Citate din Autobiografia unui yogin de Paramhansa Yogananda

"Dumnezeu este însăşi simplitatea. Orice altceva este complex. Nu căuta

valori absolute în lumea fizică, supusă relativităţii."

"Omul nu poate ajunge la Adevărul absolut cât timp el nu a renunţat la

pretenţii. Mintea umană se agită în lumea nenumăratelor iluzii. Oroarea

câmpurilor de bătălie păleşte în faţa luptei pe care omul trebuie să o susţină în

faţa duşmanilor săi interni! Aceştia nu sunt inamici ucigaşi pe care să-i poţi

înfrânge prin mobilizarea unor forţe brute, exterioare. Prezenţi oriunde,

neobosiţi, ei îl urmează pe om chiar şi în somn; echipaţi subtil cu arme otrăvite,

aceşti soldaţi - dorinţele noastre meschine - caută să ne masacreze pe toţi. Vai de

cel care a renunţat la idealul său cedând în faţa destinului! Ce este el atunci decât

un neputincios stupid şi plin de josnicie?"

"Venerabile domn, nu simţiţi nici o înţelegere pentru masele dezorientate?"

Înţeleptul tăcu un moment, apoi răspunse indirect:

"A iubi în acelaşi timp Invizibilul Dumnezeu, Depozitarul tuturor Virtuţilor

şi omul care, aparent, nu posedă nici una, este adesea o adevărată problemă! Dar

puritatea este un mare mister. Căutarea interioară înseamnă a descoperi imediat

ce constituie unitatea tuturor minţilor umane - forţa motivelor egoiste din ele.

Dar în acest fel percepi clar sensul fraternităţii umane! Această revelaţie este

făcută să ne cufunde în umilinţă, care se schimbă în compasiune faţă \de ignoranţii

ce pierd din vedere posibilităţile salvatoare ale sufletului ce se examinează cu

scrupulozitate.

" Sfinţii din toate timpurile au fost la fel de mâhniţi ca şi dumneavoastră de

suferinţele umanităţii."

"Doar cel ignorant şi superficial îşi pierde responsabilitatea faţă de rănile

celorlalţi, din cauză că se cufundă în propria sa suferinţă şi se preocupă de ea."

Trăsăturile austere ale pustnicului deveniră deosebit de blânde. "Cel care practică

disecţia propriului său eu va simţi în el expansiunea compasiunii pentru

umanitatea suferindă. Eliberarea provine din înfrângerea cererilor ego-ului şi

atunci dragostea divină va înflori pe un sol favorabil. Creatura se întoarce în cele

din urmă la Creator, chiar dacă numai pentru a-l întreba în angoasa ei: 'De ce

Doamne? De ce?' Sub influenţa redutabilă a suferinţei, omul sfârşeşte prin a se

arunca în braţele Prezenţei Infinite, ale cărei singure splendori trebuie să-l

fascineze.

 "Eliminaţi ce aveţi în

cap (dorinţe egoiste şi ambiţii); dăruiţi cu bunătate ceea ce aveţi în mână, nu vă

plecaţi niciodată sub loviturile adverse!".

1./ priveşte pericolul în faţă şi el va înceta

sa te mai tulbure.

2.) ataşamentul ne orbeşte şi dotează obiectul dorit cu

calităţi imaginare.

3.)insuflă devreme copiilor idei pozitive şi

bune; ei le vor reţine pentru totdeauna

'Fiţi darnici pe măsura

mijloacelor de care dispuneţi', obişnuia el să spună. 'Risipa nu vă va aduce decât

decepţii

"Toată creaţia este guvernată de legi", continuă Sri Yukteswar. "Cele pe care

savanţii le-au descoperit şi care controlează lumea exterioară sunt legi naturale ce

guvernează planul fizic. Dar există şi altele, mai subtile, guvernând planurile

spirituale, ascunse percepţiei omului obişnuit, şi domeniul interior al conştiinţei;

aceste principii pot deveni cunoscute doar prin intermediul ştiinţei yoga. Maestrul

care şi-a realizat Sinele şi nu fizicianul este cel care înţelege adevărata natură a

materiei. În acest mod a putut Isus pune la loc urechea servitorului atunci când o

tăiase unul din discipolii Săi."

"Ce aş putea să fac cu un asemenea Maestru, care pătrunde gândurile mele

cele mai secrete?"

"Tu mi-ai dat dreptul. Adevărurile subtile pe care tocmai le exprimam nu

pot fi sesizate decât în condiţiile unei atenţii fără rezerve. Eu nu mă amestec decât

în caz de necesitate în gândurile intime, unde orice om are privilegiul exclusiv de

a hoinări cum îi place. Nici măcar Dumnezeu nu intră aici neinvitat; nici eu nu o

voi mai face contra voinţei tale.

"Un om realizat nu face miracole decât dacă are o aprobare interioară",

explica el. "Dumnezeu nu vrea ca misterele Creaţiei să se vulgarizeze . Fiecare

om are de asemenea dreptul inalienabil de a uza liber de voinţa sa. Nici măcar

sfinţii nu au dreptul de a atenta la liberul arbitru al omului."

"La oamenii superficiali, gândurile

meschine provoacă agitaţii mari; la spiritele cosmice, gândurile profunde de-abia

provoacă o mică perturbare superficială."

"Nesimţit e cel care nu-şi poate ascunde înţelepciunea"

"Trecutul fiecărui om este ruşinos.

Nu ne putem încrede în conduita umană cât timp aceasta nu este ancorată în

divin. Totul se va ameliora în viitor dacă acum faci un efort spiritual."

"Sarcina doctorului este de a vindeca aplicând corpului legile lumii materiale, pe

care Dumnezeu însuşi le-a stabilit." Dar el elogia superioritatea terapiei mentale

şi declara adesea: "Înţelepciunea este cel mai puternic agent de purificare."

"Corpul este un prieten trădător. Dă-i ce i se cuvine, nimic mai mult",

declara el. "Plăcerea şi durerea sunt trecătoare; suportă această dualitate cu calm,

străduindu-te să treci dincolo de puterea ei. Imaginaţia este o uşă deschisă bolilor

sau vindecărilor. Chiar şi atunci când eşti bolnav, să nu crezi în boală; vizitatorul

pe care n-ai binevoit să-l recunoşti, nu va întârzia să se retragă!"

Maestrul avea mulţi medici printre discipolii săi. "Cei care au studiat legile

fizicii, vor înţelege mai uşor legile sufletului. Mecanismul corpului ascunde o

structură spirituală subtilă.

"Bunele maniere fără sinceritate sunt ca o doamnă frumoasă moartă.

Sinceritatea lipsită de civilizaţie este eficace, dar neplăcută ca şi bisturiul

chirurgului. Numai candoarea unită cu politeţea este utilă şi de admirat."

"Cei care sunt prea buni pentru această lume fac parte din altele! Atât timp

cât respiri aerul de pe pământ, eşti obligat să-ţi onorezi îndatoririle. Numai cel

care a stăpânit stările de dincolo de suflu este eliberat de orice obligaţie

lumească. O să te anunţ eu când vei ajunge la perfecţiunea finală", zicea el ironic

Pentru fiecare lovitură care mă umilea, pentru fiecare dinte scos, îi

mulţumeam din inimă. Nucleul dur al egoismului e dificil de distrus şi aceasta se

face numai cu asprime. Dar odată cu spargerea lui, Dumnezeu găseşte un canal

fără obstrucţii. În van încearcă El să intre în inimile împietrite ale fiinţelor

egoiste!

 "Ceea ce crezi că ai înţeles şi ceea ce interlocutorul avea în

realitate intenţia de a-ţi comunica sunt adesea contrare! Cu calm, străduieşte-te

să descoperi adevărul în spatele haosului vorbăriei umane."

"Slăbiciunea sufletească, revoltată de cea mai mică critică este asemeni

părţilor bolnave ale corpului care nu suportă nici cea mai mică atingere."

Plecarea lui Kumar nu m-a întristat; mă întrebam cum de a fost posibil ca

cel care câştigase afecţiunea Maestrului să prefere plăcerile meschine. Plăcerea

vinului şi sexului sunt înrădăcinate în omul obişnuit; pentru a le aprecia nu este

nevoie de nici un rafinament. Vicleniile sunt comparabile cu oleandrul veşnic

verde, proaspăt cu florile sale trandafirii: fiecare parte a plantei este otrăvitoare.

Ţara făgăduinţei este în noi şi cuprinde o fericire pe care o căutăm în van aiurea.

"O inteligenţă vie este cu două tăişuri", constata într-o zi Maestrul,

referindu-se la mintea sclipitoare a lui Kumar. O poţi folosi într-un mod

constructiv sau distructiv, ca pe un cuţit, fie pentru a inciza abcesul ignoranţei, fie

pentru a te sinucide. Inteligenţa merge pe calea dreaptă numai după ce mintea a

recunoscut că nu te poţi sustrage legilor spirituale."

De ce oare un sfânt antic a numit femeia «uşa către iad».

"Probabil că vreo tânără i-a tulburat cândva pacea minţii, dar dacă era cu

adevărat un înţelept, el nu ar fi criticat femeia, ci lipsa lui de stăpânire de sine."

Sabatul a fost făcut pentru om iar nu omul pentru sabat.

"Înţelepciunea se asimilează nu cu ochii, ci cu

fiecare atom al fiinţei", spunea el. "Când nu numai creierul, ci toată fiinţa este

convinsă de un adevăr, doar atunci îl poţi afirma pe deplin."

"Cel care se mânie greu, valorează mai mult decât un erou, şi cel

care e stăpân pe el însuşi e mai mare decât cel care cucereşte oraşe."

 "Swamiji, am o nelămurire. Să presupunem că, după instrucţiunile

dumneavoastră, eu nu cer de mâncare şi nimeni nu mă invită la masă; atunci ar

trebui să mor de foame!"

"Atunci mori!" Această afirmaţie m-a uimit. "Mori dacă trebuie, Mukunda!

Să nu crezi niciodată că datorezi viaţa hranei şi nu lui Dumnezeu! Cel care a creat

tot ceea ce e de mâncare, Cel care a dat pofta de mâncare, va veghea cu siguranţă

ca credinciosul Său să nu ducă lipsă de nimic. Să nu crezi că hrana te susţine, că

banii sau oamenii te hrănesc. Ar putea ei să o facă dacă Dumnezeu ţi-ar lua suflul

vital? Ei sunt pur şi simplu instrumentele sale. Eşti în stare, cu priceperea ta

măruntă, să-ţi faci stomacul să digere alimentele? Foloseşte sabia discriminării,

Mukunda, percepe Cauza Unică tăind lanţul ataşamentelor!"

Mânia nu provine decât din dorinţe neîmplinite. Eu nu

aştept nimic de la nimeni, de aceea acţiunile celorlalţi nu pot fi în opoziţie cu

dorinţele mele. Eu nu mă servesc de tine în scopurile mele personale; numai

propria ta bucurie mă poate face fericit

Fericirea care se reînnoieşte continuu este Dumnezeu.

Mânia nu provine decât din dorinţe neîmplinite. Eu nu

aştept nimic de la nimeni, de aceea acţiunile celorlalţi nu pot fi în opoziţie cu

dorinţele mele. Eu nu mă servesc de tine în scopurile mele personale; numai

propria ta bucurie mă poate face fericit.

(1) Hindole Raga se cântă în zori, primăvara, pentru a

trezi sentimentul iubirii universale; (2) Deepaka Raga se cântă în serile de vară

trezind compasiunea; (3) Megha Raga se cântă la prânz în sezonul ploios trezind

curajul; (4) Bhairava Raga este cântată în dimineţile de august, septembrie,

octombrie, pentru a obţine calmul şi liniştea; (5) Sri Raga este rezervată zilelor de

toamnă, pentru a atinge iubirea pură; (6) Malkounsa Raga se cântă iarna, la

miezul nopţii şi exprimă vitejia.

Omul este un suflet ce are un corp fizic; când el îşi situează corect simţul său de

identitate, lasă la spate tiparele sale comportamentale. Cât timp rămâne în starea

obişnuită de amnezie spirituală, va suporta lanţurile sclaviei faţă de legile subtile

ale mediului înconjurător.

Numai după ce un călător a ajuns la destinaţie poate renunţa la hărţi; în cursul

rătăcirii tale profită de cel mai mic ajutor. Înţelepţii antici au descoperit multe

mijloace de a scurta durata exilului uman în sânul iluziei cosmice. În aparatul

complicat al legilor karma-ice există angrenaje pe care înţelepciunea le poate

ajusta cu abilitate.

Toate nenorocirile omului provin din faptul că el încalcă legile cosmice.

Scripturile afirmă că omul trebuie să se supună legilor naturii, în acelaşi timp ne

discreditând omnipotenţa divină

"Cu cât un om este mai evoluat spiritual, cu atât vibraţiile lui subtile influenţează

mai puternic universul şi cu atât mai puţin se lasă el însuşi influenţat de fluxul

neîncetat al fenomenelor."

"Nu înţeleg nimic din povestea lui Adam şi a Evei!", exclamai după ce m-am

străduit în zadar să înţeleg alegoria. "De ce a pedepsit Dumnezeu nu numai cuplul

vinovat, ci şi pe urmaşii nevinovaţi?"

Maestrul era amuzat mai curând de vehemenţa mea decât de ignoranţa de care

dădeam dovadă. "Geneza este profund simbolică; o interpretare ad literam nu

permite înţelegerea ei", mi-a explicat. " 'Arborele vieţii' este corpul uman.

Sistemul cerebro-spinal seamănă cu un arbore, cu rădăcinile în aer, la nivelul

capului, în timp ce nervii constituie ramurile. Acest arbore are din abundeţă

fructe delicioase - cele ale vederii, ale auzului, mirosului, gustului, pipăitului - de

care omul se poate bucura fără nici o teamă. Dar experienţa sexuală - cea a

'mărului' care se găseşte în centrul acestui corp ca o grădină - îi este interzisă.

'Şarpele' reprezintă energia sistemului cerebro-spinal (Kundalini), care

stimulează nervii sexului. 'Adam' este raţiunea, 'Eva' - sentimentul. Când

afectivitatea (emoţia) sau conştiinţa Evei, inerentă fiecărei fiinţe umane, e

dominată de impulsul sexual, raţiunea fiinţei, sau Adam, sucombă .

Dumnezeu a creat fiinţa umană materializând corpurile bărbatului şi ale femeii

prin forţa Voinţei Sale. El le-a dat puterea de a se reproduce în aceeaşi manieră

divină sau 'imaculată'. Întrucât până acum îşi limitase puterea creatoare la

regnul animal, care este condus de instinct şi lipsit de inteligenţă, Dumnezeu a

creat primele corpuri umane numite simbolic Adam şi Eva. Pentru o evoluţie

rapidă, El le-a transferat sufletele sau esenţa divină a două animale .Raţiunea

predomină la Adam sau bărbat, iar la femeie, Eva, sentimentul. Aceasta este

expresia dualităţii ce amprentează întreaga lume fenomenala. Raţiunea şi

sentimentul rămân în comuniune fericită atât timp cât mintea umană nu este

coruptă de impulsurile animalice.

Astfel corpul uman nu este rezultatul evoluţiei plecând de la regnul animal; el a

necesitat un act de creaţie special din partea lui Dumnezeu. Formele animale erau

prea grosiere pentru ca divinitatea să se poată revela în ele; omul a fost dotat în

mod unic cu centrii energetici de emisie recepţie la nivelul coloanei vertebrale şi

creier, dintre care "lotusul cu 1.000 de petale", situat în zona din creştetul capului,

permite fiinţei umane să intre în comuniune cu Divinul.

Dumnezeu, sau Conştiinţa Divină, a sfătuit primul cuplu să guste din toate

bucuriile umane, cu excepţia uneia singure: senzaţiile sexuale. Acestea erau

interzise, de teamă ca umanitatea să nu se împotmolească în trăiri sexuale

animalice. Avertismentul, destinat să evite trezirea unor tendinţe animalice

adormite în subconştient, n-a fost ascultat. Restabilind modul de procreere brut,

Adam şi Eva au decăzut din starea de fericire cerească, naturală omului perfect,

originar.

Cunoaşterea 'binelui şi răului', promisă Evei de către şarpe, este cea a

experienţelor dualiste şi opuse pe care muritorii, aflaţi încă sub influenţa maya-

ei, trebuie să le transceandă. Căzând în înşelăciune şi iluzie prin utilizarea greşită

a sentimentului şi raţiunii - din cauza conştiinţei de tip 'Eva şi Adam' -, oamenii

au pierdut dreptul de a intra în grădina cerească, a mulţumirii de sine divine

Un corp bolnav nu arată că

Maestrul nu a atins contactul divin, tot aşa cum o sănătate de fier nu este semnul

iluminării. Calităţile distincte ale unui Maestru nu sunt fizice, ci spirituale.

Autobiografia unui yogin de Paramhansa Yogananda