Dincolo de bine si rau - Eckhart Tolle

"Suntem aici pentru a-i permite scopului divin al universului sa se îndeplineasca. Aceasta este dimensiunea reala a importantei noastre!"

Eckhart Tolle

Exista vreo diferenta intre fericire si pacea interioara?

Da. Fericirea depinde de conditii percepute ca pozitive; pacea interioara, nu.

Putem atrage numai circumstante pozitive in viata? Daca atitudinea si gandirea noastra sunt mereu pozitive, am crea numai evenimente si situatii pozitive, nu-i asa?

Stiti intr-adevar ce este pozitiv si ce este negativ? Aveti o viziune de ansamblu? Au existat multe persoane pentru care limitarile, esecul, pierderea, boala sau durerea de orice fel s-au dovedit cei mai mari profesori. Astfel au invatat sa renunte la imaginile false despre sine si la scopurile si dorintele superficiale, dictate de sinele fals. Au dobandit profunzime, smerenie si compasiune. Au devenit mai reale.

Ori de cate ori vi se intampla un lucru negativ, exista o lectie profunda ascunsa in acel eveniment, desi in momentul respectiv poate ca nu o sesizati. Chiar si o boala scurta sau un accident va pot arata ce este real si ce nu este real in viata dvs., ce conteaza si ce nu conteaza in ultima instanta.

Dintr-o perspectiva superioara, conditiile sunt intotdeauna pozitive. Ca sa fiu mai precis: ele nu sunt nici pozitive, nici negative. Sunt ceea ce sunt. Si cand traiti acceptand complet starea de fapt — singurul mod sanatos de a trai — nu mai exista „bine” si „rau” in viata dvs. Exista numai un bine superior — in care este inclus si „raul”. Totusi, din perspectiva mintii exista bine-rau, placere-neplacere, iubire-ura. De aceea, se spune in Cartea Genezei ca Adam si Eva nu au mai avut voie sa ramana in „rai” după ce au „mancat din pomul cunoasterii binelui si raului”.

Pentru mine totul suna a negare si pacalire de sine. Cand mi se intampla un lucru groaznic, mie sau unei persoane apropiate — un accident, o boala, o durere de un anumit fel sau moartea — pot sa ma prefac ca nu este chiar atat de rau, dar realitatea ca este un lucru rau ramane, asa ca nu inteleg de ce trebuie sa o neg?

Nu va prefaceti si nu pretindeti nimic. Permiteti lucrurilor sa fie asa cum sunt, atata tot. Atitudinea de a le „permite lucrurilor sa fie asa cum sunt” va va ajuta sa depasiti mintea cu tiparele ei de rezistenta ce creeaza polaritati pozitiv-negativ. Este un aspect esential al iertarii. Iertarea prezentului este si mai importanta decat iertarea trecutului. Daca iertati fiecare moment — ii permiteti sa existe ca atare —, atunci nu vor exista acumulari de resentimente care sa necesite mai tarziu iertarea dvs.

Nu uitati ca aici nu vorbim de fericire. De exemplu, cand o persoana iubita tocmai a murit sau va simtiti moartea aproape, nu puteti fi fericit. Este imposibil. Dar puteti fi impacat. Poate ca veti plange si va veti simti trist, dar daca ati abandonat rezistentele, in spatele tristetii veti simti o liniste, un calm profund si o prezenta sacra. Aceasta este emanatia Fiintei, este pacea interioara, binele care nu are opus.

Si daca este o situatie in care pot schimba ceva? Cum ii pot permite sa existe, incercand in acelasi timp sa o schimb?

Faceti ceea ce trebuie sa faceti. Intre timp, acceptati situatia existenta. Deoarece mintea si rezistenta sunt sinonime, acceptarea va elibereaza imediat de dominatia mintii si astfel va reconecteaza cu Fiinta. Ca urmare, motivatiile obisnuite ale sinelui fals pentru a intra in actiune — frica, lacomia, nevoia de control, de a apara sau alimenta falsul sentiment de identitate — vor inceta sa functioneze. O inteligenta mult mai puternica decat mintea are acum controlul si astfel, in actiunile dvs., va patrunde o alta calitate a constiintei.

„Acceptati ceea ce vine spre voi tesut in tiparul destinului, caci ce ar putea fi mai potrivit pentru nevoile voastre?”. Aceste cuvinte au fost scrise acum 2000 de ani de Marcus Aurelius, unul dintre oamenii extrem de rari care au avut in acelasi timp si puterea lumeasca si intelepciunea.

Se pare ca cei mai multi dintre oameni au nevoie de un anumit grad de suferinta inainte de a-si abandona rezistentele si de a invata sa accepte — inainte de a ierta. Imediat ce fac acest lucru, se intampla unul dintre cele mai mari miracole: trezirea constiintei Fiintei prin ceea ce pare a fi raul, transformarea suferintei in pace interioara. Efectul ultim al tuturor relelor si suferintelor din lume este ca ele ii vor forta pe oameni sa realizeze cine sunt dincolo de nume si de forma. Astfel, ceea ce percepem ca fiind rau din perspectiva noastra limitata este, de fapt, o parte din binele superior care nu are opus. Totusi, acest lucru nu devine adevarat pentru dvs. decat prin iertare. Pana cand nu se intampla acest lucru, raul nu a fost recuperat si din acest motiv ramane rau.

Prin iertare, care in esenta inseamna recunoasterea lipsei de realitate a trecutului si acceptarea momentului prezent asa cum apare, miracolul transformarii se produce nu numai inauntru, ci si in afara. Un spatiu linistit de prezenta intensa apare atat in dvs., cat si in jurul dvs. Oricine si orice intra in acest camp al constiintei va fi afectat de ea, uneori vizibil si imediat, alteori la niveluri mai profunde, schimbarile vizibile aparand ulterior. Dizolvati dezacordurile, vindecati durerile, spulberati inconstienta — fara sa faceti nimic — pur si simplu existand si pastrand frecventa prezentei intense.

 (Puterea prezentului – Curtea Veche, 2004)

Sursa