Vindecarea incepe cu tine si din tine

Tot vad lumea indreptata spre diverse tehnici de vindecare, indiferent de care, ca sunt sau nu alopate, sau complementare, toti cauta in afara, vindecarea din exterior, nu vor sa schimbe nimic in ei si asteapta ca pastila sau persoana X sau Y sa-i vindece.

 

Dragilor tin sa va dezamagesc, nu e chiar asa, si am si un contra exemplu, o doamna din vestul tarii, care a facut diverse tehnici de vindecare, energetice, diete, vegetarianism, are totusi cancer, pe langa tratamentele de tot felul facute de diversi maestrii si terapeuti din tara si strainatate  a incercat si aceasta tehnica de oxigenare a sangelui, mai mult chiar a investit in aparate de genul acesta, si culmea e ca de cancer tot nu a scapat, chiar daca au aparut ameliorari o perioada, el a revenit, acum a ajuns si pe alte continente pentru a cauta sa se vindece, a ajuns la ioan al domnului, si se pare ca e bine, nu cunosc detalii despre ultima parte a evolutiei bolii.
Chiar daca te duci la marele vindecator, nimeni nu zice ca nu te poate vindeca, poate chiar o poate face, dar pentru cat timp, maxim 6 luni. V-ati intrebat vreodata de ce? Pentru ca tu nu te-ai schimbat, si boala va reveni, pentru ca tu o vei creea din nou, si de multe ori a doua oara va fi chiar mai puternica, si tot asa, pana cand ori te schimbi tu ori te duci in cealalta dimensiune........
Pentru ca nu e e chiar asa cum spun unii, nu va hazardati la tot ce vine din exterior, nu neg ca nu ar ajuta, dar nu vindeca in totalitate si cu adevarat.

Singurul lucru care te poate vindeca cu adevarat esti TU, schimbarea ta, schimbare care trebuie sa vina din interior, aceea este adevarata vindecare, restul sunt doar provizorii.

In general cancerul este cauzat de resentimente, rezolva-ti problemele tu cu tine, accepta-te, iarta-te, iubeste-te, ai incredere si vei vedea ca vei reusi, oricine ai fi.

Din pacate lumea cauta vindecarea tot in exterior, e o prostie, e o amagire, vindecarea se produce din interior.

Schimbarea incepe din tine, cu tine, daca pe tine nu te iubesti , cum ii poti iubi pe ceilalti? imposibil, minciuni, iluzii ale unei false iubiri........

Cum iti poti da seama ca te iubesti cu adevarat? nimic mai simplu, fiind bland cu tine, fara sa te critici indiferent ce ai face, sa te accepti asa cum esti, pentru ca in definitiv tu te-ai creat asa, tu esti nimic mai mult decat propria ta creatie.......sa binecuvantezi orice experienta, pentru ca fiecare este ceea ce poate fi mai bun pentru tine, pentru evolutia ta, nu extista experiente rele si bune, toate sunt minunate si sunt cele mai bune pentru tine ca suflet in acel moment, de aceea binecuvanteaza tot ceea ce va veni, bucurate si fii fericit, fii multumit si recunoscator pentru tot ceea ce ai primit, pentru tot ceea ce ai, daruieste din inima, iubeste din inima, si pastreaza-ti in orice situatie inima deschisa.....O sa descoperi ca atunci cand te iubesti cu adevarat nu-ti mai faci rau, vei vedea cum tot ceea ce faci, zici, gandesti, mananci va fi spre binele tau si normal ca atunci si spre binele celorlalti. Vei descoperi ca iubindu-te pe tine ii vei iubi si pe ceilalti, pentru ca ii vei simti atunci asemeni tie. Vei simti ca tu nu esti altceva decat oglinda lor si ei nu sunt altceva decat oglinda ta. 

Nu vei mai fi nici mare vindecator, nici stie tot, nici maestru, vei repspecta procesul celorlalti de evolutie, fara sa intervi, vei respecta alegerile celorlati, fiind constient ca sunt cele mai bune pentru ei, nedorind sa-i influentezi cu parerile si cu manipularea ta. Fiecare are dreptul sa-si asume alegerile si sa fie responsabil pentru ele, sa fie constient. 

Cine esti tu ca sa-i trezesti pe altii? Cine esti tu ca sa-i vindeci pe altii? Cine esti tu ca sa-i dirijezi pe altii spre Cale. Uita-te putin la tine? Cine trebuie cu adevarat vindecat si trezit? 

Ai vazut ca stii.  Nimeni altul decat TU.  

Poti sustine procesul cuiva, il poti asculta, il poti imbratisa, ii poti fi alaturi cu inima deschisa si asta face cel mai mult....asta inseamna sa fi cu adevarat un inger uman.........restul procesului de vindecare este pur individual.

Dragii mei aveti mai multa INCREDERE in voi, si veti vedea ca veti reusi, si va veti vindeca singuri.  

Ceea ce am scris aici nu e din carti ci din ceea ce simt, si asa este..........acesta este purul adevar..........

cu iubire Anit

Teoria Ciclurilor

      Din punct de vedere ezoteric, un ciclu temporal este o perioadă ce se reîntoarce, o eternitate condensată, o spirală sau un cerc, nu în ordinea spaţială ci în cea temporală. Conform învăţăturii înţelepţilor din orient şi occident creaţia este ciclică iar un Ciclu Universal durează milioane de de ani. Apoi marele Ciclu al Universului este reluat de Dumnezeu pe o actavă superioară. Astfel Dumnezeu creează marile Cicluri ale Universului pentru a permite sufletelor umane să evolueze.
        Marele Ciclu Universal, sau „Anul Cosmic”, a fost împărţit în în 4 perioade ce decurg una din alta în acelaşi fel în care anotimpurile decurg unul din altul iar umanitatea, ca întreg, trece prin cele 4 faze ale acestui Mare Ciclu Universal, aşa cum Luna trece prin cele 4 faze ale sale[1]. Perioada prin care am trecut s-a aflat la sfârşitul marelui Ciclu Universal care s-a încheiat, conform calendarului Maya şi tradiţiei tibetane Kalachakra, pe data de 21.12. 2012, când a început un nou Ciclu Universal[2].
        Textele evreieşti din Vechiul Testament, cele creştine (Apocalipsa lui Ioan) cât şi cele orientale (PURANA-ele) au urmărit, prin profeţiile apocaliptice referitoare la această perioadă, să ne mobilizeze pentru a ne transforma interior şi a putea evita (asemenea oraşului Ninive) destinul planetar cumplit care era posibil să marcheaze trecerea la noul Ciclu Universal. Universul fiind creaţia lui Dumnezeu orice fenomen care are loc se datorează Voinţei Divine. Dumnezeu Tatăl a ascultat rugile şi invocaţiile întreprinse de cei sinceri şi umili şi şi-a revărsat Graţia asupra Pământului făcând ca trecerea în noul Ciclu Universal să se facă blând şi fără cataclisme.
        Multe religii au vorbit despre această trecere în noul Ciclu Universal, în noul „An Cosmic”, şi despre schimbările pe multiple planuri care vor avea loc, inclusiv de o transformare a conştiinţei colective a „celor aleşi”, dar noi ne aflăm în mijlocul acestor vremuri, în mijlocul acestui proces de transformare a planetei, în mijlocul procesului de transformare a conştiinţei şi este de datoria noastră să facem tot posibilul să ne transformăm modul de a fi pentru a ne ridica, acum mai mult ca oricâd, la înălţimea momentului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să devenim asceţi sau călugări ci trebuie doar să începem acum, odată cu intrarea în noul Ciclu Universal, în noul „An Cosmic”, să trăim şi să gândim ca nişte fiinţe umane demne de acest nume. Trebuie doar să abandonăm calea cupidităţii, a egoismului, a naţionalismului limitat şi cultul sexualităţii necontrolate, desfrânate, în favoarea elementelor spirituale. Creşterea intensităţii energiei de la nivelul Terei (datorită intrării în Centura Fotonică) este o opurtunitate spirituală pe care noi putem şi trebuie să o folosim pentru elevarea propriei noastre conştiinţe, care odată transformată se va putea bucura de perioada de maximă înflorire spirituală a noului Ciclu Universal („An Cosmic”) în care tocmai am intrat.
        Totodată, iniţiaţii din orient şi occident vorbesc despre „ROATA LUMII” desemnând prin acest termen totalitatea sintetică a ciclurilor şi ritmurilor care există într-un Ciclu Universal, precum şi unitatea lor esenţială[3]. Aspectul fundamental ultim care permanent impulsionează şi susţine aceste ritmuri (cicluri), din „centrul roţii”, prin intermediul energiei Sale creatoare (prin intermediul Sfântului Duh), este Dumnezeu Tatăl.
        La aceleaţi concluzii ca iniţiaţii din antichitate a ajuns şi fizica ondulatorie contemporană care arată că ciclicitatea (ritmul) se manifestă la toate nivelele creaţiei, atât la nivel cosmic cât şi uman. Totodată fiinţa umană fiind într-o permanenţă interacţiune cu Universul ciclurile cosmice (periodicităţile) sau fazele recurente ale activităţii Universale o vor influenţa profund, adeseori nebănuit (până la nivelul transformărilor biologice), făcând ca ritmurile ei biologice şi multe din activităşile sale obişnuite să aibă un caracter ciclic[4]. Aceste cicluri cosmice (universale) au perioade diferite de manifestare, acţionează împreună sau concertat, şi fac ca fiecare dintre noi să fie (într-un sens foarte real şi concret) aproape o altă persoană la diferite ore ale aceleaşi zilei, în diferite zile sau luni ale anului cât şi după câţiva ani[5]. Ele ne influenţează considerabil caracterul şi comportamentul făcându-ne veseli sau abătuţi, ne determină să ne simţim norocoşi, irascibili sau optimişti. Ne aruncă în mod misterios în situaţii şi conjuncturi care ne pot conduce la neşansă, nefericire, accidente sau chiar moarte ori la succes, reuşită sau popularitate.
        Din aceste motive psihologii sugerează din ce în ce mai des, asemenea iniţiaţilor din trecurt, folosirea unei „hărţi” a ritmurilor (ciclurilor) cosmice care să fie corelate cu cele individuale pentru a permite ajustarea activităţilor individuale în funcţie de aceste cicluri (ritmuri) cosmice[6]. Atfel spus, prin cunoaşterea modului de manifestare a acestor cicluri cosmice, pe care sistemul yoga ni-l oferă, prin cunoaşterea „hărţii” ritmurilor cosmice, fiinţa poate cunoaşte „mersul lucruriilor” şi poate realiza (datorită conexiunii armoniase dintre ritmurile umane şi cele cosmice) orice lucru „la vremea lui” trăind o beatifică stare de unitate şi reintegrarea în armonia divină, ce face posibilă mântuirea. Nu în ultimul rând observarea atentă a acestor cicluri cosmice ne va ajuta să dobândim o perspectivă spirituală asupra lumii. Ne va ajuta să ne eliberăm de amprenta materialismului, să trecem dincolo de modul de înţelegere al oamenilor care refuză să privească mai departe de constatările lor fizice limitate şi să înţelegem adevăratele legi ale Universului şi ale vieţii.


[1] Mai toate tradiţiile menţionează că un ciclu universal este compus din 4 faze succesive ce se întind pe perioade foarte mari de timp. Acest lucru îl face şi Daniel în cartea sa prin visul lui Nabucodonosor: „Regele vede o statuie (n.n care simbolizează marele ciclu universal), capul ei (n.n. care simbolizează prima fază a lui) era din aur, pieptul şi braţele (n.n care simbolizezază a doua fază) din argint, pântecul şi coapsele (n.n care simbolizează a treia fază) din bronz, iar picioarele (n.n care simbolizează a patra fază a ciclului universal) îi erau de fier şi din lut ars. Pentru a sublinia o anumită decădere a spiritualităţii pe parcursul desfăşurării lor, Daniel asociază simbolic aceste faze cu nişte metale. Faptul că la sfârşitul unui ciclu universal totul este reluat pe o octavă superioară este simbolizat în vis de piatra ce s-a desprins şi a lovit statuia iar în final „Dumnezeu va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată care va dărui veşnic”. (2:44).

[2] Puţin probabil ca Mayaşii care erau foarte avansaţi în astrologie să fi greşit. Deşi au calculat date cosmice până la milioane de ani calendarul lor se încheie la solstiţiul de iarnă din 2012 (mai exact pe data de 21 decembrie 2012).

[3] În occident aceste aspecte refritoare la cicluri sunt prezentate într-un mod criptic în Eclesiastul (1: 5-10): „Soarele răsare, apune şi aleargă apoi spre locul unde răsare din nou. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce şi spre miazănoapte, apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri. Toate râurile se revarsă în mare şi marea tot nu se umple; ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, pentru ca iarăşi să pornească de acolo. Toate lucrurile sunt într-o neîncetată frământare aşa cum nu se poate spune (n.n exprima datorită inimaginabilei complexităţi); ochilu nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind. Ce a fost, va mai fi şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub Soare.  Dacă cumva este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou! De mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră”.

Jocul obiectiv/subiectiv

Desi par niste "cuvinte" lipsite de "substanta", de fapt ar fi util sa privim putin la ele. Mai degraba as folosi verbele "a obiectiva" sau "a subiectiva". In ciuda faptului ca, din jocul lor se cam naste intreaga experienta umana, stiu sigur ca ma adresez doar catre foarte putini; anume cei care si-au dus starea de atentie si capacitatea de intelegere pana la acest nivel.

Mintea noastra are "proprietatea" de a obiectiva orice. Ea situeaza orice ca fiind inafara noastra. Ca rezultat avem o "lume a perceptiei" separate, in care doar diferentele sunt evidentiate. Ceea ce ea, mintea limitata, chiar nu intelege, este faptul ca, pentru a obiectiva si a mentine "inafara" ceva, va trebui permanent sa duci o cantitate de energie acolo, pentru a-l mentine in "realitatea aparent obiectiva". Altfel chiar s-ar dematerializa. Deci sustinerea acestei "realitati perceptuale inafara", se face cu consum energetc permanent. Ceea ce "obtii" este o pretinsa "relatie", cu un "ceva" pe care te-ai straduit sa-l "vezi" ca avnd proprietatile sale "obiective". ADEVARUL, in ciuda pretentiilor, este ca oricum "relatia" nu poate fi decat subiectiva, doar ca tu ai ales, constient/inconstient, sa te subordonezi proprietatilor cu care acel lucru a fost, de tine, "investit", sub pretext ca are proprietatile lui obiective. Apoi incepe o joaca dintre tine si acel ceva, care poate fi abordata intr-o infinitate de moduri.

A fi constient presupune intelegerea faptului ca nu exista nici experienta obiectiva si nici realitate obiectiva. Ca indiferent de povestile spuse de catre mintea ta, absolut TOT este doar o perceptie subiectiva, deci nu exista posibilitatea ca ceva sa iti fie exterior si sa aiba proprietati de sine statatatoare. Ca atare, ca chiar nimic nu exista, in modul inteles de mintea limitata, care sa fie obiectiv.

Numai ca, daca acceptam ca reala perceptia unui univers/realitati exterioare noua, se nasc foarte multe "probleme". Care vor "cauta solutii".

Voi cauta sa exemplific, pentru o mai buna intelegere.

Sa luam un producator oarecare de gadgeturi, smartfoane sau aparate foto sa zicem. Cu cateva luni inainte sa lanseze in productie un reper, mai intai "bate toba" despre capabilitatile tehnice ale viitorului "produs". Asta imi aminteste de basmele cu fat frumos si buzduganul aruncat inaintea lui, sa-i vesteasca venirea... Altfel spus, pe toate caile media, pleca informatii despre cat de destepte vor fi "proprietatile" acelui aparat. Deci vorbim de "atribute obiective", dar...cand il vei "avea"...Pana atunci sunt doar...potentiale. Totusi ele ti-au fost introduse in constiinta. Deja au devenit..."subiective", te-ai pozitionat cumva fata de informatiile respective. Le-ai interpretat, dupa propriile.. "proprietati". Cand deja ajunge in mana ta, el este deja o realitate subiectiv/obiectiva. Mai intai esti invitat sa citesti cu ATENTIE modul de folosire. Acolo se creeaza iar o interfata obectiv/subiectiva, functie de cat simti tu ca depinzi de acea informatie. Apoi il utilizezi. 

Culmea este ca, aparent cam cu aceleasi "proprietati obiective", doi utilizatori diferiti obtin rezultate diferite si chiar un acelasi utilizator de la doua gadgeturi similare, functie de cum a reglat raportul obiectiv/subiectiv in perceptia acelui obiect.

Daca insa devii pe deplin constient, atunci renunti la perceptia "obiectiva" si vei obtine rezultate experientiale constient subiective, in raport cu orice pretinsa "realitate exterioara tie". Prin asta investesti constient orice, cu unica proprietate de a servi in cel mai inalt mod posibil experientei tale, care in mod NECESAR va fi in acord armonios cu Intregul din care si tu si acel ceva faceti parte.
Vorbind despre "peripetiile inconstientei" tin minte ca primisem cadou un prim calculator Pentium II. Eram incantat de el si aveam o "relatie subiectiva" foarte buna. Pana vazui un Pentium III. Desigur imi era prezentat ca o realitate obiectiva mult imbunatatita. In exact acea clipa mi-am distrus singur relatia subiectiva cu calcul meu, ceea ce l-a facut sa se strice definitiv. Nimic "obiectiv" nu i se intamplase, desigur. La fel au mai patit si alte electronice din dotare, CD playere vreo doua, etc. Pe atunci insa eram..la inceput de trezire. Dar sa stiti ca "deteriorarile" sunt foarte...obiective. Un prieten, recent, a pus ochii pe un autoturism care i-ar fi placut mai mult. Doar ca era intr-o relatie buna, subiectiva, cu autoturismul sau. Pentru a avea o "justificare" a interesului sau...i-a produs subiectivei relatii o defectiune a unei simple diode, care a scos din uz calculatorul de bord. Acum pe drept cuvant isi putea pune problema inlocuirii masinii, nu? Si...circul continua!

Daca vreti, si Tao, si Tantra si orice intelept sau cale spirituala, exact asta va indeamna, in alti termeni, specifici lor, sa faceti.

 

http://punctulzero-octavian.blogspot.ro/2013/04/jocul-obiectivsubiectiv.html

Transformarea corpurilor voastre-Ashtar

Ne face placere sa vorbim cu voi din nou.Stim cum va simtiti in acest moment.

Acum cu energiile echinoctiului din Martie,care sunt atat de puternice,ele se vor diminua dupa echinoctiu, in loc sa va uitati dupa schimbaruile exterioare,uitati-va la transformarile frumoase pe care le produce in voi,dar multi dintre voi se vor simti la fel.

Suntem mai aproape de voi ca oricand si suntem in anticipare de bucurie a reuniunii noastre.

Colectivul uman trece printr-o faza intensa de transformare in prezent si puteti observa foarte bine acest proces,daca priviti inauntrul vostru,asa cum am spus de multe ori.

Uitati-va in oglinda,vedeti unde ati fost cu cateva luni in urma si comparati pozitia curenta.Nu vedeti modificarile pe care le-ati realizat? 

Vedeti cat de luminati sunteti acum? In consecinta,nu veti fi surprinsi sa descoperiti ca nu va mai bucura anumite activitati,produse alimentare sau bauturi ,asa cum va multumeau in trecut.

Acesta este un proces natural,absorbiti mai multa lumina,prezentati mai putin interes fata de lucruri ,activitati ,bauturi sau produse alimentare care nu sunt de Lumina.

Daca aveti probleme cu acest lucru,solicitati ajutor si cereti curatare si detoxifiere a corpurilor voastre.Puteti realiza acest lucru in mai multe moduri.

Puteti sa ne cereti sa va aducem la bordul navelor noastre de vindecare in timpul somnului,puteti lucra cu flacara violet a iubitului nostru frate Saint Germain ,sau puteti solicita pe Arhanghelul Rafael sa lucreze pe voi cu fascicolul sau verde de lumina tamaduitoare.

Cereti si noi toti suntem nerabdatori sa va ajutam.

Transformarea corpurilor voastre poate provoca inconveniente temporare,dar acceptati acest lucru cu recunoastinta.

Procedand astfel ,va veti usura procesul si veti asigura completarea transformarii , acceptati si salutati aceasta schimbare cu inima deschisa,mai usor si mai repede veti ajunge la linia de sosire.

Stim ca ne repetam.

Ati putea intreba de ce nu exista o dovada mai tangibila a acestei transformari.Ei bine,acesta este un proces de lunga durata,care va continua pentru ceva timp.

In cele mai multe cazuri,o transformare peste noapte nu va avea loc, asa ca aveti incredere ca  procesul va avea loc in maniera care este cea mai buna pentru voi.

Suntem cu toții implicați în această transformare, iar noi, frații și surorile voastre din stele, va ajutam cu, cunostintele noastre de vindecare.

In visele voastre ati venit la bordul navelor noastre, si am sprijinit procesul de transformare cu Lumina noastra din tehnologii de vindecare cu sunet.

Cand va treziti dimineata poate ca simtiti energizati sau epuizati,ca si cum ati lucrat toata noaptea.Cu toate acestea,ambele sentimente va fi semn clar ca am lucrat pe voi.

De acum inainte, veti recunoaste mai multe dovezi tangibile in lumea voastra din afara ,care va indica in mod clar faptul ca procesul de transformare merge inainte.

Peste tot în lume guvernele se schimbă, și oamenii protestează împotriva condițiilor de viață inechitabile. 

Cipru este un exemplu foarte bun despre cum omenirea nu va mai tolera continuarea tiparelor energetice vechi.

Pentru ca a fura bani de la cei care au suferit destul în energia veche, nu mai este acceptabilă. 

Omenirea se revolta împotriva acestui lucru, și se caută soluții care sunt în conformitate cu noile energii transformatoare. Aceste soluții sunt cunoscute și sunt gata pentru a fi puse în aplicare.

Uiti-va la evoluțiile din Cipru și veti vedea cât de mult  lumea voastra s-a schimbat deja. 

Doar câteva luni în urmă, ati fi crezut că o țară mică, cu un impact redus asupra politicii mondiale ar putea provoca un astfel de efect masiv la nivel mondial? 

Întreaga lume e cu ochii  acum pe Cipru ,si sunt toti uimiti de modul în care oamenii de acolo sunt răzvrătiți și efectul pe care-l are.

Așa cum v-am spus, baza pentru toate programele de prosperitate este stabilita pentru voi , de a  pune  în aplicare modificărilor necesare și nu mai sunteti dispusi să continuati acceptare status quo-ul. 

Acesta este modul în care acest proces de transformare vine pas cu pas, colecteaza un  ritm, și devine mai clar vizibil in lumea exterioară.

Daca ati sti cat de iubiti sunteti! Noi suntem de partea voastra in fiecare secunda a zilei.Va iubim atat de mult pentru ca suneteti familia noastra.

Cu dragoste

Fratele Ashtar

Sursa: http://inspatelescenei2012.blogspot.se

Efectele drogurilor recreative in dezvoltarea spirituala

Vom lua ca exemplu marijuana si alte narcotice asemanatoare pentru acesta descriere, insa tigarile si alcoolul pot intra si ele in acesta categorie.
Cand aceste plante sacre au aparut la inceput in Creatie, aveau un rol foarte important in ridicarea energiilor si a constiintei.
Acestea sunt folosite de la inceputul timpurilor pentru ca oamenii sa isi deschida perceptia asupra calitatilor divine si a prezentei Creatorului.Acestea erau folosite si pentru a mari calitatile telepatice, precum darurile ca clarauzul, clarvederea, clarsimtul sau psihometria si alte abilitati similare.
Aceste deschideri spirituale ii apropia pe oameni mai mult de regatul angelic, spiritele naturii, universul animalelor si fiinte din alte taramuri.
Plantele sacre sporeau si energiile pentru efectuarea calatoriilor interdimenionale.
Acestea erau principalele caracteristici ale acestor ierburi, de a crea drumuri catre spirit.
Acestea se intamplau la inceputul Creatiei, inainte de " caderea in constiinta ".
Pentru o lunga vreme de timp, oamenii de atunci foloseau aceste plante insa intr-un mod sacru si cu acesta intentie.Mancau o mica bucata de frunza, pe care o rupeau direct din planta vie, in acord cu ceea ce vroiau sa experimenteze.Erau diferite tipuri de plante din care puteai alege si fiecare oferea un tip diferit de dar spiritual, in timpurile respective nu existau dependente fata de aceste plante.
Copiilor li se spuneau de mici de efectele acestor plante si nici unul dintre ei nu le foloseau cu un alt scop decat cel in cauza. Plantele erau in energia dimensiunii a 5-a.
Oamenii nu fumau aceste plante, precum fac cei din zilele noastre, le mancau sau poate le fierbeau si le foloseau ca bautura.Acest tip de plante cresteau din abundenta insa fiecare familie avea in gradina sa,
mai multe plante de acest tip.Ei le considerau hrana pentru suflet dar si pentru trup, acestea cresteau frecventa de vibratie.
Cand acestia ingerau aceste plante isi puteau deschide constiinta la nivele diferite de intelegere si vibratie.
Iarba care este fumata de generatia actuala pentru a se conecta cu unele aspecte ale sinelui mai inalte sau pentru alte experientele, nu mai are aceleasi efecte ca cea de la inceputuri, deoarece acestea nu mai exista in dimensiunea a 3-a fizica, insa cateva dintre specii mai sunt inca pastrate in interiorul pamantului si cu siguranta vor fi re-folosite atunci cand suntem pregatiti.
Asadar cand fumati , fumati cu intentie !
Intre timp acestor plante le-au fost diminuate puterile prin practice genetice de catre magicieni negri ai timpurilor apuse.
Aceste " plante recreative" disponibile astazi poarta o vibratie negativa fiind departe de cele originale.
Multi tineri ca si adulti sunt dependenti de aceste substante care duc consumatorii intr-un plan astral de joasa frecventa. In taramurile astralului inferior consumatorii sunt tinuti si pacaliti de entitatiile astrale care au nevoie de energiile acestor pentru a supravietui, acesta fiind cauza majora a dependentei.
Cei care se complac la nesfarsit in acesta, isi creeza in corpul lor emotional si in alte corpuri subtile distorsionari de energie.Aceste entitati au o constiinta de sine statatoare, sunt reale si traiesc in energia constiintei joase si devin din ce in ce mai agresive cand doresc sa obtina controlul asupra dependentului.
De-a lungul timpului cu continuarea consumului, entitatile cresc in numar si in putere in campul de energie al consumatorului.
Aceste entitati cu o constiinta de vibratie atat de scazuta au atat de putina lumina si energie incat este nevoie sa se " agate " si sa creeze " pofte" atasate de corpul emotional gazda pentru a supravietui.
Aceste pofte sunt radacina fundamentala a dependetelor create de entitatile din astral pentru a extrage  energie si lumina de fiecare data cand pot, pentru a supravietui. Unii dintre voi pot spune ca dependentele sunt precum ticurile. Acest concept referitor la cate tipuri si nivele de dependenta s-au format nu este bine inteles. De-a lungul timpului, vibratiile inalte ale acestor plante au fost reduse, astazi fiind doar o mana de vibratii joase, constiinta fiind alterata. In loc sa aduca lumea la o constiinta de lumina in calatoriile lor interdimensionale, calitatea negativa a plantelor pe care le aveti astazi pe piata duc consumatorii intr-un nivel de energie joasa a planului astral, unde lumina este foarte scazuta si constiinta foarte denaturata.
Briliantii magicieni negri din timpuri stravechi, au alterat vibratiile plantelor originale pentru a creea un efect de rupere in suflet si separare fata de sursa.
Deependeti de droguri recreative sunt in general cei care si-au pierdut constient sau inconstient conectarea cu  Sinele Superior. Ei sunt in cautarea unei forme de uniune la un nivel emotional cu parte superioara din ei.
Dependentele vin natural din dorinta sufletului, acestea nu pot fi niciodata indeplinite prin acest comportament.Consumatori vor inhala sau ingera din ce in ce mai multe substante cu constiinta alterata, sperand sa se reconectezee cu partea pierduta din ei si in final sa umple golul pe care il simt in ei insisi.
Consumul de droguri ilustreaza cautarea noastra disperata a dragostei in exteriorul nostru, acesta se gaseste numai in interior si numai cu iubire de sine.
Ma repet inca odata, mintea si sufletul sunt alterate de substantele care se gasesc la ora actuala, acestea amplifica starea de gol, singuratatea sufletului deoarece implinirea nu se gaseste in exterior.
Iarba care creste si substantele chimice care se produc la ora actuala sunt alteratoare de minti, total nenaturale pentru suflet, pentru corpul fizic, pentru minte si pentru corpul emotional. Aceste substante creeaza distrorsiuni in toate corpurile si foarte greu pot fi acestea corectate, chiar cateva vieti poate dura.
Unde era odata iubire, inocenta si puritate, atunci cand plantele sacre erau in creatie originala, acum este negativitate in marea constiinta de grup a entitatilor de joasa vibratie iar acesta strica cu mult societatea in care traim. Acesta este o alta intriga a intunecatilor din agenda lor, acestia doresc sa stopeze sau sa incetinesca procesul de trezire a intregii generatii.
Ar trebui sa stiti fara indoiala, caci cei care ingereaza aceste subsante invita legiune de entitati negative langa ei.Ele se lipesc de tine si de cele mai multe ori te tortureaza emotional, incitandu-te sa bagi mai mult.
Dependenta nu vine de la planta si de la entitatile care se lipesc de consumatori.

-Cum arata aceste entitati?

Arata precum fumul de tigara si pot fi de 3 m lungime si au forma unor serpi, acestia cresc si devin mai mari odata cu preluarea energiilor din corpurilor gazda, a acelora care consuma substante.
Corpul emotional este cel afectat in cauza, acesta fiind impregnat cu mai multa pofta de droguri de catre entitatiile din astralul inferior.
Dependenta si consumul de cele mai multe ori schimba personalitatea si dauneaza comportamentului.
Sufletul devine din ce in ce mai deconectat de scopul incarnarii si de sinele superior.
Aceia care traiesc viata in acest nivel de constiinta, vor avea nevoie de cateva reincarnari pentru a reveni la constiinta lor, acea dinainte de a lua droguri.Vor avea un reset cu siguranta in evolutia lor personala.
Nu conteaza cat de spirituali cred ei ca au ajuns cu ajutorul acestor substante insa pot spune ca sunt intr-o mare iluzie.

-Cum sunt afectate cele 4 corpuri, emotional, fizic, mental, spiritual - dar si cel auric de consumul de droguri?

Corpul emotional
Cel mai afectat este corpul emotional, entitatile creaza senzatie de pofta sau de infometare pentru dependenta lor in corpul emotional si plexul solar.Acestia raman imaturi emotional pana la varste inainte sau toata viata.
Imaturitatea emotionala creaza deficiente in construirea caracterului consumatorului, dependentele sunt o cauza a manipularii populatiei. Consumul demonstreaza neacceptarea treceri normale prin lectiile zilnice pe care viata ni le ofera pentru a evolua. Cu siguranta nu exista scurtaturi pentru a ajunge la iluminare.

Odata cu cresterea vibratiei planetei, cei tineri si consumatorii de droguri recreative trebuie sa faca o alegerea  serioasa si sa isi ia angajamentul vietii lor, pentru evolutia lor si a scopului pentru care sunt pe Pamant.
Curand vom fi pusi in fata cu alegerea, ori iesi din grup ori alegi sa traiesti acesta incarnare in planul astral cu entitatiile cu care ai filtrat pana acum. Pana la urma cu totii avem de ales, daca vrem sa mergem pe valul ascensiuni a celor care deja au ales sa fie uniti in Sine.

Corpul mental 
Afecteaza caracterul si nivelul de integrare iar motivatia de viata devine distorsionata.In loc ca viata sa fie un scop al descoperirii de sine si integrare, acesta devine o cursa obsesiva in cautarea banilor pentru a satisface dependenta. Genetic, acestea pot crea repercursiuni in 2 -3 generatii si copii se pot naste cu diferite probleme de ordin emotional, fizic si mental.

Corpul fizic 
Acesta este cel mai putin afectat dintre corpuri, de obicei consumatori sunt foarte puternici si nu par afectati fizic. Pentru multi, mintea si emotionalul sunt afectate. Insa trebuie sa se stie ca cei care sunt consumatori o viata intreaga si nu au probleme fizice, cu urmatoarea incarnare nu vor mai avea acest privilegiu.
Daca nu ai grija de corpul tau in viata asta, in urmatoarea vei avea de suferit, este legea cauzei si a efectului.
De ce credeti ca cei mici sunt atat de bolnaviciosi, si va intrebati cu ce au gresit ? Ei bine, la nivel uman nu merita sa judecati deoarece nu stiti intreaga poveste din spate.

Corpul eteric 
Afecteaza campul de protectie cunoscut ca si corpul subtil, de exemplu pentru cei care au folosit o viata LSD sau marijuana este nevoie de la 3 la 5 reintrupari ca sa devina omul dinainte.Aici nu vorbim de cei care au incercat de cateva ori aceste droguri si apoi le-au lasat, vorbim despre cei care fac asta constant.
Sunt multi care folosesc droguri de 5 sau 10 ani insa in acesta perioada avem din partea Creatorului o Dispensa Divina, deci putem alege o cale spirituala de vindecare.

Corpul auric
Atunci cand te uiti la un consumator de marijuana sau alte droguri, culorile predominante vor fi distorsionate nuante de rosu ( manie )  si verde inchis care nu reprezinta  iubirea si armonia, pot exista pete negre sau maro in jurul aurei.

- Daca marijuana ar fi legala atunci vibratiile ei ar fi ceva mai ridicate, deoarece ele mentin constiinta fricii fiind ilegale ?
Cu siguranta asa este, marijuana ca planta poseda o vibratie positiva, insa motivul pentru care este ilegala creeaza un interes special in randul tinerilor dar si pentru adulti. De asemenea, ilegalitatea creeaza frica, acesta hranindu-se cu acesta constiinta.Intelege-ti ca aceste entitati se hranesc cu fricile voastre, de ce credeti ca sunt la mare cautare filmele de groaza,pana si din aceste sentimentele ale voastre se hranesc.
Pe acesta planeta, marea majoritate este programata emotional pe frica.
Multe sufletele indigo sau violet care sunt pe Pamant in aceste timpuri sunt atrase de aceste droguri, insa depinde de ei si de sprijinul pe care il primesc de la cei apropiati iar cei care citesc acest material sunt rugati sa ii ajute pe cei tineri si sa trimit lumina albastra si violeta in jurul pamantului pentru protectia lor.

Sunt multi cei care cred ca sunt la un nivel spiritual inalt folosind aceste droguri, insa acestia nu stiu ca experimentele de realitati alterate vin din astralul inferior.
Drogurile afecteaza si sistemul de chakre, acesta la un moment dat neputand mentine lumina din cauza negativitatii create de entitatiile flamande.
Acesta este ultimul joc pe care il au in agenda lor intunecatii, asadar ce o sa faceti in acest caz, o sa lasati sa se intample acesta sau doriti sa stiti de ce sunteti aici pe Pamant ?
Conturile trebuie reglate, nu este in regula sa va fortati destinul, sa va distrugeti corpul fizic si lumina interioara facand abuz de droguri si alte substante ca alcoolul,tigarile, etc.
Inca mai este timp in acest moment pentru vindecare daca alegeti asta. Gratia divina este acum oferita si este una dintre cele mai mari oportunitati.
Mult succes pe cale !

- Fragmente din Telos -
http://www.scribd.com/doc/101491528/Telos-Volume-2-Aurelia-Jones-230p

http://feelove-world.blogspot.ro/2012/10/efectele-drogurilor-recreative-in.html

Osho,despre ziua iluminarii sale...

Osho: Îmi amintesc de ziua fatidică de 21 martie, 1953. Timp de multe vieți am muncit – lucrând asupra mea, luptând, făcând to...t ce se poate face – și nimic nu se întâmpla.

Acum înțeleg de ce nu se întâmpla nimic. Însăși efortul era bariera, însăși scara era piedica, însăși impulsul de a căuta era obstacolul. Nu înseamnă că poți să ajungi la realizare fără a căuta. Căutarea este necesară, dar apoi vine un moment în care căutarea trebuie să lăsată deoparte. Barca este necesară pentru a trece râul, dar apoi vine un moment în care trebuie să ieși din barcă și să uiți totul de ea și s-o lași în urmă. Efortul este necesar, fără efort nimic nu este posibil. Și de asemenea, doar cu efort, nimic nu este posibil.

Chiar înainte de ziua de 21 martie 1953, cu șapte zile înainte, am încetat să mai lucrez asupra mea. Vine un moment în care vezi toată inutilitatea efortului. Ai făcut tot ce poți și nu se întâmplă nimic. Ai făcut tot ce este omenește posibil. Atunci, ce altceva mai poți să faci? În neputință totală, renunți la orice căutare. Și în ziua în care căutarea a încetat, în ziua în care nu mai căutam ceva, în ziua în care nu așteptam ca ceva să se întâmple, a început să se întâmple. O nouă energie a apărut – de nicăieri.

Nu venea din o sursă anume. Venea de nicăieri și de peste tot. Era în copaci și în pietre și în cer și în soare și în aer – era peste tot. O căutasem atât de intens, și credeam că este foarte departe. Și ea era lângă mine, atât de aproape. Doar pentru că o căutam, devenisem incapabil de a vedea apropiatul. Căutarea este întotdeauna după ceea ce este îndepărtat, căutarea e întotdeauna după ceea ce este la distanță – și nu era la distanță. Dobândisem capacitatea de privi în depărtări și pierdusem capacitatea de a privi în apropiere. Ochii deveniseră concentrați pe depărtări, pe orizont, și pierduseră capacitatea de a vedea ceea ce este la doar un pas, la ceea ce te înconjoară.

În ziua în care efortul a încetat, am încetat și eu. Pentru că tu nu poți exista fără efort, și nu poți exista fără dorință, și nu poți exista fără a te strădui. Fenomenul egoului, al sinelui, nu este un lucru, este un proces. Nu este o substanță care stă acolo în interiorul tău; trebuie să îl creezi în fiecare moment. Este exact ca pedalatul unei biciclete. Dacă pedalezi la ea, ea merge și merge, dacă nu pedalezi la ea, se oprește. Poate că mai merge puțin din cauza inerției, dar în momentul în care încetezi să mai pedalezi, de fapt bicicleta începe să se oprească. Nu mai are energie, nu mai are putere să meargă nicăieri. Va cădea și se va prăbuși.

Egoul există pentru că noi continuăm să pedalăm la dorințe, pentru că noi continuăm să ne străduim să obținem ceva, pentru că noi continuăm să ne-o luăm înainte. Acesta este chiar fenomenul egoului – a ți-o lua înainte, a sări în viitor, a sări în ziua de mâine. Saltul în non-existențial creează egoul. Pentru că apare din non-existențial, este ca un miraj. Constă doar din dorință și nimic altceva. Constă doar din sete și nimic altceva.

Egoul nu este în prezent, este în viitor. Dacă ești în viitor, atunci egoul pare să fie foarte substanțial. Dacă ești în prezent, egoul este un miraj, începe să dispară. În ziua în care am încetat să mai caut…și nu este corect să spun că am încetat să mai caut, ar fi mai bine să spun ”ziua în care căutarea a încetat.” Dați-mie voie să repet: este mai bine să spun că este ziua în care căutarea a încetat. Pentru că dacă eu o opresc, atunci sunt acolo din nou. Acum a opri devine efortul meu, acum a opri devine dorința mea, iar dorința continuă să existe într-u mod foarte subtil.

Nu poți să oprești dorința; poți doar să o înțelegi. Chiar în această înțelegere este încetarea ei. Ține minte, nimeni nu poate să oprească faptul de a dori, iar realitatea are loc doar atunci când dorința încetează. Deci aceasta este dilema. Ce e de făcut? Dorința este acolo, iar Buddhașii continuă să spună că dorința trebuie să fie oprită, și continuă să spună în următoarea propoziție că nu poți să oprești dorința. Deci, ce e de făcut? Pui oamenii într-o dilemă. Ei sunt în dorință, în mod sigur. Tu spui că aceasta trebuie să fie oprită – ok. Și apoi spui că nu poate fi oprită. Ce e de făcut atunci?

Dorința trebuie înțeleasă. Poți s-o înțelegi, poți vedea însăși inutilitatea ei. O percepție directă este necesară, o pătrundere imediată este necesară. Privește în interiorul dorinței, vezi pur și simplu ce este ea și vei vedea falsitatea ei, vei vedea că este non-existențială. Și dorința cade și ceva cade în același timp în interiorul tău.

Dorința și egoul există mână-n-mână, ele se coordonează. Egoul nu poate exista fără dorință, dorința nu poate exista fără ego. Dorința este egoul proiectat în afară, egoul este dorința proiectată în interior. Ele sunt împreună, două aspecte ale aceluiași fenomen. În ziua în care faptul de a dori a încetat, m-am simțit foarte neajutorat și fără speranță. Nici o speranță pentru că nu era nici un viitor. Nimic de sperat pentru că toată speranța s-a dovedit inutilă, nu duce nicăieri. Mergi în cerc. Continuă să zăngăne în fața ta, continuă să creeze noi miraje, continuă să te cheme, ”Hai, aleargă repede, vei ajunge.” Dar oricât de repede alergi nu vei ajunge niciodată.

De aceea Buddha o numește un miraj. Este precum orizontul pe care îl vezi în jurul soarelui. Apare dar nu este acolo. Dacă te duci spre el continuă să fugă de tine. Cu cât alergi mai repede, cu atât mai repede se îndepărtează. Cu cât mergi mai încet, cu atât mai încet se îndepărtează. Dar un lucru e sigur – distanța dintre tine și orizont rămâne absolut aceeași. Nici măcar cu un singur centimetru nu poți să reduci distanța dintre tine și orizont.

Nu poți reduce distanța dintre tine și speranța ta. Speranța este orizontul. Încerci să faci o punte între tine și orizont prin speranță, printr-o dorință proiectată. Dorința este o punte, o punte imaginară – pentru că orizontul nu există, așa că nu poți face o punte spre el, poți doar să visezi la punte. Nu poți să te unești cu ceea ce este non-existențial.

În ziua în care dorința a încetat, în ziua în care am privit în ea și am înțeles că era pur și simplu inutilă, am fost neajutorat și fără speranță. Dar chiar în acel moment ceva a început să se întâmple. A început să se întâmple acel lucru la care muncisem timp de multe vieți și nu se întâmplase. În starea ta fără de speranță se află singura speranță, și în starea ta fără de dorință se află singura ta împlinire, și în imensa ta neajutorare, brusc existența începe să te ajute.

Ea așteaptă. Când vede că lucrezi pe cont propriu, nu se amestecă. Așteaptă. Poate aștepta infinit, pentru că pentru ea nu există grabă. Este eternitatea. În momentul în care nu mai ești pe cont propriu, în momentul în care tu ești lăsat deoparte, în momentul în care dispari, întreaga existență se grăbește spre tine, intră în tine. Și pentru prima oară lucrurile încep să se întâmple.

Șapte zile am trăit într-o stare foarte neajutorată și fără de speranță, dar în același timp, ceva ieșea la suprafață. Când spun fără speranță nu mă refer la ceea ce înțelegeți voi prin expresia ”fără speranță”. Vreau să spun pur și simplu că nu era nici o speranță în mine. Speranța era absentă. Nu spun că eram fără speranță și trist. Eram fericit de fapt, eram liniștit, calm și adunat și centrat. Fără speranță, dar într-un sens cu totul nou. Nu era nici o speranță, deci cum putea să fie acolo starea fără de speranță? Ambele dispăruseră.

Starea fără speranță era absolută și totală. Speranța dispăruse și odată cu ea, contrapartea ei, lipsa speranței, dispăruse și ea. Era o experiență total nouă – de a fi fără speranță. Nu era o stare negativă. Trebuie să folosesc cuvinte – dar nu era o stare negativă. Era absolut pozitivă. Nu era doar o absență, era simțită o prezență. Ceva se revărsa în mine, mă inunda.

Și când spun că eram neajutorat, nu mă refer la cuvântul cu sensul din dicționar. Spun că eram pur și simplu lipsit de sine, La asta mă refer când spun neajutorat. Am recunoscut faptul că eu nu sunt, așa că nu pot să depind de mine, nu pot să stau pe picioarele mele – nu era nimic dedesubt. Eram într-un abis…abis fără fund. Dar nu era frică pentru că nu era nimic de protejat. Nu era frică pentru că nu era nimeni care să se teamă.

Acele șapte zile au însemnat o imensă transformare, o transformare totală. Și în ultima zi, prezența unei energii cu totul noi, o nouă lumină și o nouă încântare, a devenit atât de intensă încât era aproape de nesuportat – ca și cum explodam, ca și cum înnebuneam de fericire. Noua generație din Occident are cuvântul potrivit pentru asta – eram beat de fericire, eram luat.

Era imposibil să înțeleg ceva din asta, din ce se întâmpla. Era o lume foarte absurdă, fără sens – dificil de priceput, dificil de pus în categorii, dificil să folosești cuvinte, limbaje, explicații. Toate scripturile mi-au apărut ca fiind moarte și toate cuvintele care au fost folosite pentru această experiență păreau foarte palide, anemice. Ce simțeam era atât de viu. Era ca o maree a extazului.

Toată ziua a fost ciudată, umitoare, și a fost o experiență nimicitoare. Trecutul dispărea, ca și cum nu mi-ar fi aparținut niciodată, ca și cum aș fi citit undeva despre el, ca și cum aș fi visat despre el, ca și cum era povestea altcuiva pe care o auzisem și cineva mi-o spunea. Deveneam liber de trecutul meu, eram dezrădăcinat din istoria mea, îmi pierdeam autobiografia. Deveneam o neființă, ceea ce Buddha numește anatta. Granițele dispăreau, distincțiile dispăreau.

Mintea dispărea; era la milioane de kilometri depărtare. Era dificil să o prind, se ducea tot mai departe și mai departe, și nu era nici un impuls de a o ține aproape. Eram pur și simplu indiferent față de ea. Era în regulă. Nu era nici un imbold de a rămâne legat de trecut. Până seara, devenise atât de dificil de suportat – mă durea, era dureros. Era ca atunci când o femeie intră în travaliu când un copil trebuie să se nască, iar femeia suferă dureri îngrozitoare – chinurile facerii.

Obișnuiam să mă duc la culcare în acele zile în jur de doisprezece, unu noaptea, dar în acea zi a fost imposibil să rămân treaz. Ochii mi se închideau, era dificil să îi țin deschiși. Ceva era iminent, ceva urma să se întâmple. Era dificil de spus ce anume – poate că era moartea mea – dar nu exista nici un fel de teamă. Eram pregătit pentru ea. Acele șapte zile au fost atât de frumoase încât eram pregătit să mor, nu mai era nevoie de nimic altceva. Fuseseră atât de extatice, extraordinar de extatice, eram atât de mulțumit, încât dacă venea moartea, era binevenită.

Dar ceva urma să se întâmple – ceva asemenea morții, ceva foarte drastic, ceva care va fi fie o moarte, fie o nouă naștere, o crucificare sau o înviere – dar ceva de o importanță extraordinară era exact după colț. Și era imposibil să-mi țin ochii deschiși. Eram sedat. M-am dus să mă culc în jur de ora opt. Nu era ca un somn. Acum înțeleg la ce se referă Patanjali când spune că somnul și samadhi-ul sunt similare. Cu o singură diferență – că în samadhi ești complet treaz și adormit de asemenea. Adormit și treaz la un loc, tot corpul relaxat, fiecare celulă a corpului complet relaxată, totul funcționând relaxat, și totuși o lumină de conștiență arde în interiorul tău…limpede, fără fum.

Rămâi alert și totuși relaxat, destins dar pe deplin treaz. Corpul este în cel mai profund somn cu putință iar conștiința ta este pe culme. Culmea conștiinței și valea corpului se întâlnesc. M-am dus la culcare. A fost un somn foarte ciudat. Corpul era adormit, eu eram treaz. Era atât de ciudat – ca și cum ai fi rupt în două direcții, două dimensiuni; ca și cum polaritatea devenise complet concentrată, ca și cum eram ambele polarități la un loc…pozitivul și negativul se întâlneau, somnul și conștiența se întâlneau, moartea și viața se întâlneau.

Acesta este momentul în care poți să spui: ”creatorul și creația se întâlnesc”. Era ciudat. Pentru prima oară te șochează până la rădăcini, îți scutură fundațiile. Nu poți să fii niciodată același după acea experiență; îți aduce o nouă viziune în viața ta, o nouă calitate. În jurul orei doisprezece, mi s-au deschis ochii brusc – nu i-am deschis eu. Somnul fusese întrerupt de altceva. Am simțit o mare prezență în jurul meu în cameră. Era o cameră foarte mică. Am simțit o viață pulsând în jurul meu, o mare vibrație – aproape ca un taifun, o mare furtună de lumină, bucurie, extaz. Mă înecam în ea.

Era atât de uimitor de reală încât totul în jurul meu a devenit ireal. Pereții camerei au devenit ireali, casa a devenit ireală, propriul meu corp a devenit ireal. Totul era ireal pentru că acum era pentru prima oară realitatea. De aceea, când Buddha și Shankara spun că lumea este maya, un miraj, este dificil să înțelegem. Pentru că noi cunoaștem doar această lume, nu avem nici un termen de comparație. Aceasta este singura realitate pe care o știm. Despre ce vorbesc oamenii ăștia – asta e maya, iluzie? Aceasta e singura realitate.

Dacă nu ajungi să cunoști adevăratul real, cuvintele lor nu pot fi înțelese, cuvintele lor rămân teoretice. Ele par a fi ipoteze. Poate că acest om propune o filozofie – ”Lumea este ireală”. Când Berkeley, în Occident, a spus că lumea este ireală, mergea cu unul din prietenii săi, un om foarte logic; prietenul era aproape un sceptic. El a luat o piatră de pe drum și a lovit cu putere piciorul lui Berkeley. Berkeley a țipat, sângele a început să curgă, și scepticul a spus: ”Acum lumea este ireală? Spui că este lumea este ireală? – atunci de ce ai țipat? Piatra asta e ireală? – atunci de ce ai țipat? Atunci de ce îți legi piciorul și de ce arăți atâta durere și neliniște pe fața ta? Oprești asta? Totul este ireal.”

Acum, acest gen de om nu poate înțelege la ce se referă Buddha atunci când spune că lumea este un miraj. El nu se referă la faptul că poți trece prin zid. El nu spune asta – că poți să mănânci pietre și că nu va fi nici o diferență dacă mănânci pâine sau pietre. El nu spune asta.

El spune că există o realitate. Odată ce ajungi s-o cunoști, această așa-zisă realitate pur și simplu pălește, pur și simplu devine ireală. Având viziunea unei realități mai înalte, apare comparația, nu altfel. În vis, visul este real. Visezi în fiecare noapte. Visul este una dintre cele mai importante activități pe le faci în mod constant. Dacă trăiești șaizeci de ani, douăzeci de ani vei dormi și aproape zece vei visa. Zece ani dintr-o viață – nimic pe care să-l faci atât de mult timp. Zece ani de visare continuă – gândește-te doar. Și în fiecare noapte…și în fiecare dimineață spui că a fost ireal, și din nou, noaptea când visezi, visul devine real.

Într-un vis este atât de dificil să-ți amintești că e un vis. Dar dimineața e atât de ușor. Ce se întâmplă? Tu ești aceeași persoană. În vis există o singură realitate. Cum să compari? Cum să spui că este ireal? În comparație cu ce? Este singura realitate. Totul este la fel de ireal ca orice altceva, așa că nu există termen de comparație. Dimineața, când deschizi ochii, o altă realitate este acolo. Acum, poți să spui că totul a fost ireal. În comparație cu această realitate, visul devine ireal.

Există o trezire – în comparație cu ACEA realitate a ACELEI treziri, toată această realitate devine ireală. În acea noapte, pentru prima oară am înțeles semnificația cuvântului maya. Nu înseamnă că nu știam de el până atunci, nu înseamnă că nu eram conștient de sensul cuvântului. Când ești conștient , ești conștient și de sensul lui – dar nu îl înțelesesem niciodată până atunci. Cum poți să înțelegi fără a avea experiența?

În acea noapte, o altă realitate și-a deschis ușa, o altă dimensiune a devenit disponibilă. Brusc, era acolo, cealaltă realitate, realitatea diferită, ceea ce este real cu adevărat, sau cum vrei să-i spui – spune-i Dumnezeu, spune-i adevăr, spune-i dhamma, spune-i Tao sau cum dorești. Era fără de nume. Dar era acolo – atât de opacă, atât de transparentă și totuși atât de solidă că puteai s-o atingi. Aproape că mă sufoca în acea cameră. Era prea mult și nu eram încă capabil s-o absorb.

Un impuls profund a apărut în mine de a ieși afară din cameră, să merg sub cerul liber – mă sufoca. Era prea mult! Mă va omorî! Dacă aș fi rămas câteva momente în plus, m-ar fi sufocat – așa părea. Am ieșit repede din cameră, am ieșit pe stradă. Un mare impuls era acolo doar să fiu sub cerul liber, cu stelele, cu copacii, cu pământul…să fiu cu natura. Și imediat ce am ieșit, sentimentul de a fi sufocat a dispărut. Era un loc mult prea mic pentru un fenomen atât de mare. Chiar și cerul este un loc mic pentru un fenomen atât de mare. Este mai mare decât cerul.

Chiar și cerul nu este limita sa. Dar apoi m-am simțit mai liniștit. Am mers spre cea mai apropiată grădină. Era un mers cu totul diferit, ca și cum gravitația dispăruse. Mergeam, sau alergam, sau zburam pur și simplu; era dificil să mă decid. Nu exista gravitație, mă simțeam imponderabil – ca și cum un soi de energie mă lua cu ea. Eram în brațele unei altfel de energii.

Pentru prima dată nu eram singur, pentru prima dată nu mai eram un individ, pentru prima dată picătura a ajuns și a căzut în ocean. Acum întreg oceanul era al meu, eu eram oceanul. Nu era nici o limitare. O putere imensă a răsărit, ca și cum aș fi putut face orice. Eu nu eram acolo, doar puterea era acolo.

Am ajuns la grădina unde obișnuiam să mă duc în fiecare zi. Grădina era închisă pe timpul nopții. Era prea târziu, era aproape unu noaptea. Grădinarii dormeau buștean. A trebuit să intru în grădină ca un hoț, a trebuit să mă cațăr pe poartă. Dar ceva mă trăgea spre grădină. Nu era în puterea mea să împiedic asta. Pluteam pur și simplu.

La asta mă refer când spun iar și iar: ”plutește cu râul, nu împinge râul.” Eram relaxat, eram într-un abandon. Eu nu eram acolo. ”Ceva” era acolo, spune-i Dumnezeu – Dumnezeu era acolo. Aș vrea să-l numesc ”Ceva”, pentru că Dumnezeu este un cuvânt prea uman și a devenit prea murdar de la prea multă folosire, a devenit prea poluat de atâția oameni. Creștini, hinduși, mahomedani, preoți și politicieni – ei au corupt cu toții frumusețea acestui cuvânt. Deci dați-mi voie să îl numesc ”Ceva”. ”Ceva”-ul era acolo și eu eram pur și simplu purtat…purtat de valul mareei.

În momentul în care am intrat în grădină, totul a devenit luminos, era peste tot – binecuvântarea, starea de grație. Puteam să văd copacii pentru prima oară – verdele lor, viața lor, seva curgând. Toată grădina dormea, copacii dormeau. Dar eu puteam să văd toată grădina vie, chiar și firicelele de iarbă erau atât de frumoase. Am privit în jur. Un copac era extraordinar de luminos – copacul Maulshree. M-a atras, m-a târât spre el. Nu îl alesesem eu, Dumnezeu însuși îl alesese. M-am dus la copac, am stat sub copac. Stând acolo, lucrurile au început să se așeze. Întreg universul a devenit o binecuvântare.

E dificil de spus cât timp am fost în acea stare. Când m-am întors acasă era patru dimineața, deci trebuie să fi fost acolo, după ceas, cel puțin trei ore – dar era o infinitate. Nu avea nimic de-a face cu timpul măsurabil. Fusese mai presus de timp. Acele trei ore au devenit toată eternitatea, eternitatea fără sfârșit. Timpul nu exista, nu era nici o trecere a timpului; era realitatea imaculată – necoruptă, neatinsă, nemăsurabilă.

Și în acea zi, ceva s-a întâmplat care a continuat – nu ca o continuitate – dar a continuat ca un curent subteran. Nu ca o permanență – fiecare moment s-a întâmplat din nou și din nou. A fost un miracol fiecare moment. În acea noapte…și începând cu acea noapte, nu am mai fost niciodată în corp. Plutesc în jurul lui. Am devenit extraordinar de puternic și în același timp foarte fragil. Am devenit foarte puternic, dar acea putere nu este a puterea unui Muhammad Ali.

Acea putere nu este puterea unei pietre, acea putere este puterea unei flori de trandafir – atât de fragilă în puterea ei…atât de fragilă, atât de sensibilă, atât de delicată. Piatra va fi acolo, floarea poate pleca în orice moment, dar totuși floarea este mai puternică decât piatra, pentru că este mai vie. Sau puterea unei picături de rouă strălucind pe un firicel de iarbă; în soarele dimineții – atât de frumoasă, atât de prețioasă, și totuși poate aluneca în orice moment. Atât de fără pereche în grația ei, dar o adiere ușoară poate veni și picătura de rouă poate aluneca și se pierde pentru totdeauna.

Buddhașii au o putere care nu este din această lume. Puterea lor este întru totul a dragostei…Asemeni unui trandafir sau unei picături de rouă. Puterea lor este foarte fragilă, vulnerabilă. Puterea lor este puterea vieții nu a morții. Puterea lor nu este puterea care omoară; este puterea care creează. Puterea lor nu este cea a violenței, a agresivității, puterea lor este cea a compasiunii. Dar nu am mai fost niciodată în corp din nou, doar plutesc în jurul corpului. Și de aceea spun că a fost un imens miracol. În fiecare moment sunt surprins că încă sunt aici, nu ar trebui să fiu.

Ar fi trebuit să plec în orice moment, dar sunt încă aici. În fiecare dimineață deschid ochii și spun: „Deci, din nou, sunt încă aici?” Pentru că pare aproape imposibil. Miracolul a fost o continuitate. Chiar ieri cineva a pus o întrebare: ”Osho, ai devenit atât de fragil și delicat și de sensibil la mirosurile de la uleiurile de păr și șampoane încât se pare că nu vom mai putea să te vedem decât dacă chelim cu toții.” Apropo, nu e nimic greșit în a fi chel – chelia e frumoasă. La fel cum și ”negrul este frumos”, și ”chelia este frumoasă.” Dar este adevărat și trebuie să fiți atenți la asta.

Sunt fragil, delicat, sensibil. Aceasta este puterea mea. Dacă arunci o piatră într-o floare, nu se va întâmpla nimic cu piatra, floarea se va duce. Dar totuși, nu poți spune că piatra este mai puternică decât floarea. Floarea se va duce pentru că ea era vie. Și piatra – nu i se va întâmpla nimic pentru că este moartă. Floarea se va duce pentru că floarea nu are puterea de a distruge. Floarea va dispărea pur și simplu și va lăsa loc pietrei. Piatra are o putere de a distruge pentru că piatra este moartă.

Țineți minte, din acea zi nu am mai fost niciodată cu adevărat în corp; doar un fir delicat mă unește cu corpul. Și sunt surprins în permanență că cumva întregul mă vrea aici, pentru că nu mai sunt aici din propria mea putere, nu mai sunt aici din voința mea. Trebuie să fie voința întregului să mă țină aici, să mă lase să mai zăbovesc puțin pe acest mal. Poate că întregul vrea să împărtășească ceva cu voi, prin mine.

Din acea zi, lumea este ireală. O altă lume s-a dezvăluit. Când spun că lumea este ireală nu vreau să spun că acești copaci sunt ireali. Acești copaci sunt absolut reali – dar modul în care vedeți voi acești copaci este ireal. Acești copaci nu sunt ireali în sine – ei există în Dumnezeu, ei există în realitatea absolută – dar așa cum îi vedeți voi, de fapt nu îi vedeți nicidoată; voi vedeți altceva, un miraj.

Vă creați propria voastră lume de vis în jurul vostru și până când nu vă treziți, veți continua să visați. Lumea este ireală pentru că lumea pe care o cunoașteți voi este lumea viselor voastre. Când visele încetează și întâlnești pur și simplu lumea care este acolo, aceasta este lumea reală. Nu sunt două lucruri, Dumnezeu și lumea. Dumnezeu ete lumea, dacă ai ochi, ochi limpezi, fără nici un fel de vise, fără nici un fel de praf al viselor, fără nici un fel de ceață de somn; dacă ai ochi limpezi, claritate, sensibilitate, există doar Dumnezeu.

Atunci, undeva Dumnezeu este un copac verde, și în altă parte Dumnezeu este o stea strălucitoare, iar altundeva Dumnezeu este un cuc, și altundeva Dumnezeu este o floare, și altundeva un copil și altundeva un râu – atunci doar Dumnezeu este. În momentul în care începi să vezi, doar Dumnezeu este. Dar acum, orice vezi nu este adevărul, este o minciună proiectată. Acesta este înțelesul unui miraj. Și odată ce vezi, chiar și pentru un singur moment disparat, dacă poți vedea, dacă poți să-ți dai voie să vezi, vei găsi o imensă binecuvântare peste tot în jur – în nori, în soare, pe pământ.

Aceasta e o lume minunată. Dar eu nu vorbesc de lumea voastră, vorbesc de lumea mea. Lumea voastră este foarte urâtă, lumea voastră este lumea creată de un sine, lumea voastră este una proiectată. Folosiți lumea reală ca pe un ecran și proiectați propriile idei pe el. Când spun că lumea este reală, lumea este extraordinar de frumoasă, lumea este infinit de luminoasă, lumea este lumină și încântare, este o celebrare, vorbesc de lumea mea – sau lumea voastră dacă renunțați la vise.

Când renunți la visele tale vezi aceeași lume pe care orice Buddha a văzut-o vreodată. Când visezi, visezi doar pentru tine. Ai observat? – că visele sunt private. Nu poți să le împărtășești nici măcar cu iubitul sau iubita. Nu poți să-ți inviți soția în visul tău – sau soțul, sau prietenul. Nu poți spune: ”Acum, veniți vă rog diseară în visul meu. Aș vrea să vedem visul împreună.” Nu e posibil. Visul este ceva privat, de aceea este iluzoriu, nu are o realitate obiectivă.

Dumnezeu este ceva universal. Odată ce ieși din visele tale private, este acolo. A fost mereu acolo. Odată ce ochii tăi sunt limpezi, o iluminare bruscă – brusc ești inundat de frumusețe, măreție și grație. Acesta este țelul, acesta este destinul. Dă-mi voie să repet. Fără efort nu vei ajunge niciodată, fără efort nimeni nu a ajuns vreodată. Vei avea nevoie de un mare efort, și doar atunci vine un moment când efortul devine inutil. Dar devine inutil doar când ai ajuns la însăși vârful lui, niciodată înainte. Când ai ajuns la însăși punctul culminant al efortului tău – tot ce puteai face, ai făcut – atunci brusc nu mai este nevoie să faci nimic. Renunți la efort.

Dar nimeni nu poate renunța la el la mijloc, se poate renunța la el doar la capătul extrem. Deci, mergi până la capătul extrem dacă vrei să renunți la el. De aceea insist în permanență: fă cât de mult efort poți, pune-ți toată energia și toată inima în el, pentru ca într-o zi să poți vedea – acum efortul nu mă mai duce nicăieri. Și în acea zi nu tu vei fi cel care va renunța la efort, el renunță de la sine. Și când renunță de la sine, se întâmplă meditația.

Meditația nu este un rezultat al eforturilor tale, meditația este o întâmplare. Când eforturile tale încetează, brusc meditația este acolo…binecuvântarea ei, grația ei, gloria ei. Este exact ca o prezență…luminoasă, înconjurându-te și înconjurând totul. Umple întreg pământul și întreg cerul.

Acea meditație nu poate fi creată prin efortul uman. Efortul uman este prea limitat. Acea grație este atât de infinită. Nu o poți manipula. Se poate întâmpla doar când ești într-o extraordinară dăruire. Când tu nu ești acolo, doar atunci se poate întâmpla. Când ești un non-sine – nici o dorință, nu te duci nicăieri – când ești doar aici și acum, fără a face ceva anume, doar fiind, se întâmplă. Și vine în valuri și valurile devin ca o maree. Vine ca o furtună și te ia și te duce într-o realitate complet nouă.

Dar mai întâi trebuie să faci tot ce poți să faci, și apoi trebuie să înveți non-acțiunea. Acțiunea non-acțiunii este cea mai mare acțiune, și efortul lipsei de efort este cel mai mare efort. Meditația ta, pe care o creezi cântând o mantra sau stând tăcut și liniștit și forțându-te, este o meditație foarte mediocră. Este creată de tine, nu poate fi mai mare ca tine. Este făcută în casă, și cel care a făcut-o este întotdeauna mai mare decât ceea ce este făcut. Ai făcut-o stând, forțând o postură de yoga, cântând ”Rama, Rama, Rama” sau altceva – ”Blah,Blah,Blah” – orice. Ai forțat mintea să devină liniștită.

Este o liniște forțată. Nu este acea liniște care vine când tu nu ești acolo. Nu este acea tăcere care vine când ești aproape non-existențial. Nu este acea beatitudine care coboară asupra ta ca un porumbel. Se spune că atunci când Iisus a fost botezat de Ioan Botezătorul, în râul Iordanului, Dumnezeu a coborât asupra lui, sau Sfântul Duh a coborât asupra lui ca un porumbel. Da, exact așa este. Când tu nu ești acolo, pacea coboară asupra ta…fâlfâind din aripi ca un porumbel…ajunge în inima ta și sălășluiește acolo, pentru totdeauna.

Tu ești non-acțiunea ta, tu ești bariera. Meditația este atunci când meditatorul nu este. Când mintea încetează cu toate activitățile sale – văzând că sunt inutile – atunci necunoscutul te pătrunde, te copleșește. Mintea trebuie să înceteze pentru ca Dumnezeu să fie. Cunoașterea trebuie să înceteze pentru că trăirea să fie. Tu trebuie să dispari, trebuie să te dai la o parte. Trebuie să devii gol, numai atunci poți să fii plin.

În acea noapte am devenit gol și am devenit plin. Am devenit non-existențial și am devenit existența. În acea noapte am murit și am fost renăscut. Dar cel care a fost renăscut nu are nimic de-a face cu ceea ce a murit, este ceva discontinuu. La suprafață pare să fie continuitate dar este discontinuitate. Cel care a murit, a murit complet; nimic din el nu a rămas.

Credeți-mă, nimic din el nu a rămas, nici măcar o umbră. A murit complet, total. Nu înseamnă că sunt doar o versiune modificată, transformată, o formă schimbată, transformată a celui vechi. Nu, nu a existat nici o continuitate. În acea zi de 21 martie, persoana care trăise timp de multe, multe vieți, de milenii, a murit pur și simplu. O altă ființă, absolut nouă, nelegată deloc cu cea veche, a început să existe.

Religia îți oferă doar o moarte totală. Poate că de asta toată ziua anterioară acestui fenomen simțeam un fel de urgență asemenea morții, ca și cum urma să mor – și am murit cu adevărat. Am cunoscut multe alte morți, dar ele nu au fost nimic în comparație cu aceasta, ele au fost morți parțiale. Uneori a murit corpul, alteori a murit o parte a minții, alteori a murit o parte a egoului, dar în ceea ce privește persoana, aceasta a rămas. Renovată de multe ori, decorată de multe ori, schimbată câte puțin, pe ici pe colo, dar a rămas, continuitatea a rămas. În acea noapte, moartea a fost totală. A fost o întâlnire cu moartea și cu Dumnezeu în același timp.

http://zambestechiardaca.blogspot.ro/2013/03/oshodespre-ziua-iluminarii-sale.html 

Disputarea si desfiintarea monologurilor interioare irationale

Disputarea si desfiintarea monologurilor interioare irationale

 Dupa detectarea si identificarea credintelor si monologurilor dvs. interioare irationale, scopul propriu este de a le disputa, a le provoca, a le desfiinta si a le raspunde cu putere. Inlocuirea credintelor si monologurilor interioare irationale cu unele rationale duce la succes si la descresterea nivelului anxietatii, furiei si depresiei.
De vreme ce evenimentele sau situatiile trecute sau anticipate ne activeaza credintele si afirmatiile interioare irationale, momentul pentru a va disputa aceste credinte si afirmatii interioare este atunci cand va simtiti suparat din cauza acestor evenimente neplacute. Terapeutii ii invata pe clienti patru strategii de baza pentru disputarea si provocarea credintelor irationale) Beal, Kopec si DiGiuseppe,1996). Utilizati aceste strategii pentru a va disputa credintele irationale!
Patru strategii pentru disputarea si desfiintarea convingerilor si afirmatiilor interioare irationale

• Strategia logica:

Sunt convingerile si afirmatiile interioare rezonabile, sensibile si coerente?

• Strategia bazata pe realitate:

Se sprijina convingerile si afirmatiile interioare pe dovezi reale si pe observarea faptelor?

• Strategia utilitatii:

Sunt convingerile si afirmatiile interioare utile si practice in atingerea scopurilor?

• Strategia alternativa rationala:

Exista alternative mai rationale de convingeri si afirmatii interioare?
Scopul dvs. este de a va convinge cu putere si in profunzime ca aceste credinte si afirmatii irationale pe care vi le spuneti si care va cauzeaza supararea, nu sunt logice, nu sunt bazate pe realitate, nu sunt utile sau ca exista credinte si afirmatii interioare alternative rationale. Pentru a va convinge este nevoie sa va implicati intr-un dialog puternic si sa raspundeti propriilor afirmatii; puteti contra-argumenta in minte sau cu voce tare; puneti-va la indoiala si provocati-va propriile credinte irationale.
Cat de mult trebuie sa dureze acest dialog interior puternic? Cinci – zece minute este, de obicei, suficient. Dupa ce descoperiti o credinta sau o afirmatie interioara irationala, dati-i voie partii voastre irationale sa prezinte cazul cu argumentele ei. Apoi cereti-i partii voastre rationale sa o provoace si sa argumenteze impotriva acestei credinte irationale. Continuati disputa intre cele doua parti acordandu-i fiecareia randul. Cu cat credinta dvs. irationala este mai rezistenta, cu atat mai des va trebui sa va implicati in aceste sesiuni de disputa. Continuati sa disputati o credinta irationala pana cand nu o mai impartasiti.
Detectati cu putere aceste monologuri interioare si credinte irationale care va fac sa va simtiti anxios, furios sau depresiv. Reamintiti-va ca faceti progrese prin recunoasterea faptului ca aceste credinte ale dvs. despre evenimentele neplacute reprezinta cauzele principale ale emotiilor nesanatoase pe care le simtiti.
Disputati frecvent cei trei “trebuie” absolutisti si cele cinci “legaturi fierbinti”, fiindca aceastea sunt cauzele principale ale stresului emotional. Utitizati afirmatiile urmatoare de disputa pentru a va descoperi credintele irationale:
Atunci cand va simtiti suparat, cautati-i pe “Trebuie” si pe “ar trebui”!
Intrebari pentru disputarea si desfiintarea monologurilor interioare si a credintelor irationale

• Intrebari pentru disputarea logica: credintele si monologurile mele interioare despre aceasta situatie sunt juste, sensibile si coerente?
• Este acest monolog interior logic si corect?
• Daca aceste monologuri interioare si credinte irationale ar fi detinute de catre altcineva, mi s-ar parea rezonabile?
• Unde scrie sau unde apare documentat ca aceste credinte si afirmatii sunt corecte?
• Ar detine o persoana rationala si logica o asemenea credinta?
• Este corect sa cred ca aceste lucruri vor fi intotdeauna astfel si nu se vor schimba niciodata?
• Este logic sa cred ca eu sau oricine altcineva suntem un esec total datorita unei relatii esuate?

SOS – Ajutor pentru emotii – Managementul anxietatii, furiei si depresiei – Lynn Clark
http://holistsan.wordpress.com/2013/03/30/disputarea-si-desfiintarea-monologurilor-interioare-irationale/

Legea Rezonanței - Atracția Universală Legea Rezonanței - Atracția Universală

Inima noastră este cel mai puternic generator electric din corp. Ea interacționează cu TOTUL și TOTUL interacționează cu noi.

Azi dimineață m-am trezit cu această frază în minte. Nu mă întreba ce-am visat pentru că n-aș ști să-ți spun care e legătura cu ce am scris mai sus. Pur și simplu, îmi suna în cap ca un refren (e cazul să mă îngrijorez? :)) ) Oricum ar fi, las gândurile să curgă în continuare aici...

Legea Rezonanței este pusă în mișcare ori de câte ori transmitem o stare emoțională pentru că, așa cum știm deja, gândurile, imaginile mentale și emoțiile experimentate de noi emit diferite frecvențe de unde (lucru care se poate observa când suntem conectați la electroencefalograf sau la alte aparate de imagistică cerebrală). Aceste frecvențe (sau cum îmi place mie să le mai numesc vibrații energetice) au calitatea de a fi magnetice, adică atrag din jur energii care le corespund și în acest fel se amplifică.  Imaginează-ți ce se întâmplă dacă în fiecare zi hrănești gânduri negative și emoții joase precum furia, frica, invidia, ura, gelozia, posesivitatea, etc. Obiceiurile formate în timp creează urme asemănătoare unor albii de râu – depinde de tine ce lași să curgă prin ele. Odată formate ele atrag automat tot ce le corespunde din punct de vedere energetic – oameni, evenimente, lucruri, circumstanțe, emoții, gânduri, etc. (despre această temă am vorbit mai pe larg în articolul http://atractiasuccesului.blogspot.ro/2012/08/vibratiile-gand-si-formele-gand.html)

Motivul pentru care nu reușim să facem transformările benefice pe care ni le dorim în viața noastră este lipsa răbdării. Dezvățatul de obiceiuri durează. Dacă de mic te-ai obișnuit să crezi că viața este grea, perversă și mai știu eu cum, este clar că ți-ai format deja o convingere (limitatoare) pe baza căreia atragi, filtrezi și interpretezi tot ce se petrece cu tine și în jurul tău.

Acum câteva seri m-am surprins într-o stare emoțională joasă – pur și simplu, nu aveam chef de nimic, nu mă entuziasma nimic și aveam tendința să judec lucrurile conform acestei stări. Ceea ce am lucrat cu mine în tot acest timp a funcționat în seara respectivă, pentru prima dată, atât de natural. Mi-am dat seama că în exterior nu e nimic care să-mi hotărască starea de spirit și că de fapt e percepția mea asupra a ceea ce se întâmplă în afară. Am trăit această schimbare de înțelegere nu doar la nivel mental, ci și la nivel fiziologic. Am înțeles mult mai profund ce vrea să spună vorba: Nu contează ce ți se întâmplă, ci ce faci tu cu ce ți întâmplă. Starea mea emoțională din acea seara nu s-a schimbat radical (n-am trecut de la lipsa de entuziasm la efervescență), dar faptul că mi-am observat propria percepția și am realizat că stările îmi aparțin, m-a făcut să zâmbesc și să simt că de fapt sunt bine. Sunt convinsă că în acel moment am schimbat și punctul energetic de atracție.

Realitatea este că noi gândim încontinuu. Studiile arată că avem în medie 60.000 de gânduri pe zi. Partea tristă este că mare parte din ele sunt derulate pe pilot automat, fără ca noi să fim conștienți de activitatea lor. Ca și când nu este nimeni acasă... Și ca să o spun pe aia dreaptă, partea și mai tristă este că la mulți dintre oameni majoritatea gândurilor sunt negative, iar dacă nu sunt puternic negative, sunt mărunte și neînsemnate. Nu e de mirare nivelul general la care se trăiește și nu e întâmplător faptul că cei care se bucură de prosperitate (sănătate, abundență financiară, iubire și bucurie) au obiceiuri pozitive de gândire, o atitudine optimistă și deprinderea de a se autoeduca. N-am întâlnit nicio persoană fericită, dar pesimistă sau delăsătoare. Fericirea nu e un dar pe care îl face Dumnezeu numai anumitor persoane, ci o stare de a fi – iar tu deja știi că ești responsabil pentru stările tale interioare. Ceea ce mai rămâne de făcut este să lucrezi în acest sens zi de zi. Să pui în practică ce știi. Să te observi cât mai des cu putință, să-ți cultivi noi obiceiuri de gândire și să ai răbdare. Răbdarea este cea mai puternică stare emoțională care transmite Universului că ai ÎNCREDERE în procesul rezonanței. 

Începeam acest articol făcând referire la puterea de atracție a inimii noastre și mai exact a câmpului energetic format din emoțiile transmise în exterior. Ei bine, o emoție se naște din modul în care percepem și interpretăm anumite evenimente, situații de viață, etc. Cu alte cuvinte, ceea ce gândim produce întotdeauna o emoție (fie că suntem conștienți de ea, fie că nu). De exemplu, dacă îți spui că ești o persoană agreabilă în prezența căreia oamenii vor să stea cât mai mult timp, automat te simți bine pentru că se creează o stare emoțională pozitivă.  Dacă în schimb te gândești că cei din jur nu te suportă pentru că nu faci nimic cum trebuie, cu siguranță vei experimenta o stare interioară de disconfort. Acum, imaginează-ți ce efecte se produc în corpul tău când cultivi zi de zi unul dintre aceste tipuri de energii.

Frecvența emisă de gândurile și emoțiile noastre își caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison. Odată găsită, această energie va începe să vibreze la unison cu energia emisă de noi. Aceasta este esența Legii Rezonanței! Ființele, evenimentele și lucrurile din jurul nostru nu se pot sustrage câmpului nostru energetic tocmai datorită acestor procese de rezonanță (legea atracției universale).  

Înțelegi acum avantajul de a fi prezent și atent la ce se petrece în interiorul tău? Este un punct de cotitură incredibil de puternic. Obișnuiește-te să te observi. Rezervă-ți timp să guști energiile cu care intri în contact ca să înveți ce îți priește și ce nu. Începe să-ți creezi convingeri benefice care să te susțină, schimbându-ți gândurile și emoțiile. Și fă-o zi de zi! 

Cu drag,

Anca.

ATITUDINEA ABORDATA NE CREAZA REALITATEA

Modul in care abordam o zi inca de dimineata cand  ne trezim, isi pune amprenta pe desfasurarea intregii zile,pentru fiecare dintre noi.Extrapoland cumva acel proverb cu "Ziua buna se cunoaste de dimineata " si noi ne putem crea starea psihica pentru intreaga zi ,inca de de la sculare.Daca ne sculam si gandim/spunem,offfff iar merg la serviciu,offff astazi trebuie sa fac  cutare lucru,cu o stare de deznadejde,va asigur ca  nu ar  fi o zi prea incantatoare pentru noi ,daca procedam asa.Fiindca este demonstrat de practica cotidiana umana cat de importanta este .....ATITUDINEA pe care  o avem in diverse situatii.Este ca un rol de teatru pe care il jucam si pe care il putem schimba oricand ,daca nu ne mai place.Daca abordam o atitudine de incredere in noi ,in reusita a ceea ce avem de facut ,intreaga paradigma se schimba pentru noi.Atitudinea este ca si cum imbracam o tinuta energetica corespunzatoare rolului ales pentru acea zi/perioada din viata noastra.Observati cat de multe persoane joaca rolul de victima !Victima a societatii,a partenerului,a familei ,a guvernului,a tot felul de conspiratii din lume care sunt in mintea respectiva.Aceste persoane au imbracat  atitudinea de victima ,la un anumit nivel al lor chiar le place sau nu mai au curajul sa o schimbe.Starea de saracie/abundenta,starea de  bolnav/sanatos este in fond tot o atitudine corespunzatoare situatiei respective.Asi putea da exemplul unei persoane publice din Romania ,care afiseaza ostentativ atitudinea de abundenta  si chiar are abundenta !Prefer sa nu o nominalizez,puteti lesne ghici cine este si nu ar constitui cel mai potrivit exemplu ,dar este cel mai cunoscut.Chiar si atitudinea de maestru ascensionat se poate  juca si treptat devii acea atitudine,devii treptat rolul jucat .Am observat persoane  care au avut lungi perioade a starii de saracie,apoi la un moment dat au primit  o mostenire,o suma mare de bani,dar nu se obisnuiau sa iasa din atitudinea de victima a saraciei!Nu degeaba circula o zicala ca ,daca bogatii ar da  banii lor saracilor,in cativa ani toti banii s-ar reantoarce la  cei bogati ,din cauza atitudinii celor saraci care i-au primit.Stiu ca pare aiurea ,dar asta este,fiecare dintre noi isi creaza realitatea in care traieste si atitudinea are un rol important.In continuare ,ca sa ne distram ,am exprimat  cateva din ideile acestui mesaj si sub alta forma;
                                



ATITUDINEA CONTEAZA !
de George S.   



Calea catre ascensionare nu este ceva care se studiaza

Ea este naturala,este simpla si numai se experimenteaza.

Maestria ,Iluminarea si Libertatea ,fiecare este o atitudine

Care daca se practica zilnic,va deveni treptat o certitudine.

Atitudinea este ca o imbracaminte energetica,ce o purtam

Conform rolului pe care in acea zi , noi alegem sa-l jucam

Putem pune in scena acum ,orice rol pe care noi il alegem

Cum ar fi rolul sanatatii,al claritatii,al abundentei,orice vrem.

Tot ceea ce face si experimenteaza un maestru ascensionat

Reprezinta un simplu rol ,ce de dragul experientei este jucat !

Pasiti degajat ca un Maestru si ca un Maestru sa va leganati

Si deodata , voi veti incepe sa simtiti si chiar sa va conectati

La maestria din interiorul vostru,ea fiind acolo rabdatoare

Asteptand sa eliberati vechile voastre credinte ,izolatoare.

Este nevoie de persoane foarte curajoase si tare indraznete

Care sa nu fie atasate de partener,de copii si alte dependente

Pentru a alege si aborda cu incredere atitudinea de iluminat

Care inseamna si libertate,sanatate si chiar de a fi ...nelimitat .

Deci noi putem avea simplu atitudinea de maestru ascensionat

Si devenim de indata rolul jucat,este simplu si nu trebuie fortat .

La fel abordam atitudinea/rolul de abundenta si rolul de sanatate

Sau orice mai vrem,alegem,fiindca noi avem aceasta libertate !

Deja va vad pe toti,fara exceptie,cu visul Sufletului vostru realizat

De a se integra total cu sinele uman,ce este ceva divin , minunat !

SI ASA ESTE!

Va propun ca in fiecare dimineata sa faceti o repriza de respiratii adanci,constient si sa declarati ca va fi o zi minunata ,care va decurge cu gratie si usurinta!Iar cand iesiti pe usa sa abordati deja atitudinea reusitei si sa o pastrati toata ziua.Treptat se reuseste,numai sa aveti incredere in voi si ceva rabdare!Si asa se poate  juca rolului abundentei,a sanatatii,a orice alegeti voi!

http://spiritualitatenoua.blogspot.ro/2013/02/atitudinea-abordata-ne-creaza-realitatea.html

Somn hipnotic

Sunt o mie de lucruri care nu îi permit unui om să se trezească, care îl țin sub vraja viselor sale. 

Pentru a acționa conștient cu intenția de a ne trezi e necesar să cunoaștem natura forțelor care ne țin adormiți. 

În primul rând trebuie realizat că somnul în care noi existăm nu este un somn normal ci un somn hipnotic. 

Noi suntem hipnotizați și această stare este menținută și întărită în noi.

- Gurdjieff