Prin
Faca-se Voia Ta nu inseamna sa stai si sa astepti ca altii sa
actioneze in locul tau! Inseamna sa fii atent la semnalele pe care le
primesti pentru lucrurile pe care le ai de facut! Inseamna sa nu mai fi
preocupat de incercarile prin care treci plangandu-ti de mila ci la
Scopul tau. Sa constientizezi ca tot ce se intampla tu ai chemat in
destinul tau. Nu are sens sa dai vina pe nimeni pentru ca iti este rau,
nu te simti bine sau esti neinteles. In acest moment nimeni in afara
de tine nu te poate ajuta cu adevarat. Asa ca ai curajul sa iti
privesti destinul in fata si sa treci peste tot ridicand experientele
in Lumina! Cum ? Privindu-le cu ochii deschisi!
Tu
ai ales in acesta viata o serie de lectii pentru suflet si de aceea
Liberul tau Arbitru este limitat. Ca sa poti fi auzit ai nevoie sa
reglezi frecventa ta cu cea a Luminii.... pentru a putea cere Alegerea.
A venit momentul sa constientizezi viata ta, sa te trezesti, sa te
ridici, sa te contii lumina si umbra deopotriva.
Ceea
ce mi-a adus intelepciune nu a fost lumina ci lupta continua cu umbra.
Intunericul in care mi-am petrecut prima parte a vietii m-a determinat
sa aleg acest drum de a ajuta pe ceilalti sa vada propria Lumina.
Sun
Tzu spunea ”pentru ati intelege dusmanul trebuie sa devii tu insuti
una cu el”. In cazul tau ”dusmanul” este impulsul interior pe care nu
il intelegi, care te macina si suferi. Atata timp cat vei reprima
umbra vei continua sa suferi si nu vei invata nimic. Imaginea ideala pe
care ai creat-o despre tine sfarseste prin a te epuiza. Asculta-ti sufletul, deschide-l, umple-l, contine-l cu Fiinta minunata care esti!
Ca
sa te poti contine ai nevoie sa scoti afara tot ceea ce nu iti
apartine, Tot! Aleg Acum ca nimic din ceea ce nu este al meu sa ma mai
contina! Renunt la teama, renunt la frica, renunt la gandurile si
tiparele care nu imi apartin, renunt la tot ceea ce imi face rau,
renunt la tot ce ma impiedica sa fiu fericit, renunt la toate
obiceiurile care imi creaza suferinta, renunt la toate acestea cu toata
fiinta mea!
Aleg Acum Iubirea in
sufletul meu. Aleg Acum sa ma Iert si sa ma Iubesc. Aleg Acum sa ma
conectez cu miezul fiintei mele. Sunt demn de a fi iubit si de a darui
Iubire. Daca Iubirea nu trece prin mine ea nu poate exista. Aleg Acum
sa imi deschid inima, aleg acum sa ma deschid la puterea vindecatoare a
Iubirii! Aleg sa fiu eu Matricea divina pe care Dumnezeu a creat-o!
Iata
ce spune maestrul Aivanhov despre asta : ”Destinul nu se lasă
înduioşat, dar el nu e niciodată crud; e just. Toate greşelile pe care
le-aţi comis se adună pe un platan al balanţei, dar dacă vă decideţi să
vă redresaţi viaţa, tot ceea ce faceţi bun va apăsa pe celălalt
platan. Deci, când va veni momentul de a plăti pentru greşeli,
gândurile, sentimentele, acţiunile voastre bune intervinentru ca plata
să fie mai mică. Aceasta înseamnă, de asemenea, că nu trebuie să fim
fatalişti spunând: “Pentru că destinul meu e aşa şi aşa, nu e nimic de
făcut, trebuie să-l accept.” Nu. Nu uitaţi niciodată aceasta: destinul
nu ne cere sufocarea, înăbuşirea spiritului. Din contră, destinul
există pentru a ne obliga să ne trezim spiritul şi să lucrăm cu el,
pentru a ne crea un nou destin.
Din
cauza greşelilor săvârşite în încarnările precedente, omul trebuie să
sufere, conform destinului său; hinduşii spun că e o “Karmă” de plătit.
Dar aceasta nu semnifică că e imposibil de a reacţiona la aceasta,
pentru că cel ce nu face nimic altceva decât să sufere, o sfârşeşte,
într-o zi, strivit. Din contră, trebuie să luptăm cu armele iubirii şi luminii, pentru a triumfa asupra destinului şi pentru a intra în ordinul Providenţei. Din
acest moment, nu mai există destin pentru omul ce s-a hotărât să
trăiască în lumină. El a schimbat planul, legile nu mai sunt aceleaşi, a
ieşit din lumea fatalităţii pentru a intra în cea a graţiei.
Marea
majoritate a oamenilor, care nu au idei prea clare despre acest
subiect, folosesc cu indiferenţă cuvântul destin pentru tot ce li se
întâmplă în viaţă, bun sau rău. Nu, să numim, dacă vreţi, “destin”
consecinţele ignoranţei noastre, greşelilor noastre, şi “Providenţă”
consecinţele luminii noastre şi a tot ceea ce am făcut bun. Deci, acum e
clar: există Providenţă pentru cei ce trăiesc în lumina şi dragostea
divină şi există destin pentru cei ce se încăpăţânează să rămână
mărginiţi şi răutăcioşi. Acel care vrea să iasă de sub influenţa
destinului trebuie să înceapă prin a vedea clar lucrurile: să discearnă
gândurile, sentimentele şi faptele care-i îngreunează karma, şi să se
străduie să devină mai înţelegător, mai pur, mai dezinteresat. Astfel
el va intra în sfera Providenţei unde îşi crează cu adevărat viitorul.
Cu
căteva excepţii, extrem de rare, nici o fiinţă umană n-a venit pe
pământ fără să aibă greşeli de reparat, datorii de plătit. Cîţi
Iniţiaţi, cîţi sfinţi şi profeţi au suferit, de asemenea, pentru a-şi
repara greşelile pe care le-au făcut în încarnările anterioare! Aceasta
nu a împiedicat sufletul şi spiritul lor să trăiască în splendoarea
divină, pentru că munceau fără răgaz, în ciuda karmei lor, şi astfel au
devenit sfinţi.
Orice vi se
întâmplă, trebuie să vă păstraţi spiritul vostru într-o regiune
inatacabilă. Aici trebuie să vă refugiaţi pentru a munci. Atunci, chiar
dacă karma vă asaltează, vă veţi simţi deasupra: karma vrea să vă
limiteze, voi vă veţi elibera; karma vrea să vă ţină în întuneric, voi
vă veţi ilumina...pentru că în ciuda oricăror încercări voi vă
continuaţi eforturile. Da, trebuie să căutaţi să ajungeţi la acel punct
în care veţi scăpa sferei de influenţă a karmei.
Se
pune acum problema de a şti dacă puteţi urca până acolo, dacă sunteţi
capabili de a vă stabili în această regiune care se găseşte dincolo de
vânturi, vârtejuri şi fulgere. Tocmai despre această regiune vorbea
Iisus când dădea sfatul de “a construi casa pe stâncă”. Stânca este
sfera spiritului în care trebuie să ne plasăm lăcaşul, pentru că este
singurul loc ferit de intemperii. Este de asemenea “înaltul refugiu”
din Psalmul 91: planul cauzal. Până când nu aţi atins această
sferă prin gândire şi meditaţie, veţi stagna în regiunile inferioare
ale planului mental şi al planului astral şi veţi fi vulnerabili, veţi
rămâne pradă zbuciumărilor.
Sper
că aceste cuvinte vor clarifica mai bine problema. Nu putem scăpa
karmei, dar putem să o plătim în diferite feluri. Este ca şi în viaţă,
cel mai des se plăteşte cu bani, dar sunt alte mijloace de a-ţi achita
datoriile: poţi munci sau face un cadou sau poţi face un serviciu...În plan spiritual cel mai bun mijloc de plată este de a strânge aur, adică a-ţi dezvolta calităţi şi virtuţi. Dar şi
rugăciunea e o formă de plată, pentru că şi în rugăciune puneţi aur,
tot ce este mai bun din inima voastră, din sufletul şi spiritul vostru. Vă căiţi pentru greşelile voastre, promiteţi să le reparaţi prin fapte bune. Atunci Cerul spune:”De
vreme ce se căieşte şi vrea să-şi repare greşeala, înseamnă că a
înţeles: să-i uşurăm încercările”. Pentru că, ce doreşte Cerul? Ca noi
să fim mai buni. El nu vrea să ne strivească, la ce i-ar servi? Dorinţa
sa este ca noi să devenim mai conştienţi, mai înţelepţi; de aceea,
dacă noi avem capul tare, el continuă să ne trimită încercări. Dar dacă
vede că noi am înţeles fără să trebuiască să trecem prin toate aceste
încercări, îi este suficient, el nu ţine să ne nimicească.
Oricare
ar fi încercările, Iniţiaţii continuă să lucreze, continuă în lumină,
bine, în dragoste pentru că au înţeles esenţialul. Atunci, bucuraţi-vă
pentru cunoştinţele din acest Învăţământ, bucuraţi-vă şi mulţumiţi
pentru toate aceste pietre preţioase, aceste posibilităţi ce se
dezvăluie în faţa voastră, în faţa spiritului vostru pentru o muncă
gigantică. Fără această lumină, ce aţi deveni?” Omraam Aivanhov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu