Legământ - Nu lua nimic personal!

„Nu lua nimic personal.” 

Orice s-ar petrece în jurul tău, nu lua nimic personal. [...] dacă te văd pe stradă şi spun: „Hei, eşti prost!”, fără să te cunosc, nu este nimic în neregulă cu tine; este ceva care nu-i în regulă cu mine. Dacă tu vei lua aceasta personal, atunci probabil că vei crede că eşti prost cu adevărat. Poate că vei gândi: „Cum de ştie? Este clarvăzător sau chiar poate vedea toată lumea cât de prost sunt?“ Iei acest lucru personal deoarece eşti de acord cu tot ceea ce se spune. Imediat ce ai fost de acord, otrava se răspândeşte în interiorul tău şi tu te scufunzi în visul iadului. Ceea ce-ţi produce această cădere este ceea ce numim IMPORTANŢA DE SINE. Importanţa personală, sau faptul că iei lucrurile personal, este expresia maximă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că totul este despre mine. În timpul educaţiei noastre, a domesticirii noastre, învăţăm să luăm totul personal, credem că suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu!
Nimic din ceea ce ceilalţi oameni fac nu este din cauza ta. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei sunt într-o lume complet diferită de aceea în care trăieşti tu. Când luăm ceva personal, facem presupunerea că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să le impunem lumea noastră în lumea lor.

Chiar când o situaţie pare personală, chiar dacă ceilalţi te insultă direct, aceasta nu are de-a face cu tine. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o directă legătură cu legămintele pe care le-au făcut în minţile lor. Punctul lor de vedere vine din toate programările pe care le-au primit pe parcursul domesticirii lor. Dacă cineva îşi dă o părere despre tine şi spune: „Hei, eşti cam gras!”, nu o lua personal, deoarece adevărul este că acea persoană se confruntă cu propriile sentimente, credinţe şi păreri. Acea persoană încearcă să-ţi trimită otravă doar dacă tu iei ca un afront personal părerea ei, apoi preiei acea otravă şi devine a ta.
A da lucrurilor o interpretare personală te face o pradă uşoară pentru animalele de pradă, care sunt magicienii negri. Ei te pot vrăji uşor cu o mică părere şi să-ţi servească orice otravă doresc ei, dar pentru că tu dai acestor lucruri o interpretare personală, tu înghiţi otrava. Tu mănânci tot gunoiul lor emoţional, care astfel devine gunoiul tău. Dar dacă nu dai acestor lucruri o interpretare personală, vei rămâne imun în mijlocul iadului. Imunitatea la otrava din mijlocul iadului este darul acestui legământ.

Când iei lucrurile personal, ca pe un afront, atunci te simţi ofensat, iar reacţia ta este de a-ţi apăra credinţele şi de a crea conflicte. Transformi ceva foarte mic în ceva exterior foarte mare, deoarece ai nevoie să ai dreptate şi să-i faci pe toţi ceilalţi să înţeleagă că greşesc. De asemenea, încerci din greu să ai dreptate oferindu-le părerile tale. În acelaşi mod, orice simţim şi facem reprezintă o proiecţie a propriului nostru vis, o reflexie a propriilor noastre legăminte. Ceea ce faci, ceea ce spui şi opiniile pe care le ai sunt în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut, iar aceste păreri nu au nimic de-a face cu mine.Nu este important pentru mine ceea ce tu simţi despre mine, iar ceea ce gândeşti nu o iau personal, nu o consider ca pe un afront. Nu o voi lua personal, nu voi considera ca pe un afront, când oamenii spun: “Miguel, eşti cel mai bun !” şi de asemenea, nu o voi lua personal atunci când vor spune:„Miguel eşti cel mai rău!” Ştiu când eşti fericit şi-mi spui: „Miguel, eşti un înger!” Dar, când eşti supărat pe mine vei spune: „O, Miguel, eşti un blestemat! Eşti atât de dezgustător.

Cum poţi spune asemenea lucruri?“ Ambele modalităţi nu mă vor afecta deoarece ştiu cine sunt. Nu am nevoie să fiu acceptat. Nu am nevoie să vină cineva la mine şi să-mi spună: „Miguel, faci lucrurile atât de bine !“ sau „Cum de îndrăzneşti asta ?!”
Nu, nu o iau personal, nu o iau ca pe un afront. Orice ai gândi, orice ai simţi, ştiu că este problema ta şi nu este problema mea, este modul în care tu vezi lumea. Nu este nimic personal, deoarece tu ai de-a face cu tine însuţi şi nu cu mine. Ceilalţi vor avea părerile lor în concordanţă cu sistemul lor de credinţă, aşa că nimic din ceea ce ei gândesc despre mine nu este cu adevărat despre mine, ci este despre ei.
Ai putea chiar să-mi spui: „Miguel, ceea ce spui mă răneşte.” Dar nu ceea ce spun eu te răneşte, sunt rănile tale pe care le ating cu ceea ce spun. Tu te răneşti pe tine însuţi. Nu este nici o modalitate prin care eu să iau lucrurile personal, prin care nu iau nimic ca pe un afront. Nu pentru că nu cred în tine sau nu am încredere în tine, ci pentru că ştiu că tu vezi lumea cu ochi diferiţi, cu ochii tăi.

Tu creezi un întreg tablou sau film în mintea ta, iar în acel film tu eşti regizorul, tu eşti producătorul, tu eşti principalul actor sau actriţă. Oricine altcineva este o actriţă sau un actor într-un rol secundar. Este filmul tău. Modul în care tu vezi filmul este în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut cu viaţa. Punctul tău de vedere este ceva foarte personal. Nu este decât adevărul tău şi nu al altcuiva. Astfel, dacă te superi pe mine, ştiu că acest lucru te priveşte. Eu sunt scuza pentru ca tu să te enervezi şi tu te enervezi deoarece îţi este frică, deoarece te confrunţi cu frica. Dacă nu-ţi este frică, atunci nu ai de ce să te enervezi pe mine. Dacă nu-ţi este frică atunci nu ai cum să mă urăşti. Dacă nu-ţi este frică nu ai de ce să fii gelos sau supărat.

Dacă trăieşti fără frică, dacă iubeşti, nu mai există nici un loc pentru astfel de emoţii, fiind logic că tu te simţi bine. Când te simţi bine, totul în jurul tău este bine. Când totul în jurul tău este excelent, totul te face fericit. Iubeşti totul în jurul tău, deoarece te iubeşti pe tine, deoarece îţi place modul în care eşti, deoarece eşti mulţumit cu tine însuţi, eşti fericit cu viaţa ta, eşti fericit cu filmul pe care-l produci, eşti fericit cu legămintele pe care le-ai făcut faţă de viaţă. Eşti împăcat şi eşti fericit. Trăieşti într-o stare de beatitudine în care totul este minunat; în stare de beatitudine tu faci dragoste tot timpul cu tot ceea ce percepi. Orice fac oamenii, orice gândesc sau spun, nu o lua personal, nu o considera ca fiind un afront. Dacă ei îţi spun că eşti minunat, ei nu o spun din cauza ta, doar pentru a-ţi face plăcere. Tu ştii că eşti minunat, oricum. Nu este necesar să-i crezi pe ceilalţi oameni care-ţi spun că eşti minunat. Nu lua nimic personal, nu considera nimic ca fiind un afront. Chiar dacă cineva ia o armă şi te împuşcă în cap, nu a fost ceva personal. A fost o acţiune extremă.  

Chiar şi părerile pe care le ai despre tine nu sunt în mod necesar adevărate; de aceea, nu trebuie să consideri ca fiind o jignire tot ceea ce ai în minte. Mintea are abilitatea de a vorbi cu ea însăşi, dar este de asemenea capabilă să dea informaţii ce sunt valabile din alte părţi. Uneori, auzi o voce în mintea ta şi te poţi întreba de unde vine. Această voce poate veni dintr-o altă realitate în care există fiinţe similare cu mintea umană. [...] Mintea noastră trăieşte în acea realitate care percepe şi această realitate. Mintea vede cu ochii şi percepe trezirea acestei realităţi. Dar, de asemenea, mintea vede şi percepe fără ajutorul ochilor, de aceea ne este atât de greu să devenim conştienţi de această percepţie. Mintea trăieşte în mai multe dimensiuni. Pot fi perioade în care ai idei care să nu aparţină minţii tale, dar le percepi cu mintea. Ai dreptul să crezi sau să nu crezi aceste voci şi dreptul de a nu lua în considerare ceea ce spun. Avem dreptul de a alege şi de a crede sau nu vocile pe care le auzim în minţile noastre, tot aşa cum putem alege ceea ce să credem şi cu ce să fim de acord în visul planetei.

Mintea poate să vorbească şi să se asculte pe ea însăşi. Mintea este divizată la fel cum corpul tău este divizat. Tot aşa cum poţi spune: „Am o mână şi îmi pot scutura cealaltă mână pentru a o simţi mai bine.”, mintea poate vorbi cu ea însăşi. O parte din minte vorbeşte şi cealaltă parte ascultă. Este o mare problemă când o mie de părţi ale minţii vorbesc toate în acelaşi timp. [...] poate fi comparat cu o piaţă foarte mare în care mii de oameni vorbesc şi se târguiesc în acelaşi timp. Fiecare dintre ei are gânduri şi sentimente diferite; fiecare are un punct de vedere diferit. În programarea mentală, toate legămintele pe care le-am făcut, toate condiţionările pe care le avem, nu sunt neapărat compatibile unele cu altele. Fiecare legământ, fiecare condiţionare este ca o fiinţă vie separată; are propria sa personalitate şi propria sa voce. Există legăminte conflictuale ce se îndreaptă împotriva altor legăminte şi astfel în mintea noastră începe un adevărat război. [...] este motivul pentru care omul realizează cu greu ceea ce doreşte sau când doreşte. Omul nu este de acord cu el însuşi deoarece sunt părţi din minte ce doresc un singur lucru şi alte părţi care vor exact opusul. Unele părţi ale minţii au obiecţii faţă de anumite gânduri şi acţiuni, iar o altă parte sprijină acţiunile gândurilor opuse. Toate aceste mici fiinţe vii crează un conflict interior, din cauză că ele sunt vii şi fiecare dintre ele are o voce.
Doar făcând un inventar al legămintelor noastre, al condiţionărilor noastre, vom putea aplana conflictele din minte şi eventual să facem ordine în acest haos [...] .

Nu considera nimic ca fiind un afront personal, deoarece atunci când iei lucrurile ca pe afronturi personale te expui la suferinţă pentru nimic. Oamenii sunt dependenţi de suferinţă la diferite nivele şi la diferite intensităţi, dar noi ne sprijinim unii pe alţii în menţinerea acestor dependenţe. Oamenii sunt de acord să se ajute unii pe alţii pentru ca să sufere. Dacă ai nevoie ca să abuzeze cineva de tine, vei găsi aceasta imediat la ceilalţi. De exemplu, dacă eşti cu oameni care au nevoie să sufere, ceva din tine te face să abuzezi de ei. Este ca şi cum ei ar avea un afiş pe spate care să spună: „Vă rog să mă loviţi.” Ei cer justificări pentru suferinţa lor. Dependenţa lor de suferinţă nu este altceva decât un legământ pe care-l întăresc în fiecare zi.

Oriunde mergi vei găsi oameni care să te mintă, iar pe măsură ce devii mai conştient, vei observa cum tu te minţi pe tine. Nu te aştepta ca oamenii să-ţi spună adevărul deoarece ei se mint pe ei înşişi. Trebuie să ai încredere în tine şi să alegi în ceea ce să crezi sau să nu crezi, când ţi se spun diferite lucruri. Când îi vezi pe ceilalţi oameni aşa cum sunt, fără a o considera aceasta ca fiind un afront personal, nu poţi niciodată să fii rănit de ceea ce ei spun sau fac. Chiar dacă ceilalţi te mint este în regulă. Ei te mint deoarece le este frică. Le este frică că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Este dureros să-ţi scoţi această mască socială. Dacă ceilalţi spun ceva dar fac altceva, te minţi pe tine însuţi dacă nu asculţi acţiunile lor. Dar dacă eşti sincer cu tine însuţi, te vei salva de multe dureri emoţionale. Trebuie să-ţi spui adevărul despre ceea ce ar putea să doară, dar să nu fii ataşat de durere. Vindecarea se va produce şi este doar o problemă de timp până când lucrurile se vor îndrepta şi pentru tine.

Dacă cineva nu te tratează cu dragoste şi respect, este un dar dacă este îndepărtat de lângă tine. Dacă acea persoană nu pleacă de lângă tine, atunci vei îndura cu siguranţă mulţi ani de suferinţă alături de el sau de ea. A pleca, a te îndepărta poate să doară pentru o perioadă de timp, dar inima ta se va vindeca. Apoi poţi alege ce doreşti tu cu adevărat. Vei descoperi că nu trebuie să ai încredere în ceilalţi la fel de mult cât ai nevoie de a avea încredere în tine pentru a face ceea ce trebuie.

Când îţi stabileşti ca obicei să nu iei lucrurile ca pe un afront personal, vei evita multe supărări în viaţa ta. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispare, şi chiar tristeţea ta pur şi simplu va dispărea dacă nu vei lua lucrurile ca pe un afront personal.
Dacă-ţi vei face din al doilea legământ o obişnuinţă, vei descoperi că nimic nu te mai poate aduce în iad. Există o mare cantitate de libertate de care poţi beneficia atunci când nu iei nimic ca pe un afront personal. Devii imun la magicienii negri şi nici un blestem nu te poate afecta oricât de puternic ar putea fi. Întreaga lume poate să bârfească despre tine, dar dacă tu nu vei lua nimic ca pe un afront personal vei fi imun la aceasta. Cineva îţi poate trimite otravă emoţională în mod intenţionat, dar dacă nu consideri aceasta ca fiind un afront, atunci aceasta nu te va afecta. Când nu accepţi otrava emoţională, aceasta devine şi mai rea pentru cel care a trimis-o, iar pentru tine fără efect.

Poţi vedea cât este de important acest legământ. A nu considera nimic ca pe un afront personal te ajută să rupi multe obiceiuri şi rutine care te menţin în visul iadului şi-ţi produc suferinţă inutilă. Doar prin practicarea acestui al doilea legământ poţi fi eliberat de zeci de alte legăminte micuţe care-ţi produc suferinţa. Şi dacă vei practica primele două legăminte, te vei elibera de 75% de micile şi micuţele legăminte ce te menţin în iad.  

Scrie acest legământ pe o bucată de hârtie pe care să o pui pe frigider pentru a-ţi reaminti din când în când: „Nu considera nimic ca pe un afront personal.”
Pe măsură ce-ţi vei face un obicei din a nu considera nimic ca pe un afront personal, nu vei mai avea nevoie să-ţi bazezi încrederea în ceea ce ceilalţi fac sau spun. Tu vei avea nevoie să ai încredere în tine însuţi şi să fii responsabil atunci când alegi. Nu eşti niciodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; eşti responsabil doar pentru tine. Când înţelegi cu adevărat aceasta, refuzând să iei lucrurile personal, poţi fi rănit cu greu de către acţiunile sau comentariile jignitoare ale celorlalţi.
Dacă vei ţine acest legământ, poti călători în jurul lumii cu inima complet deschisă şi nimeni nu te va putea răni. Poţi spune, „Te iubesc,” fără frica de a fi ridiculizat sau de a fi respins. Poţi cere ceea ce ai nevoie. Poţi spune da sau poţi spune nu, orice alegi tu, fără nici o vină sau de auto-judecare. Poţi alege să-ţi urmezi inima întotdeauna. Astfel, chiar dacă te vei afla în mijlocul iadului, tu vei avea starea interioară de pace şi de fericire. Poţi să te menţii în starea ta de beatitudine, iar iadul nu te va mai afecta deloc.
Don Miguel Ruiz

Sursa:Esența vieții ... între adevăr și iluzie...