Pilda

Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.

 Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.

 - Cum ai facut? si-a intrebat supusul

- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.

Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

Convingerile unui discipol

Gândul zilei de vineri 29 mai 2020

Convingerea - se bazează pe legile divine și experiențe -

"Convingerea este una dintre cele mai mari puteri existente.

S-au văzut anumiți conducători antrenând prin convingerea lor mulțimi întregi : chiar dacă ideile ce le apărau erau prostești sau criminale, forța convingerii lor reușea să îi antreneze pe cei mai reticenți...

Deoarece convingerea este o putere: ea produce niște ravagii și distrugeri dacă este orientată spre rău, dar ea poate transforma lumea când ea emană dintr-o idee divină și lucrează pentru bine.

Convingerea discipolului se bazează pe o cunoaștere a legilor divine și pe experiențele deja trăite în încarnările trecute sau în încarnarea actuală.

Când un discipol a reușit să posede această cunoaștere și face niște experiențe, el posedă o convingere de nezdruncinat ce îl face atotputernic.

Dimpotrivă, dacă discipolul nu posedă această convingere, cunoașterea sa nu este completă."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Intelepciunea apei

Un înţelept din vechea Chină a fost întrebat de elevii săi: “De-atâta timp stai aici pe malul fluviului şi te uiţi în apă. Ce vezi tu aici?”

Înţeleptul nu dădu nici un răspuns şi nu-şi întoarse privirea de la curentul apei pe care-l urmărea.

În cele din urmă spuse: “Apa ne învaţă cum trebuie să trăim. Unde curge, duce viaţa cu sine şi o împarte celor care au nevoie de ea. Este bună şi generoasă. Ştie să netezească denivelările terenurilor. Este dreaptă. Fără să ezite, cade de pe acoperişuri în adâncuri. Este curajoasă. Suprafaţa ei este netedă, dar poate forma valuri adânci. Este înţeleaptă. Rocile şi stâncile care îi stau în cale le ocoleşte. Ştie să suporte. Dar puterea sa blândă este la treabă ziua şi noaptea pentru a da la o parte obstacolele. Este perseverentă. Oricâte serpentine ar trebui să ia asupra ei, nu-şi pierde din vedere direcţia spre ţelul ei veşnic, spre mare. Este conştientă de scopul ei. Şi oricât de murdară devine, se străduieşte fără încetare să devină curată. Are putere să se reînnoiască.

De aceea, spuse înţeleptul, privesc în apă. “Ea mă învaţă viaţa corectă“.

PILDA

"Într-o zi, un tânăr a urcat pe munte unde a întălnit o pustnică care medita în tăcere și a întrebat-o:
- Ce faci aici în pustietate singură?
 La care ea a răspuns:
 - Muncesc. Am mult de muncă.
- Cum poți avea atât de muncă? Văd că nu faci nimic pe aici ...
Femeia îl privi și îi răspunse:
-Trebuie să antrenez doi șoimi și doi vulturi, să liniștesc doi iepuri, să disciplinez un șarpe, să motivez un măgar și să îmblânzesc un leu.
- Și unde sunt toate animalele de care îmi vorbești căci nu le văd?
-Sunt înăuntrul meu,  a răspuns femeia.
Șoimii se aruncă peste tot ce mi se arată, bine sau rău, trebuie să-i antrenez să vadă numai lucruri bune. Ei sunt ochii mei.
Cei  doi vulturi cu ghearele lor rănesc și distrug tot ce ating, trebuie să îi învăț să nu rănească. Ei sunt mâinile mele.
Iepurii vor să meargă unde își doresc și nu vor să se confrunte cu situații dificile, trebuie să îi învăț să fie liniștiți, chiar dacă există suferință sau poticnire. Sunt picioarele mele.
Măgarul este întotdeauna obosit, încăpățânat, nu vrea să-și poarte sarcina de multe ori. Este corpul meu.
Cel mai dificil de îmblânzit este șarpele. Deși este închis într-o cușcă,  este întotdeauna gata să muște și să otrăvească pe oricine din apropiere. Trebuie să îl disciplinez cel mai mult. Este limba mea.
Am și un leu. Oh...cât de mândru, degeaba crede că este regele. Trebuie să-l îmblânzesc. Este Ego-ul meu.
- Cum vezi, prietene, am mult de lucru !"

Rugăciunea lui Antoine de Saint-Exupéry

„Doamne, nu-ți cer minuni și nici lucruri imposibile, îți cer doar putere pentru fiecare zi. Învață-mă arta pașilor mici.

Fă-mă atent și inventiv, ca în rutina zilelor să mă pot opri în fața descoperirilor și a experienței care m-au intrigat.

Învață-mă să gestionez corect timpul vieții mele. Oferă-mi un simț al observației, pentru a putea diferenția lucrurile importante de cele mai puțin importante.

Îți cer să-mi dai puterea reținerii și a înțelegerii, ca în viață să nu deviez de la ceea ce este important, dar să-mi planific rațional timpul, să pot vedea și vârful muntelui, și valea și uneori să pot găsi timp pentru bucuria artei.

Ajută-mă să înțeleg că visele nu sunt un ajutor. Nici dorul față de trecut, nici dorințele față de viitor. Ajută-mă să fiu aici și acum și să percep această clipă ca cea mai importantă.

Apără-mă de credința naivă că totul în viață trebuie să fie ușor. Oferă-mi conștientizarea faptului că toate greutățile, înfrângerile, căderile și nemulțumirile sunt o parte firească a vieții, datorită căreia creștem și ne dezvoltăm.

Adu-mi aminte că inima mereu e în conflict cu rațiunea. Trimite-mi la momentul potrivit pe cineva care va avea curajul să-mi spună adevărul, dar să o facă cu dragoste.

Știu, multe probleme se rezolvă fără să faci nimic, deci învață-mă să aștept.

Știi cât de mult avem nevoie de prietenie. Ajută-mă să merit acest dar al sorții.

Dă-mi o fantezie bogată, ca la momentul potrivit, la timpul potrivit, vorbind sau tăcând, să pot oferi cuiva căldura necesară.

Fă-mă omul care poate ajunge și până la cei căzuți. Ferește-mă de frica evitării lucrurilor importante din viață.

Nu-mi da ceea ce vreau, dar ceea ce-mi trebuie cu adevărat.

Învață-mă arta pașilor mici.”

 - Rugăciunea lui Antoine de Saint-Exupéry