Teoria Ciclurilor

      Din punct de vedere ezoteric, un ciclu temporal este o perioadă ce se reîntoarce, o eternitate condensată, o spirală sau un cerc, nu în ordinea spaţială ci în cea temporală. Conform învăţăturii înţelepţilor din orient şi occident creaţia este ciclică iar un Ciclu Universal durează milioane de de ani. Apoi marele Ciclu al Universului este reluat de Dumnezeu pe o actavă superioară. Astfel Dumnezeu creează marile Cicluri ale Universului pentru a permite sufletelor umane să evolueze.
        Marele Ciclu Universal, sau „Anul Cosmic”, a fost împărţit în în 4 perioade ce decurg una din alta în acelaşi fel în care anotimpurile decurg unul din altul iar umanitatea, ca întreg, trece prin cele 4 faze ale acestui Mare Ciclu Universal, aşa cum Luna trece prin cele 4 faze ale sale[1]. Perioada prin care am trecut s-a aflat la sfârşitul marelui Ciclu Universal care s-a încheiat, conform calendarului Maya şi tradiţiei tibetane Kalachakra, pe data de 21.12. 2012, când a început un nou Ciclu Universal[2].
        Textele evreieşti din Vechiul Testament, cele creştine (Apocalipsa lui Ioan) cât şi cele orientale (PURANA-ele) au urmărit, prin profeţiile apocaliptice referitoare la această perioadă, să ne mobilizeze pentru a ne transforma interior şi a putea evita (asemenea oraşului Ninive) destinul planetar cumplit care era posibil să marcheaze trecerea la noul Ciclu Universal. Universul fiind creaţia lui Dumnezeu orice fenomen care are loc se datorează Voinţei Divine. Dumnezeu Tatăl a ascultat rugile şi invocaţiile întreprinse de cei sinceri şi umili şi şi-a revărsat Graţia asupra Pământului făcând ca trecerea în noul Ciclu Universal să se facă blând şi fără cataclisme.
        Multe religii au vorbit despre această trecere în noul Ciclu Universal, în noul „An Cosmic”, şi despre schimbările pe multiple planuri care vor avea loc, inclusiv de o transformare a conştiinţei colective a „celor aleşi”, dar noi ne aflăm în mijlocul acestor vremuri, în mijlocul acestui proces de transformare a planetei, în mijlocul procesului de transformare a conştiinţei şi este de datoria noastră să facem tot posibilul să ne transformăm modul de a fi pentru a ne ridica, acum mai mult ca oricâd, la înălţimea momentului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să devenim asceţi sau călugări ci trebuie doar să începem acum, odată cu intrarea în noul Ciclu Universal, în noul „An Cosmic”, să trăim şi să gândim ca nişte fiinţe umane demne de acest nume. Trebuie doar să abandonăm calea cupidităţii, a egoismului, a naţionalismului limitat şi cultul sexualităţii necontrolate, desfrânate, în favoarea elementelor spirituale. Creşterea intensităţii energiei de la nivelul Terei (datorită intrării în Centura Fotonică) este o opurtunitate spirituală pe care noi putem şi trebuie să o folosim pentru elevarea propriei noastre conştiinţe, care odată transformată se va putea bucura de perioada de maximă înflorire spirituală a noului Ciclu Universal („An Cosmic”) în care tocmai am intrat.
        Totodată, iniţiaţii din orient şi occident vorbesc despre „ROATA LUMII” desemnând prin acest termen totalitatea sintetică a ciclurilor şi ritmurilor care există într-un Ciclu Universal, precum şi unitatea lor esenţială[3]. Aspectul fundamental ultim care permanent impulsionează şi susţine aceste ritmuri (cicluri), din „centrul roţii”, prin intermediul energiei Sale creatoare (prin intermediul Sfântului Duh), este Dumnezeu Tatăl.
        La aceleaţi concluzii ca iniţiaţii din antichitate a ajuns şi fizica ondulatorie contemporană care arată că ciclicitatea (ritmul) se manifestă la toate nivelele creaţiei, atât la nivel cosmic cât şi uman. Totodată fiinţa umană fiind într-o permanenţă interacţiune cu Universul ciclurile cosmice (periodicităţile) sau fazele recurente ale activităţii Universale o vor influenţa profund, adeseori nebănuit (până la nivelul transformărilor biologice), făcând ca ritmurile ei biologice şi multe din activităşile sale obişnuite să aibă un caracter ciclic[4]. Aceste cicluri cosmice (universale) au perioade diferite de manifestare, acţionează împreună sau concertat, şi fac ca fiecare dintre noi să fie (într-un sens foarte real şi concret) aproape o altă persoană la diferite ore ale aceleaşi zilei, în diferite zile sau luni ale anului cât şi după câţiva ani[5]. Ele ne influenţează considerabil caracterul şi comportamentul făcându-ne veseli sau abătuţi, ne determină să ne simţim norocoşi, irascibili sau optimişti. Ne aruncă în mod misterios în situaţii şi conjuncturi care ne pot conduce la neşansă, nefericire, accidente sau chiar moarte ori la succes, reuşită sau popularitate.
        Din aceste motive psihologii sugerează din ce în ce mai des, asemenea iniţiaţilor din trecurt, folosirea unei „hărţi” a ritmurilor (ciclurilor) cosmice care să fie corelate cu cele individuale pentru a permite ajustarea activităţilor individuale în funcţie de aceste cicluri (ritmuri) cosmice[6]. Atfel spus, prin cunoaşterea modului de manifestare a acestor cicluri cosmice, pe care sistemul yoga ni-l oferă, prin cunoaşterea „hărţii” ritmurilor cosmice, fiinţa poate cunoaşte „mersul lucruriilor” şi poate realiza (datorită conexiunii armoniase dintre ritmurile umane şi cele cosmice) orice lucru „la vremea lui” trăind o beatifică stare de unitate şi reintegrarea în armonia divină, ce face posibilă mântuirea. Nu în ultimul rând observarea atentă a acestor cicluri cosmice ne va ajuta să dobândim o perspectivă spirituală asupra lumii. Ne va ajuta să ne eliberăm de amprenta materialismului, să trecem dincolo de modul de înţelegere al oamenilor care refuză să privească mai departe de constatările lor fizice limitate şi să înţelegem adevăratele legi ale Universului şi ale vieţii.


[1] Mai toate tradiţiile menţionează că un ciclu universal este compus din 4 faze succesive ce se întind pe perioade foarte mari de timp. Acest lucru îl face şi Daniel în cartea sa prin visul lui Nabucodonosor: „Regele vede o statuie (n.n care simbolizează marele ciclu universal), capul ei (n.n. care simbolizează prima fază a lui) era din aur, pieptul şi braţele (n.n care simbolizezază a doua fază) din argint, pântecul şi coapsele (n.n care simbolizează a treia fază) din bronz, iar picioarele (n.n care simbolizează a patra fază a ciclului universal) îi erau de fier şi din lut ars. Pentru a sublinia o anumită decădere a spiritualităţii pe parcursul desfăşurării lor, Daniel asociază simbolic aceste faze cu nişte metale. Faptul că la sfârşitul unui ciclu universal totul este reluat pe o octavă superioară este simbolizat în vis de piatra ce s-a desprins şi a lovit statuia iar în final „Dumnezeu va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată care va dărui veşnic”. (2:44).

[2] Puţin probabil ca Mayaşii care erau foarte avansaţi în astrologie să fi greşit. Deşi au calculat date cosmice până la milioane de ani calendarul lor se încheie la solstiţiul de iarnă din 2012 (mai exact pe data de 21 decembrie 2012).

[3] În occident aceste aspecte refritoare la cicluri sunt prezentate într-un mod criptic în Eclesiastul (1: 5-10): „Soarele răsare, apune şi aleargă apoi spre locul unde răsare din nou. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce şi spre miazănoapte, apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri. Toate râurile se revarsă în mare şi marea tot nu se umple; ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, pentru ca iarăşi să pornească de acolo. Toate lucrurile sunt într-o neîncetată frământare aşa cum nu se poate spune (n.n exprima datorită inimaginabilei complexităţi); ochilu nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind. Ce a fost, va mai fi şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub Soare.  Dacă cumva este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou! De mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră”.