Adevărata înţelepciune

Un înţelept obişnuia să stea zilnic la intrarea într-o cetate din Orientul Mujlociu. Într-o zi, un călător se apropie de el şi îi spuse:

- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Înţeleptul îi răspunse printr-o întrebare:

- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?

- Egoişti şi răi. De aceea, mă bucur că am putut pleca de acolo.

- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, a răspuns înţeleptul.

Puţin după aceea, un alt călător se apropie de el şi i se adresă:

- Abia am sosit în acest oraş. Cum sunt oamenii de aici?

Înţeleptul răspunse cu aceeaşi întrebare:

- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?

- Erau buni, şi cinstiţi. Am avut mulţi prieteni acolo şi i-am părăsit cu greu.

- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, a răspuns înţeleptul.

Un negutător care stătea de ceva timp în preajmă şi care auzise aceste discuţii,se îndreptă către înţelept şi îi spuse cu reproş, imediat după ce şi al doilea drumeţ plecă:

- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-au adresat-o aceşti doi oameni?

- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut, nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni, va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii pe care îi atragem în jurul nostru sunt cei care ni se aseamănă.