“Cu fiecare respiratie ai doua alternative, fie te conectezi cu sufletul tau sau te lupti cu indoiala”.

Cum sa eviti reprimarea emotiilor

Rumi spunea la un moment dat: “Cu fiecare respiratie ai doua alternative, fie te conectezi cu sufletul tau sau te lupti cu indoiala”. Intelegerea acestui principiu iti poate schimba viata.

Sa ne gandim acum la situatiile tensionate, de emotie puternica. Ce facem majoritatea dintre noi? Vorbim cu noi insine si ne spunem “totul e ok, totul va fi bine, este in regula, calmeaza-te acum”. Sau ceva de genul.

O alternativa mult mai naturala si sanatoasa pentru a ne trai altfel, mai calm emotiile, este de a respira.
Nu sa te temperezi, sa iti vorbesti, doar sa respiri. Pentru a avea o comunicare mai buna, o viata sexuala mai buna, pentru a fi mai plin de viata, respira.
Pare banal, dar exista o explicatie!

In Psihologia somatica respiratia este considerata cheia pentru o viata traita cu adevarat. Cand respiri adanc esti prezent in acel moment. Respiratia ne ajuta sa simtim, sa savuram si sa ne conectam cu lumea din jur sau cu Sinele nostru autentic. Atunci cand lasi respiratia sa te “respire”, permiti expresiilor originale si spontane sa se nasca in tine.

Noi ne “luptam cu indoiala” si atunci opunem rezistenta experientelor noi din cauza fricii ca nu le putem stapani. Fizic, atunci cand ne simtim amenintati intr-o situatie, ne tinem respiratia pentru a-i miscora intensitatea.
Fii atent la ce se intampla in corpul tau in acele momente: observa cum ti se intareste diafragma i se incordeaza muschii umerilor. Acelasi lucru se intampla la nivel subtil, atunci cand opunem rezistenta sentimentelor inconfortabile.
Reprimarea este mecanismul inconstient de aparare care blocheaza amintirile si sentimentele care credem ca ne fac rau. Apararea nu se face doar la nivel mental. Pentru a pastra sentimentele la nivel inconstient, implicam si partea fizica, le blocam si la acest nivel. Rezulta astfel tensiuni ale muschilor trapezului, mijlocul spatelui, oftezi mai des, respiri mai scurt, contractii la nivelul plexului solar si diafragmei.

In medicina chineza aceasta are implicatii mai adanci si se numeste Stagnare a Chi-ului la nivelul ficatului. In Tao-ism fiecare organ are un suflet. Spiritul ficatului se numeste Hun. Hun este cel care inglobaza Instincul Vietii. Este sediu creativitatii, cresterii, imaginatiei si dorintei de a trai. Reprimandu-ti energia emtionala se micsoreaza conexiunea cu forta vietii. O respiratia superficiala inseamna mai putin contact cu Sinele.

Ceea ce castigi pe termen scurt reprimand este un momentan sentiment al pacii si o reducere temporara a disconfortului emotional. Doar ca acestea nu vin fara un pret. Mai intai, daca nu le opunem rezistenta, emotiile vin si pleaca. De fapt, odata produse, emotiile nu dureaza in noi decat 90 de secunde. Atunci cand sunt reprimate, ele raman blocate si devin active-pe termen lung la un nivel mai scazut .
Apoi, daca respiratia este cheia care ne permite sa experimentam lucruri uimitoare, respirand mai putin, mai superficial ne indeparteaza de maximul pe care il putem trai. Astfel stagnam in viata.

Inca avem momente in care vrem sa stergem durerile vietii. Insa atunci cand invatam sa le “tratam” cu o respiratie adanca si constienta, avem numai de castigat. Ramanem conectati cu noi insine.

Atunci cand simtim cum emotiile cresc in noi (asta presupune sa fim constienti si sa nu le percepem ca fiind mai puternice decat sunt), deci cand simtim ca acestea apar…schimba focusul de pe ele pe respiratie. Respira adanc si ceea ce vei simti este efectul respiratiei, adica o stare de calm, liniste. Asta inseamna ca emotia a trecut, fara sa luptam cu ea, sa o invingem sau sa o ascundem.

Data viitoare cand apare un stres in viata ta, verifica-ti corpul si respira adanc. Nu vorbi cu tine, nu eticheta starea, nu te abtine, doar respira fara a judeca. Vei vedea ca tensiunea dispare si in locul ei apare starea de liniste si pace.

Cu fiecare respiratie a ta ai de ales: fie te lasi in seama Sinelui tau spontan si creativ, fie te lupti cu emotiile, creind tensiune.
Pentru afla divinitatea din noi, trebuie mai intai sa ne acceptam umanitatea. Emotiile sunt o marca a umanitatii si a le ocoli, acoperi sau nega ne face sa purtam un sac de “probleme” in spate.
Modul cel mai natural de a trata emotiile poate fi observat la un copil: el se enerveaza, se bucura spontan si traieste din tot sufletul fiecare stare, dar nu judeca.

Ce e de facut? Sa revenim la stadiul de copii, cand traiam fiecare emotie. Acum putem constientiza mai usor, dar putem si sa le lasam sa treaca mai usor, fara a le eticheta. Astfel nu le acumulam in noi. Astfel avem mai mult spatiu interior pentru a fi noi insine.

Surse http://www.mindbodygreen.com/0-7084/the-secret-to-great-sex-happiness-and-inner-peace.html
si http://www.care2.com/greenliving/do-you-avoid-your-emotions.html