O lună de miere (astrele în mai 2015)

O lună în care ceea ce dăruim celorlalţi putem simţi pe pielea noastră din partea altora la aceeaşi intensitate sau una multiplicată, iar ceea ce transmitem în eter ca dorinţă/emoţie, decizie/faptă sau gând/cuvânt se poate materializa suprinzător într-un timp foarte scurt (Jupiter în Leu din casa sinelui în trigon cu conjuncţia Uranus – Mijlocul Cerului în Berbec). Dacă ritmul de concretizare este atat de accelerat şi cu efect de bumerang, atunci fie ca ceea ce pleacă dinspre noi să plece învăluit în „dulceaţa” blândeţii, sincerităţii şi curiozităţii, asemeni unui copil care acum descoperă lumea în care a venit. Sensul călătoriei noastre din această perioadă, este acela de a interacţiona cu înţelegere şi compasiune faţă de ceilalţi, însă fără a uita de noi, fară a uita să ne facem vizibili în ochii celorlalţi.

Această perioadă ne cere mai mult ca niciodată să fim autentici (Soarele, guvernatorul Ascendentului, în aspect dinamic cu Ascendentul), iar dacă ne dorim ca lucrurile să se întâmple atunci să îmbrăţişăm în faţa lumii toate părţile din noi care vor să fie hrănite şi acceptate. Interacţionăm cu ceilalţi aşa cum lăsăm de fapt să interacţioneze în noi înşine, în corpul nostru (Pământ – activarea semnului Taur) cele patru „Zări”(elemente) ale propriului Univers.

Elementul Pământ reprezentat de Venus, aflat în interacţiune cu Aerul (Venus în Gemeni) ne ajută să deschidem ochii către orizont, să putem privi lucrurile în perspectivă şi să înţelegem că nu putem însămânţa în noi înşine şi în ceilalţi lucruri constructive, decât atunci când învăţăm să apreciem ce este în jurul nostru şi să spunem şi celorlalţi ce apreciem la ei. Pentru că uneori nu este de ajuns să simţim sau să presupunem că celălalt ne iubeşte sau apreciază ci avem nevoie ca aceste emoţii să vină spre noi şi sub forma cuvintelor.

Elementul Apă reprezentat de Lună, aflat în interacţiune cu Pământul (Luna în Taur) ne arată că putem vindeca în noi răni emoţionale pe care ni le-am format în timp din nevoia de a controla şi a avea o falsă siguranţă/stabilitate (Luna în relaţii armonioase cu Chiron în Peşti şi PlutoR în Capricorn). Strigăm atât de mult după libertate şi atribuim contextului sau celorlalţi sentimentul nostru de îngrădire, încât nu conştientizăm că atunci când nu lăsăm lucrurile să curgă prin noi şi să se întâmple, de fapt noi nu oferim libertate „darurilor” care vin spre noi şi vor să se materializeze. Să încercăm să fim un ghid pentru schimbările care vin spre noi şi care ne sperie (aşa cum Pământul îi dă direcţie şi curs Apei) şi nu o stavilă de neclintit în faţa energiei Apei – simbol al sentimentelor, dizolvării, reînnoirii.

Elementul Foc reprezentat de Marte, aflat în interacţiune cu Pământul (Marte în Taur), pare că de data aceasta îi dă Apei o mână de ajutor şi creează împrejurările favorabile de vindecare a temerilor legate de dependenţa fizică şi materială. Asemeni unui foc ocazional care poate curăţa un sol prea mult utilizat de rădăcini sterile, să profităm de această perioadă şi să ardem acele frici care ne însingurează şi care ne spun că stabilitatea şi ataşamentul ascund în spatele lor dependenţă şi suferinţă (Marte în sextil cu Neptun în Peşti din Casa VIII). Să vrem să înaintăm pe un tărâm unde paşii noştrii ating temeri îngropate, e ca şi cum ne dorim să avem o viaţă armonioasă mergând pe un teren minat.

Asemeni Elementului Aer reprezentat de Mercur, care are nevoie de gravitaţia Pământului pentru a căpăta „contur” (Mercur în Taur), interacţiunea Aer – Pământ face ca schimbările aduse de celelalte elemente să fie posibile în primul rând prin puterea conştientizării. Aşa cum un vânt puternic foarte aproape de pământ poate spulbera solul de la suprafaţa şi produce nori de praf (efectul de rătăcire), conştientizarea de sine se naşte atunci când ne şi putem distanţa de ceilalţi şi gusta momentele petrecute doar cu noi înşine. Spaţiul ne ajută să diferenţiem graniţele între Cine sunt eu? şi Cine eşti tu?, ca mai apoi revenirea la Cine suntem noi doi împreună? să trezească într-o îmbrătişare un întreg Univers care vibrează de viaţă şi frumos. Acea frumuseţe care vine din curajul nostru de a împărtăşi unul altuia natura proprie şi de a putea creşte fiecare în prezenţa celuilalt prin susţinere reciprocă. Acea natură care întregeşte într-o singură suflare cele patru „Zări” parte din propiul Univers, din propria fiinţă.

Aşa cum poetul indian Tagore descrie joaca îndragostiţilor, stă în natura lucrurilor ca orice clipă de apropiere să fie urmată de una de depărtare. Nu este o nereuşită a oamenilor sau a Universului şi nici nu înseamnă că viaţa este nedreaptă cu noi. Pulsul vieţii este o oscilaţie continuă înainte – înapoi, sus – jos, expansiune – contracţie. Daca în relaţii am putea privi fiecare perioadă de retragere ca pe o trambulină pentru o nouă repoziţionare şi apropiere, îmbrăţişarea îndrăgostiţilor ar deveni începutul unui nou dans însă de fiecare dată altfel (Venus în aspect dinamic de cudratură cu Neptun – simbol al idealurilor, infinitului; Venus în aspect dinamic de opoziţie cu SaturnR – simbol al limitelor, finitului). 

Şi cum Saturn în Săgetator este retrograd în casa V – a iubirii şi sentimentelor, acest lucru ne indică o lecţie asupra modului de înţelegere a dinamicii iubirii. Separarea a nu fi privită doar ca pe o constrângere, iar prezenţa fizică şi emoţională a celuilalt conform aşteptărilor noastre, doar ca pe ceva constructiv. Dacă percepem atât în acţiunea de separare cât şi de apropiere dualitatea compoziţiei lor constructiv/distructivă, putem înţelege că fără aceste fluctuaţii relaţiile ar naşte dependenţă, stagnare individuală sau înstrăinare, exact răni şi temeri care cer sa fie curăţate în această perioadă (aşa cum ne indică dinamicul Marte în Taur aflat în trigon cu PlutoR în Capricorn).

Aşadar, avem la dispoziţie „o lună de miere” în care putem începe a învăţa să dansăm în doi. Ce frumuseţi ale Pămantului vreţi să vizitaţi în această călătorie, este treaba fiecăruia… gusturile nu se discută!

„Infinitul caută prezenţa intimă a finitului,
iar finitul vrea să dispară în infinit.
Nu ştiu a cui schemă este,
ce este legat să caute libertatea,
iar libertatea să ceară să fie legată.”

[„The infinite seeks the intimate presence of the finite, the finite to disappear in the infinite. I do not know whose scheme this is, that the bound should be on a search for freedom, freedom asking to be housed in the bound.”]

Din poezia „A circle” – Rabindranath Tagore

NICUȘOARA IONIȚĂ