Conștientizarea divinății din noi

Credincioşi sau necredincioşi, noi avem existenţa noastră în Dumnezeu şi Dumnezeu trăieşte în noi. Diferenţa este că unii sunt conştienţi, iar alţii nu. Necredinciosul nu încetează să acumuleze în el bariere până în punctul în care nu mai simte nimic, şi cum ceea ce nu simţim, nu există, el ajunge să spună: „Dumnezeu nu există.” Ceea ce este absolut adevărat: în aceste condiţii El nu există. În timp ce, pentru acela care crede în El, Dumnezeu există. Numai că, de cele mai multe ori, această credinţă nu este încă complet conştientă.

Pentru ca ea să devină, el trebuie să ajungă să simtă că Dumnezeu trăieşte în sinea sa şi că el trăieşte în Dumnezeu, până când formează cu El o unitate absolut nedisociabilă. În acel moment, nimic nu îl mai poate face să se îndoiască, căci el trăieşte viaţa divină fară încetare, el se află în ea, este străbătut de ea.

Depinde de om ca fiinţele şi lucrurile să existe sau nu pentru el. Cineva este pe cale să adoarmă: chiar dacă toate comorile lumii sunt îngrămădite în jurul lui, din moment ce doarme, el nu este conştient de acest lucru, şi este ca şi cum nu ar avea nimic. Putem spune că majoritatea oamenilor zac astfel în somnul inconştienţei. Iniţiaţii, care sunt fiinţe cu adevărat conştiente, văd splendorile care îi înconjoară şi sunt fermecaţi; ceilalţi au aceleaşi bogăţii în jurul lor şi în ei înşişi, dar nu îşi dau seama. Totul depinde deci de starea de conştiinţă. Când suntem treji, anumite lucruri devin o realitate; apoi, ele se şterg când adormim. La fel se întâmplă şi în privinţa lui Dumnezeu: acela care este adormit nu îl simte şi concluzionează că El nu există. Această imagine a somnului este foarte instructivă.

Cercetătorii care au studiat problema somnului, au descoperit că însumează mai multe paliere. în acelaşi fel, în planul psihic şi în planul spiritual, există mai multe nivele de somn sau de veghe, adică mai multe nivele de conştiinţă. Sarcina noastră constă în a ne trezi. în tradiţia creştină, se spune că noi trebuie să ne naştem din nou. De ce să ne naştem din nou? Este termenul folosit de Iisus în discuţia avută cu Nicodim: „De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.” Dar în realitate, noua naştere, ca şi trezirea, este un proces continuu: fiecare progres pe calea luminii şi al adevărului este o nouă naştere, o nouă trezire. A fi treaz. Aceasta este semnificaţia numelui lui „Budha”: Cel care s-a trezit.

Oricare ar fi eforturile teologilor sau ale filosofilor pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu, chiar dacă aceste argumente sunt interesante, în realitate, demonstraţia este imposibilă. Putem spune cu precizie necredinciosului că cea mai bună dovadă a existenţei lui Dumnezeu este existenţa sa şi cea a lumii care îl înconjoară, dar şi în acest caz, vor exista tot felul de oameni foarte savanţi care vă vor răspunde că omul, ca şi universul, este rodul întâmplării. Există deci un zeu, un creator care se numeşte întâmplarea! Ei bine, să fie ei mândri de această descoperire! Adevărul este că ei dorm! Şi fiindcă dorm, nu pot aprecia bogăţiile şi splendorile care îi înconjoară; dar există un lucru mult mai rău, ei nu văd ceea ce posedă: harurile, talentul, capacităţile, puterile care reprezintă manifestarea Divinităţii în ei. Somnul este o formă de orbire: ochii, ochii spirituali sunt închişi.

   Nevoile superioare care se manifestă în om sunt expresia Divinităţii: oamenii atestă existenţa lui Dumnezeu prin aspiraţiile lor înalte, cât şi prin activităţile lor binefăcătoare pentru ceilalţi. Pe măsură ce conştiinţa lor se lărgeşte, percepţii de un alt ordin vin să îi viziteze, ca şi cum ar fi fost o altă viaţă, aceea a acestei Fiinţe Sublime care pătrunde în ei înşişi, iar ei sunt din ce în ce mai mult locuiţi de prezenţa sa. Intensificând această prezenţă, ei se confundă încet- încet cu ea până când devin într-o bună zi asemănători Divinităţii.

Cea mai bună dovadă a existenţei lui Dumnezeu o găsim în noi. Fiindcă în noi Creatorul şi-a presărat semințele; iar predestinarea unei semințe este aceea de a încolți, de a crește până va deveni un arbore. Amintiți-vă pilda grăuntelui de muștar. Trebuie să știți că toți sunteți niște semințe, adică divinități în creștere, și că prin lucrarea voastră, prin manifestările superioare ale existenței voastre, veți deveni cu adevărat niște divinități. Altminteri veți rămâne niște semințe sau în cel mai bun caz niște rădăcini, dar nicidecum ramuri, frunze, flori și cu atât mai puțin fructe.”

{Maestrul O.M.Aivanhov}

Recunoştinţă...

Când te privesc, ceea ce văd este Iubire pură sub forma unei ființe umane.Mooji

 

Dacă vei reacţiona cu recunoştinţă faţă de evenimentele din viaţa ta, experienţele aparent negative îţi vor apărea într-o lumină nouă. Vei începe să percepi aceste experienţe ca pe nişte daruri sublime, care îţi permit accesul la o înţelepciune cu totul specială.
Cu cât experienţele sunt mai dureroase sau mai dificile, cu atât mai mare va fi înţelepciunea la care vei avea acces prin intermediul lor. Ele fac parte integrantă din procesul călătoriei sufletului tău. Ori de câte ori în viaţa ta apare o experienţă extrem de dureroasă, ea îţi revelează un aspect al fiinţei tale care trebuie transformat în lumină. De multe ori, acest aspect a făcut parte integrantă din viaţa ta ani la rând. În anumite cazuri, el a făcut parte integrantă din călătoria sufletului tău vieţi la rând.
În astfel de cazuri, procesul de transformare poate fi extrem de dificil. El necesită un efort conştient şi consistent din partea ta. Dacă priveşti aceste experienţe din perspectiva recunoştinţei, poţi înţelege pe un nivel foarte profund că ai primit practic un dar valoros. Această înţelepciune este cu totul specială. Recunoştinţa este singura reacţie posibilă atunci când primeşti un dar valoros şi accesul la o înţelepciune extrem de profundă. De aceea, dacă vei privi experienţele dureroase din viaţa ta din această perspectivă, ele îşi vor revela faţete pe care nu le-ai fi suspectat niciodată.
Ori de câte ori opui rezistenţă unei învăţături sau ai o reacţie profund negativă faţă de o anumită persoană, acest lucru indică faptul că ai în faţă un dar sau un maestru de la care poţi învăţa foarte multe lucruri importante pentru tine. Dacă reacţionezi cu recunoştinţă faţă de acest eveniment sau faţă de această persoană, poţi deveni conştient de un tipar mental sau comportamental pe care l-ai avut ani la rând. De multe ori, aceste tipare sunt confundate de oameni cu nişte virtuţi. Spre exemplu, onestitatea este considerată o mare virtute de către foarte mulţi oameni. Adeseori, cei care preţuiesc această calitate doresc să se identifice cu ea, conectându-şi personalitatea la onestitate.
Există însă şi o altfel de reacţie faţă de onestitate, un fel de „încărcătură” emoţională care îi face pe oameni să devină agitaţi sau nervoşi din cauza lipsei de onestitate. Atunci când reacţionezi în acest fel, nu mai putem vorbi de virtute, ci doar de filtrul prin care priveşte această calitate extrem de importantă personalitatea ta. Pe scurt, nu mai avem de-a face cu o calitate sufletească, ci cu o problemă de ego, care nu mai are nimic de-a face cu onestitatea în sine. În astfel de cazuri, onestitatea nu reprezintă decât o mască ce ascunde un aspect al personalităţii care trebuie vindecat. Dacă vei înţelege acest lucru, călătoria sufletului tău şi procesul de vindecare a lui vor deveni mult mai uşoare pentru tine.
Ori de câte ori îţi dai seama că o calitate reală s-a transformat într-un zid de autoapărare şi într-un mecanism de protecţie, oferă acestui domeniu din viaţa ta o binecuvântare vindecătoare. Identifică-te cu iubirea necondiţionată sau cu iertarea universală necondiţionată şi oferă aceste vibraţii calităţii de care s-a ataşat egoul tău. De cele mai multe ori, acele segmente din viaţa ta care sunt asociate cu egoul tău reprezintă manifestări ale unor tipare care au nevoie de iubire şi de iertare. Dacă vei oferi această iubire şi această iertare egoului şi personalităţii tale, vei deveni conştient de anumiţi indivizi şi de anumite evenimente din viaţa ta care îţi declanşează în mod normal starea de durere sau de tristeţe. Dacă le vei oferi şi acestora iubirea şi iertarea ta universală necondiţionată, vei rămâne uimit de profunzimea vindecării care se va produce în fiinţa ta.
Toate evenimentele şi persoanele din viaţa ta care par negative, dificile sau dureroase reprezintă de fapt nişte daruri preţioase. Ele arată că eşti în sfârşit „pregătit” să primeşti vindecarea şi înţelepciunea de care ai nevoie. Dacă te-ai confrunta cu aceleaşi probleme, dar fără să fii pregătit pentru ele, te-ai simţi copleşit.
Această afirmaţie este cu atât mai adevărată în cazul în care ne opunem unei schimbări necesare. Rezistenţa opusă schimbării este de regulă asociată cu un anumit tipar mental, cu o atitudine sau o convingere interioară ce pot deriva dintr-o amintire a sufletului. Amintirile sufletului nu pot fi vindecate cu uşurinţă în mod direct, dar acest lucru este totuşi posibil. Simplul fapt că opui această rezistenţă în faţa schimbării arată că eşti pregătit pentru ea. Rezistenţa îţi arată care este tiparul mental, atitudinea sau convingerea pe care trebuie să le vindeci şi de care trebuie să te eliberezi.
Atunci când aceste amintiri sunt vindecate, călătoria sufletului tău intră pe o nouă frecvenţă de vibraţie, mai înaltă, lucru valabil nu doar în cazul tău, ci şi în cel al tuturor persoanelor asociate cu fosta amintire dureroasă a sufletului tău. Propriile lor călătorii sufleteşti sunt transformate la fel de profund ca a ta. Acest tip de serviciu este foarte înalt, întrucât influenţează nivelul tău de conştiinţă şi nivelul de conştiinţă al altor persoane într-o manieră foarte profundă.
Dacă vei deveni conştient de acest rol aparte al recunoştinţei în viaţa ta, te vei simţi încă şi mai recunoscător. Practic, exprimarea stării de recunoştinţă poate fi comparată cu un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte la vale. Odată pus în mişcare, el tinde să devină din ce în ce mai mare şi să îşi accelereze singur mişcarea. În mod similar, recunoştinţa iniţială tinde să crească şi să se manifeste printr-o recunoştinţă din ce în ce mai mare.
Secretul acestei stări extrem de profunde de recunoştinţă este relaxarea. Ori de câte ori constaţi că opui rezistenţă în faţa unui aspect al vieţii (oricare ar fi acesta), că manifeşti un anumit nivel de rigiditate în faţa unei situaţii sau a unei persoane, şi cu atât mai mult dacă un eveniment ţi se pare dureros şi trist, este foarte important să urmăreşti să devii relaxat. De cele mai multe ori, atunci când devin conştienţi de astfel de situaţii, majoritatea oamenilor se crispează şi mai tare, devenind tensionaţi, stresaţi, iritaţi, furioşi sau temători.
De aceea, ori de câte ori devii conştient de una din aceste reacţii, spune-ţi în sinea ta: „Ceea ce trebuie să fac acum este să mă relaxez”. Desigur, este posibil ca simpla repetare a acestei afirmaţii să nu funcţioneze. De aceea, te poţi adresa sufletului tău, rugându-l să se relaxeze şi să îţi ofere o binecuvântare.
Oricare ar fi metoda pe care te decizi să o aplici, important este ca de îndată ce devii conştient de o stare de spirit negativă, de respingere sau de opoziţie, să îţi aduci aminte instantaneu că ceea ce trebuie să faci este să te relaxezi. Aceasta este cheia care deschide poarta recunoştinţei, iar recunoştinţa este singura cheie care deschide poarta transformării.
Dacă vei practica recunoştinţa, vei constata că vei începe să manifeşti într-o mai mare măsură emoţiile pozitive, cum sunt blândeţea, flexibilitatea, umorul şi bucuria. Aceste emoţii reprezintă daruri minunate, care îţi pot schimba calitatea vieţii de zi cu zi, dar şi calitatea şi frecvenţa de vibraţie a călătoriei sufletului tău, şi chiar nivelul tău de conştiinţă. Nu trebuie să uiţi că schimbările vieţii de zi cu zi sunt direct asociate şi interconectate cu cele ale călătoriei sufletului tău. Practic, cele două aspecte se influenţează reciproc.
Zhi Gang Sha (Intelepciunea sufletului)

Efectele supararii ... sunt devastatoare...

In tratamente, medicina chineză ia in calcul şi factorul suflet. Spun chinezii că in vindecare trebuie să participe sufletul bun. Medicina chineză susţine că un om cu suflet rău nu se vindecă. Chinezii susţin că inima este sediul sufletului. Există şi un punct pe corpul omenesc prin care se ajunge la suflet. Acest punct este denumit de chinezi vama sufletului şi reprezintă un punct energetic aflat la două laturi de deget de incheietura pumnului. Se spune că in acel punct a pătruns primul cui in trupul lui Iisus, atunci cănd a fost răstignit. De altfel, cu mii de ani in urmă, şi chinezii credeau intr-un singur Dumnezeu.
[Şi acuma, unii mai cred!]
(...)
Reamintim spusa filozofiei chineze că sediul sufletului este in inimă, dar chinezii  mai susţin că fiecare organ are un suflet, un duh. [Tot de la bătrîni, mai ales babe, aflasem asta, dar liber cugetătorismul m-a prostit. Cînd mă supăra ceva, din mine, mă rugam de acel organ şi - minune ! - el se calma, ce-i drept, temporar.] Ficatul este sediul sentimentului de mînie, sediul supărării, ficatul este generalul care elaborează strategia, dar vezica biliară este organul care dă curajul de a lua decizii. Un om cu deficit de energie pe ficat este un om care se enervează des.
In mod paradoxal, inima este afectată cînd sentimentul de bucurie este in exces.
 De altfel, componenta Yang este cea a bucuriei, iar contrariul Yin inseamnă tristeţe. Dar aceste contrarii energetice se transformă unul in altul cănd ajung la limita excesului. Yang cănd atinge excesul se transformă in Yin şi invers. Dacă un om se va bucura foarte tare, va urma o perioadă de tristeţe. [Stări de mine trăite-n nenumărate dăţi, încît de pe la 45 de ani mi-am impus să nu mă mai bucur excesiv! Ci, cu prudenţă...]
Cînd pancreasul, dar şi stomacul prezintă deficite de energie, omul acela este tot timpul ingrijorat, nemulţumit, el despică firul in patru. Cînd plămînul se află in suferinţă energetică, oamenii sunt trişti, melancolici. Insă rinichiul dă durata vieţii. El este rezervorul de energie al organismului. In rinichi se află energia ancestrală. Părinţii lasă descendenţilor moştenirea de energie in rinichi. Cand alt organ se află in sărăcie energetică, rinichiul ii donează energie.
 [De aia, te şi simţi ca "frînt de şale", éreinté, cum ar spune frîncii, uneori, nu doar la solicitări fizice.]      

 

EFECTELE SUPARARII  

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina mari  neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. 

 Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic . De aceea nimeni nu poate face rău altuia, fără să plătească...

 Gandul

 Oricând aveţi gânduri negative despre o  persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei..

Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice  gând rău reprezintă un atac  energetic care aduce un prejudiciu omului  respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. 

Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru.

Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră.

Toate  gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.

 

 In cuplu

 Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt.

Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. 

Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia.

Astfel  devii vampir energetic.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară.

Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare.. Lipsa de comunicare duce la dezastru... Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură...

O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere.

Dacă doi parteneri  abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei NU merită să rămână împreună.

Cu cât este mai puternică  dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. 

Dependenţa naşte agresivitatea, iar agresivitatea produce boala.

Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia.

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Ori de cate ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.

Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă.

Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor..

 În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit.
Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat, cu atât mai mult creşte dependenţa de el.   

Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.  

 

 Despre problemele personale  

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata lor...

Când nu vorbim cuiva despre  problemele noastre, noi ne îndepărtăm de ele..

Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora.

Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să NU căutaţi milă sau compătimiri...

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă.

Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă..! 

Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.

Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă..! 

 

 Descarcare

Este mai bine să plângeţi,decât să urâţi...

Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil.

Atunci când plângeţi, agresiunea apărută se distruge.  

 

   Munca

Munca NU trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte...

Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.

Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs.

Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa.

Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii, cu atât  va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.  

 

Ofense 

Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu.
 Dacă n-o accepţi, urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte

Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.  

Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă.
Cum dăruieşti aşa primeşti..!

Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tau sa fie fericiti.

 

Primit pe mail, nu cunosc sursa.

Inainte de culcare...important

Importanța ultimului moment, înainte de culcare

   ” Un discipol dă importanță modului în care adoarme, pentru că noaptea e cea care determină ziua următoare. Deci, înainte de a se culca, se leagă de lumea invizibilă, lasă la o parte tot ceea ce l-a tulburat în cursul zilei, griji, neliniști, supărări, el se gândește la erorile pe care le-a putut comite pentru a le repara în timpul nopții și el se abandonează în sfârșit Îngerului somnului - pentru ca în fiecare seară noi murim și în fiecare dimineață reînviem. A dormi, a părăsi corpul fizic pentru a merge în cealaltă lume, este un exercițiu pe care-l practicăm zilnic cu scopul de a fi gata pregatiți pentru o zi când va trebui cu adevarat să plecăm în cealaltă parte.

          Nu există nici o diferență între a adormi și a părăsi lumea materială, în afară de faptul că, atunci când plecăm de aici, părăsim definitiv casa pe care o locuiam. În timpul somnului o părăsim de asemenea, dar ramâne o legatură care ne reține în această casă (în corpul fizic).

          Presupuneți că astăzi ați fost fericit, bine dispus. Dar dacă în momentul adormirii ați început  fără a ști de ce, să aveți gânduri de tristețe, de descurajare, a doua zi, la trezire, veți fi uimit să constatați că ceea ce a fost frumos în trăirea voastră din ajun a dispărut complet și că a rămas în loc doar o senzație dezagreabilă. Puteţi deci constata că ultimul moment a fost mai important, mai semnificativ decât întreaga zi. Presupuneți, din contra, că ați avut o zi destul de proastă, dar că înainte de a vă abandona somnului, veți reuși, prin rugăciuni și gânduri bune, să adormiți în pace. Aceste ultime momente curăță totul în voi, vă purifică, cu atât mai mult cu cât a doua zi vă veți trezi cu intenţii bune și proiecte constructive.

          Există în om lucrători care utilizează tot ce el a gândit la frontiera dintre veghe și somn, fiindcă gândurile activează diferite forțe. Deci feriți-vă, nu adormiți cu gânduri rele, pentru că ele vor distruge tot ce ați acumulat bun în timpul zilei. În timp ce, dacă adormiți cu gânduri bune, ele vor ameliora totul în voi și a doua zi veți fi uimit să vedeți în ce stare de pace și lumină vă veți trezi.

           Dacă se întâmplă să visăm în timpul nopții că comitem acte reprobabile pe care nu le-am face în stare de veghe, este că nu știm să ne pregătim pentru somn. Înainte de a adormi trebuie să ne pregătim pentru o călătorie sacră care va da rezultate într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat.

           Sădiți în voi un gând bun seara la culcare și lăsați acest gând bun să lucreze în timpul nopții. Nu vă culcați niciodată cu un gând negativ în minte, pentru că în timpul nopții va face ravagii în subconștientul vostru. Dacă înainte să adormiți sunteți invadați de neliniști nu rămâneți în pat, sculaţi-vă, aprindeți lampa, faceți câteva exerciții de respiraţie sau o rugăciune sau citiți o pagina de gândire înaltă și apoi culcați-vă din nou. Dacă această stare reapare la un moment dat, sculați-vă a doua oară și reîncepeți. În orice caz să stiți că nu puteți lupta eficace rămânând întins în pat. Veți spune că, dacă vă sculați, vă va lua frigul și că puteți lupta prin gând rămânând în pat la cald. Nu, doar când sunteti extrem de puternic vă puteți apăra! În poziție orizontală sunteți mai pasiv și mai puțin puternic. Din contra, vertical, aveți mai multe forțe și posibilități pentru a acționa”.

{Maestrul O.M. Aivamhov}

Initiere Dolphin Reiki

Initiere Dolphin Reiki by Ingerasul_Iubirii

Eclipsele din 19 octombrie si 3 noiembrie 2013

Eclipsele din 19 octombrie si
3 noiembrie 2013

           Omul este alcătuit din Trup (1.corp fizic, 2.corp eteric, 3.corp astral), Suflet (4.sufletul senzației, 5. Sufletul rațiunii, 6. Sufletul conștienței) și Spirit (7.Sinea Spirituală, 8.Spiritul Vieții, 9.Omul-Spirit).

            Așa cum planetele sunt majoritare ca influență pentru viața părții noastre de Trup (corpurile 1, 2 și 3), tot așa eclipsele și alte aspecte formate de Nodurile Lunare sunt cele care influențează partea noastră de Suflet (corpurile 4, 5 și 6).

   Eclipsele sunt momente cheie în evoluția sufletelor noastre ele marcând puternic starea forțelor sufletești de simțire, gândire, voință și iubire.
          În această toamnă se vor produce două eclipse, una de Soare și una de Lună. Eclipsa de Lună va avea loc în noaptea de 18 spre 19 octombrie la ora 02.38 (ora oficială a României).
     Eclipsa din 18-19 octombrie 2013 este o eclipsa de Luna, ceea ce înseamna ca Luna se află în opoziție cu Soarele, iar aceasta favorizează renunțarea, desprinderea de tot ce este rău în gandurile, sentimentele, acțiunile și apucăturile noastre.
    Este un moment în care putem, printr-un act de voință, să renunțăm la o parte negativă ce nu are ce căuta în structura corpurilor noastre. Afimația, decizia, trebuie trăită și exprimată cu toate forțele sufletești, din tot cufletul, cu maximă trăire.
     La ora 02.38 ora României, aprindeți o lumânare și cereți ajutorul Prietenilor de Lumină: ”Rog toate Entitățile de Lumină și Iubire, care sunt, pot, vor și cărora li se permite, tuturor Ierarhiilor Spirituale, Fiilor de Dumnezeu și Tatălui Ceresc, rog să mă ajute în lucrarea pe care o fac, așa după cum este Voia Tatălui!”
     Apoi rostiți în gând:  ”Renunț la tot ce este rău în gândurile, vorbele, sentimentele, acțiunile și obișnuințele mele! Decid să manifest doar binele prin gândurile, vorbele, sentimentele, acțiunile și obișnuințele mele! Așa după cum este Voia Ta Doamne! Facă-se Voia Ta Doamne, nu a mea!”
           La final, multumiți tururor celor care v-au ajutat: ”Mulţumesc tuturor Entităţilor de Lumină și Iubire, tuturor Ierarhiilor Spirituale, tuturor Fiilor de Dumnezeu și Tatalui Ceresc, pentru tot ajutorul pe care mi l-au dat, pe care mi-l dau şi pe care mi-l vor da!”
 

* * *

 
   Eclipsa din 3 noiembrie 2013 este o eclipsa de Soare, ceea ce înseamna ca Luna se află în conjuncție cu Soarele, iar aceasta favorizează unirea, amplificarea, aducerea în suflet a tot ceea ce este bun, constructiv, util, eficient, practic.
    Este momentul în care putem spori partea de bine din noi și putea crește ca și valoare umană, sufletească și spirituală.
     Duminică 3 noiembrie la orele 14.53 ora României va invit să aprindeți o lumânare și să cereți ajutorul tuturor prietenilor vazuți și nevăzuți și apoi să vă rugați din tot sufletul vostru: ”Doamne Dumnezeule, ajută-mă să fac Voia Ta, să merg pe cel mai bun drum pe care mi L-ai pregătit Tu, îndrumă-mi pașii, sentimentele și gândurile, ca să pot să merg pe Calea desăvârșirii, spre Împărăția Cerurilor!”
     La final exprimați-vă mulțumirile și arătați-vă recunoștința: ”Îmi exprim toată recunoștiința față de toate Entităţile de Lumină și Iubire, Fii lui Dumnezeu și față de toate Ierarhiile Spirituale, pentru tot ajutorul pe care mi l-au dat, pe care mi-l dau şi pe care mi-l vor da!”
    Momentele de eclipsă sunt propice pentru a lucra cu forțele sufletești și pentru a ne prelucra sufletul pentru al purifica și încărca de forțe de gândire, simțire, voință și mai ales de forțe de Iubire.
           Acest mod de a utiliza conjuncturile astrale este specific Astrologiei Sufletului și este foarte diferit față de elemente de Astrologie a Trupului, astrologia de manifestare, terestră.

4.10.2013
Alexandru Nicolici

Despre suferinta (atasamente)

Despre iubire

Un articol despre iubire in care voi vorbi despre suferinta.
De ce?
In primul rand pentru ca nu ai cum sa traiesti Iubirea pana cand suferinta nu este acceptata, inteleasa si eradicata.
In al doilea rand pentru ca multi vorbesc despre iubire, fericire, pace ignorand suferinta, netratand si neintelegand mecanismele interne care o genereaza. Dar daca ignori suferinta, aceasta nu va disparea. Poti s-o faci sa dispara din constientizare...pentru moment, dar va lovi dintr-un moment in altul, atunci cand nici nu te astepti...are viata grija sa-ti arate ceea ce refuzi sa-ti accepti.

"Suferinta este reala", primul adevar nobil rostit de Buddha dupa ce s-a eliberat de suferinta, dupa ce s-a Iluminat. Acceptand acest adevar, acceptand suferinta din noi, putem face ceva ca sa o eradicam, sa ne vindecam de ea.

Observ tendinta de a cataloga drept pesimist, prapastios, negru sau promovator al suferintei pe cel care o studiaza insa,
Nu exista mai mari promovatori ai suferintei si al intunericului ca cei care nu si-o accepta. Asta face ignoranta.

Tragedia conditiei umane
Poate ca tragedia omului nu este ca sufera, dar ca nu sufera destul.
Ti se pare prea mult? hai sa continuam...
Chiar daca nivelul de suferinta in om este mare, este atat cat poate sa duca si duce muult toata viata. Duce atata suferinta cat poate sa evite prin distractii, mancare, dulciuri, droguri, spiritualitate, Dumnezeu...si chiar daca mai are in dotare supape de preaplin: lacrimi, plans, oftat, ras...nivelul suferintei ramane cam atat cat sa se considere ca asta este normalitatea vietii lipsindu-i astfel motivatia de a-si recunoaste, accepta si eradica suferinta...o tragedie mai mare ca asta nu cred ca exista. De aici prospera inconstienta, o inconstienta nedetectabila...din faptul ca , la marea majoritate a oamenilor suferinta este dozata cumva "inteligent": nici prea mult ca sa se "moara", dar nici prea putin ca "sa Fie in viata". E dozata pe perioada unei zile suficient cat sa apuce noaptea sa-si reincarce bateriile prin somn, ca maine s-o ia de la inceput. Si asa se invarte roata toata viata...roata suferintei cu omul legat de ea.
Poate ar trebui sa suferim atat de cronic incat sa fim la un pas de moarte...sa traim shocul acela din fata mortii... cred ca atunci ne-am trezi din somn.

Crezi ca e exagerat? Ei bine nu e. Nu fac referire la pericolul real al mortii ci vorbesc despre shocul unei morti initiatice, o topire temporara a identitatii...dupa care sa revenim FIIND cu adevarat in Viata, cu o minte mult mai clara prin care sa percepem mai corect si mai profund viata si pe noi insine.
Si pentru ca imi place sa vorbesc doar din experienta personala, la mine trezirea a fost in momentul in care mi s-au declansat toti demonii interiori, cand s-a ridicat toata suferinta care lucra "discret" in adancuri, abia atunci am vazut in ce vis traiam si in ce suferinta...crezand ca sunt bine. S-a intamplat intr-o ceremonie cu planta sacra Ayahuasca. Am detaliat experienta aici
Un shoc foarte mare de suferinta poate facilita abandonul si acceptarea pentru ca iti consuma toate resursele care pana atunci le investeai in rezistenta, in opozitie si lupta.
Si cand esti pus in fata extinctiei datorita epuizarii energetice, nu-ti ramane alta solutie decat abandonul si acceptarea. Abia atunci accesezi un spatiu de claritate si intelegere adevarata, un spatiu unde vindecarea mental-emotionala este posibila...si chiar vindecarea fizica in cazul bolilor psihosomatice.

Doua spatii ale existentei
Spatiul identitatii in care majoritatea suntem prinsi acopera atat de greu spatiul esentei, al Fiintei, incat in multe cazuri, doar un shoc puternic ar putea provoca o ruptura decisiva intre cele doua spatii, dand posibilitatea Constiintei sa recunoasca cele doua planuri de existenta atat de diferite, dar care se contopesc atat de bine.
Spre exemplificare o situatie familiara majoritatii: in timp ce esti pe o scara la o inaltime ai un moment de dezechilibru care iti provoaca un shoc-reflex de Vigilenta si Prezenta si in acea fractiune de secunda EU, trecutul si viitorul nu mai exista...tot ce ramane este doar o curgere Prezenta curata, nedistorsionata. Toti avem astfel de momente, insa revenim in spatiul identitatii atat de repede dupa ce pericolul a trecut incat nu realizam mare lucru...Cele doua spatii trebuiesc delimitate, intelese apoi integrate.
Spatiul identitatii nu este rau sau gresit si nici limitativ, daca suntem constienti si accesam spatiul Fiintei. Suferinta apare in lipsa energiei vitale care se consuma cand suntem complet acaparati de spatiul identitatii. In spatiul Fiintei suntem incarcati cu energia vitala.
Spatiul identitatii este esential ca sa ne putem manifesta in viata, insa el trebuie corect calibrat in principiile si legile care definesc spatiul Fiintei.

Vulcanul
Ne cladim casa pe gura unui vulcan activ. Casa este propria noastra identitate construita in timpul vietii din masti, credinte, proiectii, asteptari, planuri, sperante, vise, trecut si viitor. Unii construiesc adevarate edificii peste gura vulcanului fumegand.
Din cand in cand vulcanul erupe, insa nu o face exploziv si definitiv incat sa ne spulbere casa...dar fumega usor gaze toxice, lasa putina lava sa se scurga si are activitati seismice usoare care ne scutura casa provocand pagube structurale. Cu cat e mai mare edificiul, cu atat mai dureroase sunt pagubele. Asta e scopul vulcanului, sa ne darame casa, dar noi ne grabim sa o consolidam, sa o facem si mai rezistenta. Astupam gura vulcanului cu din ce in ce mai multa inversunare acumuland in adancuri tot mai multa tensiune. Gura vulcanul trebuie descoperita ca toata tensiunea lui sa se elibereze. Doar dupa ce vulcanul si-a epuizat toate gazele toxice, tot focul interior si si-a eliberat toata tensiunea...pe culmile din roci sterile si lispite de viata va putea creste vegetatia, florile si copacii...Viata si Iubirea.

Acesta este jocul nostru cu suferinta. Din ignoranta reactionam la primele pagube din structura identitatii, la primele atasamente zdruncinate si ne inversunam sa mai punem o masca sau sa mai intarim una deja existenta...Gasim cu greu sau deloc acceptarea, abandonul si intelegerea.

Somatizarea suferintei si liberul arbitru
"Exista riscul sa somatizezi suferinta, adica sa materializezi in fizic o maladie incompatibila cu viata si atunci Trezirea-i cumva de prisos. Avem acum la indemana Alegeri mult mai utile de facut decat sa recunoastem suferinta." spunea cineva
dar,
Recunoasterea si intelegerea suferintei nu o somatizeaza. Suferinta se somatizeaza doar atunci cand nu este recunoscuta si acceptata, iar asta se face cu blandete fata de tine insuti. In fata suferintei, abandonul este esential. Daca suferinta este inhibata apare boala fizica ca un ultim semnal de alarma.
Cat timp omul este prins in inconstienta nu are liber arbitru, orice Alegere ar face este o iluzie ca alege...mecanismele inconstientei aleg in locul lui. Dpmdv, nu exista Trezire fara Eliberarea de suferinta, iar asta e posibila doar prin constientizarea si acceptarea suferintei...asta e rolul suferintei am putea spune. Nu cunosc om Treaz si Vindecat care sa nu-si fi infruntat demonii interiori, iar cei care nu au trecut prin propriul iad nu au idee despre ce vorbesc...n-ai cum sa cunosti Raiul pana nu treci Iadul. Alchimia, transformarea la asta se refera...ori daca nu ai trecut prin propriul Iad, Raiul (Iubirea, Pacea, Beatitudinea) ramane doar un basm, o proiectie, o credinta...o teorie mult prea discutata si de prea putini traita.

Alergarea dupa informatii
Credem ca suferim pentru ca nu stim, dar indiferent câta informatie acumulam, cand suntem acaparati de minte nu vom fi niciodata satisfacuti, vom cauta mereu, vom naşte mereu alte întrebări...nu exista final in acest joc caci mintea este un fractal infinit. Singurul răspuns de care avem nevoie se găseşte in starea de A Fi in momentul Prezent...acolo nu mai există nimeni care sa întrebe, nimeni care are nevoie disperată de vreun răspuns.
Este spaţiul in care se manifestă viaţa, Prezenţa, Fiinta...spaţiul in care forta Vietii vindeca inima de suferinta.

Abordarea suferintei
Sa studiezi suferinta, sa-i cunosti mecanismele nu inseamna sa te prinzi in ea, sa-i cazi prada. Nu trebuie sa cauti suferinta, sa o vanezi. Ea singura se va ridica la suprafata cand e cazul. In acele momente cel mai bine ar fi sa te intinzi si sa stai cat mai nemiscat si relaxat intr-o stare de abandon si acceptare. Nu declaram razboi suferintei...cand suferim este pentru ca undeva gresim in viata...in vreo abordare sau atitudine a noastra. Ea este profesorul nostru si trebuie sa fim atenti la ce are sa ne spuna. In acele momente de abandon si acceptare, daca-ti pui intrebarea cu intentii clare sunt sanse mari sa primesti si raspunsul " De ce sufar? Ce trebuie sa fac ca sa nu mai ajung in situatia asta?" intodeauna prin Actiune in viata de zi cu zi indreptam mecanismele generatoare de suferinta.
Studierea, intelegerea si eradicarea suferintei se face Observand-o Vigilent si Detasat, lasand spatiu oricarei senzatii fizice oricat de neplacute ar fi, oricarui zbucium emotional sa se manifeste liber...pana cand sa va consuma/topi/arde/transforma. In unele cazuri durerea fizica si emotionala persista, insa vorbim de fenomene trecatoare. Cand iti confrunti suferinta Incarca-te cu rabadare, perseverenta si increderea ca totul va fi bine.

Fie ca toate Fiintele sa fie eliberate de suferinta. Fie ca toate Fiintele sa fie in Pace si Fericire.

Când îl vei găsi pe Dumnezeu?

 Când îl vei găsi pe Dumnezeu? Când toate dorinţele pentru alte lucruri vor dispare, când vei realiza că singurul lucru care merită să-l doreşti este să-l cunoşti pe Dumnezeu. Când toate gândurile, toate sentimentele vor fi cuprinse de dragostea ta pentru El.

Paramahansa Yogananda

Când te privesc, ceea ce văd este Iubire pură sub forma unei ființe umane.Mooji

5 TEHNICI DE A INDEPĂRTA UN GAND NEGATIV....

Ti se intampla sa ai ganduri negative ?
Toți avem uneori, indiferent cată cunoastere am avea. Este ceva uman, totusi... aceste ganduri pot fi tinute sub control... transformate...

Ele sunt cauzate DE FRICĂ....
Da, int-adevar, absenta fricii este la baza adevaratei fericiri, a dragostei si a compasiunii.

Si ce genereaza frica ? Printre altele, multe ganduri negative care locuiesc in mentalul nostru. Ele isi fac aparitia, deseori, cu un scop : acela de a ne proteja, dar este mereu cel mai bine pentru noi ? Preferam sa le lasam sa decida pentru noi ?

Cum indepartezi gand negativ?

Iata 5 metode :

1. Metoda Bruce Lee. Atunci cand simtea ca un gand ramanea prins de el ca un scaiete, si il urmarea peste tot, Bruce Lee il scria pe o foaie de hartie. Il citea, apoi avea un adevarat ritual : lua o scrumiera prevazuta pentru aceasta metoda, si ardea hartia cu gandul negativ in acea scrumiera. Privea atent cum hartia, incet incet se transforma in scrum. Apoi iesea afara, mai arunca o privire gandului transformat in cenusa, si il imprastia cu un suflu puternic. In momentul in care cenusa era spulberata in vant, el stia ca incredinteaza acel gand naturii, marelui Univers. Stia ca acesta are mijloacele necesare de a se ingriji de gandul negativ, asa ca el se putea detasa complet, deoarece gandul era acum pe cele mai bune maini, pe cale de a fi rezolvat.

2. Tehnica Zen. Atunci cand simti ca un gand negativ se aproprie, priveste-l. Inchipuie-ti ca esti intr-o mare piesa de cinema si vezi pe ecran un cer senin, si gandul tau devine un norisor care se apropie….. Plimba-te prin sala, daca acum esti in primul rand, poti alege sa te asezi in al 5 lea rand, apoi in ultimul rand. Acum poti vedea sentimentul pe care il genereaza gandul , fara sa mai fii inecat in el, sau terorizat. Nu te agati de el, dar nici nu il respingi, doar il observi, cu dragoste si cu atentie, este un sentiment al tau. Asadar, dupa ce l-ai observat, a doua etapa este sa il primesti : in loc sa spui « Pleaca de aici frica, eu nu te iubesc, nu vreau sa imi fie frica . », ai putea spune : « Salut Frica, cum mai merge astazi ? » Acum stii ca esti capabil sa te ingrijesti de frica ta… si ea se reduce la minimum, devine mai maleabila, mai putin dezagreabila, este acum doar norisorul acela de pe ecran, pe care il privesti surazand, si il lasi sa treaca, in bataia vantului.

3. Marius Simion ne invata sa testam frica, pentru a o depasi. Sa facem lista cu fricile noastre, si sa le infruntam, sa facem acele actiuni, una cate una. Asa vom descoperi ca frica este doar un sentiment, nu este ceva real. In acest fel ne vom dezvolta vigilenta, care va detecta gandul chiar inainte ca el sa se manifeste ca si sentiment.

4. Tony Robbins ne invita sa alegem o cutie speciala, cu incuietoare, pe care o investim cu puterea magica de a ne pastra gandurile negative. Imediat ce observam un gand negativ, il scriem pe o bucatica de hartie. Deschidem cutia, si putem chiar sa ii vorbim, sa ii spunem ca acum ii incredintam acest gand, si ea il va prelua in totalitate si se va ingriji de el. In momentul in care punem gandul in cutie, si o incuiem suntem eliberati de acel gand. Asta nu inseamna ca excludem pasii de actiune, putem foarte bine si chiar este indicat sa actionam in sensul de a regla problema respectiva, dar fara gandul negativ care ne tinea inainte in loc. Putem de asemenea, odata ce il lasam in cutie, sa il inlocuim imediat cu un gand pozitiv, si sa trecem la actiune.

Din cand in cand te poti intoarce la cutie, sa faci curat. E interesant sa faci urmatorul experiment. Deschide hartiutele cu ganduri negative, si vezi, cate dintre ele au devenit realitate ? Din experienta mea, niciunul, ceea ce dovedeste ca gandurile negative nu sunt realitate….

5. Mark Hansen ne ofera o metoda pe care eu o aplic zilnic. Este extrem de practica pentru gandurile care revin frecvent, si pentru a rezolva pe loc un gand negativ. Spre exemplu, daca acum faci o actiune importanta, si te gandesti : “ si daca nu-mi iese?”, de acord, nu este timp ca sa ajungi la cutia magica, sau sa arzi o hartie, sau sa il vezi ca la cinema. Tocmai de aceea vei adora aceasta tehnica extrem de simpla si de eficace.



Iata ce poti face tu chiar acum : ia o banda din elastic (poate fi chiar o banda de prins parul sau un elastic ca acela care tine firele de sparanghel impreuna, la piata) si pune-l ca pe o bratara. Imediat ce observi un gand negativ, de care vrei sa te eliberezi, trage de elastic ca la prastie si apoi da-i drumul. Da, vei simti o piscatura la incheietura mainii, si atunci spune cu voce tare daca esti singur, sau in gand « Anulez si sterg », si reformuleaza pozitiv. Chiar acum am aplicat aceasta tehnica, deoarece am gandit : “Si daca articolul asta e un nimic, si nu va servi nimanui ? Daca oamenii o sa il gaseasca complet inutil ?”. Am folosit bratara roz, am spus in gand “Anulez si sterg.” si am reformulat : ” Acest articol este extrem de util, foarte valoros, si va ajuta foarte multe persoane sa anuleze gandurile negative si sa fie fericite.”

Gandul revine ? Sau vezi un altul trecand ? Repeta actiunea.

Daca este mai complex, poti folosi si o alta metoda dintre cele descrise mai sus.

Te invit sa imi lasi comentariul tau mai jos. Bine, poti sa imi spui si cate dungi rosii ai la incheietura mainii, sau cum a functionat cutia magica. Important este ca a functionat si ca functioneaza.

O zi minunata, cu ganduri pozitive iti urez.