"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

sâmbătă, 4 iunie 2011

Invatacelul revoltat

Intr-o zi ploioasa, invatacelul se prezenta in fata Maestrului sau.
- Maestre, putem vorbi putin, intre patru ochi?
- Sigur ca putem vorbi, dragul meu.
Se dusesera intr-o camera mai retrasa.
- Ai vreo problema, fiul meu drag? – intreba Maestrul.
- Da, Maestre. Pot sa-ti spun cinstit?
- Bineinteles ca poti! Zi linistit, ce ai pe suflet…
- Maestre, sunt de atata vreme la tine…
- Da.
- Sunt de atata vreme la tine si tu nu ma inveti nimic!
Maestrul zambi.
- Ma asteptam sa ma inveti scheme, metode, tehnici, meditatii, chestii… iar tu, nimic! Doar curatam cartofi, vorbim despre vreme, ne uitam la zborul albinelor – ne purtam ca niste oameni obisnuiti… ce-i asta?!
- Fiule, eu ma bucur mult ca te exprimi deschis – zise Maestrul, in continuare cu acelasi zambet in coltul gurii. – Dar stai oleaca – continua tot el.
- Stau – spunea invatacelul, inca suparat.
- Deci, tu asteptai de la mine tehnici, meditatii, metode, scheme…
- Da!
- Stai! Tu iti amintesti pentru ce ai venit la mine?
- Da – sa-mi arati tehnici, metode, exercitii de respiratie, chestii…
- Nu.
- Nu?
- Ai venit la mine pentru ca ai vrut sa devii tu insuti un Maestru.
- Da… de fapt asta am vrut. Iar in atatia ani de zile, simt ca n-am invatat nimic, ca bat pasul pe loc! Ce faci tu pentru mine?
- Iti ascult inima.
- Imi asculti inima? Dar ce-i asta?!
- Ascult cum bate.
- Dar la ce foloseste? Ce ar trebui sa fac eu?
- Sa asculti inima mea.
- Sa ascult inima ta?!
- Da, sa asculti cum bate.
- Dar la ce-mi foloseste?
- Pai, ziceai ca vrei sa devii un Maestru…
- Bine, dar de ce nu-mi dai metode, exercitii, meditatii, scheme?
- Fiindca un Maestru niciodata nu se bazeaza pe nimic exterior lui. Un Maestru se bazeaza doar pe ceea ce exista in el. Metodele, exercitiile, meditatiile si schemele – toate ar fi ceva exterior si nu ti-ar folosi la nimic.
- Dar pana cand devin Maestru…
- Nu exista nici un “pana cand” – ori decizi in acest moment ca esti “Maestru” ori nu vei deveni niciodata!
Invatacelul se opri pentru o clipa.
- Dar inima ta? Nu este ceva exterior mie?
- Nu. Inima mea o poti auzi si cand pleci acasa. O poti auzi mereu. Face parte din tine.
Chipul invatacelului incepu sa se lumineze.
Maestrul continua.
- Inima mea este precum Soarele. Se afla in exteriorul tau si te bucuri de razele sale. Dar face parte si din tine: corespunde inimii tale.
- Cred ca incep sa inteleg: este vorba despre Legea Rezonantei… – zicea invatacelul.
Maestrul zambea cu blandetea-i caracteristica.
- Inima ta rezoneaza cu a mea! – spunea invatacelul. Mai avea putin si izbucnea in plans.
Maestrul il imbratisa cu toata caldura sufletului sau. Invatacelul si-a permis in sfarsit ca doua siroaie de lacrimi sa curga jos pe obrajii sai. Tensiunea inimii sale s-a dizolvat in plansul exprimat liber.
- Iarta-ma, Maestre…
- Este in regula, fiul meu – il linisti Maestrul.
- Deci in toti acesti ani, inima ta invata inima mea…
Maestrul doar zambea.
O liniste suprapamanteana incepu sa invaluie toata fiinta invatacelului.
Dupa cateva minute in care nu vorbisera, invatacelul intreba:
- Bem un ceai?
- Cum sa nu? – i-a raspuns Maestrul. – Eu prefer cu musetel. Tu?


de Fülöp László

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...