„Ultimele vorbe pe pământ ale lui Buddha Gautama au fost: Urmează
lumina din tine. Nu urma pe alții, nu imita, pentru că mersul pe urmele
altora, imitația creează prostie. Te naști cu o posibilitate fantastică
de inteligență. Te naști cu o lumină în tine. Ascultă glăsciorul
dinlăuntrul tău, și el te va călăuzi. Nimeni altcineva nu te poate
călăuzi, nimeni altcineva nu poate să-ți fie model în viață, pentru că
tu ești unic. N-a mai existat nimeni care să fi fost exact ca tine, și
nu va mai exista nimeni care va fi exact ca tine. Asta e slava ta,
grandoarea ta – ești absolut de neînlocuit, ești tu însuți și nimeni
altcineva.
Omul care îi urmează pe alții devine fals, devine mecanic. Poate să
fie un mare sfânt în ochii celorlalți, dar în străfundul ființei sale e
doar lipsit de inteligență, nimic altceva. O fi el un personaj foarte
respectabil, dar asta e numai la suprafață. Zgârie-i puțin poleiala și
vei vedea că înăuntru e cu totul altă persoană, exact opusă celei de la
suprafață.
Urmând pe alții poți să-ți cultivi un caracter frumos, dar nu poți să
ai o conștiință frumoasă, și atâta timp cât nu ai o conștiință frumoasă
nu poți să fii liber. Poți să-ți schimbi încontinuu închisorile, poți
să-ți tot schimbi lanțurile, sclaviile, poți să fii hindus sau mahomedan
sau creștin sau jainist – asta nu te va ajuta. Să fii jainist înseamnă
să-l urmezi pe Mahavira ca model. Urmându-l pe Mahavira, vei deveni o
entitate falsă. Îți vei pierde toată realitatea, îți vei pierde toată
sinceritatea, vei fi nenatural, vei fi mincinos față de tine însuți.
Conform spuselor lui Buddha, înțelepciunea înseamnă a trăi la lumina
propriei conștiințe, iar prostia înseamnă a-i urma pe alții, a-i imita
pe alții, a deveni umbra altcuiva.
Adevăratul maestru creează maeștri, nu adepți. Falsul maestru te
convinge să-l urmezi, să-l imiți, să fii o copie la indigo a lui.
Adevăratul maestru își dă toată silința să te facă independent de el,
pentru că dependența nu duce nicăieri. Omul e dependent de secole, și
tot mai continuă să se împiedice în noaptea întunecoasă a sufletului.
Numai lumina interioară poate deveni soare. Adevăratul maestru nu te
va lăsa să fii o copie a lui, el vrea să fii original. El te iubește! El
vrea să fii complet liber, să fii liber de toate dependențele
exterioare.
Dar omul de rând nu vrea să fie liber. El vrea să fie dependent. El
vrea să-l călăuzească altcineva. De ce? Pentru că atunci poate să arunce
întreaga răspundere pe umerii altcuiva. Și, cu cât arunci mai mult
răspunderea pe umerii altcuiva, cu atât posibilitatea de a deveni
inteligent e mai mică. Responsabilitatea, provocarea adusă de
responsabilitate creează înțelepciunea.
Trebuie să accepți viața cu toate problemele ei. Trebuie să treci
prin viață neprotejat; trebuie să-ți cauți și să-ți găsești drumul tău.
Viața e un prilej, o provocare de a te găsi pe tine. Dar prostul nu vrea
să meargă pe drumul greu, prostul alege scurtătura. El își spune:
«Buddha a atins iluminarea, de ce să-mi mai bat și eu capul? Mai bine îi
urmăresc comportamentul și îl imit. Iisus a atins nemurirea, așa că de
ce să mai caut și eu? Mai bine devin o umbră a lui Iisus. Îl urmez
oriunde merge.»
Dar cum ai să devii inteligent urmând pe altcineva? Nu-i dai nicio
șansă inteligenței tale să explodeze. Ea are nevoie de o viață plină de
provocări, o viață aventuroasă, o viață care știe să riște și să intre
în necunoscut. Și numai inteligența te poate salva – nimeni altcineva.
Poți deveni propria ta nirvana numai ascultând de inteligența proprie,
de conștiința proprie.
Urmează lumina din tine și vei fi înțelept. Lasă pe alții să fie
liderii tăi, călăuzele tale, și vei rămâne prost, vei continua să ratezi
toate comorile vieții care sunt ascunse în tine.”
OSHO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu