Din istoricul papadiei
Primele marturii scrise referitoare la proprietatile vindecatoare ale papadiei apartin medicilor arabi din secolele al X-lea si al XI-lea. Galezii, la randul lor, cunosteau valoarea medicinala a papadiei inca din secolul al XIII-lea, perioada in care planta se folosea atat la unele preparate culinare, cat si ca remediu contra tulburarilor ficatului.
Intr-una din faimoasele sale lucrari de medicina naturala, Nicholas Culpeper descrie papadia in cuvintele urmatoare: “Deschide orificiile prin care trece urina si este foarte eficace in cazul blocajelor ficatului”. Trei secole mai tarziu, noua enciclopedie de medicina verde a lui Potter cita la randul sau: “Papadia este folosita in principal pentru afectiunile rinichilor si ficatului”. In China antica, frunzele proaspete ale plantei erau folosite pentru tratarea abceselor si arsurilor, prin zdrobire si aplicare locala, iar sucul alb-laptos era utilizat pentru tratarea negilor.
Descriere botanica si raspandire
Papadia creste in mod natural aproape pretutindeni in intreaga emisfera nordica, aparand pe pajisti si pe orice petic de pamant disponibil, care primeste in mod direct lumina Soarelui. Planta creste frecvent din zona de campie pana la altitudini de 2000 m. Inaltimea plantei poate sa difere mult in functie de conditiile de crestere, de la 4-5 cm pana la aproape jumatate de metru. Florile galbene, plasate pe tulpinile goale in interior, rasarind din rozeta de frunze crestate dispuse aproape de sol, sunt inconfundabile. O data cu recoltarea, din tijele proaspete de papadie apare un suc alb-laptos cu puternic gust amar si efecte terapeutice care au facut renumita cura purificatoare cu tije de papadie in intreaga lume. In perioada fructificarii, puful alb si diafan umple aerul din apropierea campurilor.
Partile utilizate si modul de recoltare
Efecte terapeutice sunt obtinute din intreaga planta: radacina, tijele proaspete, florile, frunzele sunt folosite integral pentru beneficiile lor. Primavara (la sfarsitul lunii martie si inceputul lui aprilie) se poate incepe culegerea frunzelor crude, folosite medicinal, dar si alimentar pentru salatele proaspete care ajuta organismul sa treaca de astenia de primavara si sa depaseasca inertia dobandita in perioada rece. Tot in acest interval, dar inainte de aparitia pufului, se recolteaza tijele proaspete care vor fi folosite imediat de cei care realizeaza curele de purificare cu tije de papadie. Florile galbene se pot culege oricand in perioada infloririi, efectele maxime fiind obtinute cu flori culese in perioada in care soarele este la amiaza, in jurul orei 13. In ceea ce priveste radacinile, culegerea lor se va face mai ales in perioada de toamna cand principiile active ating concentratia maxima. Radacinile se culeg cu atentie, pe cat posibil fara a se rupe, dupa care se taie marunt si se usuca intr-un loc cald si aerisit.
Efectele binefacatoare ale papadiei
1. Purificator puternic
De secole, papadia a fost recunoscuta ca stimulent al unui ficat obosit, fiind un tonic amar, tonic general si depurativ. Substantele active ale plantei actioneaza preponderent asupra sangelui, unde neutralizeaza acizii nocivi, avand un efect reconstituant si regenerator asupra acestui fluid esential. Aceasta va avea drept efect eliminarea multor tulburari de sanatate care, din punctul de vedere al terapeutilor naturisti, au drept punct de pornire sangele “intoxicat”. Este vorba de o intreaga gama de afectiuni ale pielii: acnee, eczeme si eruptii rezistente la alte forme de tratament, furunculoza, petele pigmentare etc. Indirect, aceasta actiune de purificare si eliminare se va rasfrange si asupra splinei, a pancreasului si a ficatului, organe ce vor fi astfel tonifiate. Pentru cazurile de anemie, dar si in bolile pielii, se administreaza sub forma de salate proaspete din frunze crude, consumate in cura de primavara pe o durata de 2-3 saptamani. O astfel de salata se prepara cu ingrediente naturale: ulei vegetal, sare, putin suc de lamaie si se va consuma separat, inainte de masa de pranz, cel mult cu putina paine integrala sau cu alimente foarte simple (nepreparate).
Daca se urmareste obtinerea unor efecte terapeutice mai ample decat cele date de utilizarea culinara, se foloseste maceratul la rece din frunze de papadie.
2. Inflamatii ale glandelor limfatice
Actiunea de drenaj se exercita in mod benefic si asupra limfei. Principiile active fluidifiante si antiinflamatoare fac astfel ca papadia sa fie utilizata in inflamatii ale ganglionilor limfatici, inflamatii ale sanilor si glandelor mamare, si chiar in cazurile de chisturi situate la nivelul glandelor limfatice sau al sanilor (ca adjuvant).
Mod de utilizare: radacina de papadie, in amestec cu cea de brusture, in proportii egale se administreaza sub forma de macerat la rece (macerarea dureaza 8 ore la temperatura camerei). Doza pentru o portie de macerat este de 1 lingura rasa de pulbere pentru 250 ml de apa. Se administreaza de 3 ori pe zi, cu 15 minute inainte de a manca, pe stomacul gol. Pentru amplificarea efectelor se poate adauga la acest macerat un varf de cutit de Echinacea (Echinacea purpurea)
3. Bolile ficatului: congestia, hepatita, ciroza hepatica
Conform unor studii realizate inca din anii ‘80, extractul realizat din frunze de papadie are capacitatea de a dubla cantitatea de bila secretata, iar in cazul utilizarii radacinii, aceasta cantitate este crescuta de 4 ori. Efectul coleretic si colagog este completat de o puternica actiune de decongestionare a ficatului, vindecand insuficienta hepatica, colecistopatiile si icterul. In aceste afectiuni hepatice, precum si in cazurile de colesterol crescut, boli ale pielii din cauze hepatice, se recomanda maceratul la rece din radacini sau frunze, precum si pulberea din planta uscata.
Mod de utilizare: 1 lingurita rasa din pulberea fin macinata din frunze de papadie se administreaza de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Se tine sub limba un interval de minim 15 minute dupa care se poate inghiti cu putina apa. Daca gustul amar nu este suportat se poate inghiti cu putina miere. Se mananca dupa minim 15 minute.
In combinatie cu pulbere de mesteacan si de anghinare, papadia este administrata pentru a favoriza eliminarea calculilor biliari.
In cazul afectiunilor hepatice grave, cum este hepatita sau ciroza hepatica, se poate apela la urmatorul amestec: papadie, pedicuta, rostopasca, sunatoare si anghinare. Pedicuta si rostopasca se administreaza in doze reduse (1 varf de cutit de pulbere din fiecare pentru o administrare) in timp ce pentru celelalte plante se poate administra cate o lingurita rasa de pulbere. Acest amestec va fi folosit pe termen ceva mai lung (3-4 luni) sub forma de pulbere tinuta sub limba, de 4 ori pe zi. In cazul cirozei hepatice, se foloseste in special radacina de papadie, pentru efectele sale mai puternice de dezintoxicare hepatica.
4. Calculii renali si retentia de apa
Una dintre functiile cele mai importante ale papadiei este cea diuretica. Prin eliminarea impuritatilor din sange, ficat si rinichi, ea contribuie la reducerea retentiei apei si a umflarii gleznelor (se stie ca diureticele sporesc cantitatea de urina eliminata din corp, fiind astfel des folosite pentru afectiunile de inima si reumatice, printre altele). Majoritatea diureticelor folosite in metodele obisnuite de vindecare prezinta efectul neplacut de a “consuma” potasiul corpului. Nu este si cazul papadiei, caci ea contine in mod natural o mare cantitate de potasiu si chiar poate furniza organismului sarurile de potasiu necesare. In acest sens, continutul sau bogat in saruri minerale, nu numai de potasiu, dar si de sodiu, fier, precum si vitamine, conduce la o actiune extrem de eficace a papadiei in tratamentul anemiei.
Mod de utilizare: Se foloseste un amestec din radacina sau frunze de papadie, bace de ienupar, matase de porumb si frunze uscate de mesteacan. Se amesteca in parti egale si se administreaza sub forma de macerat la rece (de 3 ori cate 200 ml pe zi). In calculii renali cu oxalati nu se va folosi matasea de porumb.
5. Tulburari ale aparatului digestiv
In medicina populara, frunzele proaspete de papadie au fost utilizate de-a lungul timpului sub forma de salata, cu un puternic efect de amplificare a poftei de mancare si a puterii digestive. Salata proaspata sau tijele de papadie sunt recomandate persoanelor ce sufera de dispepsii, gastrita, convalescentilor precum si celor care tind sa se epuizeze. Neintamplator, papadiile sunt printre primele plante ce rasar la inceputul primaverii, cand intregul organism (cu precadere sistemul digestiv) are o nevoie stringenta de a elimina acumularile nocive din alimentatia grea de peste iarna.
Folosita in unele combinatii cu efect de stimulare a digestiei si apetitului, papadia favorizeaza in acelasi timp o “curatare” eficienta si la nivelul intestinului gros, avand un efect laxativ bland. Pentru efectele asupra stomacului si tubului digestiv se poate asocia cu radacina de brusture si frunzele de volbura (cunoscuta si sub denumirea populara de rochita-randunicii). Se utilizeaza ca amestec de pulberi, in parti egale, de 3-4 ori pe zi, inainte de mese.
Singura sau (de preferat) in combinatie cu alte plante hipoglicemiante, papadia reduce si echilibreaza glicemia in formele mai usoare de diabet, stimuland activitatea pancreasului endocrin. In aceste cazuri, se recomanda asocierea cu frunzele de afin, teci de fasole si seminte de schinduf (Trigonella foenum graecum).
O cafea speciala!
Pe langa utilizarile sale medicinale, papadia are si numeroase aplicatii culinare: spre exemplu, radacina poate fi zdrobita si prajita pentru a obtine o excelenta cafea din papadie. Aceasta bautura savuroasa, desi destul de amara, are avantajul ca nu prezinta nici una dintre reactiile neplacute pentru organismul uman, asociate cu cafeaua sau ceaiul obisnuit. Stimulentul numit cofeina, prezent atat in ceaiul negru, cat si in cafea, poate cauza o gama intreaga de neplaceri, de la hipertensiune si indigestie pana la disfunctionalitati ale ficatului. Dimpotriva, cafeaua preparata din papadie are un efect tonifiant pozitiv asupra ficatului si a intestinului gros. Pentru a obtine o “cafea terapeutica” eficienta se prajesc impreuna cu radacinile uscate de papadie, radacini de brusture si de cicoare.
O recomandare a terapeutilor ayurvedici
Papadia, prin gustul amar si energia racoritoare, se dovedeste binefacatoare in majoritatea cazurilor de toxicitate crescuta in organism, asociata insa cu amplificarea in exces a unei energii fierbinti si stimulatoare. Prin urmare, cei care se confrunta cu stari de agresivitate, furie, manie, suparare, frustrare, hiperexcitabilitate nervoasa, precum si in alte tulburari ale energiei focului vor putea sa isi reduca in mod armonios starea de tensiune interioara, prin folosirea acestei plante in stare proaspata. Starea de prospetime, relaxare si reconfortare pe care o genereaza utilizarea plantei este un motiv in plus pentru a o folosi cu consecventa, ori de cate ori este necesar, ca pe un alt dar minunat pe care Natura ni-l face cu o generozitate materna.
Primele marturii scrise referitoare la proprietatile vindecatoare ale papadiei apartin medicilor arabi din secolele al X-lea si al XI-lea. Galezii, la randul lor, cunosteau valoarea medicinala a papadiei inca din secolul al XIII-lea, perioada in care planta se folosea atat la unele preparate culinare, cat si ca remediu contra tulburarilor ficatului.
Intr-una din faimoasele sale lucrari de medicina naturala, Nicholas Culpeper descrie papadia in cuvintele urmatoare: “Deschide orificiile prin care trece urina si este foarte eficace in cazul blocajelor ficatului”. Trei secole mai tarziu, noua enciclopedie de medicina verde a lui Potter cita la randul sau: “Papadia este folosita in principal pentru afectiunile rinichilor si ficatului”. In China antica, frunzele proaspete ale plantei erau folosite pentru tratarea abceselor si arsurilor, prin zdrobire si aplicare locala, iar sucul alb-laptos era utilizat pentru tratarea negilor.
Descriere botanica si raspandire
Papadia creste in mod natural aproape pretutindeni in intreaga emisfera nordica, aparand pe pajisti si pe orice petic de pamant disponibil, care primeste in mod direct lumina Soarelui. Planta creste frecvent din zona de campie pana la altitudini de 2000 m. Inaltimea plantei poate sa difere mult in functie de conditiile de crestere, de la 4-5 cm pana la aproape jumatate de metru. Florile galbene, plasate pe tulpinile goale in interior, rasarind din rozeta de frunze crestate dispuse aproape de sol, sunt inconfundabile. O data cu recoltarea, din tijele proaspete de papadie apare un suc alb-laptos cu puternic gust amar si efecte terapeutice care au facut renumita cura purificatoare cu tije de papadie in intreaga lume. In perioada fructificarii, puful alb si diafan umple aerul din apropierea campurilor.
Partile utilizate si modul de recoltare
Efecte terapeutice sunt obtinute din intreaga planta: radacina, tijele proaspete, florile, frunzele sunt folosite integral pentru beneficiile lor. Primavara (la sfarsitul lunii martie si inceputul lui aprilie) se poate incepe culegerea frunzelor crude, folosite medicinal, dar si alimentar pentru salatele proaspete care ajuta organismul sa treaca de astenia de primavara si sa depaseasca inertia dobandita in perioada rece. Tot in acest interval, dar inainte de aparitia pufului, se recolteaza tijele proaspete care vor fi folosite imediat de cei care realizeaza curele de purificare cu tije de papadie. Florile galbene se pot culege oricand in perioada infloririi, efectele maxime fiind obtinute cu flori culese in perioada in care soarele este la amiaza, in jurul orei 13. In ceea ce priveste radacinile, culegerea lor se va face mai ales in perioada de toamna cand principiile active ating concentratia maxima. Radacinile se culeg cu atentie, pe cat posibil fara a se rupe, dupa care se taie marunt si se usuca intr-un loc cald si aerisit.
Efectele binefacatoare ale papadiei
1. Purificator puternic
De secole, papadia a fost recunoscuta ca stimulent al unui ficat obosit, fiind un tonic amar, tonic general si depurativ. Substantele active ale plantei actioneaza preponderent asupra sangelui, unde neutralizeaza acizii nocivi, avand un efect reconstituant si regenerator asupra acestui fluid esential. Aceasta va avea drept efect eliminarea multor tulburari de sanatate care, din punctul de vedere al terapeutilor naturisti, au drept punct de pornire sangele “intoxicat”. Este vorba de o intreaga gama de afectiuni ale pielii: acnee, eczeme si eruptii rezistente la alte forme de tratament, furunculoza, petele pigmentare etc. Indirect, aceasta actiune de purificare si eliminare se va rasfrange si asupra splinei, a pancreasului si a ficatului, organe ce vor fi astfel tonifiate. Pentru cazurile de anemie, dar si in bolile pielii, se administreaza sub forma de salate proaspete din frunze crude, consumate in cura de primavara pe o durata de 2-3 saptamani. O astfel de salata se prepara cu ingrediente naturale: ulei vegetal, sare, putin suc de lamaie si se va consuma separat, inainte de masa de pranz, cel mult cu putina paine integrala sau cu alimente foarte simple (nepreparate).
Daca se urmareste obtinerea unor efecte terapeutice mai ample decat cele date de utilizarea culinara, se foloseste maceratul la rece din frunze de papadie.
2. Inflamatii ale glandelor limfatice
Actiunea de drenaj se exercita in mod benefic si asupra limfei. Principiile active fluidifiante si antiinflamatoare fac astfel ca papadia sa fie utilizata in inflamatii ale ganglionilor limfatici, inflamatii ale sanilor si glandelor mamare, si chiar in cazurile de chisturi situate la nivelul glandelor limfatice sau al sanilor (ca adjuvant).
Mod de utilizare: radacina de papadie, in amestec cu cea de brusture, in proportii egale se administreaza sub forma de macerat la rece (macerarea dureaza 8 ore la temperatura camerei). Doza pentru o portie de macerat este de 1 lingura rasa de pulbere pentru 250 ml de apa. Se administreaza de 3 ori pe zi, cu 15 minute inainte de a manca, pe stomacul gol. Pentru amplificarea efectelor se poate adauga la acest macerat un varf de cutit de Echinacea (Echinacea purpurea)
3. Bolile ficatului: congestia, hepatita, ciroza hepatica
Conform unor studii realizate inca din anii ‘80, extractul realizat din frunze de papadie are capacitatea de a dubla cantitatea de bila secretata, iar in cazul utilizarii radacinii, aceasta cantitate este crescuta de 4 ori. Efectul coleretic si colagog este completat de o puternica actiune de decongestionare a ficatului, vindecand insuficienta hepatica, colecistopatiile si icterul. In aceste afectiuni hepatice, precum si in cazurile de colesterol crescut, boli ale pielii din cauze hepatice, se recomanda maceratul la rece din radacini sau frunze, precum si pulberea din planta uscata.
Mod de utilizare: 1 lingurita rasa din pulberea fin macinata din frunze de papadie se administreaza de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Se tine sub limba un interval de minim 15 minute dupa care se poate inghiti cu putina apa. Daca gustul amar nu este suportat se poate inghiti cu putina miere. Se mananca dupa minim 15 minute.
In combinatie cu pulbere de mesteacan si de anghinare, papadia este administrata pentru a favoriza eliminarea calculilor biliari.
In cazul afectiunilor hepatice grave, cum este hepatita sau ciroza hepatica, se poate apela la urmatorul amestec: papadie, pedicuta, rostopasca, sunatoare si anghinare. Pedicuta si rostopasca se administreaza in doze reduse (1 varf de cutit de pulbere din fiecare pentru o administrare) in timp ce pentru celelalte plante se poate administra cate o lingurita rasa de pulbere. Acest amestec va fi folosit pe termen ceva mai lung (3-4 luni) sub forma de pulbere tinuta sub limba, de 4 ori pe zi. In cazul cirozei hepatice, se foloseste in special radacina de papadie, pentru efectele sale mai puternice de dezintoxicare hepatica.
4. Calculii renali si retentia de apa
Una dintre functiile cele mai importante ale papadiei este cea diuretica. Prin eliminarea impuritatilor din sange, ficat si rinichi, ea contribuie la reducerea retentiei apei si a umflarii gleznelor (se stie ca diureticele sporesc cantitatea de urina eliminata din corp, fiind astfel des folosite pentru afectiunile de inima si reumatice, printre altele). Majoritatea diureticelor folosite in metodele obisnuite de vindecare prezinta efectul neplacut de a “consuma” potasiul corpului. Nu este si cazul papadiei, caci ea contine in mod natural o mare cantitate de potasiu si chiar poate furniza organismului sarurile de potasiu necesare. In acest sens, continutul sau bogat in saruri minerale, nu numai de potasiu, dar si de sodiu, fier, precum si vitamine, conduce la o actiune extrem de eficace a papadiei in tratamentul anemiei.
Mod de utilizare: Se foloseste un amestec din radacina sau frunze de papadie, bace de ienupar, matase de porumb si frunze uscate de mesteacan. Se amesteca in parti egale si se administreaza sub forma de macerat la rece (de 3 ori cate 200 ml pe zi). In calculii renali cu oxalati nu se va folosi matasea de porumb.
5. Tulburari ale aparatului digestiv
In medicina populara, frunzele proaspete de papadie au fost utilizate de-a lungul timpului sub forma de salata, cu un puternic efect de amplificare a poftei de mancare si a puterii digestive. Salata proaspata sau tijele de papadie sunt recomandate persoanelor ce sufera de dispepsii, gastrita, convalescentilor precum si celor care tind sa se epuizeze. Neintamplator, papadiile sunt printre primele plante ce rasar la inceputul primaverii, cand intregul organism (cu precadere sistemul digestiv) are o nevoie stringenta de a elimina acumularile nocive din alimentatia grea de peste iarna.
Folosita in unele combinatii cu efect de stimulare a digestiei si apetitului, papadia favorizeaza in acelasi timp o “curatare” eficienta si la nivelul intestinului gros, avand un efect laxativ bland. Pentru efectele asupra stomacului si tubului digestiv se poate asocia cu radacina de brusture si frunzele de volbura (cunoscuta si sub denumirea populara de rochita-randunicii). Se utilizeaza ca amestec de pulberi, in parti egale, de 3-4 ori pe zi, inainte de mese.
Singura sau (de preferat) in combinatie cu alte plante hipoglicemiante, papadia reduce si echilibreaza glicemia in formele mai usoare de diabet, stimuland activitatea pancreasului endocrin. In aceste cazuri, se recomanda asocierea cu frunzele de afin, teci de fasole si seminte de schinduf (Trigonella foenum graecum).
O cafea speciala!
Pe langa utilizarile sale medicinale, papadia are si numeroase aplicatii culinare: spre exemplu, radacina poate fi zdrobita si prajita pentru a obtine o excelenta cafea din papadie. Aceasta bautura savuroasa, desi destul de amara, are avantajul ca nu prezinta nici una dintre reactiile neplacute pentru organismul uman, asociate cu cafeaua sau ceaiul obisnuit. Stimulentul numit cofeina, prezent atat in ceaiul negru, cat si in cafea, poate cauza o gama intreaga de neplaceri, de la hipertensiune si indigestie pana la disfunctionalitati ale ficatului. Dimpotriva, cafeaua preparata din papadie are un efect tonifiant pozitiv asupra ficatului si a intestinului gros. Pentru a obtine o “cafea terapeutica” eficienta se prajesc impreuna cu radacinile uscate de papadie, radacini de brusture si de cicoare.
O recomandare a terapeutilor ayurvedici
Papadia, prin gustul amar si energia racoritoare, se dovedeste binefacatoare in majoritatea cazurilor de toxicitate crescuta in organism, asociata insa cu amplificarea in exces a unei energii fierbinti si stimulatoare. Prin urmare, cei care se confrunta cu stari de agresivitate, furie, manie, suparare, frustrare, hiperexcitabilitate nervoasa, precum si in alte tulburari ale energiei focului vor putea sa isi reduca in mod armonios starea de tensiune interioara, prin folosirea acestei plante in stare proaspata. Starea de prospetime, relaxare si reconfortare pe care o genereaza utilizarea plantei este un motiv in plus pentru a o folosi cu consecventa, ori de cate ori este necesar, ca pe un alt dar minunat pe care Natura ni-l face cu o generozitate materna.
Maceratul la rece din frunze de papadie
O cantitate de aproximativ 2 lingurite din frunzele maruntite de papadie se lasa la macerat timp de 6 ore in 200 ml de apa de izvor. Dupa acest interval se filtreaza si se administreaza cu 30 de minute inainte de a manca, pe stomacul gol.
Sucul depurativ cu papadie
O reteta straveche utilizata pentru accelerarea purificarii organismului, cu efecte aparte asupra sangelui si ficatului este sucul proaspat extras din frunze de papadie, creson si limba mielului (Borago officinalis). Se administreaza cate 30 ml de 3 ori pe zi.
Cura purificatoare cu tije de papadie
Timp de 14 zile se vor consuma zilnic cate 6 tije proaspete de papadie. Recoltarea tulpinilor pentru aceasta cura se face inainte de inflorire, perioada optima fiind primavara, dar in regiunile mai inalte intinzandu-se pana in iunie, inceputul lui iulie. Cura se poate realiza chiar si in timpul iernii, papadiile crescand foarte bine si in ghivece.
Indicatii ale acestei cure: gastrita hiperacida; diskinezie biliara, calculi biliari; boli hepatice; varice, ulcer varicos; obezitate; arteroscleroza; diabet, guta (cure de lunga durata); eruptii, eczeme (efect depurativ); boli de piele; constipatie; boli de uzura.
O cantitate de aproximativ 2 lingurite din frunzele maruntite de papadie se lasa la macerat timp de 6 ore in 200 ml de apa de izvor. Dupa acest interval se filtreaza si se administreaza cu 30 de minute inainte de a manca, pe stomacul gol.
Sucul depurativ cu papadie
O reteta straveche utilizata pentru accelerarea purificarii organismului, cu efecte aparte asupra sangelui si ficatului este sucul proaspat extras din frunze de papadie, creson si limba mielului (Borago officinalis). Se administreaza cate 30 ml de 3 ori pe zi.
Cura purificatoare cu tije de papadie
Timp de 14 zile se vor consuma zilnic cate 6 tije proaspete de papadie. Recoltarea tulpinilor pentru aceasta cura se face inainte de inflorire, perioada optima fiind primavara, dar in regiunile mai inalte intinzandu-se pana in iunie, inceputul lui iulie. Cura se poate realiza chiar si in timpul iernii, papadiile crescand foarte bine si in ghivece.
Indicatii ale acestei cure: gastrita hiperacida; diskinezie biliara, calculi biliari; boli hepatice; varice, ulcer varicos; obezitate; arteroscleroza; diabet, guta (cure de lunga durata); eruptii, eczeme (efect depurativ); boli de piele; constipatie; boli de uzura.
Sursa: kamala.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu