care să vă reflecte convingerile voastre subconştiente, procesul vostru de trezire ar dura considerabil mai mult.  Semenul tău este învăţătorul tău. El îţi arată la ceea ce trebuie să priveşti în tine însuţi. Acelaşi lucru îl faci şi tu pentru el. Acesta este scenariul trezirii. Nu face din el o telenovelă. Nu-l face pe semenul tău responsabil pentru experienţa ta. El nu poate fi responsabil pentru experienţa ta. Semenii tăi, oamenii, nu trebuie să fie nici ţapi ispăşitori şi nici semizei. Ei nu sunt cauza suferinţei tale şi nici cei care-ţi aduc mântuirea. Ei sunt călători egali în aceeaşi călătorie. Ceea ce ai simţit tu, au simţit şi ei. Ca şi tine, şi ei învaţă să-şi vadă propriile tipare de autotrădare. Ca şi tine, şi ei învaţă să spună DA sinelui şi NU când e vorba să renunţe la propria forţă.

Ai răbdare, aceasta este o călătorie pentru a căpăta putere deplină. Atunci când sinele are forţă deplină, abuzul devine imposibil.

The Silence of the Heart. Part Two
Paul Ferrini

Imi pare rau! Te rog sa ma ierti! MULTUMESC ! TE IUBESC!

Dr. Ihaleakala Hew Len si Terapia Iertarii

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional,Ddr. Ihaleakala Hew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti.
Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati.
“Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane” a declarat ulterior dr. Len. “Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine.”
In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Cine sunt kahuna?

In hawaiiana, huna se traduce prin “secret”, iar kahuna prin “pastrator al secretului”, “expert”, “magistru”. Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval.Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna.
Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.
Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept “o comoara vie a Hawaii-ului” (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat “Foundation of I”, o organizatie nonprofit menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda.Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin “a indrepta lucrurile”, “a corecta o eroare”.
Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru “rational” si “stiintific”.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre.

Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre. In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

• Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.
• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.
• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata.

“Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata”, declara cu umor dr. Len.
“Te pot omori, asta-i tot.”
In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.
Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns. Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru. Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii.
Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra?
“Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti, nimeni altcineva, esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti”, afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.
O idee foarte greu de digerat intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate “supraresponsabile”. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv.

TERAPIA IERTARII – II

… Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical.
“Nu va faceti probleme”. “Inreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram”, afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau “creatia” sa si de aceea tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care au generat acele probleme.
Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am determinat acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta. Pare absurd.
Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine, reactii in care “parca nu eram noi insine”, nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie-limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: cea anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema. Dar cum putem sti care ganduri au creat acea problema? “Nu va faceti probleme”, spuna dr. Len. “O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea.”
Cand judec o persoana, acea persoana devine un “ostatic al gandurilor mele”. Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor, care este comuna cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. “Lumea este ceea ce credem ca este”, afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.
In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un “ostatic al gandurilor mele”. Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.
Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii lucrand doar asupra lui insusi.

Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii?

“Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma”, a declarat senin dr. Len. “Asta-i tot”. De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca “o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o”
CERE-TI IERTARE
De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare. “Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul  gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul.” Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi.

Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi

Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.
Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: “Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma”. Si repetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare.
Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: “Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma”. Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.
Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, “destepte”, intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical:  renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.

In loc de concluzie

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller-uri. Una dintre ele se numeste “The Four Things that Matter Most” si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte.
Acestea sunt:
IARTA-MA !
TE IERT!
MULTUMESC !
TE IUBESC!
Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.


http://www.hooponopono.ro/category/terapia-iertarii/

Tu eşti darul

Aminteşte-ţi mereu că tu eşti darul!

Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri.

Fii atent: să nu intri în viaţa altuia, dacă nu poţi să fii un dar.

Când cineva intră pe neaşteptate în viaţa ta, află ce dar trebuie să primească acea persoană de la tine.

De ce altceva crezi că vine cineva la tine?

Fiecare persoană care a venit vreodată la tine a venit să primească un dar.

Primindu-l, el îţi dă ţie un dar – darul de a trăi experienţa şi împlinirea lui Cine Eşti.

Când vezi acest adevăr simplu, când îl înţelegi, vezi cel mai mare adevăr dintre toate!



Donald Walsch – Conversaţii cu Dumnezeu

Cat de mult conteaza alimentatia in echilibrarea energiei masculine

Nu știu câți dintre voi știu, dar exista o strânsă legătură între ceea ce mănânci și energia ta masculina. Marius, unul din membrii clubului nostru de bărbați a studiat mult acest domeniu, iar acum ne recomandă câteva principii pentru a ne menține echilibrat nivelul energiei fiind atenți la ce mâncăm.

Marius:

În primul rând țin să încep cu un citat de la un mare maestru:

Nu putem aborda sau face faţă unei femei puternice atunci când Yang-ul nostru este infim pe lângă Yin-ul ei colosal, căci nu o putem polariza. Virilitatea şi masculinitatea sunt în strânsă legătură cu aspectul Yang din aură, adică controlul tuturor planurilor.

Prin urmare, pornind de la acest adevăr, putem sa deducem că amplificând energia Yang în noi, ca bărbați, ne putem amplifica masculinitatea.

Una din multiplele posibilități de a ne armoniza și a diminua excesul de energie Yin și mai ales AMPLIFICAREA ENERGIEI YANG din noi este hrana.

Urmărind care sunt predominanțele energetice ale alimentelor ne putem axa în mod constant către alimentele de tip Yang.

Putem găsi pe internet o multime de exemple și tabele cu împărțirea alimentelor.

Un regim foarte strict este regimul lui Oshawa în care se consumă exclusiv cereale Yang.

Efectul acestui regim nu este numai de amplificare a energiei Yang ci și de purificare a organismului și mai ales de liniștire și focusare a controlului mental.

Regimul prevede ca pe o durata de zece zile sa se consume exclusiv cereale: grâu, orez, mei și hrișcă, în orice combinație sau proporție dorim, fierte sau coapte.

În articolul din link-ul urmator găsim un paragraf ce specifică predominanța alimentației pentru bărbați

Alimentația pentru bărbați: Dieta macrobiotică cuprinde toate trăsăturile naturii masculine, polaritatea Yang (masculină, solară, emitivă, +). Deși ideal este ca natura masculină să fie echilibrată din punct de vedere al polarității Yin-Yang, bărbatul trebuie să încerce, într-o primă etapă, să fie suficient de Yang, ceea ce îi conferă forță, rezistență fizică și psihică și un foarte bun autocontrol.

Folosiți tabelul cu alimente Yin și Yang și proporția de energie specifică pentru a vă alege alimentația potrivită vouă :

	Yin (-)	Yang (+)
Cereale	Moderat yin: porumb Extrem de yin: cereale încolţite, pâine albă, produse de patiserie din făină albă	Moderat yang: grâu, orez, orz, ovăz, secară Accentuat yang: hrişcă, mei Extrem de yang: germeni de cereale, orez sălbatic
Legume	Moderat yin: salată verde, ardei kapia, ardei gras, păstârnac, frunze de ţelină, untişor, linte, bob, mazăre verde Accentuat yin: fasole, ciuperci, sfeclă roşie, gogoşar, usturoi Extrem de yin: roşii, vinete, cartofi, castraveţi, bame	Moderat yang: varză albă, ceapă, ridichi, dovlecei, fasole verde, frunze şi rădăcini de păpădie, napi, gulii, rădăcină de ţelină, spanac, anghinare, varză de Bruxelles Accentuat yang: andive, conopidă, broccoli, dovleac, soia, năut, creson, alge marine, ceapă roşie, rădăcină de pătrunjel, morcovi, praz, urzici, varză creaţă Extrem de yang: varză roşie
Fructe	Moderat yin: căpşune, caise, cătină albă, roşcove, dude, coarne, struguri, măsline verzi Accentuat yin: cireşe, grepfrut, lămâi, pepene galben, prune, vişine, curmale, smochine, miez de nucă de cocos Extrem yin: ananas, papaya, mango, portocale, mandarine, pere, piersici, pepene verde, arahide	Moderat yang: stafide, fragi, mure, gutui, coacăze negre, rodii, măsline negre, castane Accentuat yang: mere, afine, zmeură, merişor, coacăze roşii, fructe de dracilă, nuci, alune Extrem yang: mere pădureţe, migdale, fistic
Lactate	Moderat yin: lapte dulce, lapte bătut, sana, zer, iaurt, chefir, caşcaval Camembert Accentuat yin: brânză de vaci, lapte de bivoliţă, caş dulce, urdă dulce, caşcaval tare Extrem yin: smântână, unt, brânză topită, caşcaval moale	Moderat yang: lapte de capră, brânză de Olanda, Roquefort, şvaiţer Gruyere Accentuat yang: brânză de capră, unt clarificat (ghee)
Carne, peşte	Moderat yin: Accentuat yin: Extrem yin:	Moderat yang: creveţi, heringi, somon, sardine Accentuat yang: icre, caviar Extrem yang: fazan
Condi-mente	Moderat yin: fenicul, măghiran Accentuat yin: oţet din lemn, roiniţă, vanilie Extrem yin: seminţe de mac	Moderat yang: nucşoară, mărar, anason, cimbrişor, ceapă, arpagic, tarhon, mentă, frunze de pătrunjel, muştar alb, leuştean, leurdă Accentuat yang: ardei iute, busuioc, cimbru, chimen, coriandru, cicoare, şofran, salvie, dafin, hrean, muştar negru, piper, usturoi, scorţişoară, cardamom, schinduf Extrem yang: rozmarin, cuişoare, sovârf, ghimbir, ghinţură, sare marină nerafinată
Băuturi	Moderat yin: apă, sifon, ceai de măceşe, ceai de cătină Accentuat yin: Extrem yin: cafea, ciocolată, coca-cola, sucuri de fructe yin, sucuri cu zahăr, alcool	Moderat yang: cafea de năut, cafea de cicoare, ceai japonez (Bancha), ceai de muşeţel, pelin, cimbru, cimbrişor, rozmarin Accentuat yang: ceai de busuioc, suc de mere Extrem yang: ginseng
Alte produse	Moderat yin: drojdie, miere Accentuat yin: zahăr brun, oţet de mere, borş, ulei de nucă de cocos Extrem yin: ciocolată, cacao, zahăr, frişcă, jeleuri, murături, îngheţată, sirop, pastă de tomate, marmeladă, bomboane, unt de arahide	Moderat yang: halva de susan, halva de floarea-soarelui, ulei de măsline, ulei de porumb, ulei de migdale Accentuat yang: ouă fecundate, ulei de rapiţă, ulei de muştar, ulei de ricin, ulei de soia presat la rece, pastă de susan (tahini), seminţe de dovleac, seminţe de floarea-soarelui Extrem yang: polen apicol, seminţe de susan, ulei de susan, ulei de floarea-soarelui presat la rece

Sper ca pe viitor sa fii mai conștienți de cum vă poate influența alimentația energia proprie, iar în timp sa ajungeți sa v-o adaptați corespunzător.

Sursa: The real man