Stiinta..."ezoterica".!
Nu numai voi, dar si eu, am fost conditionati sa percepem sub termenul de "stiinta" un ceva anume, un anume fragment de cunoastere, de regula masurabil cu AMC-uri diverse sau aparataje/dispozitive din ce in ce mai sofisticate. Toti am pierdut din vedere etimologia cuvantului, care EVIDENT DERIVA din verbul "a sti". Daca ne intoarcem la logica aceasta, apoi va trebui sa admitem a fi "stiinta" absolut orice cale de investigatie/cunoastere/intelegere, fie ea obiectuala, intuitiva sau de orice alta natura. S-a mai "povestit" ca devine "adevar stiintific" tot ceea ce poate fi reprodus de cel putin trei ori. Cu toate astea sunt zeci de fenomene care au fost reproduse de o infinitate de ori si nu au fost totusi validate a fi "fenomene stiintifice". Unele pentru simplul motiv ca mintea nu le accepta ca fiind "logice". Aici puteti cuprinde tot ceea ce unii denumesc "paranormal" (chiar azi citeam un articol despre combustia spontana), dar si intelegerea profunda a lumii si vietii.
Desigur aceasta ultima parte ma interesa sa o vedem putin. Poate pornind de la niste discutii pe FB, dar si din observatiile mai vechi sau mai noi, facute cu fiintele care se indreapta catre o "viata" constienta. Sau macar afirma ca au aceasta intentie.
"Trebuie sa restrangem TOT doar la ceea ce putem percepe Aici si Acum, nu la ce am vrea sa percepem. E greu de acceptat asta caci trebuie sa renuntam la orice credinta despre noi si despre realitate plus ca ceea ce percepem initial e doar durere si limitare, dar de acolo se incepe, e dificil dar asta e calea si nu putem sarii etape."
Vedem aici o referire la perceptii. Dar perceptiile sunt doar subiective si centralizate de mintea limitata, care isi deruleaza din aceste perceptii, "filmul" ei hipnotic. Si cum anume sa renuntam la "credinte", cand ele ne alctuiesc "lumea"?
Un alt prieten dizerta despre "iluzia 3D", probabil crezand ca el poate trata subiectul...exhaustiv. Il asigur ca chiar e pe un teren minat rau. Poate spune ca "atat a experimentat el", dar... doar atat.
Formularea din "What the bleep do you know" mi se pare cea mai inspirata: "cat de adanc iti propui sa explorezi vizuina iepurelui"?
Toti cei care s-au incumetat sa sondeze "realitatea obiectiva", la final au concluzionat ca asa ceva nu exista, in ciuda faptului ca chiar o experimentam cu totii. Este si motivul pentru care, la urma, ramane doar un ras de copil: pare atat de reala, incat chiar trebuie sa ne bucuram de oportunitatile acestui frumos joc, indiferent ce gust pe limba putem noi decela de la nivelul relativ de perceptie.
Daca convenim -totul fiind de fapt conventie- ca "ezoteric" ar desemna adevarurile care stau in spatele experientei, atunci aici chiar este loc de "stiinta".
La nivelul cel mai inalt de constienta, practic nu mai ai alegeri de facut, dar este posibil sa ai totusi o intentie creatoare, functie de ceea ce ai ales/ti-ai propus sa indeplinesti, pe vremea cand nu erai in corp "fizic". Sti bine ca oricum te joci liber cu iluzia experientei si singura "limitare" in actul creator este pastrarea armoniei. La toate nivelele vibratorii, desigur. Nu presupune participari emotionale de nici un fel, ci o detasare totala. Nu presupune REPETITIVITATI.
Sentimentul creator constient urmeaza in creatie, si aici multi au spus multe. Fiind insa un nivel emotional, este posibil ca nivelul de atentie sa nu fie foarte mare si sa nu existe in toate cazurile confirmari.
Nivelul creator al sentimentelor INCONSTIENTE care se deruleaza, cel mai experimentat la "scoala pamant", face pe majoritatea sa "creada" ca viata li se intampla. Doar constientizarea permanenta si starea de atentie -nu atentia mintii limitate- poate intrerupe acest tip de "vis/cosmar".
Exista si faza in care s-a observat/inteles mecanismul creator, dar puterea hipnotica a iluziei se dovedeste a fi mai mare decat starea de atentie. Se revine la credinta ca "viata e o intamplare...nefasta".
De fapt, in special datorita acestui tip de experiente in acest ACUM, m-am apucat de scris. Pentru ca, daca stim ca in istoria umanitatii ascensiunea catre constienta deplina era un fenomen rarisim, ACUM-ul prezinta particularitatea de a impinge multe experiente individuale catre Iluminare, dar intr-un mod aparent "ciudat", adica destul de lipsit de suportul de cunoastere/intelegere/introspectie pe care s-ar presupune ca ar fi fost util sa-l incumbe. Ca si consecinta, apar multe intoarceri la liniaritatea mintii, dorinta de "control" devine acerba, sentimentul de insecuritate ducand catre panica. Daca ar exista suportul de cunoastere/intelegere care sa sprijine evolutia, parte din aceste balbe experientiale nu ar mai fi posibile.
Mintea limitata a acestui vehicul, numit corp fizic, are proprietatea de a procesa cateva semnale electrice venite de la cei cativa traductori de baza, organele de simt. Si acestia destul de...imperfecti. Daca semnalul insa ar fi aplicat dintr-un computer, ea ar "trai cu convingere" acea pretinsa realitate, oricat de aberanta ar fi. Exact asta se petrece cand traiesti cu convingere un vis, preluat acum frecvent din subconstientul colectiv. Sau cand retraiesti o amintire. Ea nu stie sa faca diferenta si da exact aceleasi semnale catre corp, ca si cand ar fi o "realitate".
Mie imi pare acum evident ca aceasta "avalansa" catre constienta deplina, este rezultatul acumularilor de experienta din vietile anterioare, dupa cum tot evident este faptul ca "teme" nefacute anterior vin acum la rezolvare, cu tot "dramatismul repetentiei" continut in ele.
Pe toti cei ce se gasesc acum in acest punct ii asigur ca nu au nici un motiv de panica: este doar un vis al mintii. Pare MINUNAT DE REAL, dar este generat exclusiv de sentimentele voastre. Cum schimbati sentimentele care se deruleaza in voi, cum se va "alinia" si ...pretinsa REALITATE EXPERIENTIALA.
O alta "capcana" a ACUM-ului este aceea ca, abia trezit putin din visul mintii, iti imaginezi ca ai capacitatea de a-i trezi pe altii. In loc de a fi preocupat de stabilizarea conditiei tale, abia apoi putand fi un reper, iti cheltuiesti inca firava agoniseala de vibratie, imaginadu-ti ca este ceva simplu "de facut"...Pana acea individualitate deruleaza aceleasi sentimente, orice interventie este doar...inoportuna. Repet ce am spus si mai sus: ACUM-ul arata asa, doar ca REZULTAT AL ACUMULARILOR din vieti anterioare. Si doar ACOLO UNDE au fost acumulari. Altfel nu Cernere ar fi fost denumita aceasta etapa, inca in Biblie. "Iluminarea" care se experimenteaza acum, beneficiaza desigur de accesul la Mintea Universala, pe masura ce o si experimenteaza, dar NU SI DE SUPORTUL DE INTELEPCIUNE util daca veti vrea sa ajutati pe altii. Aceasta presupune instrumente specifice, pe care unii le au dar trebuie sa si le recupereze, din vieti anterioare. Altfel riscati sa reverificati zicerea conform careia "drumul catre iad e pavat cu...bune intentii". Succes tuturor!
La nivelul cel mai inalt de constienta, practic nu mai ai alegeri de facut, dar este posibil sa ai totusi o intentie creatoare, functie de ceea ce ai ales/ti-ai propus sa indeplinesti, pe vremea cand nu erai in corp "fizic". Sti bine ca oricum te joci liber cu iluzia experientei si singura "limitare" in actul creator este pastrarea armoniei. La toate nivelele vibratorii, desigur. Nu presupune participari emotionale de nici un fel, ci o detasare totala. Nu presupune REPETITIVITATI.
Sentimentul creator constient urmeaza in creatie, si aici multi au spus multe. Fiind insa un nivel emotional, este posibil ca nivelul de atentie sa nu fie foarte mare si sa nu existe in toate cazurile confirmari.
Nivelul creator al sentimentelor INCONSTIENTE care se deruleaza, cel mai experimentat la "scoala pamant", face pe majoritatea sa "creada" ca viata li se intampla. Doar constientizarea permanenta si starea de atentie -nu atentia mintii limitate- poate intrerupe acest tip de "vis/cosmar".
Exista si faza in care s-a observat/inteles mecanismul creator, dar puterea hipnotica a iluziei se dovedeste a fi mai mare decat starea de atentie. Se revine la credinta ca "viata e o intamplare...nefasta".
De fapt, in special datorita acestui tip de experiente in acest ACUM, m-am apucat de scris. Pentru ca, daca stim ca in istoria umanitatii ascensiunea catre constienta deplina era un fenomen rarisim, ACUM-ul prezinta particularitatea de a impinge multe experiente individuale catre Iluminare, dar intr-un mod aparent "ciudat", adica destul de lipsit de suportul de cunoastere/intelegere/introspectie pe care s-ar presupune ca ar fi fost util sa-l incumbe. Ca si consecinta, apar multe intoarceri la liniaritatea mintii, dorinta de "control" devine acerba, sentimentul de insecuritate ducand catre panica. Daca ar exista suportul de cunoastere/intelegere care sa sprijine evolutia, parte din aceste balbe experientiale nu ar mai fi posibile.
Mintea limitata a acestui vehicul, numit corp fizic, are proprietatea de a procesa cateva semnale electrice venite de la cei cativa traductori de baza, organele de simt. Si acestia destul de...imperfecti. Daca semnalul insa ar fi aplicat dintr-un computer, ea ar "trai cu convingere" acea pretinsa realitate, oricat de aberanta ar fi. Exact asta se petrece cand traiesti cu convingere un vis, preluat acum frecvent din subconstientul colectiv. Sau cand retraiesti o amintire. Ea nu stie sa faca diferenta si da exact aceleasi semnale catre corp, ca si cand ar fi o "realitate".
Mie imi pare acum evident ca aceasta "avalansa" catre constienta deplina, este rezultatul acumularilor de experienta din vietile anterioare, dupa cum tot evident este faptul ca "teme" nefacute anterior vin acum la rezolvare, cu tot "dramatismul repetentiei" continut in ele.
Pe toti cei ce se gasesc acum in acest punct ii asigur ca nu au nici un motiv de panica: este doar un vis al mintii. Pare MINUNAT DE REAL, dar este generat exclusiv de sentimentele voastre. Cum schimbati sentimentele care se deruleaza in voi, cum se va "alinia" si ...pretinsa REALITATE EXPERIENTIALA.
O alta "capcana" a ACUM-ului este aceea ca, abia trezit putin din visul mintii, iti imaginezi ca ai capacitatea de a-i trezi pe altii. In loc de a fi preocupat de stabilizarea conditiei tale, abia apoi putand fi un reper, iti cheltuiesti inca firava agoniseala de vibratie, imaginadu-ti ca este ceva simplu "de facut"...Pana acea individualitate deruleaza aceleasi sentimente, orice interventie este doar...inoportuna. Repet ce am spus si mai sus: ACUM-ul arata asa, doar ca REZULTAT AL ACUMULARILOR din vieti anterioare. Si doar ACOLO UNDE au fost acumulari. Altfel nu Cernere ar fi fost denumita aceasta etapa, inca in Biblie. "Iluminarea" care se experimenteaza acum, beneficiaza desigur de accesul la Mintea Universala, pe masura ce o si experimenteaza, dar NU SI DE SUPORTUL DE INTELEPCIUNE util daca veti vrea sa ajutati pe altii. Aceasta presupune instrumente specifice, pe care unii le au dar trebuie sa si le recupereze, din vieti anterioare. Altfel riscati sa reverificati zicerea conform careia "drumul catre iad e pavat cu...bune intentii". Succes tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu