"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

miercuri, 14 decembrie 2011

Iubirea autentică


Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime.

Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori.
Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile (înţelegi acum titlul cărţii?).

Dezaprobând, condamnând sau pedepsind nevoia lui de a-şi petrece timpul cu altcineva (nu neapărat un partener erotic), te aperi de propria teama de pierdere şi abandon.

Instrumentul pe care îl foloseşti este controlul.

Controlul nu este iubire!
Rădăcina nevoii de control este insecuritatea.

Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume.
Iţi vei asuma riscul ca el, bucurându-se de această libertate, să întâlnească pe cineva mai potrivit sau mai stimulativ.

Dacă se întâmplă asta nu-ţi modifică sentimentele nici măcar cu un milimetru.

Tu nu-l iubeşti pentru ca el să te iubească la schimb.

Tu iubeşti pentru bucuria de a-ţi manifesta această putere.

A iubi necondiţionat este o mare putere!

Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea.

Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul.

Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Dacă el pleacă sau vrea să plece, nu-l vei reţine.

O să fii trist(ă) o vreme. E firesc, cineva drag a plecat din viaţa ta.

Dar iubirea ta nici nu va seca, nici nu va fi blocată sa curgă spre altcineva.

Cum se atinge acest nivel?
Cum se iubeşte fără a fi dependent?

Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere?

Într-un singur fel.
AFLAND CINE ESTI.

Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii.

Iar a afla cine eşti înseamnă a fi în comuniune cu miezul divin al fiinţei tale (am numit acest miez Sinele).

Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el.

Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare.
E ridicol.

Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.

E şi o chestie tehnică la mijloc.
Dacă nu o oferi există riscul să fii copleşit şi să explodezi.

Nu că ar fi ceva rău, dar poate mai vrei să mai stai pe Pământ.

A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este, după mintea mea puţin exaltată în clipa de faţă, esenţa căutării spirituale.

Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum.
Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit.

Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă.

Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele (pentru cititorii mai religioşi reformulez; doar în comuniune cu Dumnezeu.

Şi adaug; Dumnezeu locuieşte înăuntrul tău.

Pentru cârtitori, vezi Luca 17,21: "Căci împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru")

Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire?

Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea.

Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta.
Fericirea rămâne cu tine!

Te-ai prins?
De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.

Partea minunată din toate relaţiile de cuplu nefericite este că îţi arată unde nu există fericirea.

Fericirea ta nu se află în celălalt!
S-ar putea să-ţi ia foarte mult timp (vieţi întregi) ca să înveţi asta, însă în cele din urmă vei învăţa.

După ce cazi de mai multe ori în aceeaşi groapă, în cele din urmă o vei ocoli.

Sper să nu înţelegi de aici că sunt împotriva relaţiilor de cuplu. Sunt pentru!

Mă interesează şi susţin orice situaţie de viaţa care te poate învăţa ceva profund.

Relaţia de cuplu este o astfel de situaţie.

Problema nu este cu relaţiile de cuplu.
Problema este cu oamenii care suferă în relaţii de cuplu fără să înveţe nimic.

Iar categoria cea mai nefericită e constituită din cei care suferă şi pretind că sunt fericiţi...♥




INCHISORILE INVIZIBILE ♥ - fragment- de Adrian Nuta

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...