"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

marți, 30 aprilie 2013

Astrologia după Lazăr

Pastele ortodox este programat in 2013 intr-una din cele mai tensionate perioade ale anului, pe 5 mai, in intervalul dintre Luna Plina in Scorpion (25 aprilie) si Luna Noua in Taur (10 mai). In decursul acestor 15 zile planetele din Taur stau fata in fata cu cele din Scorpion. Dupa opozitia Soare-Luna cu eclipsa partiala din 25 aprilie, urmeaza pe 28 aprilie opozitia Soare (Taur) – Saturn (in Scorpion) si Venus (din Taur) – Nodul Nord (din Scorpion). Pe 1 mai, Marte (din Taur) face opozitie cu Saturn (din Scorpion), iar pe 5 mai e randul lui Mercur (din Taur) sa-l infrunte pe Saturn.Viata se infrunta cu moartea, binele da piept cu raul, adevarul se ia la tranta cu minciuna, frumosul lupta pentru teritoriu cu uratul, intunericul noptii incearca sa biruie ziua. Intre 25 aprilie si 10 mai 2013 asistam la un joc de lumini si umbre, deloc comod, dar plin de promisiuni eliberatoare. Fiecare dintre noi participa acum la un ritual cosmic de rastignire, in care constientizam ca avem o cruce de dus. Si, pentru ca suntem obisnuiti sa ne plangem, ajungem sa-i vedem pe altii care sunt mult mai napastuiti decat noi, astfel incat nu mai putem spune decat „Doamne, iti multumesc ca nu sunt in locul lor!”. Parca suntem la un concurs de drame, in care Dumnezeu ne lasa sa ne rusinam vazand ca altii sunt intr-o situatie si mai delicata decat noi.

Lantul de opozitii pe axa Taur-Scorpion ne apasa ranile nevindecate, ne scoate la suprafata fricile, grijile, neimplinireile si frustrarile. In acelasi timp, ni se pun la dispozitie exemple din viata altora care ne arata cat de mici sunt problemele noastre. Ni se arata suferinta altora (inclusiv martiriul lui Iisus Hristos, la care sa meditam) ca sa putem constientiza cat de binecuvatati suntem noi! Taurul se ia de mana cu Scorpionul pentru a ne invata sa ne bucuram de tot ce avem. Este timpul sa ne afirmam recunostinta pentru tot ce am primit pana acum si sa ne temperam nemultumirile.

Iar cel mai mare dar pe care il avem cu totii este VIATA! Ni se permite sa traim pe Pamant pentru ca este singura posibilitate ca noi sa crestem si sa evoluam. Cine nu stie acum sa se bucure de ceea ce are (cum zice Taurul) va suporta automat rigorile Scorpionului, care il poate trece prin suferinta. Cine spune ca nu are nimic, atunci va primi confirmarea ca are dreptate, i se ia si ceea ce are. Cine e sanatos si nu apreciaza, isi va atrage boala in corp. Cine se plange de liniste si monotonie, va atrage tensiune si agitatie. Cine se victimizeaza ca nu are niciodata de ajuns, are mari sanse sa vada cum e sa aiba inca si mai putin sau chiar deloc. Darurile pe care nu le apreciem, se duc de la noi!

Pe 27 aprilie, in calendarul ortodox se sarbatoreste sambata invierii lui Lazar. Povestea este cunoscuta. Mort de trei zile, Lazar este adus la viata din mormant de catre Iisus, care-i porunceste “Lazare, vino afara!”. Aspectele de opozitie dintre Taur si Scorpion ne pun pe fiecare dintre noi in pielea lui Lazar. Avem nevoie sa „iesim afara” pentru a vedea cum mai arata lumea. Am stat prea mult in noi, ne-am clocit problemele, pe care le-am lasat sa ne macine viata. Ne-am framantat destul, am stat cu capacul pus pe oala sub presiune. Ne-am chinuit sufletul si ne-am concentrat pe ceea ce nu e place, pe ceea ce ne intristeaza si ne frustreaza. Destul! Suntem adusi in afara noastra, sa-i mai vedem si pe altii si sa tragem alte concluzii. Ne trezim la viata avand termeni de comparatie, intelegand ca trebuie sa ne bucuram ca nu suntem noi in locul altora.

Zodia Taurului face apel si la lumea simturilor fizice. Cele doua surori ale lui Lazar il avertizeaza pe Iisus sa nu se apropie de mormantul frateului lor fiindca, mort fiind de atata timp, cu siguranta o sa miroase. Si noi trebuie sa ne intrebam ce miroase urat in viata noastra, ce anume nu mai putem suporta. Si-mi vine o replica (din biografia actorului Florin Piersic), rostita de un mare actor pe scena la o reprezentatie a piesei “Apus de Soare”, pe cand in sala se aflau sotii Ceausescu: „V-ati cam imputit boieri dumneavoastra!”.

Recunoastem ca miroase ceva in viata noastra. Iar mirosul acesta este emanat din interior, de energiile negative, de frustrari, nemultumiri, neiertari, frici. Postul este in primul rand o metoda de curatare si purificare energetica, un fel de betisor parfumat care scoate din noi danfurile neplacute care ne fac sa strambam din nas. Nu mai putem tolera mirosurile neplacute din propria viata, de aceea e timpul sa le indepartam. Miroase a moarte, vazuta ca degradare. Tot ceea ce ne face sa ne decompunem ne trimite in locul gol lasat de Lazar in mormant. Daca vrem sa iesim la viata, trebuie sa aducem un suflu nou, sa ne improspatam, sa ducem gunoiul din noi! Iar asta inseamna sa nici nu-l mai varsam in capul celorlalti!

Perioada astrala premergatoare si urmatoare sarbatorii de Paste aduce, cum spun Psalmii, „miros de buna mireasma”. Multe adevaruri ascunse ies la suprafata. Fiecare om este un cos cu oua vopsite. Intre ele, mai sunt unele clocite. Numai ca fiecare trebuie sa le dea la o parte pe cele stricate din propriul cos. Pentru ca daca ciocnim si nimerim tot un ou clocit al celuilalt, s-ar putea sa se imprastie un iz puturos.
De coaja oului trecem oricum, iese in vileag adevarata fata a oamenilor si a fiecaruia dintre noi. Uneori ne place ce vedem. Si la altii, si la noi. Alteori, nu. Nici la altii, nici la noi. Sa-i observam pe ceilalti insa fara sa-i judecam, pentru ca si noi le avem pe ale noastre! Ne reinnoim prim ingaduinta, acceptare si iertare.

Inainte de invierea lui Iisus si de inaltarea Sa la cer, are loc invierea lui Lazar. Inainte de mutarea definitiva in cer si de viata vesnica, avem sansa de a invia aici, pe Pamant. Am citit undeva un comentariu al cuiva care ne indemna sa ne aducem aminte ca NE NASTEM CA SA TRAIM, NU CA SA MURIM! Daca tot suntem in plin sezon de curatare de atasamente, de ce sa nu ne curatam de atasamentul de suferinta? Ce-ar fi sa mutam centrul atasamentelor? Sa ne agatam de fiecare bucurie nevinovata a vietii. Sa traim ca si cum am fii vii, nicidecum pe jumatate morti din cauza grijilor, temerilor, necazurilor, poverilor, trecutului dureros si viitorului nesigur. Sa adulmecam parfumul vietii „cu moartea pre moarte calcand” atata timp cat inca suntem in aceasta forma fizica.

Asa ca, oricine ai fi tu care citesti aceste randuri, acum te cheama Lazar. Si te strig: „Lazare, vino afara!”.
 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...