Somnul, visele şi conştiinţa

Persoanele diferă în functie de cantitatea de somn de care au nevoie, şi nici o
pilulă nu le va permite vreodată să se dispenseze complet de somn, deoarece prea multă
muncă este realizată în această stare. Cu toatea acestea, ea ar putea fi mult mai eficient
îndeplinită, mai degrabă în două perioade de somn de durate mai reduse, decât în una
singură.
Două perioade de 3 ore ar fi suficiente pentru majoritatea persoanelor, cu condiţia
să fie oferite sugestii adecvate înainte de somn – sugestii care vor asigura completa
recuperare a corpului. În multe cazuri de exemplu, 10 ore de somn sunt de fapt
dezavantajoase, generând o lene a minţii şi a corpului. Şi în ceea ce priveste spiritul, el a
fost departe de corp pentru o perioadă prea lungă de timp, efectul fiind o pierdere parţială
a flexibilităţii musculare.
La fel cum câteva gustari uşoare ar funcţiona mult mai bine decât 3 mese
principale, câteva perioade scurte de somn ar fi mult mai eficiente decât o perioadă
extinsă. Ar fi obţinute şi alte beneficii. Sinele conştient şi-ar aminti mai mult din
aventurile sale din starea de vis, iar gradual, acestea vor fi adăugate totalităţii experienţei,
aşa cum ego-ul se gândeşte la ea.
Datorită acestor perioade de somn mai frecvente şi mai scurte, se vor obţine
vârfuri mai ridicate ale concentrării conştiente şi o reînoire mai stabilă a activităţiilor
fizice şi psihice. S-ar obţine o folosire mai economică a energiei şi de asemenea o
utilizare mai eficientă a nutrimentelor. Conştiinţa, aşa cum o cunoaşteţi, va deveni mai
flexibilă şi mai mobilă.
Acest lucru nu va conduce la o estompare a conştiinţei sau a concentrării. În
schimb, flexibilitatea sporită ar conduce la o perfecţionare a concentrării conştiente.
Aparenta distanţă dintre sinele din stare de trezie şi cel care doarme, este în general o
consecinţă a diviziunii de funcţii, cei doi fiind în mare măsură separaţi - o perioadă de
timp fiind alocată primului, iar o perioada mai mare de timp celuilalt. Datorită folosirii
voastre a timpului ei sunt ţinuţi separat.
Iniţial, viata voastră conştientă a urmat lumina zilei. În prezent, datorită luminii
artificiale, acestă nevoie nu mai este necesară. Există alte oportunităţi pe care nu le
exploataţi, oportunităţi care pot fi folosite datorită tehnologiei voastre. A dormi toată ziua
şi a munci toată noaptea nu este deloc soluţia, ci este pur şi simplu inversarea obiceiurilor
voastre prezente. Ar fi mult mai eficient să vă împărţiţi cele 24 de ore într-un mod diferit.
De fapt, există multe variaţii care ar fi mai bune decât sistemul vostru actual.
Ideal, dormind 5 ore într-o singură sesiune obţineţi beneficii maxime, şi tot ce depăşeşte
acest timp nu este atât de folositor. Cei care au nevoie de mai mult somn, ar putea dormi
să zicem încă 2 ore. Pentru alţii, o sesiune de somn de 4 ore şi două somnuleţe adiţionale
ar fi foarte avantajoase. Dacă îi oferiţi sugestii corecte corpului, el se poate recupera în
jumătate din timpul pe care îl acordati acum somnului. În orice caz, este mult mai
înviorător şi eficient să aveţi corpul fizic activ mai degrabă decat inactiv, pentru să zicem
8-10 ore.
Voi v-aţi antrenat conştiinţa pentru a urma anumite modele, care nu îi sunt în mod
necesar naturale, şi ele măresc sentimentul alienării dintre sinele treaz şi cel care visează.
Într-o anumită măsură, voi vă drogaţi corpul cu sugestii, astfel încât el crede că trebuie să
doarmă un numar specific de ore într-o sesiune. Animalele dorm atunci când sunt obosite
şi se trezesc într-o manieră mult mai naturală.
Dacă aceste modele ar fi schimbate, aţi avea o memorie mult mai bună a
experienţelor voastre subiective, iar corpul vostru ar fi mult mai sănatos. În total, şase
până la opt ore de somn ar fi suficiente – urmând modelele de somn expuse mai sus.
Chiar şi cei care cred că au nevoie de mai mult somn, ar vedea că nu au nevoie, cu
condiţia să nu fie consumat tot timpul de somn într-o singură sesiune. Ar fi întărit întregul
sistem fizic, mental şi psihic.
Distanţele dintre sine-uri nu ar fi atât de accentuate. Munca fizică şi mentală ar
deveni mai uşoară iar corpul şi-ar primi perioade constante de reîmprospătare şi odihnă.
Ca şi o regulă, el trebuie să aştepte, indiferent de condiţia în care se află, cel puţin 16 ore.
Datorită unor reacţii chimice care au loc în timpul stării de vis, sănătatea corpului ar fi
îmbunătăţită iar acest program specific ar fi de asemenea de ajutor, în tratarea
schizofreniei; şi în general ar ajuta persoanele care suferă de depresie, sau pe cei cu
instabilităţi mentale.
De asemenea, simţul vostru al timpului ar deveni mai puţin rigid şi riguros.
Abilităţile creative ar fi accelerate, iar marea problemă a insomniei ar fi în general
depăşită – deoarece cei care au această problemă, se tem de lunga perioadă de timp în
care conştiinţa, aşa cum se gândesc ei la ea, pare a fi anihilată.
Atunci când vă treziţi ar trebui să luaţi mici mese sau gustări. Această metodă
de alimentaţie şi de somn ar ajuta foarte mult, la ameliorarea diverselor dificultăţi ale
metabolismului, şi de asemenea la dezvoltarea abilităţilor psihice sau spirituale. Din mai
multe motive, activitatea fizică din timpul nopţii are un efect diferit asupra corpului,
decât activitatea fizică din timpul zilei, şi în mod ideal amândouă efecte sunt necesare.
În anumite perioade din timpul nopţii, ionii negativi din aer sunt mai puternici
sau mai numeroşi decât în timpul zilei; iar activitatea din acest timp, în mod specific o
plimbare sau mişcare în aer liber, ar fi foarte benefică pentru sănătate.
Pentru persoanele grav bolnave, perioada de dinaintea zorilor reprezintă un punct
critic. Conştiinţa a fost plecată din corp pentru o perioadă prea mare de timp, iar o
asemenea conştiinţă care se întoarce, are dificultăţi în a se confrunta cu mecanismul
corpului bolnav. Din acest motiv, este dezavantajoasă practica din spitale, prin care se
oferă medicamente pacienţilor, pentru a dormi complet noaptea. În multe cazuri,
conştiinţa care se întoarce are dificultăţi în a prelua încă o dată corpul bolnav.
De asemenea, deseori aceste îngrijiri medicale împiedică anumite cicluri necesare
ale stării de vis, cicluri care pot ajuta corpul să se recupereze; conştiinţa devenind apoi
foarte dezorientată. Unele sepărări dintre diferite porţiuni ale sinelui, nu sunt în esenţă
necesare, ci sunt rezultatul obiceiurilor şi convenienţelor.
În trecut de exemplu, deşi nu existau lumini electrice, somnul nu era lung şi
neîntrerupt, deoarece locurile în care se dormea nu erau atât de sigure. Chiar şi în timp ce
dormea, omul peşterilor era în stare de alertă faţă de prădători. Misterioasele aspecte ale
nopţii din împrejurimi, îl ţineau parţial vigilent. Deseori el se trezea şi cerceta
împrejurimile, sau propriul adăpost.
El nu dormea perioade lungi de somn, aşa cum faceţi voi. În schimb, perioadele
sale de somn erau de două sau de trei ore, întinse de-a lungul nopţii de la asfinţit până în
zorii zilei, alternând cu perioade în care starea de atenţie şi activităţiile sale, se desfăşurau
în ritm alert. De asemenea, el se furişa afară pentru a căuta mâncare, atunci când spera că
pradătorii săi dormeau.
Acest lucru a avut ca efect o mobilitate a conştiinţei, care într-adevăr îi asigura
supravieţuirea sa fizică şi acele intuiţii pe care le-a recepţionat în starea de vis, au fost
reţinute şi folosite în starea de trezie.
Multe boli sunt pur şi simplu cauzate de această separare impusă de voi, de aceste
lungi perioade de inactivitate ale corpului şi de concentrarea prelungită a atenţiei voastre,
fie în realitatea din starea de trezie, fie în cea de vis. Conştiinţa voastră normală poate
beneficia de excursii şi odihne în aceste alte dimensiuni ale realităţii, în care intraţi atunci
când dormiţi; iar aşa numita conştiinţă din timpul somnului, de asemenea va beneficia de
excursii frecvente în starea de trezie.
Aduc în discuţie aceste chestiuni, deoarece schimbările în modelele voastre de zi
cu zi, cu siguranţă ar conduce la o înţelegere sporită a naturii sinelui. Porţiunile
personalităţii care visează, vi se par neobişnuite nu numai datorită faptului că nu vă
focalizaţi atenţia conştientă asupra lor, ci şi deoarece le alocaţi porţiuni opuse din ciclul
circadian.
Pe cât posibil, voi le separaţi. Făcând acest lucru, voi ţineţi separate abilităţile
intuitive, creative şi psihice de abilitatiile fizice, obiective şi manipulative. Nu are nici o
importanţă câte ore de somn credeţi că aveţi nevoie. V-ar fi mult mai bine dacă aţi dormi
câteva perioade mai scurte, astfel având nevoie de mai puţin timp. Perioada cea mai mare
de somn ar trebui să fie noaptea. Dar încă o dată, eficienţa somnului este micşorată şi
dezavantajată dupa o perioadă, ce depăşeşte 6 până la 8 ore de inactivitate fizică.
Aşa cum am menţionat, funcţiile hormonilor şi fluidelor corpului, în mod special
a proceselor glandelor suprarenale, ar funcţiona cu o mult mai mare eficienţă, dacă a-ţi
alterna perioadele de activitate cu cele de somn. Uzura corpului ar fi minimizată şi
puterile regenerative ar fi folosite la maxim. Ar beneficia atât cei cu un metabolism
ridicat, cât şi cei cu unul scăzut.
Centrii psihici ar fi activaţi mult mai frecvent, iar întreaga identitate a
personalităţii, ar fi mult întărită şi menţinută. Astfel obţinuta mobilitate şi flexibilitate a
conştiinţei, ar spori atenţia conştientă iar nivelurile de oboseală, ar rămâne sub pragul de
pericol. S-ar obţine un echilibru fizic şi mental mult mai bun.
Asemenea programe pot fi adoptate cu uşurinţă. Cei care lucrează de dimineaţa
până după-amiaza, pot dormi de la 4 la 6 ore pe seară - în conformitate cu variaţile
individuale - plus un somn după cină. Vreau să fie clar, orice depăşeşte o perioadă de 6-8
ore de somn continuu, funcţionează împotriva voastră şi de exemplu, o perioadă de 10 ore
de somn poate fi foarte dezavantajoasă. Atunci când vă treziţi, nu vă simţiţi deloc odihniţi
ci storşi de energie. Astfel, nu sunteţi prea responsabili.
Dacă nu înţelegeţi că în perioadele de somn conştiinţa voastră părăseşte corpul
vostru, atunci tot ce am spus până acum va fi lipsit de sens. Conştiinţa voastră se întoarce
din când în când, pentru a verifica mecanismele fizice, iar conştiinţa simplă a atomilor şi
moleculelor - conştiinţa corporală- este întotdeuna alături de corp; aşadar el nu este
neocupat. Cu toate acestea, porţiunile intens creative ale sinelui, părăsesc corpul pentru
perioade mai lungi de timp, atunci când dormiţi.
Unele cazuri de comportament puternic nevrozat, sunt o consecinţă a obiceiurilor
voastre prezente de a dormi. Într-o anumită măsură, putem vorbi şi despre mersul în
timpul somnului. Conştiinţa vrea să se întoarcă în corp, dar a fost hipnotizată de ideea că
nu trebuie să trezească corpul. Energia sistemului nervos aflată în exces, preia controlul şi
declanşează activitatea musculară, deoarece corpul ştie că a fost inactiv pentru prea mult
timp şi altminteri pot apărea crampe musculare severe.
Acelaşi lucru se aplică şi obiceiurilor voastre de a mânca: supralimentandu-vă şi
apoi înfometându-vă ţesuturile. Ele au efecte asupra naturii conştiinţei voastre, a
creativităţii şi puterii voastre de concentrare. Fără exagerare, voi vă înfometaţi corpul în
timpul nopţii şi îl îmbătrâniţi în mod prematur, neoferindu-i mâncare în aceste ore lungi.
Toate acestea se resfrâng asupra puterii şi naturii conştiinţei voastre.
Mâncarea ar trebui împărţită luând în considerare totalitatea celor 24 de ore şi nu
doar orele din starea de trezie – adică, dacă modelele de somn ar fi schimbate, după cum
am sugerat, voi aţi mânca de asemenea şi în timpul unor ore nocturne. Aţi mânca mult
mai puţin la orice "masă" dată. În termeni fizici, mentali şi psihici, cantităţi mai mici de
mâncare, administrate mult mai frecvent ar avea un efect mai benefic, decât obiceiurile
voastre actuale.
Schimbând modelele de somn, s-ar schimba automat modelele de a lua masa. Aţi
vedea că sunteţi o identitate mult mai unificată. De exemplu, aţi deveni mult mai
conştienţi de abilităţile voastre telepatice şi preştiente şi nu aţi simţi separaţia profundă,
dintre sinele treaz şi cel care visează. Simţul alienării ar dispărea. De asemenea, ar creşte
experimentarea plăcerii naturii, deoarece în general voi sunteţi nefamiliarizaţi cu timpul
nopţii. Aţi putea profita mult mai mult de pe urma cunoştiinţelor intuitive, pe care le
recepţionaţi în starea de vis, iar ciclul dispoziţiilor voastre nu ar oscila atât de brusc, cum
de multe ori se întâmplă. V-aţi simţi mai siguri şi mai comfortabil, pe toate planurile
vieţii voastre.
Problemele senilităţii ar fi de asemenea reduse, deoarece stimulii psihici nu ar fi
minimalizaţi, pentru o perioadă atât de lungă de timp. Iar conştiinţa, câştigând această
flexibilitate sporită, ar cunoaşte mai mult din propriul simţ al bucuriei.
Este foarte bine ştiut că în starile de somn există fluctuaţii ale conştiinţei
şi vigilenţei. Unele perioade de activităţi ale viselor, într-adevăr se suprapun peste câteva
stări de trezie. Există de asemenea fluctuaţii în conştiinţa normal trează, ritmuri de
activitate intensă, urmate de perioade mai puţin active ale conştiinţei.
Bineînţeles, unele stări de trezie sunt foarte asemănătoare cu stările de somn.
Ele sunt interconectate, astfel încât deseori schimbările de ritm trec neobservate. Aceste
fluctuaţii ale conştiinţei sunt acompaniate de schimbări în organismul fizic. În perioadele
mai leneşe ale conştiinţei din starea de trezie, este prezentă o lipsă a concentrării, într-o
anumită măsură o întrerupere a stimulilor, o creştere a accidentelor şi în general un tonus
corporal mai scăzut.
Datorită obiceiurilor voastre de a dormi o perioadă de somn extinsă, urmată de o
perioadă lungă în care sunteţi treji, nu profitaţi de aceste ritmuri ale conştiinţei. Vârfurile
sunt într-o oarecare măsură netezite, sau chiar trec neobservate. Contrastele bruste şi
eficienţa ridicată a conştiinţei natural treze, sunt foarte rar folosite.
Acum, vă ofer tot acest material deoarece el vă ajută să înţelegeţi şi să folosiţi
abilităţiile pe care le deţineţi. Cereţi prea mult de la conştiinţa voastră normal trează,
netezind ritmurile accelerate sau lente ale activităţiilor voastre, cerându-vă uneori să fiţi
la turaţie maximă, când de fapt vă aflaţi într-o perioadă minimă, negându-vă marea
mobilitate a conştiinţei care vă este disponibilă.
Sugestiile privind obiceiurile de somn oferite mai devreme în acest capitol, vor
conduce la o folosire mai naturală a acestor ritmuri. Vârfurile vor fi experimentate mult
mai frecvent. Concentrarea va fi sporită, problemele vor fi văzute mult mai clar şi
capacităţiile de învăţare vor fi folosite mai bine.
Datorită aceastei perioade prelungite oferită conştiinţei în starea de trezie,
fără perioade de odihnă, se acumulează în sânge chimicale care sunt descărcate în somn.
Ele determină corpul să fie leneş şi blochează concentrarea conştientă. Lunga perioadă de
somn cu care v-aţi obişnuit devine apoi necesară. Un cerc vicios este astfel format. În
timpul nopţii, acest lucru forţează apariţia unor suprastimulări, crescând efortul pe care
corpul trebuie să îl depună; determinându-l să realizeze continuu, pe o perioadă extinsă
de timp, purificări fizice care în mod ideal pot fi îndeplinite, în timpul unor perioade mai
scurte de odihnă. Ego-ul se simte ameninţat de "perioada extinsă de absenţă" pe care
trebuie să o adopte, devine prudent faţă de somn şi îşi impune bariere împotriva stării de
vis. Multe dintre acestea sunt cât se poate de artificiale.
O aparentă dualitate este rezultatul unei neîncrederi, din partea sinelui din starea
de trezie faţă de celălalt sine. O mare cantitate de material creativ cu valoare practică,
este pierdut în proces. Procedurile menţionate mai sus ar permite un acces sporit la
asemenea informaţii, iar sinele din starea de trezie ar fi mult reîmprospătat. De exemplu,
simbolismul din vise ar apărea cu o claritate sporită, şi nu ar fi pierdut datorită multelor
ore pe care le acordaţi acum somnului.
Ar beneficia şi forţa musculară. Sângele ar fi curăţat mult mai eficient, decât
atunci când corpul stă întins pentru atâtea ore. Cel mai important, s-ar produce o
comunicare mult mai bună, între straturile subiective ale sinelui, un simţ crescut al
securităţii şi în special în cazul copiilor, o dezvoltare timpurie a abilităţiilor creative.
O conştiinţă clară, luminoasă, puternică şi ordonată necesită frecvenţe perioade de
odihnă, pentru ca eficienţa sa să fie menţinută, şi pentru a interpreta corect realitatea.
Altfel, ea distorsionează ceea ce percepe.
Curele de odihnă sau de somn, adică perioade foarte lungi de somn, au fost
folositoare în unele cazuri terapiei, nu deoarece ele sunt în sine avantajoase, ci fiindcă
s-au adunat atât de multe toxine în corp, încât asemenea perioade îndelungate devin
necesare. Datorită obiceiurilor voastre, procesele de învăţare sunt foarte mult stânjenite,
deoarece există anumite perioade în care conştiinţa rezonează cu învăţarea, şi totuşi voi
încercaţi să forţaţi învăţarea în acele nerecunoscute perioade minime. Abilităţiile creative
şi psihice sunt pur şi simplu împinse în fundal, datorită faptului că impuneţi această
diviziune artificială. Astfel se crează o dualitate, care influenţează toate activităţiile
voastre.
În anumite cazuri voi vă forţaţi să dormiţi atunci când conştiinţa voastră, s-ar
putea afla în unul din punctele sale maxime. Apropo, aceasta este perioada de dinaintea
zorilor. În anumite ore ale după-amiezii, conştiinţa se află la un nivel scazut şi necesită
reîmprospătări, care îi sunt în schimb negate.
De exemplu, dacă stadiile conştiinţei din starea de trezie ar fi examinate, aşa cum
sunt în prezent examinate stările de somn, voi a-ţi putea descoperi un domeniu mult mai
vast, al activităţiilor specifice acestei stări. Anumite stadii intermediare sunt complet
ignorate. În multe cazuri, se poate spune că într-adevăr conştiinţa fluctuează şi variază în
intensitate. De pildă, ea nu este ca şi o rază continuă de lumină.
Conştiinţa are multe caracteristici, unele dintre ele fiind cunoscute de voi. Totuşi,
multe dintre ele nu sunt atât de evidente, deoarece în momentul de faţă, vă folosiţi
conştiinţa într-o asemenea manieră, încât percepţiile sale se înfăţişează într-o altă formă
decât cea "naturală". Cu alte cuvinte, voi sunteţi conştienţi de propria voastră conştiinţă,
prin intermediul propriului organism izic. Nu sunteţi atât de conştienţi faţă de propria
voastră conştiinţă, atunci când nu operează prin intermediul corpului, aşa cum se
întâmplă în unele stări din afara corpului sau în stări disociate.
Caracteristicile conştiinţei sunt aceleaşi indiferent dacă voi vă aflaţi, în corp sau în
afara lui. Maximul şi minimul intensităţii conştiinţei despre care am vorbit, sunt într-o
anumită măsură prezente în toate conştiinţele, indiferent de forma pe care o adoptă după
moarte. În esenţă, natura conştiinţei voastre de după moarte nu este diferită, de cea de
acum, deşi puteţi să nu fiţi conştienţi faţă de multe din caracteristicile sale.
Chiar dacă s-ar putea să nu înţelegeţi acest lucru, conştiinţa voastră este telepatică
şi preştientă. În timpul somnului, atunci când deseori presupuneţi că sunteţi inconştienţi,
puteţi fi mult mai conştienţi decât sunteţi acum, şi puteţi folosi abilităţi ale conştiinţei, pe
care în starea de trezie nu le acceptaţi ca fiind reale. Aşadar, voi le îndepărtaţi din
experienţa voastră conştientă. Conştiinţa, a voastră şi a mea, nu este dependentă de timp
şi spaţiu. După moarte pur şi simplu veţi înţelege puterile sporite ale conştiinţei, aflate tot
timpul în interiorul vostru.
Bineînţeles că le puteţi descoperi şi învăţa să le folosiţi, de vreme ce ele există.
Acest lucru vă va ajuta în experienţele de după moarte. Nu veţi fi atât de uimiţi faţă de
natura reacţiilor voastre, dacă în prealabil înţelegeţi că, a vostră conştiinţă nu numai că nu
este închisă în corpul vostru fizic, dar ea poate crea alte fragmente după cum doreşte. Cei
care îşi "identifică în mod excesiv" conştiinţa cu corpul, pot suferi fără nici un motiv,
tânjind după el. Un suflet într-adevăr rătăcit, dacă se gândeşte că poate rămâne închis în
corp.
Aşa cum am mai spus mai devreme voi sunteţi un spirit; şi acel spirit are o
conştiinţă. Conştiinţa aparţine sufletului, dar cele două nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Spiritul îşi poate deschide sau închide conştiinţa. Prin natura sa, conştiinţa poate fluctua
dar spiritul nu.
Datorită câtorva implicaţii ataşate lui, nu îmi place în mod deosebit cuvântul
"spirit", dar el serveşte scopurilor noastre prin faptul că sugerează o independenţă, faţă de
forma fizică. Conştiinţa nu se reîmprospătează în timpul somnului. Ea este doar
îndreptată în altă direcţie. Privind astfel, conştiinţa nu doarme şi deşi poate fi închisă, ea
nu este asemănătoare unei surse de lumină.
Închiderea ei nu o anihilează, la fel cum o lumină dispare atunci când un
comutator este apăsat. Urmărind această analogie, dacă conştiinţa ar fi ca o lumină care
vă aparţine, chiar şi atunci când aţi opri-o, tot ar exista un fel de semiîntuneric şi nu un
întuneric total. Aşadar, spiritul nu este niciodată într-o stare de nonexistenţă, având
conştiinţa anihilată. Este foarte important să înţelegeţi acest lucru.
Mai devreme am spus că sunteţi familiarizaţi doar cu acele caracteristici ale
conştiinţei voastre, pe care le folosiţi prin intermediul corpului. Vă bazaţi pe corp pentru
a exprima percepţiile conştiinţei voastre. Voi aveţi tendinţa de a identifica modalităţiile
de expresie ale conştiinţei voastre, cu corpul fizic.
Cu toate acestea, conştiinţei îi poate fi permis să se retragă şi într-o oarecare
măsură, ea începe să se îndepărteze de manifestarea sa fizică. Nu aţi putea fi complet
conştienţi de faptul că i-aţi permis să stea în fundal, pur şi simplu deoarece nu vă puteţi
demonstra acest lucru, atât timp cât conştiinţa obiectivă ar fi prezentă. S-ar înspăimânta
în mod automat. Joseph a experimentat diminuarea conştiinţei.
De fapt, acesta poate fi un exerciţiu în manipularea conştiinţei. Aproximativ
acelaşi lucru se întâmplă în apropierea morţii, atunci când conştiinţa înţelege că nu se mai
poate exprima prin intermediul corpului. Dacă persoana muribundă se identifică în mod
excesiv cu corpul, atunci poate intra uşor în panică, gândindu-se că dacă manifestările
conştiintei sunt deconectate de corp, ea este pe cale de a fi distrusă.
O asemenea convingere, o asemenea siguranţă că în momentul următor identitatea
este pe cale de a fi distrusă, este o experienţă psihologică dificilă care poate produce
reacţii nedorite. După moartea corpului fizic, vă veţi găsi conştiinţa aproape intactă,
modalităţile sale de manifestare fiind mult mai puţin limitate decât au fost înainte.
Sper ca ceea ce am spus până acum este suficient, pentru ca timp de câteva
capitole să putem începe a vorbi despre natura existenţei după moartea fizică, momentul
morţii şi moartea fizică finală de la sfârşitul ciclului reîncarnaţional. Înainte să începem
totuşi, este important să înţelegeţi câteva lucruri despre natura şi comportamentul propriei
conştiinţe.

CArtea este in format electronic si costa 10 lei, comanda se face la adresa de mail nagymelinda3@yahoo.com