marți, 31 mai 2011

Deschiderea interioara in fata iubirii si a increderii

Intimitatea sexuala – ca si banii sau meditatia – poate fi folosita pentru a-ti exprima iubirea si deschiderea cea mai profunda. Sau poate fi folosita pentru motive copilaresti.

In copilarie, imi amintesc ca stateam pe canapea langa parinti. Fata mea era intoarsa spre perne incat puteam sa simt materialul moale pe buze si pe obraji. Sunetul televizorului si conversatia familiei bazaiau incet in fundal, desi eu nu le prea dadeam atentie. Mama si tata erau atat de aproape, chiar acolo, pe canapea cu mine. Simteam ca au grija de mine si ma puteam relaxa cu adevarat. Ma simteam in siguranta, atat de protejat si atat de linistit. Puteam sa plutesc in unitatea difuza a amortelii mele confortabile.

In momentele din copilarie in care viata mea de familie nu era atat de placuta – de exemplu, cand parintii mei tipau unul la altul sau cand tata ameninta ca ma bate cu cureaua – ma duceam sa ma ascund in intunericul din dulap, inconjurat de mirosurile binecunoscute, de maruntisurile dragi si de imbracamintea familiara. Sau cautam refugiu in pivnita, printre jucariile mele si traind intr-o lume imaginara a aventurii. Alteori ma retrageam sub asternuturile din pat si ma topeam in moliciunea si linistea lor.

Acestea erau placeri copilaresti, care ofereau o senzatie falsa si temporara de protectie pe care in cele din urma aveam sa invat sa o depasesc – intr-un fel.

Chiar si cand am devenit adult in toata firea, am tanjit de multe ori dupa o astfel de imunitate falsa si temporara fata de orice tulburare. In viata mea, m-am priceput destul de bine sa dobandesc o senzatie subtila de siguranta si protectie in numeroase feluri: intr-o cariera bine platita si o casa bine mobilata; intr-un fotoliu, cateva beri si un televizor cu ecran lat si plat, intr-un pat cald, cuibarit langa iubita mea si practicand anumite tipuri de meditatie si exercitii de respiratie.

Dar am realizat ca toate aceste metode de a-mi gasi „pacea” sunt temporare sau partiale. As putea sa-mi pierd banii si casa printr-o intamplare sau o catastrofa. Efectele berii dispar. Iubita mea ar putea sa ma paraseasca sau ar putea sa gaseasca pe altul pe care-l prefera, sau ar putea sa moara. Si chiar si dupa experiente meditative profunde, tot mai sunt sensibil la durere extrema sau la pierdere: corpul meu ar putea fi strivit daca franele masinii mele ar ceda la momentul nepotrivit, sau daca niste focuri trase dintr-o masina in miscare mi-ar spulbera jumatate din creier.

As putea reusi partial sa ma protejez de anxietatea ascunsa si permanenta, de teama de singuratate si de groaza de moarte cufundandu-ma intr-un corp senzual si fierbinte sau in iubirea familiei, in riscurile carierei, in sarcinile neplacute ale jocului de-a casa, sau in debaraua vietii spirituale. Dar consolarea nu dureaza, si chiar cand dureaza, este cam slaba.

Uneori o neliniste profunda reuseste sa razbata prin incantarea trandavelii mele confortabile de fiecare zi. Daca nu as fi lucid, as putea incerca sa remediez aceasta crestere a fricii si a anxietatii cautand un loc sigur in care sa ma cufund, asa cum faceam in copilarie. Si poate multi facem asa.

Pentru a-mi potoli durerea, senzatia de gol si singuratatea, as putea spera la o relatie de iubire mai buna sau mai profunda, pe care as putea sa ma bazez cu adevarat. Sau poate ar trebui sa muncesc din greu pentru a aduna mai multi bani, jucarii sau prieteni cu care sa imi ocup timpul. As putea cauta cu ardoare un Dumnezeu mai iubitor pentru a ma salva. Sau un terapeut, o organizatie sau un invatator spiritual care va avea grija de toate daca respect regulile, fac exercitiile si ma duc la intalniri o data pe saptamana. Sau poate dupa o clipa in care simt ca sunt singur, neimplinit si ma indrept spre moarte sigura, ma intorc la confortul sarcinilor mele zilnice, iau o revista in mana sau ma uit la televizor.

Adaposturile sigure ocazionale sunt necesare. Exista momente pentru a merge inainte si momente pentru a ne odihni. Si fiecare dintre noi are limita sa; numai „atat” timp suntem dispusi sa infruntam pericolul. Uneori coltii ranjiti ai vietii si ai mortii ne sperie pur si simplu si atunci cautam mangaiere in locuri confortabile. Apoi, cand suntem pregatiti, continuam sa ne dezvoltam in ritmul nostru incercand sa le facem fata.

A te dezvolta in libertate inseamna a-ti dezvolta capacitatea de a ramane deschis prin iubire chiar si in imprejurarile cele mai dificile – ca si in cele mai placute. Aceasta dezvoltare spirituala presupune sa te unesti in totalitate cu insasi structura emotionala a momentului prezent. Ea presupune sa iti simti teama de senzatia de gol si de singuratate, dorinta de iubire si refuzul mortii. Ea presupune sa observi cand incerci sa te cufunzi in televizor, in ocupatii profesionale si familiale, sau in interiorizarea meditativa in speranta de a gasi siguranta si liniste emotionala. A te dezvolta in libertate si iubire presupune a-ti dezvolta capacitatea de a fi adult cu adevarat: sa ramai deschis chiar si atunci cand tristetea iti sfasie inima, groaza iti face greata si mania iti aprinde pasiunile.

Pentru a te dezvolta si a creste din punct de vedere spiritual, nu te poti ascunde de propriile emotii ca un copil. Adevarata dezvoltare presupune capacitatea de a simti spre, in si prin emotiile tale, exact asa cum sunt ele, fara sa incerci sa le alungi sau sa te prefaci ca nu exista. Constientizeaza-le in totalitate si ramai profund deschis. Cand esti ranit(a) de fiinta iubita, te dezvolti in iubire mentinandu-ti deschisa inima ranita, si nu inchisa. Cand esti amenintat(a) de o durere intensa sau coplesit(a) de o placere iminenta, iti dezvolti capacitatea de a fi liber(a) „respirand” in totalitate senzatia, in loc de a te bloca si a-ti tine rasuflarea. Cand inima ta este expusa in fata unui partener neiubitor, te dezvolti spre propria ta libertate relaxandu-ti corpul si ramanand prezent si constient de ceea ce simti cand suferi in relatia cu el, in loc sa intorci spatele si sa te inchizi dupa usa incuiata a tensiunii.

Fara indoiala, intimitatea sexuala va scoate tot ce e mai bun si ce e mai rau in tine. Ca sa continui sa te dezvolti, simte spre, in si prin toate acestea, in timp ce ramai constient si deschis in iubire. Sexualitatea ajunge pana la reziduurile trecutului tau intunecat si ascuns. Scoate la suprafata perversiunile tale ciudate si secrete, temerile si dorintele care au aparut in viata ta ca urmare a reprimarii lor. Sexualitatea ajunge insa si la cea mai stralucitoare lumina a fiintei tale, dand o expresie fizica celei mai profunde iubiri si celor mai mari adevaruri ale tale.

Intre insusirile noastre cele mai intunecate si luminoase, sexualitatea dezvaluie adesea caracterul nostru tipic mediocru: in esenta copilarosi, cautand confort si siguranta, deschizandu-ne cand casa e sigura si linistita, inchizandu-ne cand relatiile ni se par amenintatoare sau dureroase.

Dezvoltarea ta ca iubit(a) presupune aplicarea unor contra-procedee la obiceiurile din copilarie de retragere, inchidere si centrare egotica. In loc sa cauti singur asa-zisa pace si confortul strangandu-te in tine insuti, simte prin toate cele ce se produc, in interior si in exterior, dar mai ales in viata ta, astfel incat absolut nimic sa nu fie evitat.

Simte fiecare emotie si relatie asa cum este, si relaxeaza-te ramanand totodata deschis si constient in intregul moment, potrivind fiecare pasiune, lupta, asteptare si imbratisare in aceasta deschidere fundamentala a iubirii si a increderii.

Aceasta practica a deschiderii nu e intotdeauna distractiva. Poate fi chiar dureroasa. Dar chiar si durerea – sa descoperi ca fiinta draga doreste pe altcineva mai mult decat pe tine, sa iti dai seama ca viata ta se apropie de sfarsit – e simtita pentru ca natura vasta a acestui moment sa-ti patrunda constiinta si sa-ti dezvaluie realitatea Sinelui tau divin care este singura ta casa.

Toate experientele tale sunt niste valuri temporare si unice in acest ocean al deschiderii constiintei sinelui: caracterul inegal al tristetii tale, obraznicia sfarcului iubitei tale, mirosul cafelei, ochii copilului tau care te priveste de pe un pat de spital – toate experientele trec prin aceasta deschidere, vin si pleaca, tragice sau extatice, tinute minte sau uitate, si totusi deschiderea plenara a constiintei ramane intotdeauna o casa din care nu poti pleca pentru ca este insasi natura ta.

Sexualitatea – ca si banii sau meditatia – este cel mai bine folosita pentru a intelege si a exprima deschiderea ta naturala, si nu pentru a construi un camin fals de o siguranta copilareasca. Cum practici aceasta recunoastere a deschiderii constiintei in timpul intimitatii sexuale?

extras din lucrarea "A face dragoste cu Dumnezeu" de David Deida , ed. Kamala.

luni, 30 mai 2011

DESPRE NOI SI VREMURILE PE CARE LE TRAIM,

DESPRE NOI SI VREMURILE PE CARE LE TRAIM,
de Barbara Wren, autoarea cartii Trezirea celulara, care tocmai a fost
publicata de Editura For You

http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=detalii&carte=187

Traim intr-un univers uimitor, facut din energie care vibreaza, se schimba si se extinde mereu. Nimic nu ramane la fel; singura constanta este schimbarea. In univers, tot ceea ce incearca sa se impotriveasca acestei schimbari conduce la tensiuni si conflicte. La nivel uman, cand intre doi indivizi exista tensiuni si divergente, stim ca pot aparea conflicte si boala. Tot asa, cand exista tensiuni si divergente intre noi si energiile universale, conflictul intern si boala sunt inevitabile.
Am fost meniti sa fim in avangarda realitatii, sa indraznim a avea vise noi si minunate si sa detinem puterea de a le transforma in realitate. Gandurile si visele noastre sunt vibratii pe care le transmitem continuu in univers –iar aceste vibratii fie vor rezona cu energiile universului, fie vor fi defazate fata de acestea. Si, pentru ca universul se extinde permanent, orice gand sau vis pozitiv se va propaga rezonand, natural si armonios, cu tot ceea ce este. Similar, orice gand negativ va fi defazat si va cauza tensiuni si conflicte. Spus mai simplu, daca vrei sa fii fericit, sanatos si liber, tot ceea ce ai de facut este sa te gandesti si sa visezi numai la lucruri care te fac sa te simti bine.
Emotiile reprezinta limbajul pe care il folosim pentru a comunica cu
universul; iar universul ne trimite intotdeauna inapoi, ceea ce primeste de la noi. Daca gandurile ne sunt predominant negative si pline de spaima, realitatea care ne este reflectata este una de stres si frica. Daca avem ganduri predominant pozitive si luminoase, realitatea pe care ne-o intoarce universul va fi una de pace, bucurie si frumusete. Experientele pe care le traiti sunt intotdeauna o reflexie a modului in care va simtiti. Astfel incat, daca suferiti, indiferent in ce fel – fie ca e vorba de o nemultumire generala sau de o boala care va ameninta viata – emotiile va vor fi ghid spre revenirea la starea de echilibru. Daca veti avea ganduri, senzatii si experiente care va fac sa va simtiti mereu tot mai bine, veti ajunge la o calitate a vietii, dincolo de ceea ce ati visat.
Cheia se afla in consecventa. Exista multe lucruri in viata care ne dau
iluzia ca ne fac sa ne simtim mai bine, cum ar fi o tableta de ciocolata sau un medicament; dar, daca vreti sa va simtiti cu adevarat mai bine, trebuie sa priviti in voi. Cand veti intelege cum, de-a lungul timpului, straturile de toxicitate v-au indepartat tot mai mult de cine sunteti cu adevarat, atunci va veti da seama si care este radacina fundamentala a tot ceea ce inseamna lipsa starii de bine. In plus, informatiile pe care le-ati aflatdin aceasta carte cuprind tot ceea ce va trebuie pentru a elimina, cu blandete, toxicitatea si a redescoperi ce fiinta extraordinara sunteti.
Prin minunata sa functionare interdependenta, ca si prin constructia sa
desavarsita, organismul uman nu a incetat vreodata sa ma uimeasca. Este vehiculul perfect, care ne poarta prin aceasta realitate fizica, intr-o aventura magica de expansiune pura. El a fost conceput sa se autorepare si sa fie intotdeauna capabil, daca i se ofera posibilitatea, sa revina la starea de echilibru si armonie.
Pentru cei care pot sa vada prin ele, corpul are multe ferestre catre cele mai launtrice mecanisme ale sale. Adesea, ochii sunt numiti ferestrele sufletului. Insa, pentru un specialist in iridologie, ei sunt si o oglinda a celor mai launtrice mecanisme ale fiecarei parti a organismului. Un acupuncturist chinez traditional va folosi ferestrele oferite de puls, limba si fata, pentru a vedea unde exista o intrerupere in circuitul energiei in corp. Peste tot in lume, vindecatorii traditionali cunosc aceste ferestre –si la fel pot sti toti oamenii de pe aceasta planeta, chiar daca nu sunt constienti de asta. Daca vreti, cu adevarat, sa va cunoasteti organismul si incepeti sa lucrati cu el – si nu impotriva lui – veti avea acces la aceste ferestre. Corpul ne arata intotdeauna cum sa se intoarca la echilibru si armonie, iar cheia pentru aceasta revenire o detin intuitia si simtamintele fiecaruia. Pentru a deveni intregi, nu trebuie sa fiti experti in medicina –
straveche sau moderna – ci doar sa ajungeti buni cunoscatori a cine si ce sunteti cu adevarat.
Suntem fiinte vibrationale si, ca sa ne implinim potentialul adevarat,
trebuie sa vibram in armonie cu universul nostru. E vremea sa intelegem ce inseamna a fi in rezonanta, ca sa putem pulsa cu totii in acelasi ritm, in loc sa traim in aceasta lume, de noi creata, in care totul este in opozitie.
Schimbarile care au loc in prezent au creat posibilitatea de a ne transforma potentialul, in realitate. Pulsul Pamantului se accelereaza. Rezonanta Schumann este mai mare decat in trecut. Vibratia fotonica creste permanent, astfel incat e suficient sa deschidem bine ochii, pentru a vedea adevarul.
Incercarea careia trebuie sa ii facem fata este sa reusim punerea de acord a ritmurilor microcosmosului care suntem, cu macrocosmosul in care traim. De asemenea, trebuie sa ne inaltam vibratia si constiinta – si sa ii permitem Luminii universului sa lumineze frumusetea a cine suntem cu adevarat.
Trebuie sa incetam sa ne mai impotrivim; trebuie sa ne lasam in voia
trezirii noastre celulare. Este destinul nostru. Aceste schimbari exista
acum si aici, iar noi trebuie sa le infruntam – fie ca ne place sau nu.
Trebuie sa ne dam seama ca avem puterea sa inducem o schimbare masiva, pentru binele tuturor. Nu mai putem sa stam deoparte. Fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa aleaga cum vrea sa fie lumea.
Vrem sa traim intr-o continuare a ceea ce a fost? Sau vrem sa traim intr-o lume minunata – a pacii, armoniei si fericirii depline? Vom lasa, in continuare, sa ne domine frica si confuzia? Sau alegem ca realitatea sa ne fie una a iubirii, compasiunii si intelegerii?
La diferite niveluri, fiecare dintre noi stie ca ne-am nascut ca sa fim
fericiti, dar ca fericirea poate fi atinsa, numai traind in armonie cu
creatia. Accelerarea incredibila a vibratiilor din univers este aici ca sa
ne ajute, nu ca sa ne puna piedici. Singura piedica este refuzul nostru de a ne accepta destinul, care este acela al implinirii adevaratului nostru potential.
Pacea este trairea in echilibru si armonie si ea apare doar atunci cand
vibram cu totii la unison. Stim cat de minunat este sentimentul pe care ni-l da starea de pace si iubire. Vibratiile sunt armonizate si rezonantele se potrivesc perfect. Este energia care se creeaza intre mama si copil, dupa momentul nasterii. Mama se uita iubitoare la propria creatie si vede reflectata inapoi iubirea pura. Una dintre cele mai tulburatoare experiente pe care le putem trai este sa asistam la nasterea unei noi vieti, deoarece aceasta ne aminteste de minunatia si de frumusetea a cine suntem cu adevarat.
Cu totii am fost nascuti ca sa fim creatori constienti ai realitatii
noastre si sa facem ca aceasta sa fie una a bucuriei, a rasului, veseliei si frumusetii. Suntem fiinte care ne extindem si co-creatori ai unui univers in expansiune. Modul in care va simtiti va este ghidul – simplu, dar puternic –pentru ceea ce atrageti in realitatea pe care o traiti. Cand vibram in armonie cu universul, simtim ca suntem una cu el; si asta ne ingaduie expansiunea. Cand ne situam impotriva universului, viata devine dificila si plina de obstacole. A venit vremea sa nu ne mai luptam, sa nu ne mai chinuim sa obtinem fericirea – ci doar sa ne lasam sa alunecam liber in aceasta stare.
Toate problemele din lume au aparut, atunci cand ne-am separat unii de altii.
Fiecare dintre noi traieste intr-o realitate diferita, astfel incat e
aproape imposibil sa comunici cu cei din afara propriei vibratii. Toate
conflictele din aceasta lume au aparut din cauza incapacitatii de a comunica eficient unii cu altii. De la relatii frante, la razboaie mondiale, toate disputele s-au nascut dintr-o lipsa de rezonanta comuna.
Aceasta lipsa se reflecta in noi, prin aparitia bolii. Cand o parte din corp nu mai functioneaza bine, partea aceea nu este in rezonanta cu restul corpului. Daca, de exemplu, avem o afectiune la plamani, capacitatea de a simti si a exprima durerea, ca si aspiratia spre puritate nu vor fi line.
Trebuie sa putem aduce acea parte a corpului, la rezonanta intregului.
Nu putem sa ne inaltam constiinta, daca exista conflicte intre oricare
dintre partile organismului nostru sau intre noi si spatiul-timp pe care il ocupam. Cand corpul nu este in stare buna, el are nevoie sa fie ingrijit cu iubire, pana revine la armonie. Daca vrem sa traim in pace si armonie unii cu altii, sa ducem vieti pline de sens si de aventura, daca vrem sa ne implinim cu adevarat, uriasul nostru potential de co-creatori ai realitatii pe care o traim, trebuie sa invatam, fiecare, sa revenim la starea de rezonanta cu legile universale.
Observ adesea ca, atunci cand apare o situatie la care nu poti gasi imediat solutie, este bine sa dai totul peste cap, deoarece asa vei avea o alta perspectiva care, de multe ori, aduce solutia in centrul atentiei. Si astfel incepem, cu adevarat, sa privim lucrurile altfel. De exemplu, multi oameni cred ca materia influenteaza constiinta. Dar ganditi-va o clipa la constiinta ca fiind cea care creeaza materia. Privind lumea din aceasta perspectiva, incepem sa intelegem cum ne cream propria realitate si cat de mult putem sa ne influentam viata.
Imi plac punctele de vedere neobisnuite, pentru ca ele te fac sa gandesti altfel, mai larg. O astfel de perspectiva ar fi ca, de fapt, Soarele nu produce caldura si lumina, ci functia lui este sa reflecte constiinta emanata de pe Pamant. A privi din acest unghi ne ajuta sa intelegem si sa ne asumam faptul ca suntem creatori si participanti la o actiune uluitoare, in curs de desfasurare. Ganditi-va o clipa cum ar fi lumea asta, daca ne-am rasturna punctul de vedere. Daca, in loc sa ne luptam cu bacteriile si virusii, am face un parteneriat cu ei? Daca nu i-am mai considera dusmani, ci aliati in corp – aliati care ne ajuta sa cautam in permanenta echilibrul, armonia si vibratia cea buna? Ce schimbare ar fi aceasta, pentru modul in care intelegem boala!
Fiecare dintre noi traieste intr-un corp omenesc – dar poate ca acum e
momentul sa ne dam seama de pozitia pe care o avem in univers. Exista multe cursuri pe care le puteti face, multe carti pe care le puteti citi despre lumea fizica – cele despre nutritie, agricultura si cresterea animalelor; la fel, exista o gama uriasa de subiecte referitoare la calea spirituala. Dar si mai interesant este faptul ca noi traim intre aceste doua energii – cea fizica si cea spirituala; ca ne aflam chiar in miezul acestui intreg proces numit „viata“. Cand constientizam acest lucru, incepem sa vedem totul mult mai clar si sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata. Despre aspectul acesta, de responsabilitate personala, am vorbit, in mod repetat, in toata cartea de fata. Este unica noastra responsabilitate si, in acelasi timp, cea de suflet: sa ne pregatim vehiculul, astfel incat el sa comunice cu energiile universale si sa le radieze. Trebuie sa intelegem cum sa lucram atat cu energiile pamantesti, cat si cu cele ceresti si sa le cuprindem in locul de intalnire care este corpul nostru.
Energiile ceresti si cele pamantesti se unesc in alimente. In societatea
noastra moderna, acest lucru e in mare parte uitat. Cultivarea hranei are loc atat de departe de locul in care traim efectiv, iar in unele cazuri este tot mai lipsita de orice contact omenesc. Stramosii nostri intelegeau puterea legaturii cu pamantul si cu hrana pe care o cultivau pe acel pamant.
Daca am recupera aceasta cunoastere, relatia noastra cu mancarea ar fi total diferita. Cand plantezi o samanta cu mana ta, in acea samanta ai lasat ADN-ul tau si vibratia ta. Ingrijind planta ce creste, vibratia ta
interactioneaza continuu cu vibratia ei si cu pamantul in care se dezvolta.
Apoi, cand o culegi si o mananci, ea devine doctoria ta unica, plina de
vibratiile cerului, ale Pamantului si ale tale. Si astfel organismul o
digera fara nicio impotrivire si fara nicio greutate.
Natura este un mare echilibrator. In orice zona, ea pune la dispozitie toate plantele de care e nevoie pentru a hrani si a vindeca oamenii ce locuiesc acolo. Aceasta putere de vindecare si de hranire este mult amplificata, atunci cand oamenii interactioneaza cu pamantul si cu plantele. Asta spunea Rudolf Steiner, cand sugera ca, daca vrem sa ne vindecam, trebuie sa vindecam mai intai Pamantul. Este imperios necesar sa fim implicati in toate procesele hranirii noastre.
Cand pastram legatura cu cerul si cu Pamantul, cand respectam mediul in care traim si vibram in ritmul energiilor universale, ne conectam mai profund cu cine suntem cu adevarat si dezvoltam cunoasterea interioara a faptului ca solutia oricarei probleme se afla in noi.
Rudolf Steiner relata o intamplare minunata – un frumos exemplu in acest sens. E vorba de o persoana care traia in Austria si isi cultiva propria hrana, conform principiilor biodinamice. Agricultura biodinamica se bazeaza pe principiul ca ne aflam intre cer si Pamant. Semintele sunt plantate, ingrijite si recoltate in armonie cu Luna si cu alte energii universale.
Aceasta persoana nu avea experienta sau pregatire speciala, despre cum sa foloseasca plantele in scop medicinal. Insa atunci cand a avut o problema la stomac, a stiut intuitiv ce planta ii trebuie ca sa se vindece. In cazul respectiv, era vorba de o specie de varza alba. Persoana in cauza dobandise cunoasterea interioara ca varza detinea vibratia necesara pentru a-l scapa de problema ce aparuse la stomac. Omul plantase varza, astfel incat vibratia sa fusese plantata odata cu aceasta. Cand a mancat-o, vibratia verzei in organism a reusit sa sparga blocajul bolii si sa readuca imediat starea de armonie. Pentru unii, asta poate parea magie; dar e vorba de o magie existenta in fiecare dintre noi.

Cand ne cultivam singuri alimentele, acestea sunt in rezonanta cu noi, iar organismul le accepta fara impotrivire.

Trezirea celulara este o calatorie minunata de autoiluminare. Dandu-le
celulelor hrana potrivita, ne trezim potentialul de a intra in legatura cu
intelepciunea universala. Si, desi pentru fiecare dintre noi drumul spre
aceasta descoperire este diferit, el ne poarta pe toti spre un extaz pur.
Este vorba de a primi si a transmite continuu intelepciune, de la o fiinta la alta – la fel cum lumina trece de la o celula la alta.
Ati aflat un mod nou de a va analiza uimitorul corp si modul in care
functioneaza el cu adevarat. V-ati ascultat propria poveste si i-ati patruns mai bine sensul. Ati inteles cum sa reveniti singuri la armonie. Stiti cum sa va conectati, cum sa va treziti celulele si aveti instrumentele necesare pentru a transforma asta in realitate.
Deci, ce aveti de facut de aici inainte?

Detalii carte TREZIREA CELULARĂ

Cum păstrează corpul uman, lumină – şi cum o creează

de Barbara Wren

Ce-aţi zice dacă tot ce vi s-a spus despre sănătate şi despre corpul omenesc ar fi greşit?

Ce-aţi zice dacă aţi avea în voi capacitatea să vă vindecaţi de orice afecţiune? Această carte spulberă multe dintre miturile existente în prezent, cu privire la sănătate şi boală şi prezintă o viziune logică şi inspirată asupra corpului omenesc şi a vindecării. De orice aţi suferi, aveţi în voi potenţialul să vă vindecaţi. Dacă vă bucuraţi de o sănătate minunată, vă puteţi ilumina conştiinţa, în moduri care depăşesc orice imaginaţia. Oricare v-ar fi situaţia actuală, veţi reuşi să intraţi într-o stare de adevărată conectare cu cine sunteţi cu adevărat, cu potenţialul de a vă crea propria realitate.

Capacităţile omului sunt mult mai mari decât ne putem imagina, ele fiind intrinsec legate de ceea ce se întâmplă în noi, la nivel celular. Fiecare dintre trilioanele de celule din uluitoarele noastre corpuri are capacitatea de a deţine şi utiliza lumina sub formă de biofotoni – particule subatomice ale luminii. Când este luminată o celulă, este luminat şi ADN-ul ei, ceea ce ne deschide calea spre înţelepciunea universală, existentă în matricea sa. Punând în acord microcosmosul (celula), cu macrocosmosul (energiile universale), ne deschidem spre adevărata noastră natură şi ne împlinim măreţul potenţial.

În ultimii 35 de ani, Barbara Wren a căutat să înţeleagă cine suntem cu adevărat şi cum ne funcţionează, de fapt, organismul. Ea predă şi ţine prelegeri de 27 de ani, arătându-le oamenilor o altă cale spre vindecare, prin tehnici de nutriţie şi de redobândire a sănătăţii. Autoarea a crezut întotdeauna că singurul mod de a reveni la întregul care suntem şi la fericire, în cadrul legilor şi ritmurilor universale, este acela prin care omul, regăsindu-şi legătura cu propria înţelepciune interioară, devine conştient de puterea lui.

Barbara Wren este fondatoare a College of Natural Nutrition (Colegiul de Alimentaţie Naturală).

duminică, 29 mai 2011

Bliss - Extaz - Armonie sexuala

Joseph si Maria sunt casatoriti de sase luni

si Maria nu a avut niciodata orgasm asa ca

cei doi cauta ajutor si terapie

conventionale, insa fara succes. Ea

apeleaza la serviciile unui guru, specializat

pe Tantra si asta pare sa ajute cuplul sa se

cunoasca si sa aiba mai mare incredere

reciproca. Pe parcurs ies la suprafata memoriile refulate ale

Mariei, traumele abuzului din copilarie.

Este un film curajos despre vindecare sexuala, despre perseverenta si iubirea necesare pentru a deveni o fiinta completa si de a forma o relatie de cuplu minunata.
Filmul dezvaluie intr-un mod direct foarte multe secrete intime ale barbatilor, femeilor si ale relatiilor lor in cultura contemporana, in care predomina impresiile de suprafata. Pe parcursul lui sunt revelate insa si taine ale practicilor tantrice stravechi, cateva dintre multiplele beneficii ale continentei sexuale, tehnici de control al energiei sexuale masculine, modalitati de eliminare a frigiditatii si insatisfactiei feminine, precum si cai de obtinere a orgasmelor multiple.

Filmul poate fi descarcat de aici:

http://www.megaupload.com/?d=HA5DLAU5

Subtitrarea o gasiti aici:

https://sites.google.com/site/filmepentruspirit/sex---arta-de-a-face-dragoste/bliss

Sa fim multumiti cu ceea ce primim

Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masină expusă învitrina unui magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel e masină, asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire.

Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoarădezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.

În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou.
L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos
împachetată, rostind emotionat: "Felicitări, fiule!"

Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scrisîn litere aurite pe copertă.
Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său.

Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă si o familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stăîn loc si a hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultătii.

Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă că tatăl lui a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur
mostenitor.

Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al
mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii - în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să citească în ea.

La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa
magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu sunt "împachetate" cum ne-am asteptat?

”Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi” iar ”alegerile pe care le facem vorbesc despre noi.”