"Mântuirea mea vine de la mine."

 

Toată ispita nu este nimic altceva decât o formă sau alta a

ispitei primordiale de a nu crede ideea de astăzi. Mântuirea pare să

vină de oriunde, numai de la tine nu. La fel, sursa vinovăţiei. Nici

vinovăţia, nici mântuirea nu le vezi ca fiind în propria-ţi minte şi nu

altundeva. Când realizezi că toată vinovăţia este numai şi numai o

invenţie a minţii tale, îţi vei da, de asemenea, seama că vinovăţia şi

mântuirea trebuie să se afle în acelaşi loc. Înţelegând acest fapt eşti mântuit.

Preţul aparent al acceptării ideii de astăzi este acesta: Ea

înseamnă că nimic din afara ta nu te poate mântui; nimic din afara

ta nu îţi poate da pacea. Dar mai înseamnă că nimic din afara ta nu

te poate vătăma, nu-ţi poate tulbura pacea sau nu te poate deranja

într-un fel sau altul. Ideea de astăzi te pune să domneşti peste univers, căci acesta ţi-e locul, fiind ceea ce eşti. Acesta nu este un rol care poate fi acceptat parţial. Desigur că începi să-ţi dai seama

că acceptarea lui înseamnă mântuire.

Totuşi, s-ar putea să nu-ţi fie clar de ce recunoaşterea faptului că vinovăţia se află în mintea ta atrage după sine şi realizarea faptului că mântuirea se află şi ea acolo. Dumnezeu nu ar fi plasat

 bolii acolo unde nu te poate ajuta. Aşa a funcţionat mintea ta, însă nicidecum a Sa. El vrea să fii vindecat, prin urmare a păstrat Sursa vindecării acolo unde se află nevoia de vindecare.

Tu ai încercat să faci exact contrariul, făcând încercări peste încercări, care de care mai distorsionate şi fantastice, de a separa vindecarea de boala care i-a fost menită, păstrând astfel boala. Scopul tău era să garantezi că vindecarea nu se va produce. Scopul lui Dumnezeu era să garanteze că ea va avea loc.

Astăzi exersăm să ne dăm seama că Voia lui Dumnezeu şi voia noastră sunt chiar una şi aceeaşi în această chestiune. Dumnezeu vrea ca noi să fim vindecaţi, iar noi, de fapt, nu vrem să fim bolnavi,

deoarece aceasta ne aduce nefericire. De aceea, acceptând ideea de astăzi, suntem, realmente, de acord cu Dumnezeu. El nu vrea să fim bolnavi. Nici noi. El vrea să fim vindecaţi. La fel vrem şi noi.

Pentru astăzi suntem gata de două perioade mai lungi deexersare, fiecare dintre ele durând vreo zece-cincisprezece minute.

Totuşi, te vom lăsa să decizi singur când le vei întreprinde. Vom continua un număr de lecţii cu această formă de exersare şi ar fi bine să decizi în prealabil care ar fi timpul prielnic de alocat fiecărei perioade, ţinându-te cât mai strict posibil de propriile-ţi decizii.

Începe aceste perioade de exersare cu repetarea ideii de astăzi, adăugând o declaraţie ce anunţă recunoaşterea faptului că mântuirea nu vine nicăieri din afara ta. Ai putea-o formula astfel:

"Mântuirea mea vine de la mine. Ea nu poate veni din altă parte."

Apoi, având ochii închişi, dedică câteva minute revizuirii câtorva locuri externe unde, în trecut, ai căutat mântuirea: în alţi oameni, în posesiuni, în diferite situaţii şi întâmplări, în concepţia despre sine, pe care ai încercat să le faci reale. Recunoaşte că ea nu se află acolo şi spune-ţi:

"Mântuirea mea nu poate veni de la nici unul din aceste lucruri.

Mântuirea mea vine de la mine şi numai de la mine."

Acum vom încerca din nou să ajungem la lumina din tine, care se află acolo unde ţi-e mântuirea. Nu o poţi găsi în norii care înconjoară lumina, deşi tocmai în ei ai căutat-o până acum. Nu se află acolo. Este îndărătul norilor şi în lumina de dincolo de ei.

Aminteşte-ţi că va trebui să străbaţi norii înainte de a putea ajunge la lumină. Mai aminteşte-ţi însă că în configuraţiile de nori pe care ţi le-ai imaginat nu ai găsit niciodată nimic care să dăinuie, sau ce ţi-ai dorit.

De vreme ce toate iluziile mântuirii te-au lăsat în pană, desigur că nu vrei să rămâi în nori, umblând în van după idoli, când ai putea atât de uşor să păşeşti în lumina adevăratei mântuiri. Încearcă să

treci de nori prin orice mijloace ţi se par potrivite. Dacă ţi-e de folos, gândeşte-te că te ţin de mână şi te conduc. Şi te asigur că nu va fi o închipuire deşartă.

Pentru perioadele de exersare de astăzi, scurte şi frecvente, adu-ţi aminte că mântuirea ta vine de la tine şi nimic în afara gândurilor tale nu te poate stingheri în progresul tău. Eşti eliberat

de orice interferenţă externă. Tu porţi sarcina propriei tale mântuiri.

Eşti însărcinat cu mântuirea lumii. Spune, deci:

"Mântuirea mea vine de la mine.

Nimic din afara mea nu mă poate reţine.

În mine se află mântuirea lumii şi mântuirea mea."

Sursa: Bucuria ingerilor