Legea potenţialităţii pure

Sursa întregii creaţii este conştiinţa pură… potenţialitatea pură care încearcă să exprime ceea ce este nemanifestat într-o formă manifestată. Dacă realizăm că Sinele nostru real este potenţialitate pură, noi ne punem în rezonanţă cu acea putere care manifestă tot ceea ce există în univers. La inceput nu exista nici existenţă, nici non-existenţă. Toată această lume nu era decât energie nemanifestată… Cel Unic respira, fără respiraţie, prin propria Sa putere. Şi nu exista nimic altceva… Imnul Creaţiei. Rig Veda

Prima lege spirituală a succesului este Legea Purei Potenţialităţi.

Esenţa acestei legi constă în faptul că, în stare esenţială, noi suntem conştiinţă pură. Conştiinţa pură este tot una cu potenţialitatea pură; ea reprezintă un câmp al tuturor posibilităţilor şi al creativităţii infinite. Conştiinţa pură este esenţa noastră spirituală. Fiind infinită şi nelimitată, ea reprezintă de asemenea şi beatitudine pură. Celelalte atribute ale conştiinţei sunt cunoaşterea pură, tăcerea infinită, echilibrul perfect, invincibilitatea, simplitatea şi beatitudinea. Aceasta este natura noastră esenţială. Natura noastră fundamentală ţine de potenţialitatea pură. Atunci când ne descoperim natura esenţială şi aflăm cine suntem cu adevărat, noi ne cunoaştem pe sine, iar această cunoaştere de sine reprezintă cheia împlinirii tuturor viselor, căci Sinele este posibilitatea eternă, potenţialul nemăsurat al tuturor lucrurilor care au existat, există şi vor exista vreodată.

 Legea potenţialităţii pure ar mai putea fi numită şi  Legea Unităţii, căci la baza infinitei diversităţi a vieţii se află unitatea spiritului omniprezent. Nu există nici o separare între noi şi acest câmp de energie. Câmpul potenţialităţii pure este propriul nostru Sine. Cu cât ne experimentăm mai mult adevărata natură, cu atât mai aproape suntem de câmpul potenţialităţii pure.

Experienţa Sinelui sau „cunoaşterea de sine” înseamnă centrarea punctului nostru de referinţă în propriul nostru spirit, şi nu asupra obiectelor experienţei noastre. Opusul centrării în sine este centrarea asupra obiectelor. Atunci când suntem centraţi asupra obiectelor noi depindem întotdeauna de obiectele din lumea exterioară, inclusiv de situaţii, circumstanţe, oameni şi lucruri. Cei care sunt centraţi asupra obiectelor caută întotdeauna aprobarea celor din jur. Gândirea şi comportamentul lor reprezintă inevitabil anticiparea unui răspuns din exterior. De aceea, acest tip de comportament are la bază teama (ca anticiparealor să nu se împlinească).

Cei care sunt centraţi asupra obiectelor simt tot timpul nevoia de a controla lucrurile. Ei simt nevoia de a deţine o putere asupra lumii exterioare. Nevoia de aprobare, de control asupra lucrurilor şi de putere asupra lumii exterioare are la bază teama. Acest tip de putere nu are nimic de-a face cu puterea potenţialităţii pure, adică a Sinelui, care este puterea reală. Atunci când experimentăm puterea Sinelui teama dispare; la fel şi dorinţa de a controla, sau lupta pentru aprobare ori pentru puterea exterioară.

În cazul centrării asupra obiectelor, punctul de referinţă interioară este egoul. Noi nu suntem însă tot una cu egoul nostru. Acesta nu este decât o imagine de sine, o mască socială, rolul pe care îl jucăm. Masca noastră socială este cea care are nevoie de aprobare. Ea este cea care doreşte controlul şi care caută puterea exterioară, întrucât trăieşte din teamă.

Sinele real, care este spiritul sau sufletul nostru, este complet liber. El este imun la critici, nu se teme de nici o provocare şi nu se simte inferior nimănui. Pe de altă parte, el este umil şi nu se simte superior nimănui, căci ştie că toată lumea este identică cu el, este acelaşi spirit sub diferite înfăţişări.

Aceasta este diferenţa esenţială între centrarea asupra obiectelor şi centrarea în sine. Cei care sunt centraţi în sine îşi experimentează adevărata fiinţă, care nu se teme de nici o provocare, îi respectă pe toţi cei din jur şi nu se simt inferioari nimănui. De aceea, puterea Sinelui este puterea reală.

Pe de altă parte, puterea bazată pe centrarea asupra obiectelor lumii exterioare este o putere falsă. Fiind bazată pe ego, ea nu durează decât atâta vreme cât obiectul său de referinţă este prezent. De pildă, dacă avem un anumit titlu, cum ar fi cel de preşedinte al unei ţări sau al unei companii, sau dacă avem foarte mulţi bani, puterea de care dispunem dispare odată cu pierderea funcţiei sau a banilor. Puterea bazată pe ego nu durează decât atâta vreme cât durează obiectul ei. Ea dispare odată cu titlul, funcţia sau banii care au generat-o.

În schimb, puterea sinelui este permanentă, căci are la bază cunoaşterea de Sine. Ea are o serie de caracteristici. De pildă, ea are puterea de a atrage oamenii sau obiectele de care avem nevoie către noi. Magnetizează oamenii, situaţiile şi circumstanţele, astfel încât acestea să sprijine dorinţele noastre. Acest sprijin este special, căci vine din partea legilor naturii, al divinităţii, al unei stări de graţie. Această putere creează o legătură între noi şi restul oamenilor, de care ne bucurăm deopotrivă noi şi ei. Este puterea iubirii.

 

Cum putem aplica însă în viaţa noastră Legea potenţialităţii pure, câmpul tuturor posibilităţilor? Dacă dorim să ne bucurăm de beneficiile câmpului potenţialităţii pure, să ne folosim plenar de creativitatea care caracterizează pura conştiinţă, este nevoie mai întâi de toate să avem acces la ea. Una din manierele prin care putem căpăta acces la câmpul potenţialităţii pure este practica zilnică a tăcerii, a meditaţiei, a ne-emiterii de judecăţi de valoare. Timpul petrecut în natură permite de asemenea racordarea la calităţile inerente acestui câmp: creativitatea infinită, libertatea şi beatitudinea. Practica tăcerii înseamnă angajamentul ferm de a petrece zilnic o anumită perioadă de timp pentru a fi pur şi simplu.

Experimentarea tăcerii înseamnă o renunţare temporară la activitatea vorbirii, dar şi la alte activităţi, cum ar fi privitul la televizor, ascultarea radioului sau citirea unei cărţi. Cine nu îşi oferă posibilitatea de a experimenta din când în când tăcerea nu face altceva decât să îşi stimuleze la infinit dialogul interior mental. De aceea, vă recomandăm să vă fixaţi un interval în care să experimentaţi zilnic tăcerea. Sau, puteţi face un angajament interior că de-a lungul unui anumit interval de timp veţi fi complet tăcut (în fiecare zi). De pildă, puteţi practica acest lucru timp de două ore, sau dacă vi se pare prea mult, măcar ooră. Din când în când, experimentaţi tăcerea un interval ceva mai lung de timp, cum ar fi o zi întreagă, două zile, sau chiar o săptămână. Ce se întâmplă atunci când experimentăm această tăcere? La început, dialogul nostru interior devine chiar mai turbulent ca de obicei. Simţim atunci nevoia de a vorbi sau de a gândi, chiar mai intens decât suntem obişnuiţi. Am cunoscut oameni care parcă au înnebunit în prima zi de practică a tăcerii. Anxietatea şi agitaţia par să crească exponenţial la început, dar pe măsură ce experienţa avansează, dialogul interior începe să se domolească. În curând, tăcerea devine profundă, căci până la urmă mintea renunţă, realizând că este inutil să se învârtă în cuşcă dacă Stăpânul, Sinele, cel care dispune cu adevărat de liberal arbitru, nu doreşte să vorbească. Atunci când dialogul interior se linişteşte, noi începem să experimentăm liniştea şi pacea specifice câmpului potenţialităţii pure. Aşadar, practica periodică a tăcerii este una din căile prin care putem experimenta Legea potenţialităţii pure.

Meditaţia zilnică este o altă cale. La modul ideal ar trebui să medităm cel puţin o jumătate de oră în fiecare dimineaţă, şi o altă jumătate de oră în fiecare seară. Meditaţia ne va învăţa să experimentăm câmpul tăcerii şi al conştiinţei pure. În acest câmp se află energia corelaţiilor infinite, puterea infinită de organizare, temelia supremă a creaţiei, în care totul este inseparabil conectat cu restul. În capitolul referitor la cea de-a cincea lege spirituală, Legea intenţiei şi a dorinţei, vom vedea cum putem introduce în acest câmp o intenţie personală şi cum împlinirea dorinţei noastre se va produce spontan. Dar mai întâi de toate trebuie să învăţăm să experimentăm liniştea. Starea de linişte este prima premisă pentru manifestarea dorinţelor noastre, căci ea reprezintă singura punte cu câmpul potenţialităţii pure, cel care poate orchestra pentru noi o infinitate de detalii favorabile.

Imaginaţi-vă că aruncaţi cu o piatră într-un lac liniştit. Când valurile se liniştesc, aruncaţi cu o nouă piatră. Exact acelaşi lucru se produce atunci când pătrundem în câmpul tăcerii pure şi introducem în el intenţia noastră. În această tăcere, chiar şi cea mai slabă intenţie va produce valuri în lacul liniştit al conştiinţei universale, care leagă între ele toate formele creaţiei. Dacă nu experimentăm însă liniştea conştiinţei, dacă mintea noastră este la fel de agitată ca şi un ocean sub furtună, putem arunca Everestul în oceanul infinit al conştiinţei universale şi tot nu vom remarca nimic. În Biblie există faimosul citat: „Fii liniştit, şi află că Eu sunt Dumnezeul tău”. Această realizare nu poate fi obţinută decât prin meditaţie.

O altă modalitate de a avea acces la câmpul potenţialităţii pure este practica ne-emiterii de judecăţide valoare. Judecata se referă la evaluarea permanentă a lucrurilor ca fiind bune sau rele, corecte sau greşite. Atunci când evaluăm, clasificăm, analizăm în permanenţă lucrurile, când punem etichete pretutindeni, noi dăm naştere la foarte multe turbulenţe în dialogul nostru interior. Aceste turbulenţe blochează fluxul de energie între noi şi câmpul potenţialităţii pure, pentru simplul motiv că noi „ratăm” intervalul dintre gândurile noastre, singurul în care putem sesiza liniştea. De aceea, acest interval reprezintă chiar puntea de legătură cu câmpul potenţialităţii pure. Această stare de conştiinţă pură, de pace interioară, spaţiul tăcut dintre gânduri, este puntea care face legătura cu marea putere. Cei care nu sesizează acest interval nu conştientizează nici legătura cu câmpul potenţialităţii pure şi al creativităţii infinite.

În Cursul miracolelor există o rugăciune care sună astfel: „Astăzi nu voi judeca nimic din ceea ce se petrece”. Ne-emiterea de judecăţi creează în mintea noastră o stare de linişte. De aceea, cel mai bine ar fi să vă începeţi ziua rostind această afirmaţie pozitivă. Mai mult, de-a lungul zilei va trebui să vă reamintiţi constant de această afirmaţie, ori de câte ori constataţi că emiteţi judecăţi de valoare. Dacă practicarea acestei metode pe întreaga durată a zilei vi se pare prea dificilă, puteţi să o limitaţi la un interval mai scurt,cum ar fi de pildă: „În următoarele două ore nu voi judeca nimic din ceea ce se petrece”, sau „În următoarea oră voi experimenta lipsa judecăţilor de valoare”. Puteţi extinde apoi gradat intervalul.

Aşadar, tăcerea, meditaţia şi ne-emiterea judecăţilor de valoare permit accesul la câmpul potenţialităţii pure, descris de prima lege spirituală. După ce veţi reuşi să stabiliţi acest contact veţi putea adăuga şi o a patra componentă la această practică: petrecerea regulată a timpului în comuniune directă cu natura. Petrecerea timpului în natură ne permite să sesizăm interacţiunea armonioasă care există între toate elementele şi forţele vieţii, dăruindu-ne intuiţia unităţii noastre cu întreaga viaţă. Indiferent dacă este vorba de un pârâu, de o pădure, de un munte, un lac sau de malul mării, această legătură cu inteligenţa naturii ne poate fi de un real folos în stabilirea contactului cu câmpul potenţialităţii pure.

Este important să învăţaţi cum să intraţi în contact cu esenţa cea mai lăuntrică a fiinţei dumneavoastră. Această esenţă a fiinţei există dincolo de ego. Ea este lipsită de teamă, este liberă, este imună la critici şi nu se teme de provocări. Ea nu se simte superioară nimănui, dar nici inferioară, fiind plină de mister, de magie, de lumină.

Accesul la adevărata esenţă vă va permite o privire mai profundă în oglinda relaţiilor, căci orice relaţie reprezintă o reflexie a legăturii care există între dumneavoastră şi propria dumneavoastră fiinţă. Spre exemplu, dacă în interiorul dumneavoastră există sentimente de vinovăţie, de teamă şi insecuritate legate de lipsa banilor, a succesului sau a oricăror alte lucruri, aceste trăsături de bază ale personalităţii dumneavoastră se vor reflecta în comportamentul dumneavoastră, şi implicit în relaţiile dumneavoastră cu ceilalţi oameni. Oricât de mulţi bani aţi dobândi, ele nu vor putea elimina aceste probleme existenţiale ale dumneavoastră, căci ele fac parte din însăşi structura personalităţii dumneavoastră. Singura soluţie este contactul cu Sinele. Atunci când veţi fi ancoraţi în Sinele dumneavoastră real, când îi veţi înţelege cu adevărat natura reală, teama, vinovăţia şi insecuritatea vor dispărea, căci veţi realiza că esenţa oricărei bogăţii materiale este energia vieţii, este potenţialitate pură. Iar potenţialitatea pură este natura dumneavoastră intrinsecă.

Pe măsură ce veţi căpăta un acces din ce în ce mai profund la adevărata dumneavoastră natură, veţi începe să receptaţi în mod spontan gânduri creative, căci câmpul potenţialităţii pure este şi câmpul creativităţii infinite şi al cunoaşterii pure. Filosoful şi poetul austriac Franz Kafka spunea odată: „Nutrebuie să părăseşti camera. Este suficient să rămâi aşezat la masă şi să asculţi. Nu trebuie nici măcar să asculţi; este suficient să aştepţi. Nu trebuie nici măcar să aştepţi; este suficient să înveţi să rămâi liniştit, şi împăcat, şi solitar, iar lumea ţi se va oferi singură şi de bunăvoie. Ea nu are de ales: se va revela singură, în extaz, la picioarele tale”.

Bogăţia universului, această abundenţă incredibilă, reprezintă expresia minţii creatoare a naturii. Cu cât veţi reuşi să vă acordaţi mai puternic la această minte a naturii, cu atât mai puternic va fi accesul dumneavoastră la creativitatea sa infinită. Dar mai întâi de toate trebuie să învăţaţi să transcendeţi agitaţia dialogului interior, căci numai aşa vă veţi putea conecta la această minte abundentă, infinită, creatoare. Iar atunci veţi putea crea posibilitatea unei activităţi dinamice, rămânând în acelaşi timp ancoraţi în liniştea minţii eterne, nelimitate, creatoare. Această incredibilă combinaţie între mintea infinită şi tăcută, pe de o parte, şi mintea individuală, dinamică şi activă, pe de altă parte, reprezintă acel echilibru între tăcere şi mişcare care poate crea tot ceea ce vă doriţi. Această co-existenţă simultană a opuşilor – a tăcerii şi dinamismului – vă va ajuta să deveniţi independenţi faţă de orice situaţie, faţă de circumstanţe, oameni şi lucruri.

Devenind martorul liniştit al acestei minunate co-existenţe a opuşilor vă veţi racorda la lumea energiei, la supa cuantică de care vorbesc savanţii, la acel fundament nematerial care stă la baza lumii materiale. Această lume a energiei este fluidă, dinamică, veşnic în schimbare. Simultan, ea este nemişcată, tăcută, eternă şi liniştită. Luată separat, liniştea este potenţialitatea creativităţii; luată separat, mişcarea înseamnă creativitate limitată la un singur aspect al său. Combinaţia dintre linişte şi mişcare vă va permite însă să vă dezlănţuiţi creativitatea în toate direcţiile, oriunde vă va conduce puterea atenţiei dumneavoastră.

De aceea, oriunde vă conduce mişcarea şi activitatea, luaţi cu dumneavoastră liniştea. În acest fel, mişcarea haotică din jurul dumneavoastră nu va împiedica niciodată accesul dumneavoastră la rezervorul creativităţii universale, la câmpul potenţialităţii pure.

Sursa: Deepak Chopra – Cele sapte legi spirituale ale succesului- cartea poate fi cumparata de  Aici