Realizarea

În planul fizic este uşor să obţii liniştea, ajunge să închizi uşa sau ferestrele, să-ţi astupi urechile. Dar,
aici nu este vorba despre liniştea exterioară. Desigur, ea este necesară, indispensabilă, în măsura în
care ea oferă condiţiile necesare pentru realizarea celeilalte linişti, a celei interioare, a gândurilor şi
sentimentelor, ceea ce este mult mai greu de obţinut. Deoarece acolo, în forul tău interior există
zgomot, discuţii, harababură, explozii.
Din nefericire, când încercăm să explicăm oamenilor că este în interesul lor să realizeze
această linişte interioară, oferindu-le chiar metode de a ajunge la ea, ei nu ascultă, nu înţeleg, iar
zgomotul ce îl păstrează în ei se reflectă în întreaga lor conduită, care este dezordonată,
haotică.
Dacă veniţi într-o Şcoală iniţiatică, trebuie să învăţaţi lucruri esenţiale, altfel nu merită osteneala.
Unul dintre aceste lucruri este tocmai realizarea liniştii interioare. Zilnic, trebuie să vă străduiţi să
evitaţi zgomotele ce vă vin din interior: discuţii, revolte, certuri datorate unor
gânduri, dorinţe şi sentimente rău stăpânite. Ca să scăpaţi de această gălăgie, trebuie să învăţaţi să
nu mai trăiţi la suprafaţa lucrurilor, expuşi agitaţiilor şi necazurilor ce se produc, ci să vă eliberaţi de
preocupările prozaice, de griji, şi mai ales să schimbaţi natura nevoilor voastre. Atât timp cât veţi
rămâne în lumea nevoilor obişnuite, nu veţi reuşi să vă eliberaţi. Fiecare nevoie, fiecare dorinţă, vă
conduce pe căi bine determinate şi, cunoscând natura acestora, veţi
ajunge într-o zonă populată cu fiare care urlă sau, dimpotrivă, într-o regiune populată cu
creaturi celeste ce vă vor primi cu cântece de armonie.
Pentru moment, liniştea pe care aţi reuşit să o obţineţi nu este una adevărată. De câte ori nu aţi
experimentat-o! închideţi ochii, şi toate problemele, toate preocupările sau animozităţile vă sar în
faţă. In această aşa-zisă "linişte", continuaţi să vă certaţi cu soţia, vă bateţi copiii, ţipaţi la
un vecin care v-a insultat, îi cereţi mai mulţi bani patronului... şi toate acestea le numiţi linişte!
Ei bine nu, acesta este un mare tărăboi!
Există persoane cărora le putem auzi zgomotul interior, chiar şi când stau liniştite: o nelinişte, un
freamăt le străbate întreaga fiinţă. Dar, există şi cazuri mai rare, din nefericire, de persoane ce par
înconjurate de linişte. Chiar şi atunci când vorbesc, ele emană ceva liniştitor. Da, liniştea este o
calitate a vieţii interioare. Dar, nu mă veţi putea înţelege decât atunci când veţi reuşi să rămâneţi cel
puţin câteva minute într-o adevărată linişte, ceea ce, poate, nu vi s-a
întâmplat niciodată.
Câţi nu se înşală, gândind că liniştea este neapărat un gol, absenţa oricărei activităţi sau
creaţii, într-un cuvânt, neantul, în realitate, există linişte şi linişte... dar într-o manieră mai
generală o putem împărţi în două mari categorii: aceea a morţii şi aceea a unei vieţi
superioare. Despre această ultimă categorie vorbim aici, căci pe ea trebuie să o înţelegem.
Această linişte nu este o inerţie, ci o lucrare, o activitate intensă care se realizează în mijlocul unei
armonii profunde. Nu este nici vid, nici absenţă, ci o împlinire comparabilă cu cea trăită de fiinţele
unite de o mare iubire şi care trăiesc ceva atât de intens, încât nu poate fi exprimat nici
prin gesturi, nici prin cuvinte.
În om, liniştea este rezultatul unei armonii în cele trei planuri, fizic, astral şi mental. Deci, pentru a
introduce liniştea în voi, trebuie să încercaţi să creaţi o armonie în corpul fizic, în sentimente şi în
gânduri. Vi s-a întâmplat, câteodată, să simţiţi imediat o linişte profundă,6
instalându-se în voi, ca şi cum zgomotul interior, pe care nu-1 mai sesizaţi, trăind zilnic în el, s- ar fi
oprit brusc? Această linişte aţi receptat-o ca pe o eliberare, o uşurare, ca şi cum o greutate v-ar fi
căzut de pe umeri, s-ar fi produs o eliberare din străfunduri, o poartă vi s-ar fi deschis, lăsând sufletul
să plece şi să se dilate în spaţiu.
Această experienţă ce v-a fost dată să o trăiţi ca pe un dar ceresc fără să fi făcut nimic
pentru a o obţine, o puteţi repeta, prin străduinţă şi conştientizare. Un anumit număr de
activităţi şi exerciţii vă pot ajuta în acest sens; fiecare îşi are felul şi mireasma sa, iar cântecul, de
exemplu, este unul dintre acestea. Cântând înainte şi după reuniuni, aşa cum o facem noi, înainte şi
după mese, realizăm o stare de armonie, de poezie şi inspiraţie care, ajutată de gândirea şi conştiinţa
noastră, uşurează tensiunile interioare. Căci, trebuie să înţelegem că nu cântăm numai pentru
plăcerea de a cânta, pentru propria bucurie. Nu, cântăm fiindcă cântecul trezeşte în noi o stare de
vibraţii intense, favorabile lucrării spirituale.
Între cântece, facem o pauză, în linişte, iar dacă eu prelungesc această pauză nu trebuie să vă
impacientaţi. Prin felul lor, prin inspiraţia lor mistică, cântecele pe care le interpretăm ne ridică
nivelul de conştiinţă, iar liniştea ce rămâne între ele va fi impregnată de puritatea lor, de frumuseţea
şi profunzimea lor. între noi şi împrejurul nostru, simţim prezenţa unor curenţi, a
unor entităţi, a unor lumini. Ce condiţii minunate sunt aici..., de ce să nu le folosim în mod
conştient?
Putem regăsi liniştea şi ascultând muzică. De aceea, de ani de zile v-am obişnuit ca la sfârşitul
întrunirilor să ascultaţi recviemuri, liturghii muzicale, oratorii, căci această muzică este expresia,
reflectarea, unor lumi aflate cu mult deasupra pasiunilor omeneşti, conducându-ne, cel puţin pentru
câteva minute, în această lume superioară.
Este inutil să aspiraţi la mari realizări spirituale atâta vreme cât nu veţi stăpâni curentul zgomotos şi
dezordonat al gândurilor şi sentimentele voastre; ele vă împiedică să aduceţi în voi adevărata linişte,
cea care repară, uşurează, armonizează şi răcoreşte!... Când veţi ajunge să realizaţi această linişte,
veţi transmite imperceptibil tuturor faptelor voastre un ritm, o
distincţie. Vă deplasaţi, atingeţi obiectele şi totul în voi nu este decât dans şi muzică. Această mişcare
armonioasă care se transmite tuturor celulelor organismului vostru vă face bine şi acţionează
binefăcător asupra tuturor fiinţelor ce vă-nconjoară: ele se vor simţi uşurate, libere, luminate şi
îndemnate, la rândul lor, să se străduiască să regăsească aceste senzaţii trăite alături de voi.
O altă metodă de restabilire a liniştii în sine este postul. De aceea, toate religiile au
recomandat postul şi, după caz, au fixat modalităţi şi durata. Postul înseamnă oprirea
funcţionării anumitor "uzine" şi această oprire produce o mare uşurare în toate celulele. Dar, înainte
de instalarea păcii, se face o curăţenie, însoţită adesea de mult zgomot, căci circulaţia se accelerează,
sângele ne pulsează în tâmple, resimţim zgomote în urechi, ameţeli, dureri în
diferite părţi ale corpului. Aceste simptome ne vin de la jivinele grădinii zoologice din sânul nostrucare strigă de foame. Dar, în curând fiarele se calmează şi o mare linişte, o mare pace, încep să se
instaleze.
Bineînţeles, postul este o disciplină ce trebuie practicată cu înţelepciune şi prudenţă, pentru a nu
produce altfel de perturbări în organismul fizic şi chiar în cel psihic, în schimb, cântecul şi ascultarea
muzicii se pot face fără nici un fel de pericol. Bineînţeles, eu ştiu că voi nu apreciaţi prea mult aceste
metode simple pe care vi le prezint, tocmai datorită simplităţii lor. Dar, într-o bună zi le veţi
recunoaşte valoarea. Aşteptând, încercaţi totuşi să le aplicaţi.
De mai multe ori pe zi, acordaţi mai multe minute acestui proces de introducere a liniştii
7
în organism, închideţi ochii, lăsaţi gândurile şi grijile zilnice deoparte, dirijaţi-le spre înalt, spre sursele
vieţii, ce hrănesc întreg universul. Când simţiţi că aţi putut opri şuvoiul de gânduri şi de imagini ce vă
străbat, pronunţaţi imediat cuvântul "mulţumesc". Iată cel mai simplu cuvânt, care detensionează,
căci mulţumind, veţi intra în acord cu Cerul, veţi ieşi din centrul strâmt al propriului eu, intrând în
pacea conştiinţei cosmice... Rămâneţi cât mai mult timp posibil în această stare de linişte, şi când veţi
reveni la normal, veţi simţi că elemente noi şi foarte preţioase
au pătruns în voi: serenitatea, luciditatea şi forţa. Şi, deoarece respiraţia este, de asemenea, un
factor de uşurare şi armonizare foarte important, pronunţând cuvântul "mulţumesc", încercaţi să
aveţi o respiraţie regulată: inspiraţi aerul foarte profund, şi expiraţi-1 foarte lent, până ce plămânii se
golesc complet.
Deci, de mai multe ori pe zi, obişnuiţi-vă să restabiliţi liniştea în voi. Chiar dacă nu veţi
putea face acest lucru decât un minut sau două, este bine şi atât. Şi -1 puteţi face chiar şi pe stradă,
când simţiţi un mare necaz, o stare de rău. Aşezaţi-vă în faţa unei vitrine ca şi cum aţi privi în ea,
pentru ca nimeni să nu-şi dea seama ce faceţi; închideţi ochii câteva secunde, încercând să vă izolaţi
cu ajutorul gândului, şi să vă legaţi apoi de lumea armoniei şi a luminii. Apoi, vă puteţi continua
drumul... Astfel, veţi neutraliza toţi curenţii negativi. Dar, dacă vă
lăsaţi demagnetizaţi şi otrăviţi, acest fapt va pregăti terenul tuturor tulburărilor psihice: încet, dar
sigur, vă veţi pierde echilibrul, forţele, apoi va veni boala. Să nu vă faceţi cumva iluzii, oricare ar fi
remediile ce le poate aduce liniştea, vor exista mereu viruşi şi microbi, aer poluat, hrană stricată,
uriaşe tensiuni psihice vor continua să domnească în lume; daca nu vă veţi lega la armonie şi lumină,
încet-încet, terenul pe care veţi păşi va fi minat şi veţi sări în aer.
Odată ce aţi realizat această linişte, se pune problema păstrării ei. Altfel, la ce au fost bune toate
beneficiile? Odată ce aţi introdus liniştea în voi, prin rugăciune, meditaţie, trebuie să fiţi vigilenţi ca să
nu o lăsaţi să vă scape. Inţelegeţi-mă bine, scopul vieţii spirituale nu constă în a încerca, preţ de o
jumătate de oră sau o oră pe zi, să restabiliţi legătura cu lumea liniştii şi a luminii, apoi să uitaţi şi să
va lăsaţi antrenaţi din nou în dezordinea şi zgomotul existenţial...
ca să reîncepeţi din nou mâine... nu, acest lucru nu are sens. Dimpotrivă, pacea, armonia, pe care le
gustaţi în timpul meditaţiilor trebuie să vă călăuzească întreaga zi, impregnându-vă toate faptele.A venit vremea să nu vă mai purtaţi ca nişte copii care, obligaţi să stea câteva minute liniştiţi, nu
aşteaptă decât momentul când vor putea să strige şi să gesticuleze din nou. Este normal ca nişte copii
să fie copleşiţi de linişte, dar nu este normal în cazul vostru; chiar dacă sunteţi supuşi trepidaţiilor
zilnice, trebuie să vă străduiţi să păstraţi liniştea în voi. Mă
înţelegeţi aşa cum trebuie?...
Dar, nu ajunge numai să înţelegem. Mai trebuie să şi aplicăm. Pentru mulţi există o
mare prăpastie între înţelegere şi punerea în practică. Ei înţeleg, dar când este cazul să
realizeze ceva, nu o mai pot face. Ori, în Ştiinţa iniţiatică, înţelegerea nu se separă de
realizare. Dacă nu veţi realiza ceea ce aţi pretins că înţelegeţi, înseamnă că nu aţi înţeles
nimic. Dacă aţi fi înţeles, aţi fi realizat. Da, pentru Iniţiaţi, a şti înseamnă a putea. Dacă nu puteţi, nu
ştiţi, fiindcă vă lipsesc anumite elemente în cunoaştere, pentru a putea ajunge la realizare, la
împlinire.
Realizarea liniştii interioare este un indiciu al evoluţiei fiinţelor. Acela care a realizat adevărata linişte,
a ştiut să-şi pună ordine în sine însuşi, mulţumită cunoaşterii adevărurilor iniţiatice. Nu numai că
această linişte îi va deschide porţile iluminării, dar el însuşi va deveni o sursă de binecuvântare pentru
întreaga omenire.

Primit prin mail.