Eşti profund iubit de Dumnezeu

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …

…că eşti profund iubit de Dumnezeu. Ştii asta? Vreau să spun, tu chiar ştii asta? Pentru că dacă o ştii, vei parcurge viaţa fără frică. Vei ştii că doar Perfecţiunea poate avea loc. Da, da, ştiu, câteodată lucrurile care se întâmplă nu arată perfect… dar asta este doar o chestiune de perspectivă. Deoarece tu nu poţi vedea Perfecţiunea, asta nu înseamnă că nu există. Acordă-I timp. Sigur se va arăta. Atunci cu siguranţă vei zâmbi din nou faţă de dragostea lui Dumnezeu… şi la cum se manifestă ea. Deocamdată, ai încredere că va apărea. Întotdeauna. Şi sub toate formele. Nu ţi-as spune asta dacă n-ar fi adevărat.

Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

Limbajul trupului

"Ființa umană nu se exprimă numai prin cuvânt. Pentru cel care
știe să le interpreteze, mișcările feței și ale corpului
sunt un limbaj clar, elocvent, puternic. Le putem compara cu
niște mesaje adresate fără încetare locuitorilor lumilor
vizibile și invizibile, prin niște semne secrete datorită
... cărora ea intră în contact cu aceștia.
Cuvântul este un limbaj ce poate fi stăpânit: vă puteți
decide dacă vorbiți sau nu, iar dacă vorbiți vă puteți
ascunde adevăratele gânduri și sentimente. Dar toate aceste
gesturi pe care le faceți în mod inconștient cu mâinile sau
picioarele, diferitele poziții ale corpului, mișcările
imperceptibile ale diferitelor părți ale feței (fruntea,
ochii, nasul, gura) sunt aproape incontrolabile. Prin ele vă
exprimați adevărata voastră ființă. Și în funcție de
aceste mișcări, armonioase sau nu, entitățile pe care le
contactați au asupra voastră niște influențe benefice sau
malefice. Fiți deci vigilenți, știind că cele mai mărunte
din mișcările voastre interioare angajează niște entități
invizibile alături de care vă construiți viitorul."

Omraam Mikhaël Aďvanhov

Sentimentele de astazi atrag evenimentele care le vei experimenta maine

Rhonda Byrne- Invataturi zilnice- ziua 3


Sentimentele pe care le traiesti astazi atrag evenimentele pe care le vei experimenta maine.

Astfel, grijile atrag noi griji. Anxietatea atrage si mai multa anxietate. Nefericirea atrage nefericire. Insatisfactia atrage insatisfactie.

PE DE ALTA PARTE...

Bucuria atrage mai multa bucurie. Fericirea atrage mai multa fericire. Pacea atrage pace. Recunostinta atrage recunostinta. Bunatatea atrage bunatate. Iubirea atrage iubire.

Sarcina ta este una launtrica. Daca doresti sa schimbi lumea din jurul tau, tot ce trebuie sa faci este sa iti schimbi sentimentele interioare. Ce poate fi mai simplu decat atat?

Afirmatii

Draga cititorule,

In week-end am participat la un seminar care avea la baza afirmatiile si despre care doresc sa iti impartasesc. Inainte de toate, doresc sa iti spun ca  seminarul/continutul lui este creat  de Louise Hay si a fost sustinut de Lucia Giovannini.

Louise Hay este o fiinta care in prima parte a vietii ei a fost foarte nefericita, apoi a cautat sa inteleaga cate ceva si sa scape de trecututl ei dureros  astfel incat a descoperit cai minunate de vindecare, le-a impartasit lumii iar acum este o femeie de succes…si a pornit de la : afirmatii pozitive.

Ce sunt afirmatiile, mai intai de toate? Intr-o  acceptiune larga, afirmatia este o propozitie sau o fraza pe care o folosim in a descrie mental sau verbal  ceea ce suntem sau nu suntem, ce avem sau nu avem, ceea ce credem sau nu credem, ceea ce facem sau nu facem si lista poate continua…si pana la urma noi ne cream  singuri realitatea folosindu-ne de afirmatii iar scopul meu aici  este acela de a te invita sa privesti in viata ta si sa depistezi ce fel de afirmatii folosesti pentru a-ti crea realitatea de zi cu zi… Te  simti si esti prosper? Traiesti in abundenta? Traiesti in iubire si bucurie in fiecare clipa? Traiesti in prezent fara nici o durere a trecutului tau? Traiesti in armonie cu tine insuti si cu restul lumii? Simti ca munca ta o faci cu iubire astfel ca tu creezi prin ea? Daca raspunsul este nu, atunci te rog permitet-ti sa te bucuri de viata si de prosperitatea care iti sta la dispozitie, imbunatateste-ti viata pornind de la afirmatii, foloseste afirmatii pozitive…

Dar pana la afirmatii, este necesar sa vrei sa schimbi ceva in viata ta, sa o faci mai buna si schimbarea o  poti face foarte usor atunci cand intelegi si accepti ca:

-          Fiecare dintre noi este complet responsabil de propriile experiente

-          Fiecare gand al nostru ne creeaza viitorul

-          Este necesar ca fiecare dintre noi sa isi rezolve schemele mentale distructive ale resentimentului, ale criticii, al vinovatiei si urii fata de sine

-          Tote acestea sunt doar ganduri iar gadurile pot fi schimbate

-          Este necesar sa lasam la locul lui trecutul, sa iertam tot, sa-i iertam pe cei care ne-au gresit si mai ales sa ne iertam pe noi insine

-          Cheile pentru schimbarile pozitive sunt aprobarea si acceptarea  de sine in prezent

-          Puterea apartine indubitabil momentul prezent,  al eternului  ACUM

Acum, dupa ce intelegem si acceptam toate cele mentionate dar si altele care vin din intelepciunea noastra interioara,  mergem catre intreaga filozofie a  lui Louise Hay, in vindecare, ce se bazeaza pe  9  puncte cheie carora le corespunde 9 afirmatii (noi am facut 10) .

1. Ceea ce dam aceea si primim sau altfel spus ceea ce semanam aceea si culegem. Adica, gandurile,cuvintele si faptele  noastre, fie ele constiente sau nu, constructive sau nu, curate sau nu, etc,  sunt ceea ce semanam si tot ceea ce semanam vom si culege adica daca semanam flori, vom culege flori ( ganduri, cuvinte, fapte pozitive ), daca semanam buruieni, vom culege buruieni ( ganduri,  cuvinte, fapte negative ). Acestui concept ii corespunde afirmatia:

Eu dau iubire si bucurie si le gasesc oriunde, mi se intorc la fel!

2. Ceea ce noi gandim despre noi insine si despre viata noastra, devine real pentru noi. Aici cred ca nu ma sunt necesare explicatiile caci daca iti permiti sa fii sincer, sa te uiti la ce ai facut din viata ta, vei observa cu usurinta ca ti se intampla exact ce crezi, te comporti exact cum crezi ca esti, etc.  Dar, am o veste buna, asta se poate schimba folosind o afirmatie pozitiva : Eu cred ca sunt perfect/a si ca viata este bucurie! O mentiune aici : fiinta umana este perfecta insa comportamentul si atitudinea nu sunt inefabile,  pot fi gresite dar greselile sunt menite sa ne invete ceea ce nu inseamna ca nu suntem perfecti ca fiinte umane

3. Gandurile noastre sunt creative, bunaoara, tot ceea ce a existat vreodata si tot ceea ce exista, mai inainte a fost gandul cuiva  iar afirmatia pozitiva pentru a crea cu adeavarat este : Eu creez cu iubire o lume minunata!

4. Noi meritam sa fim iubiti, ma refer la iubire la modul general. Si de ce am merita sa fim iubiti? Pai de ce isi iubeste mama copilul? Are vreun motiv? Nu…il iubeste doar pentru ca exista si este copilul ei?Da. Alt motiv este ca e suficient ca exist…si nu este? Nu este suficient ca am trecut prin chinurile nasterii, ca mi-am lasat lumea angelica/non fizica pentru a ma incarna pe pamant si a-mi aduce lumina/informatia aici? Ciresul cand iti da din roadele lui te intreaba ce esti, cati bani ai, ce ai facut in viata?….nu, pur si smplu iti da fructul lui cu iubire si acceptarea a ceea ce esti,  nu te intreaba nici raul cand te primeste sa te scalzi si sa innoti in el, nici marea, nici ploaia cand iti uda pamantul nici toamna cand iti ofera coloritul superb nu iti zice…aaa tu nu meriti sa ma vezi…nu, esti liber sa alegi daca privesti spectacolul sau nu dar nu esti conditionat cu nimic. Sper ca te-am convins ca meriti toata iubirea din lume si daca nu, afirmatia ce urmeaza sigur o va face : Eu merit sa fiu iubit/a pur si simplu pentru ca exist!

5. Asa cum spuneam si mai sus, autoaprobarea si autoacceptarea sunt puncte cheie pentru schimbarile pozitive caci atata timp cat nu ne acceptam asa cum suntem si nu ne iubim  si pretuim noi insine nici abundenta nu va veni la noi si nici armonia caci ce sa caute ele acolo unde nu este iubire si acceptare…”vorba” lui Gheorghe Gheorghiu : si unde dragoste nu e nimic nu e! Pentru acest punct avem doua afirmatii : Eu ma iubesc si ma accept asa cum sunt! Eu ma iubesc si ma aprob si ma schimb facil/usor!

6. Noi putem lasa in urma trecutul  si putem ierta orice. Este imperios necesara iertarea trecutului si uitarea lui caci altfel nu mergi inainte. Dar ce este trecutul care nu ne lasa in pace? Sunt umbre ale greselilor, ale ranilor provicate de altii, ale copilariei dureroase, orice ar fi ele, aceste umbre, ne blocheaza de la a fi pe deplin ferciti, a ne bucura de viata si de ceea ce ne poate oferi. Si ce se intampla prin iertarea tuturor momentelor dureroase ( si sugerez ca mai inainte de toate sa faci acest pas, sa ierti tot ce este de iertat ), se intampla ca umbra dispare si lasa loc luminii sa curga si sa umple acel loc si atunci lumina atrage lumina, energia va circula libera, abundenta, propseritatea si armonia la fel, caci lumina este suportul lor firesc, in lumina se simt la ele acasa. Iar afirmatia pozitiva este : Eu traiesc in prezent si cu usurinta las sa treaca durerile trecutului!

7. Iertarea lasa loc si iubirii sa va inunde viata, nu doar luminii si oare nu este iubirea  suportul fiintei umane? Nu este iubirea cea care ne da aripi si ne face sa ne simtim in siguranta? Ca este iubirea de parinti, ca este iubirea de prieteni sau de iubiti tot iubire este si efectul este acelasi. De aceea avem cu totii nevoie de iubire dar cum sa o primim daca noi avem inimile inchise de rani, frustrari, iubiri neimplinite, credinte limitative, etc?! Nu se poate sa avem iubire pana cand nu ne deschidem inima si dam noi iubire. Iertarea si iubiurea merg mana in mana, pana nu iertam nu ne putem deschide inima, nu putem iubi si astfel nu avem cum sa primim daca nu dam….iubirea si nu numai, tot ceea ce porneste din fiinta umana este ca o reflectie…tot ceea ce reflecti in lume iti vine inapoi iar afirmatia este : Usa inimiii mele este complet deschisa iar eu sunt in siguranta!

8. Tot iubirea…este cea mai puternica forta care vindeca si spun asta nu doar bazat pe informatii mistice dar si in baza faptului ca inclusiv domeniul mediacal recunoaste(in sfarsit!) si a marcat faptul ca atunci cand omul este seren, plin de iubire, nu se imbolnaveste niciodata iar pacietii care sunt incojurati de iubirea familiei se vindeca mult mai repede…de ce? Simplu, pentru ca sistemul imunitar este la nivel normal deci isi afce treaba…am putea concluziona ca suntem canale prin care iubirea curge? Eu zic ca da, ca suntem si asta. In acest caz  putem afirma cu tarie :  Eu sunt un puternic canal de iubire care vindeca!

9. In final decide ca vrei astfel spune : Eu vreau sa experimentez toate bucuriile vietii. Viata ma iubeste. Eu sunt in siguranta!

Bine bine, avem afirmatii, avem cateva explicatii, ai putea spune…. si ce fac cu ele?

Le folosesti asa :  timp de cel putin 28 de zile, in fata oglinzii dimineata si seara le rostesti cu voce tare, fiecare afirmatie de 3 ori consecutiv, calm, incet, respirand adanc.

Sigur ca poti fi creativ si le mai poti modifica sau mai poti adauga si altele, fara nici o restrictie

Si cititorule, nu uita ca vindecandu-te pe tine aduci vindecare familiei, cercului in care te invarti, si nu in ultimul rand Mamei Pamant caci fiecare gand negativ, fiecare cuvant de ura, fiecare resentiment afecteaza mediul tau inconjurator dar si planeta caci este o energie pe care o descarci chiar in Mama Pamant.

Viata este Sacra, Planeta este Sacra, TU esti parte din toate astea deci esti Sacru!

Articol scris de Oana Stefan-ursula-sandner

Tu esti cauza in viata ta!

Imi aduc aminte de o clienta care a venit la mine cu un obiectiv care suna cam asa: “Vreau ca X sa se inteleaga mai bine cu Y.  Sa comunice mai bine, sa nu se mai certe si sa poata sa ajunga la o cale de mijloc in cadrul sedintelor de lucru pe care le avem.”

Intrebarea mea imediat urmatoare a fost:  “Cat de mult depinde de tine indeplinirea acestui obiectiv?”.  In timpul sedintelor de coaching am descoperit impreuna ca de fapt ea era sefa lor…si daca ea ar fi comunicat din timp toate problemele care apar in cadrul departamentului, cei doi nu ar mai fi avut conflicte.  Am ajuns de fapt sa reformulam obiectivul si sa lucram pe comunicarea ei vis-à-vis de colegi.

Uitam ca noi suntem CAUZA in viata noastra.  Uitam de noi, de puterea imensa pe care o avem in noi, de resursele interne pe care le putem folosi in orice moment, de abilitatile noastre, de actiunile pe care le putem lua.

Si ce facem?  E mult mai usor sa ne uitam la cei din fata noastra sau la factori exteriori si sa dam vina pe ei pentru nereusitele noastre. Ne uitam in exterior si dam puterea noastra oamenilor si situatiilor din jurul nostru. Dam responsabilitatea noastra in mainile altora.  De parca altcineva ar trai viata noastra.  Nimeni, dar nimeni nu va trai in locul nostru oricata putere de decizie le-am da in viata noastra.  Oamenii vin si pleaca din vietile noastre, NOI TOT CU NOI ramanem.  Suntem singurii care suntem in permanenta cu NOI.

Va intreb: „De cate ori nu ati dat putere mai mare lumii exterioare? De cate ori nu v-a interesat mai mult parerea celorlalti decat parerea voastra?” Va mai amintiti cliseul „Dar oare ce o zice vecinul daca fac un anumit lucru?”

In momentul in care dati putere lumii exterioare, obiectivul vostru se va clatina.  Ajungem de multe ori sa nu mai credem in el si sa renuntam la el.  Si doar ca am crezut ca altii au mai multa dreptate decat noi.

Opriti-va!  Adevarul vostru e in voi!  Nu in ceilalti! Resursele sunt in voi si prin actiunile voastre puteti influenta mediul exterior.  Ceilalti pot avea putere asupra voastra doar daca ALEGETI sa le dati puterea din voi.

Cum poti sa fii CAUZA in viata ta?  Cum spuneam si articolul Care e motivul?, prin aducerea ta in momentul asta…si prin a fi prezent in viata ta. Fii atent la gandurile tale si fii atent cand iti dai puterea ta celorlalti.

Gandeste-te la 2 sau 3 situatii din cursul unei zile cand puterea ta e in mainile altor persoane.  Cand dai voie lumii exterioare sa iti influenteze viata ta si gandurile tale.

Cum te-ai simti daca in acele momente ti-ai aduna toata puterea in tine si ai actiona altfel?  Din propriile resurse, nu din ale lumii exterioare?

Tot ce trebuie tu sa faci este sa devii constient si prezent…si sa-ti aduci atentia in permanenta inspre tine!

Noteaza-ti in fiecare seara situatiile din cursul unei zile in care nu te-ai folosit pe tine la capacitatea maxima…si gandeste-te cum ai fi putut face altfel.  La un moment dat, vei incepe sa actionezi asa.  E doar un exercitiu de timp!

Tu alegi cum sa vezi lucrurile, cum sa gandesti si cine vrei sa fii.

Sursa: lifetango.ro/

Călătoria spre tine

17FEB

„În călătoria de vindecare, succesul înseamnă transformare reală şi nu doar o modificare superficială. Adevărata vindecare se produce din interior către exterior şi se răspândeşte în fiecare domeniu al vieţii. Relaţia ta cu tine este transformată, deoarece ai învăţat să-i oferi iubire copilului lăuntric. Ai învăţat să păstrezi o legătură cu el, să fii sincer şi consecvent.

Atunci când frica iese la suprafaţă, ştii cum să o tratezi cu compasiune. Când apar judecăţile, eşti blând cu ele şi îi trimiţi iubire celui care se simte nesigur sau nevrednic. Întrucât ai creat o relaţie de iubire cu sinele tău, în activitatea şi relaţiile tale îşi poate face loc adevărata fericire. Poţi să-ţi recunoşti, să-ţi cultivi şi să-ţi exprimi darurile creatoare. Poţi să te unești cu dorinţa inimii şi să faci ceea ce-ţi place, aducându-le celorlalţi inspiraţie şi bucurie. Poţi să atragi şi să menţii o relaţie caracterizată de respect şi iubire cu un partener care ia parte la viaţa ta şi te însoţeşte în călătoria de vindecare.

Înveţi să-ţi asculţi călăuzirea, să-ţi asumi riscuri pozitive şi să intri pe uşile deschise din viaţa ta. Poţi simţi cum viaţa ta se desfăşoara din interior spre exterior. Oamenii pe care trebuie să-i întâlneşti sunt atraşi către tine. Resursele şi sprijinul de care ai nevoie se materializează fără să depui prea mult efort. Eşti flexibil şi te mişti odată cu curgerea universului. Ceea ce înainte era greu, acum devine simplu. Ceea ce era o luptă, acum devine facil. Nu mai trăieşti în lipsuri şi sacrificiu, ci întru bucurie şi abundenţă. Iubirea ta pentru tine este atât de puternică şi de solidă, încât toţi cei din jurul tău o pot simţi. Oamenii vin la tine să-ţi ceară călăuzire, consolare şi sprijin. Oamenii care au aceleaşi răni ca şi tine apar la uşa casei tale, la uşa biroului, a bisericii şi a templului.

În mod firesc şi spontan, începi să le dai altora, înapoi, toate darurile pe care le-ai primit în propria călătorie de vindecare. În mod formal sau nu, începi să slujeşti binelui comun şi planului de vindecare a planetei. Îţi îndeplineşti misiunea, oricare ar fi ea. Îţi asumi scopul în viaţă şi joci rolul unic pe care numai tu îl poţi juca. Darurile şi talentele tale, înţelepciunea şi forţa ta sunt puse în serviciul omenirii. Prin tine, alţii se vindecă şi descoperă adevărul din ei înşişi. Întrucât ai devenit cel care oferă iubire propriei experienţe, universul te sprijină să mergi mai departe, ca ghid spiritual pentru ceilalţi.Ţii în mână torţa iubirii necondiţionate, cu încredere, indicând direcţia şi luminând calea pentru cei din jur. Voinţa ta şi voinţa supremă a creatorului universal devin una şi aceeaşi.

Pe măsură ce vindecarea se produce în inima ta, raiul vine pe Pământ, iar pacea pătrunde în lumea în care trăieşti. Fie ca experienţa ta cu această Hartă să fie la fel de puternică şi de transformatoare, cum a fost pentru toţi cei care au făcut această călătorie.”

Paul Ferrini-Videcă-ți viața

Sursa:mundisense

Meditaţie pentru vindecarea durerii emoţionale

Experienţele dureroase ale vieţii noastre, începând cu cele din copilărie (de altfel, ele sunt fundaţia tuturor durerilor pe care le purtăm, mai mult sau mai puţin conştienţi, de-a lungul întregii vieţi) respiră cu noi în fiecare clipă, dar nu ştim asta.

Durerea emoţională este un semnal al faptului că ne tot îndepărtăm de un mesaj al sufletului, că ne evităm pe noi înşine şi întârziem să acceptăm că ne-am rătăcit pe undeva. Simplul fapt că suntem din cale afară de ocupaţi, din calea afară de implicaţi în treburile lumii, simplul fapt că avem mereu nevoie de nelinştea existenţei, că deschidem radioul, televizorul sau ne grăbim mereu către diferite distracţii, vacanţe sau către munca excesivă ar putea fi semnul că fugim de acel cineva din noi care... „ne doare”. Cunosc o femeie care se întâlneşte cu oamenii, insistă să obţină o întâlnire şi, atunci când minunata întâlnire se produce, ea începe să butoneze telefonul mobil, să vorbească neîncetat cu diferite alte persoane.

Dacă nu poţi să stai deloc în prezent şi dacă acum, aici, oricând ar fi acel acum şi aici, vrei altceva, pe altcineva decât ceea ce este, dacă nu poţi suporta liniştea sau singurătatea, dacă te sperie camera ta în care nu se aude radioul, dacă ai treabă mereu, chiar dacă n-ar fi mare lucru de făcut, atunci se poate că fugi de o durere, nu vrei s-o cunoşti şi nu vrei s-o simţi, nu vrei să-i ştii conţinutul şi mesajul. Uneori, durerea emoţională se manifestă prin dureri de cap, prin diferite tulburări fizice, care te îndeamnă să le suprimi printr-un consum exagerat de medicamente, de tutun, de alcool, de cafea şi chiar de mâncare.

Sub masca unora dintre cele mai obişnuite probleme ale vieţii se află chipul durerii care vrea să ne arate şi să ne spună ceva despre noi înşine, acel ceva de care fugim, pe care vrem să-l suprimăm, să-l distrugem şi să nu-l înţelegem. Din păcate, emoţia dureroasă insistă şi persistă şi, în cele din urmă, fie că vrem sau nu, ea ne obligă s-o recunoaştem şi poate chiar să ne distrugă.

„Închideţi-vă pur şi simplu în cameră, rămâneţi aşezaţi, tăcuţi, fără nici un sentiment de furie împotriva persoanei care v-a înfuriat (n.n – şi atunci când o persoană ne înfurie suntem în faţa unei dureri pe care celălalt o trezeşte în noi), ci pe deplin conştienţi de sentimentul care se ridică în interiorul vostru – sentimentul durerii, al faptului că aţi fost refuzaţi, că aţi fost insultaţi. Veţi fi surprinşi să constataţi că alături de voi va fi prezentă nu numai persoana care v-a jignit, ci toţi cei care v-au jignit vreodată”, spune Osho în cartea sa, „Meditaţia – arta extazului” (Ed. Herald).

Cu alte cuvinte, stai singur, în deplină tăcere, în deplină linişte, departe de lume şi simte durerea pe care ţi-a creat-o lumea. E îndeajuns să fii conştient de durerea emoţională, să ştii exact ce simţi, să laşi această stare să treacă prin tine pentru a te elibera de ea. Meditaţia asupra durerii nu suprimă durerea, ci ajută s-o simţim, să o trăim şi – prin aceasta – s-o eliberăm. Chiar dacă nu-i uşor să simţi ce te doare cu adevărat, durerea acceptată vindecă sufletul şi mintea şi ne poate aduce apoi inspiraţie şi călăuzire spirituală.

Sursa: jurnalul.ro

Luna Noua in Pesti – Implinirea viselor (22.feb)

In data de 22 februarie 2012, imediat dupa miezul noptii, in jurul orei 00:34, va avea loc Luna Noua in Pesti la gradul  2°42′ ( talent, creatie, satisfactie). Dupa cum stiti, lunatia (Soarele in conjunctie cu Luna) reprezinta un nou inceput pentru orice activitate, orice demers. In zile de 22, 23, 24, nu se face nimic, doar se pregatesc ideile. Aplicarea concreta se face din 29 februarie pana in 8 martie.

Luna Noua in Pesti in conjunctie cu Neptun este magica, plina de vibratie pozitiva. Oamenii simt nevoia sa se dedice mai mult planului divin datorita conjuncturilor prezente sau a contexturilor din trecut. Sunt avantajate informatiile, calatoriile lungi, comunicarea cu strainatatea, cu ingerii, meditatiile, studile: astrologia, numerologia, tarotul, religia, filozofia.

Ascendnetul in Scorpion predispune la o tranformarea dorintelor si concretizarea lor prin efort propriu. Cu sensul vietii pe casa I in Sagetator orice initiativa va fi insotita de un motiv spiritual. 

Trigonul regal intre Pluton si Jupiter fasciliteaza activitatile profesionale, planurile de marketing, activitatile artistice. Acest trigon este generator de optimism, noroc si sanatate. Taurii si Capricornii beneficiaza din plin de influenta acestui aspect benefic. Ei se pot bucura de succes profesional, de noroc la bani, sprijin din partea oamenilor influenti.

Marte in mers aparent retrograd in  zodia  Fecioara predipune eliminarea toxinelor din corp, din ganduri, din viata. Opozitia planetei  Marte (aflat in casa X) cu Mercur din Pesti (in casa IV-a) predipune la conflicte relationale intre generatii, parinti si copii, subaltern si sef.

Saturn RX pe cuspida CXII este gardianul care supreavegheaza ca fiecare nativ sa isi rezolve datoriile karmice individuale sau colective.

Lilith la gradul 7 si 28 minunte in Taur  in conjunctie cu Jupiter predipune la casatorii sortite esecului, la despartiri durerose, la calatorii insotite de pierderi materiale, la pierderi contractuale.

Traiti-va viata si impliniti-va visele!

 Artemis

Pozele zilei

Poze de pe fb wall

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc - Osho

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:


”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”


Te invit sa citesti raspunsul sau, mai jos.
Lectura placuta!
Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. 
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.
La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.

Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.

Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.

Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.

Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.

Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare.

 Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient. Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el.

Reţineţi însã: iubirea nu poate creşte decât faţã în faţã. Animalele nu pot simţi acest lucru, cãci ele nu ştiu sã facã dragoste decât pe la spate; de aceea, între ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relaţie adevãratã. O datã actul sexual terminat, fiecare pleacã în treaba sa, separat, fãrã un mulţumesc sau un la revedere! Animalele nu au reuşit sã îşi creeze familii, relaţii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv cã atunci când fac dragoste nu se privesc în ochi, nu stau faţã în faţã. Ca şi cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu conţine nici un element uman.

Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul animal care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului).
Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã.

De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt.

Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.

Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc.

De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri.

Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat.

Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat. 

Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient. 

Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret.
Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.

De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“

Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã.

Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

Osho-Cartea despre Ego


Sursa : AICI si AICI

Neale Donald Walsch - SFÂRȘITUL ESTE UN NOU ÎNCEPUT

SFÂRȘITUL ESTE UN NOU ÎNCEPUT…

Transmis de Neale Donald Walsch

Fiecare moment al vieții noastre este cu adevărat sacru, deoarece fiecare moment se termină. Acest lucru nu este ceva necunoscut. Fiecare știe că orice moment se termină, dar nu știe că din acest motiv fiecare moment este sacru. Și chiar dacă fiecare știe acest lucru, mulți oameni speră că această experiență minunată nu se termină cu adevărat.

Există o contradicție în acești termeni, totuși oamenii încă mai sunt angajați în această dorință. Ei speră că relația lor perfectă nu se va termina niciodată sau că slujba lor perfectă sau că fericirea prezentă nu se va termina niciodată – dar acestea întotdeauna se termină.

Aceasta nu înseamnă că nu vor fi sau nu pot fi înlocuite de o nouă fericire, dar fericirea prezentă se va termina întotdeauna. Este important să știți că sfârșitul fericirii noastre prezente este începutul noii noastre fericiri. ACUM, dacă fericirea cuiva este legată de

prezent și de circumstanțele particulare, fericirea altcuiva este întotdeauna în primejdie. Dacă fericirea cuiva trece peste valul tuturor evenimentelor și într-adevăr le creează, atunci acesta a descoperit și îmbrățișat Experiența Sacră.

Fiecare moment este ca un fulg de zăpadă, de o frumusețe uluitoare, perfect în desenul său, absolut individual , ca nici un alt fulg, ceea ce îl face atât de remarcabil și sacru. Nu ne îndrăgostim de oameni din exact același motiv? Atunci de ce nu ne îndrăgostim de momente exact în același mod? Decizia de a face asta este începutul Experientei Sacre. Acesta este punctul de alegere al creației sacre. Nu există nimic mai profund inspirat și absolut plin de putere decât acest fapt că fiecare moment este nou. Se naște, trăiește și moare chiar ACUM. Chiar AICI, chiar ACUM se naște fiecare moment. Chiar AICI, chiar ACUM fiecare moment trăiește. Chiar AICI, chiar ACUM fiecare moment se termină. Totul se întâmplă în același timp, în acest moment, chiar ACUM. Miracolul este că acest Moment poate fi recreat de la moment la moment sau creat într-un nou mod, cu orice fel de modificări, schimbări, amplificări sau ajustări pe care le alegem. Noi nu mai suntem cei care am fost ieri. Nu suntem nici chiar cei care am fost cu un moment în urmă. Nimic nu este. Și totuși, poate fi, dacă alegem să fie.

Tot ceea ce trebuie să facem este să recreăm.

În viață, noi ne putem recrea pe noi înșine așa cum am fost sau ne putem recrea din nou.

Întotdeauna ne putem reface. Nu se pune problema dacă, ci cum. Ne recreăm cum am fost înainte sau în cea mai mare versiune pe care am avut-o vreodată despre Cine Suntem Noi?

Îmbrățișări și iubire, Neale.

Sursa : www.spiritlibrary.com

Mulțumim Alessandrei http://alessandragrigorescu.blogspot.com/