Abandoneaza-te dincolo de sentimente

În timp ce faceam dragoste a început sa îmi spuna: “Te iubesc. Sunt a ta pentru totdeauna. Nimic nu ne poate desparti.”

În acel moment era adevarat. Noi eram iubire si eram pentru totdeauna. Nimic nu ne putea desparti, din moment ce eram unul singur. Dar îi puteam simti si nevoia emotionala. Îi puteam simti nevoia de siguranta strecurandu-se pe margine. Marturisirea ei era destul de adevarata, dar avea o nuanta de speranta, iar dedesubtul acelei sperante de vesnicie pândea teama de pierdere – în ea si în mine.

Doream atât de mult sa ma bucur de declaratia ei de iubire. Doream sa simt ca e a mea. Ca mi se daruise pentru totdeauna.

Ca declaratie de dragoste pe moment, era frumoasa si adevarata. Însa ca speranta, era o minciuna. Nu ne stapâneam unul pe celalalt si nu aveam sa ne stapânim niciodata. Iubirea noastra era la fel de fragila pe cât erau temerile noastre. În acel moment, în timp ce faceam dragoste, am simtit ambele adevaruri. Adevarul ca ne daruisem în întregime unul altuia ca iubire vesnica. Si de asemenea adevarul ca ne putem parasi unul pe celalalt în orice moment, din cauza închiderii emotionale sau a întâlnirii altui iubit sau în cazul inevitabil al mortii. 

Abandonarea în adevarul iubirii noastre a fost extatica. Amestecata cu acea iubire, era însa si nevoia de a ne asigura ca ea va dura. Iubirea adevarata era amestecata cu frica. Privind-o în ochi si simtindu-i trupul, am început sa simt ca alunecam tot mai mult spre nevoia de siguranta. Începeam sa ne agatam de nevoia emotionala de a ne simti iubiti, în loc sa ne abandonam în actiunea deschisa de a fi pur si simplu si de a darui iubire. 

Am exersat pentru a-mi recunoaste propria nevoie de ea, si, pe cât am putut mai bine, mi-am simtit slabiciunea. Desi o parte din mine voia sa o am pentru totdeauna, puteam admite ca aceasta parte a mea era de fapt formata din frica. Aceasta dinamica a interactiunii nu era iubire, era legatura emotionala.

Recunoscând si simtind aceasta slabiciune, chiar atunci când amândoi începeam sa cadem în ea, am început sa redescopar, sa maresc si sa ma abandonez în forta iubirii adevarate. Fara sa spun o vorba, faptul ca eram cu adevarat prezent in iubire a început sa reverbereze în ea de la nevoia sentimentala la devotament profund.

Devotamentul ei nu se mai manifesta pentru mine ca persoana distincta, ci pentru iubirea spre care ne-am deschis prin relatia noastra. Atentia noastra a trecut de la speranta viitorului nostru impreuna la profunzimea din prezent a iubirii care e întotdeauna adevarul fiintei noastre, iubire intuita în adâncul inimii noastre în clipa extatica a lui „A FI”.

* * *

Observa momentele în care te abandonezi în ceva inferior fata de de adevarul cel mai profund. Adeseori, o emotie poate fi atât de placuta, încât petreci perioade lungi desfatându-te în confortul si în falsul sentiment de siguranta pe care ti le ofera.

Poate ca nevoia personala a fiintei dragi de a se simti iubita o determina sa spuna sau sa faca lucruri care vin în întâmpinarea nevoilor tale. Ea îti stie slabiciunile. Ea îti simte nevoia de a te simti iubit(a) si stie ce sa spuna sau ce sa faca pentru ca tu sa te simti puternic(a), adorat(a), asigurat(a) de o iubire pe care ti-ai dorit-o întotdeauna.

De obicei, fiinta iubita nu face acest lucru constient. Este doar o potrivire emotionala automata: nevoile ei se unesc cu ale tale si va atrageti reciproc. Dintr-o data, esti tratat într-un fel care te face sa te simti invincibil(a), sigur de faptul ca esti iubit(a). Sau, poate ca te simti pe neasteptate în perfecta siguranta, ca un copil, cuibarit în iubirea asigurata a fiintei dragi – spun asigurata pentru ca ea nevoie de tine la fel de mult pe cât ai tu de ea.

Relatiile bazate pe nevoia de a te simti iubit(a) sunt întotdeauna relatii bazate pe frica: teama ca nevoia nu va fi împlinita. Chiar si în acele momente când te simti într-adevar iubit, o alta parte din tine se teme sa nu piarda aceasta iubire. Recunoaste-ti propriile momente de nevoie emotionala, simte-le în întregime si abandoneaza-te deschis, ca si cum tu ai fi cel mai complet dar al iubirii. 

Ofera iubire atât de total încât sa dispari în daruire, existând sub forma iubirii, în loc sa faci sex asteptând iubirea.

Tu esti iubire. Acesta e adevarul tau. Toate celelalte manifestari sexuale sunt inferioare acestui adevar, oricât ar fi ele de placute sau de satisfacatoare din punct de vedere emotional.

Abandoneaza-te dincolo de sentimente, abandoneaza-te numai în iubire.

***

Pentru El

Din punct de vedere sexual, punctul slab al unei femei este nevoia sa de a se simti speciala, ea se poate pierde în fantezii emotionale despre un barbat care o va salva din singuratate si o va face sa se simta speciala. 

Unul din cele mai mari obstacole în calea dezvoltarii spirituale pe care le întâmpina femeia este probabil atasamentul ei fata de demonstratiile personale de iubire: felul în care ai grija de ea, credinta ei imaginara în devotamentul exprimat fata de ea, siguranta si protectia pe care i-o oferi etc.  Acestea sunt exemple frumoase de iubire personala, dar nu urmari ca prin ele sa o faci dependenta de tine pe iubita ta, fiindca astfel o vei înlantui. 

Tu o poti ajuta fiind tu însuti constient de toate metodele prin care încerci de fapt sa o atragi sa depinda emotional de tine. Apoi o poti ajuta si pe ea sa-si elibereze inima din lanturile nevoilor si atasamentelor.  

Iubirea adevarata este întotdeauna eliberatoare si nicidecum constrângatoare.

Iubeste-o pe iubita ta asa cum soarele încalzeste pamântul, si nu conform scenariului ei cu Fat Frumos.. Ajut-o sa se dezvolte astfel încât sa se abandoneze ca si cum ar fi extazul iubirii însasi – cu tine sau fara tine.

* * *

Pentru Ea

Este foarte usor pentru o femeie sa atraga nevoia unui barbat de descarcare sexuala si sa încerce sa-i pastreze iubirea sperând ca el va cauta mereu si mereu sa-si satisfaca dorintele sexuale cu ea. 

Sfârsesti prin a-i tolera obiceiurile sexuale pentru ca te gândesti ca are nevoie de asta. Îi absorbi stresul si apoi îl privesti cum adoarme linistit. Însa adevaratul sau potential ca barbat înca nu l-ai cunoscut si nici nu faci nimic în felul acesta pentru a-l trezi. 

Barbatul trebuie sa învete sa traiasca abandonul complet în iubire – în iubirea ta, iar apoi el trebuie sa ajunga sa-si dea seama ca pacea pe care o cauta în bratele tale e de fapt disponibila chiar acum, în orice moment, în deschiderea existentei profunde – cu sau fara tine. Acest lucru te-ar putea speria daca tu speri sa-l mentii dependent de confortul si siguranta afectiva si sexuala pe care i le oferi tu.

Daca vrei sa mentii o relatie mediocra, atunci continua sa fii rezervorul de care depinde iubitul tau. Bucura-te de îmbratisarea lui dupa ce si-a eliberat stresul în bratele tale iubitoare. Însa daca vrei sa evoluezi spre o iubire care sa nu fie limitata de confortul cunoscut, atunci ai încredere în abandonul complet, al tau si al lui.

fragment din cartea "A face dragoste cu Dumnezeu" de David Deida