Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneste

A cunoaste întreaga lume nu este nimic în comparatie cu faptul de a cunoaste misterul interior al fiintei tale. Însãsi ideea de a compara este în întregime falsã. Fiecare individ este unic, deoarece nu mai existã nimeni asemenea lui. Faptul de a compara ar fi fost ceva normal dacã indivizii ar fi fost asemãnãtori. Dar nu sunt. Nici mãcar gemenii nu sunt absolut identici. Este imposibil sã gãsesti o altã fiintã care sã fie exact ca tine. Noi comparãm deci fiinte unice. si de aici provin toate problemele.

Un lucru fundamental si în acelasi timp foarte dificil, este acela de a nu împãrti viata în actiuni frumoase si actiuni prostesti, de a nu crea nici o diviziune. Toate sunt pãrti ale aceluiasi întreg. Trebuie numai sã aveti putin simt al umorului. Iar pentru mine simtul umorului este esential pentru ca persoana sã reprezinte un tot unitar. Ce este rãu în aceste mãruntisuri, în aceste lucruri prostesti? De ce nu puteti sã râdeti, de ce nu puteti sã vã bucurati de ele? Tot timpul judecati ce este bun si ce este rãu. Tot timpul sunteti asezati pe scaunul unui judecãtor, iar acest fapt vã face sã fiti seriosi. Florile sunt frumoase, însã ce sã spunem despre spini? Si ei fac parte din existenta florilor. Florile nu ar putea exista fãrã ei; spinii le protejeazã. Ei au o anumitã functie, un anumit rol, o anumitã însemnãtate. Dacã însã împarti mereu, atunci florile sunt frumoase iar spinii devin urâti. Aceeasi sevã hrãneste însã tulpina, floarea si spinii. În viata copacului nu se produce nici o împãrtire, nu are loc nici un rationament. Floarea nu este favorizatã, spinul nu este doar tolerat; amândoi sunt în întregime acceptati. Si acesta ar trebui sã fie si modul nostru de a vedea lucrurile în propria noastrã viatã. Existã unele lucruri, lucruri mãrunte, care, dacã le judecati, par stupide, prostesti. Însã acest lucru se întâmplã datoritã rationamentului vostru; în realitate ele îndeplinesc, la rândul lor, un rol esential.

Singura functie a mintii este de a diviza la nesfârsit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneste, lucru de care mintea nu este deloc capabilã. Mintea nu poate sã înteleagã ceea ce se aflã dincolo de cuvinte; ea poate sã înteleagã numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupatã de existentã, de viatã, de realitate. Mintea este, ea însãsi, o fictiune. Poti trãi si fãrã minte. Însã nu poti trãi fãrã inimã. Si cu cât existenta ta este mai profundã, cu atât este si inima ta mai implicatã.