Tot ca exerciţiu de imaginaţie vă invit să vedeţi cum ar fi să trăiţi fără a avea aşteptări de la nimeni şi de la nimic. Oare ce ar mai rămîne din viaţa noastră dacă am elimina toate aşteptările? Să trăieşti total doar în momentul prezent, să nu opui rezistenţă la nimic din ceea ce îţi este dat să trăieşti, să nu mai ai nici o dorinţă! Să fie oare cu putinţă? Măcar ca exerciţiu de imaginaţie putem testa acest mod de a trăi, aces mod de A FI.
Fără aşteptări de la viaţă, fără aşteptări de la cei dragi, fără aşteptări de la cei mai puţin dragi, fără aşteptări de la guvern sau de la primărie, fără aşteptări de la oameni, în general, ce-ar mai rămîne în mintea noastră? Ce altceva ar mai gîndi mintea noastră? Toate stările de furie au la bază o frustrare, adică o aşteptare neîmplinită. Ne înfuriem atunci cînd ne aşteptăm la ceva şi obţinem altceva. Vrem să închidem o uşă, nu stă închisă şi atunci ne înfuriem pe ea şi o trîntim sau o înjurăm. Păcătoase şi păguboase obiceiuri!
Orice aşteptare neîmplinită se transformă într-o frustrare. Frustrările sînt toxine pentru psihic aşa cum radicalii liberi sînt toxine pentru corp. Dacă nu avem un sistem capabil să le elimine, frustrările se adună şi treptat ne vor face infirmi din punct de vedere sufletesc şi spiritual.
Trăiţi, măcar ca exerciţiu de imaginaţie, fără aşteptări. Bucuraţi-vă şi minunaţi-vă de fiecare clipă, de tot ceea ce vă iese în cale. Bucuraţi-vă de fiecare lucru pe care îl vedeţi ca şi cum l-ati vedea prima oară. Nu vă ataşaţi de nimic, nu respingeţi nimic. Căutaţi doar să înţelegeţi totul şi să cuprindeţi în percepţia voastră un cadru mult mai larg al realităţii din care fac parte cele ce vă sînt date să le trăiţi, din care faceţi parte voi înşivă. Măcar ca exerciţiu de imaginaţie!
De asemenea, trăiţi fără să vă gîndiţi că aveţi de îndeplinit aşteptările cuiva. Dacă e să ţineţi cont de aşteptări, ţineţi cont doar de aşteptările inimii voastre. (Reţineţi că am precizat “ale inimii voastre” şi nu ale minţii voastre!).
Am putea spune că visele sînt tot un fel de aşteptări, însă nu este o problemă dacă visăm şi apoi spunem “Doamne facă-se Voia Ta!”. Mă refer mai mult la aşteptările imediate. Aşteptări prin care cerem cumva ca ceilalţi să se comporte într-un anumit fel, aşteptări prin care vrem ca altcineva să ne rezolve problemele sau să ne facă fericiţi. Să ne ocupăm mai întîi de acestea şi apoi vom trece şi la altele mai adînci! Eliminaţi acel gen de comportament prin care aşteptaţi ca altcineva să vă facă fericit.
Fără aşteptări de la viaţă, fără aşteptări de la cei dragi, fără aşteptări de la cei mai puţin dragi, fără aşteptări de la guvern sau de la primărie, fără aşteptări de la oameni, în general, ce-ar mai rămîne în mintea noastră? Ce altceva ar mai gîndi mintea noastră? Toate stările de furie au la bază o frustrare, adică o aşteptare neîmplinită. Ne înfuriem atunci cînd ne aşteptăm la ceva şi obţinem altceva. Vrem să închidem o uşă, nu stă închisă şi atunci ne înfuriem pe ea şi o trîntim sau o înjurăm. Păcătoase şi păguboase obiceiuri!
Orice aşteptare neîmplinită se transformă într-o frustrare. Frustrările sînt toxine pentru psihic aşa cum radicalii liberi sînt toxine pentru corp. Dacă nu avem un sistem capabil să le elimine, frustrările se adună şi treptat ne vor face infirmi din punct de vedere sufletesc şi spiritual.
Trăiţi, măcar ca exerciţiu de imaginaţie, fără aşteptări. Bucuraţi-vă şi minunaţi-vă de fiecare clipă, de tot ceea ce vă iese în cale. Bucuraţi-vă de fiecare lucru pe care îl vedeţi ca şi cum l-ati vedea prima oară. Nu vă ataşaţi de nimic, nu respingeţi nimic. Căutaţi doar să înţelegeţi totul şi să cuprindeţi în percepţia voastră un cadru mult mai larg al realităţii din care fac parte cele ce vă sînt date să le trăiţi, din care faceţi parte voi înşivă. Măcar ca exerciţiu de imaginaţie!
De asemenea, trăiţi fără să vă gîndiţi că aveţi de îndeplinit aşteptările cuiva. Dacă e să ţineţi cont de aşteptări, ţineţi cont doar de aşteptările inimii voastre. (Reţineţi că am precizat “ale inimii voastre” şi nu ale minţii voastre!).
Am putea spune că visele sînt tot un fel de aşteptări, însă nu este o problemă dacă visăm şi apoi spunem “Doamne facă-se Voia Ta!”. Mă refer mai mult la aşteptările imediate. Aşteptări prin care cerem cumva ca ceilalţi să se comporte într-un anumit fel, aşteptări prin care vrem ca altcineva să ne rezolve problemele sau să ne facă fericiţi. Să ne ocupăm mai întîi de acestea şi apoi vom trece şi la altele mai adînci! Eliminaţi acel gen de comportament prin care aşteptaţi ca altcineva să vă facă fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu