"Suntem
aici pentru a-i permite scopului divin al universului sa se
îndeplineasca. Aceasta este dimensiunea reala a importantei noastre!"
Da. Fericirea depinde de conditii percepute ca pozitive; pacea interioara, nu.
Putem
atrage numai circumstante pozitive in viata? Daca atitudinea si
gandirea noastra sunt mereu pozitive, am crea numai evenimente si
situatii pozitive, nu-i asa?
Stiti
intr-adevar ce este pozitiv si ce este negativ? Aveti o viziune de
ansamblu? Au existat multe persoane pentru care limitarile, esecul,
pierderea, boala sau durerea de orice fel s-au dovedit cei mai mari
profesori. Astfel au invatat sa renunte la imaginile false despre sine
si la scopurile si dorintele superficiale, dictate de sinele fals. Au
dobandit profunzime, smerenie si compasiune. Au devenit mai reale.
Ori
de cate ori vi se intampla un lucru negativ, exista o lectie profunda
ascunsa in acel eveniment, desi in momentul respectiv poate ca nu o
sesizati. Chiar si o boala scurta sau un accident va pot arata ce este
real si ce nu este real in viata dvs., ce conteaza si ce nu conteaza in
ultima instanta.
Dintr-o
perspectiva superioara, conditiile sunt intotdeauna pozitive. Ca sa fiu
mai precis: ele nu sunt nici pozitive, nici negative. Sunt ceea ce
sunt. Si cand traiti acceptand complet starea de fapt — singurul mod
sanatos de a trai — nu mai exista „bine” si „rau” in viata dvs. Exista
numai un bine superior — in care este inclus si „raul”. Totusi, din
perspectiva mintii exista bine-rau, placere-neplacere, iubire-ura. De
aceea, se spune in Cartea Genezei ca Adam si Eva nu au mai avut voie sa
ramana in „rai” după ce au „mancat din pomul cunoasterii binelui si
raului”.
Pentru
mine totul suna a negare si pacalire de sine. Cand mi se intampla un
lucru groaznic, mie sau unei persoane apropiate — un accident, o boala, o
durere de un anumit fel sau moartea — pot sa ma prefac ca nu este chiar
atat de rau, dar realitatea ca este un lucru rau ramane, asa ca nu
inteleg de ce trebuie sa o neg?
Nu
va prefaceti si nu pretindeti nimic. Permiteti lucrurilor sa fie asa
cum sunt, atata tot. Atitudinea de a le „permite lucrurilor sa fie asa
cum sunt” va va ajuta sa depasiti mintea cu tiparele ei de rezistenta ce
creeaza polaritati pozitiv-negativ. Este un aspect esential al
iertarii. Iertarea prezentului este si mai importanta decat iertarea
trecutului. Daca iertati fiecare moment — ii permiteti sa existe ca
atare —, atunci nu vor exista acumulari de resentimente care sa necesite
mai tarziu iertarea dvs.
Nu
uitati ca aici nu vorbim de fericire. De exemplu, cand o persoana iubita
tocmai a murit sau va simtiti moartea aproape, nu puteti fi fericit.
Este imposibil. Dar puteti fi impacat. Poate ca veti plange si va veti
simti trist, dar daca ati abandonat rezistentele, in spatele tristetii
veti simti o liniste, un calm profund si o prezenta sacra. Aceasta este
emanatia Fiintei, este pacea interioara, binele care nu are opus.
Si daca este o situatie in care pot schimba ceva? Cum ii pot permite sa existe, incercand in acelasi timp sa o schimb?
Faceti
ceea ce trebuie sa faceti. Intre timp, acceptati situatia existenta.
Deoarece mintea si rezistenta sunt sinonime, acceptarea va elibereaza
imediat de dominatia mintii si astfel va reconecteaza cu Fiinta. Ca
urmare, motivatiile obisnuite ale sinelui fals pentru a intra in actiune
— frica, lacomia, nevoia de control, de a apara sau alimenta falsul
sentiment de identitate — vor inceta sa functioneze. O inteligenta mult
mai puternica decat mintea are acum controlul si astfel, in actiunile
dvs., va patrunde o alta calitate a constiintei.
„Acceptati
ceea ce vine spre voi tesut in tiparul destinului, caci ce ar putea fi
mai potrivit pentru nevoile voastre?”. Aceste cuvinte au fost scrise
acum 2000 de ani de Marcus Aurelius, unul dintre oamenii extrem de rari
care au avut in acelasi timp si puterea lumeasca si intelepciunea.
Se
pare ca cei mai multi dintre oameni au nevoie de un anumit grad de
suferinta inainte de a-si abandona rezistentele si de a invata sa
accepte — inainte de a ierta. Imediat ce fac acest lucru, se intampla
unul dintre cele mai mari miracole: trezirea constiintei Fiintei prin
ceea ce pare a fi raul, transformarea suferintei in pace interioara.
Efectul ultim al tuturor relelor si suferintelor din lume este ca ele ii
vor forta pe oameni sa realizeze cine sunt dincolo de nume si de forma.
Astfel, ceea ce percepem ca fiind rau din perspectiva noastra limitata
este, de fapt, o parte din binele superior care nu are opus. Totusi,
acest lucru nu devine adevarat pentru dvs. decat prin iertare. Pana cand
nu se intampla acest lucru, raul nu a fost recuperat si din acest motiv ramane rau.
Prin
iertare, care in esenta inseamna recunoasterea lipsei de realitate a
trecutului si acceptarea momentului prezent asa cum apare, miracolul
transformarii se produce nu numai inauntru, ci si in afara. Un spatiu
linistit de prezenta intensa apare atat in dvs., cat si in jurul dvs.
Oricine si orice intra in acest camp al constiintei va fi afectat de ea,
uneori vizibil si imediat, alteori la niveluri mai profunde,
schimbarile vizibile aparand ulterior. Dizolvati dezacordurile,
vindecati durerile, spulberati inconstienta — fara sa faceti nimic — pur
si simplu existand si pastrand frecventa prezentei intense.
(Puterea prezentului – Curtea Veche, 2004)