Durerea emoţională este un semnal al faptului că ne tot îndepărtăm de un mesaj al sufletului, că ne evităm pe noi înşine şi întârziem să acceptăm că ne-am rătăcit pe undeva. Simplul fapt că suntem din cale afară de ocupaţi, din calea afară de implicaţi în treburile lumii, simplul fapt că avem mereu nevoie de nelinştea existenţei, că deschidem radioul, televizorul sau ne grăbim mereu către diferite distracţii, vacanţe sau către munca excesivă ar putea fi semnul că fugim de acel cineva din noi care... „ne doare”. Cunosc o femeie care se întâlneşte cu oamenii, insistă să obţină o întâlnire şi, atunci când minunata întâlnire se produce, ea începe să butoneze telefonul mobil, să vorbească neîncetat cu diferite alte persoane.
Dacă nu poţi să stai deloc în prezent şi dacă acum, aici, oricând ar fi acel acum şi aici, vrei altceva, pe altcineva decât ceea ce este, dacă nu poţi suporta liniştea sau singurătatea, dacă te sperie camera ta în care nu se aude radioul, dacă ai treabă mereu, chiar dacă n-ar fi mare lucru de făcut, atunci se poate că fugi de o durere, nu vrei s-o cunoşti şi nu vrei s-o simţi, nu vrei să-i ştii conţinutul şi mesajul. Uneori, durerea emoţională se manifestă prin dureri de cap, prin diferite tulburări fizice, care te îndeamnă să le suprimi printr-un consum exagerat de medicamente, de tutun, de alcool, de cafea şi chiar de mâncare.
Sub masca unora dintre cele mai obişnuite probleme ale vieţii se află chipul durerii care vrea să ne arate şi să ne spună ceva despre noi înşine, acel ceva de care fugim, pe care vrem să-l suprimăm, să-l distrugem şi să nu-l înţelegem. Din păcate, emoţia dureroasă insistă şi persistă şi, în cele din urmă, fie că vrem sau nu, ea ne obligă s-o recunoaştem şi poate chiar să ne distrugă.
„Închideţi-vă pur şi simplu în cameră, rămâneţi aşezaţi, tăcuţi, fără nici un sentiment de furie împotriva persoanei care v-a înfuriat (n.n – şi atunci când o persoană ne înfurie suntem în faţa unei dureri pe care celălalt o trezeşte în noi), ci pe deplin conştienţi de sentimentul care se ridică în interiorul vostru – sentimentul durerii, al faptului că aţi fost refuzaţi, că aţi fost insultaţi. Veţi fi surprinşi să constataţi că alături de voi va fi prezentă nu numai persoana care v-a jignit, ci toţi cei care v-au jignit vreodată”, spune Osho în cartea sa, „Meditaţia – arta extazului” (Ed. Herald).
Cu alte cuvinte, stai singur, în deplină tăcere, în deplină linişte, departe de lume şi simte durerea pe care ţi-a creat-o lumea. E îndeajuns să fii conştient de durerea emoţională, să ştii exact ce simţi, să laşi această stare să treacă prin tine pentru a te elibera de ea. Meditaţia asupra durerii nu suprimă durerea, ci ajută s-o simţim, să o trăim şi – prin aceasta – s-o eliberăm. Chiar dacă nu-i uşor să simţi ce te doare cu adevărat, durerea acceptată vindecă sufletul şi mintea şi ne poate aduce apoi inspiraţie şi călăuzire spirituală.
Sursa: jurnalul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu